Inspectorii de muncă din cadrul ITM Hunedoara – după cum ne-a spus Sorin Gabriel ISTRATE (foto) – au efectuat în ultima perioadă un număr de 79 de acţiuni de control specifice domeniului de activitate. Din aceste acţiuni 52 au fost în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi 27 în domeniul relaţiilor de muncă. Au fost aplicate 30 de sancţiuni (24 pentru încălcarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă şi şase pentru nerespectarea codului muncii şi legislaţiei incidente relaţiilor de muncă). Din totalul acţiunilor realizate, un număr de 24 au vizat şi respectarea măsurilor dispuse pentru limitarea răspândirii Covid-19. Aceste controale s-au făcut în urma acţiunilor comune şi cu alte instituţii: Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Hunedoara, Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara, Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Hunedoara. Numărul societăţilor sancţionate în perioada controlată a fost de 17 (trei în domeniul relaţiilor de muncă şi 14 în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă), iar totalul sancţiunilor a ajuns la cifra de 30, unor angajatorii fiindu-le aplicate mai multe sancţiuni. Au fost dispuse 53 de măsuri (24 în domeniul SSM şi 29 în cel al relaţiilor de muncă). La două societăţi comerciale au fost găsite două persoane (câte una la fiecare utilizator) care lucrau fără forme legale de angajare. Pe cale de consecinţă cuantumul amenzilor aplicate a fost de 40.000 lei în domeniul relaţiilor de muncă. În această perioadă a avut loc şi o campanie naţională în domeniul reparaţiilor de automobile în care s-au desfăşurat controale la nivelul întregului judeţ la unităţi cu profil de service auto. Printre deficienţele constatate cel mai frecvent în domeniul relaţiilor de muncă enumerăm: nerespectarea prevederile art.15^1, lit. a din Legea nr.53/20003, modificată, în sensul primirii la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activităţii sau nerespectarea prevederile art.15^1, lit. b din acelaşi act normativ (primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea raportului de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii; netransmiterea modificărilor în aplicaţia Revisal intervenite în contractele de muncă în termen; nepăstrarea de către angajator la locul în care salariatul își desfășoară activitatea a copiei contractului individual de muncă; lipsa pontajelor/condicii de prezenţă la locul de muncă cu orele de muncă prestate zilnic de fiecare salariat şi cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit a programului de lucru). În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă deficienţele cele mai frecvente se referă la: instruire insuficientă a lucrătorilor în domeniul SSM; necomunicarea şi necercetarea evenimentelor; nerealizarea măsurilor dispuse privind normalizarea activităţii de la locurile de muncă în condiţii deosebite; lipsa controlului medical periodic al lucrătorilor; neavizarea planului propriu SSM de către coordonatorul SSM şi medicul de medicina muncii; neprezentarea documentelor solicitate (evaluare riscuri, plan prevenire şi protecţie, instrucţiuni proprii SSM); neasigurarea mijloacelor colective de protecţie (sprijinire maluri).
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE INTERPRETARE PIANISTICĂ ȘI COMPOZIȚIESABIN PAUTZA
Ediția a VIII-a, Reșița, 22-24 octombrie 2021
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL SABIN PAUTZA – ediția a VIII-a se va desfășura la Reșița, în perioada 22-24 octombrie 2021, în semn de prețuire față de una dintre valorile de necontestat ale Banatului Montan, ale României și ale lumii – maestrul Sabin PAUTZA, compozitor, dirijor, profesor univeristar, cu o carieră strălucită în țară și în străinătate.
REGULAMENT
CONDIȚII DE ÎNSCRIERE
Concursul are trei secțiuni și următoarele categorii de vârstă:
SECȚIUNEA PIAN
Concursul este deschis tinerilor pianiști născuți după data de 22 oct.1995
Alegerea categoriei se face în funcție de vârsta împlinită până la data începerii concursului (20 oct.2021). Concurenții pot opta pentru înscrierea la o categorie de vârstă superioară.
Categoria A: până la 10 ani
Categoria B: între 10 și 14 ani
Categoria C: între 14 și 18 ani
Categoria D: până la 26 ani
SECȚIUNEA PIAN LA PATRU MÂINI
Categoria E: fără limită de vârstă
SECȚIUNEA COMPOZIȚIE
Categoria F: fără limită de vârstă
Înscrierea în concurs se va face până la data de 20 octombrie 2021 (inclusiv) pe adresa de email contact@metarsis.ro, pe baza următoarelor documente:
Copie a certificatului de naştere/cărţii de identitate/paşaportului.
Formularul de înscriere completat.
Confirmarea achitării taxei de participare.
Semnarea formularului de înscriere în concurs obligă pe fiecare candidat să accepte prevederile actualului regulament.
Taxa de participare este 100 lei și se achită la: Banca TRANSILVANIA, cod IBAN: RO05BTRLRONCRT0573038901, Beneficiar Cont: Societatea pentru Cultură METARSIS, până la data de 20 octombrie 2021 (inclusiv), cu mențiunea: pentru CONCURSUL INTERNAȚIONAL SABIN PAUTZA, secțiunea pian, pian la patru mâini sau compoziție.
CONDIȚII DE PARTICIPARE:
Repertoriul va fi interpretat integral din memorie, cu excepția lucrărilor impuse semnate Sabin PAUTZA.
Programările în concurs se vor afișa pe site-ul Societății pentru Cultură Metarsis, în data de 21 octombrie 2021.
Toate rezultatele vor fi postate pe pagina de internet a Societății pentru Cultură Metarsis.
Costurile de transport, cazare și masă revin concurentului.
Concurenții acceptă fără remunerare eventualele înregistrări și transmisii Radio/TV.
Premiile sunt anunțate în Gala laureaților. Pentru ridicarea premiilor (diplomă și bani) este obligatorie prezența concurenților în Gala laureaților. În cazul neprezentării, premiul (diplomă și bani) nu se decernează.
O lucrare de 5-10 minute – partitură și înregistrare (audio sau video) trimise prin poștă, pe adresa Societății pentru Cultură METARSIS (Reșița, strada Libertății nr. 13, cod postal 320051), până la data de 20 octombrie 2021.
JURIUL:
Prof. univ. dr. Sabin PAUTZA – Președinte onorific, compozitor, dirijor
Prof. univ. dr. Daniel GOIȚI – Conservatorul Gheorghe DIMA Cluj Napoca, pianist concertist
Conf. univ. dr. Sorin DOGARU – Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Muzică, pianist concertist
Dr. muzicologie Irina NIȚU –cercetător principal, Muzeul Național George Enescu, București, pianist concertist
Prof. Adrian ROIBAN, Inspector, Inspectoratul Școlar Caraș-Severin
Criteriile de jurizare sunt următoarele: acuratețea și fidelitatea textului muzical, execuția tehnică și artistică, diferențierea stilistică, adecvarea repertoriului la posibilitățile interpretative ale concurentului. Premiile vor fi acordate în exclusivitate de către juriu, deciziile sale fiind unice și definitive.
6. PREMII
Se vor acorda premii pentru fiecare categorie şi premii speciale.
Valoarea premiilor pentru fiecare secțiune este:
Premiul I 700 lei
Premiul II 500 lei
Premiul III 300 lei Mențiune Diplomă
Valoarea premiilor speciale este:
Premiul de Excelență: 400 lei (se acordă profesorului cu cei mai mulți elevi premiați în concurs)
MARELE PREMIU ȘI MEDALIA FISP 2021– 1.500 lei
Organizator:
Societatea pentru Cultură METARSIS – activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană.
Parteneri culturali
Consiliului Județean Caraș-Severin, Primăria Reșița, Consiliul Local Reșița, Inspectoratul Școlar Caraș-Severin, Muzeul Banatului Montan, Club Rotary Reșița, Rotary Comunnity Corps Resita, Lion’s Onix Reșița, Colegiul Farmaciștilor din Caraș-Severin, Liceul de Artă Sabin Pautza Reșița, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Ion Românu Reşiţa, Muzeul Național George Enescu București, Caraș S.A., Magazinele Refill, Librăria Semn de Carte Reșița.
Parteneri media:
Uniunea Ziariștilor Profesionioști din România, Banat TV, Banat FM, Vest TV, Radio România Timișoara, Radio România Reșița, Jurnal de Caraș- Severin, Argument CS, Reper 24, Express de Banat.
Servicii profesionale: PIPERIU ARTE, piperiueu
Director FISP 2021: Lucian DUCA, președinte executiv Societatea pentru Cultură METARSIS
Director artistic FISP 2021: Dr. muz. Irina NIȚU, Muzeul Național George ENESCU, București
(Model formular de inscriere):
CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE INTERPRETARE
PIANISTICĂ ȘI COMPOZIȚIE SABIN PAUTZA
Ediția a VIII-a
Reșița, 22-24 octombrie 2021
FORMULAR DE ÎNSCRIERE
Nume și prenume:______________________________
Unitatea de învățământ (adresă/tel/fax/e-mail):________________
Cunoscutului interpret caransebeșean de muzică populară Ştefan Isac, cel care, în ultimii ani, s-a dovedit a fi şi un prolific scriitor, i-a ieşit zilele trecute de sub tipar cea mai recentă carte, „Monografia satului Ilova”. Volumul, care are 226 de pagini şi este bogat ilustrat, a apărut în condiţii grafice excelente, la Editura Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, al cărei membru este şi autorul acestei cărţi cu o însemnată valoare documentară.
„În conţinutul lucrării sunt reţinute elemente inedite despre activitatea cotidiană a ilovenilor pe parcursul anului, precum şi cele privind portul, graiul, folclorul, obiceiurile etc. Aria de treierat, unde autorul se juca, cu alţi copii din sat, teascurile de ulei sau morile de aici sunt prezentate prin schiţe autentice şi fotografii”, scrie în prefaţa volumului prof. univ. dr. ing. Nicolae Bogoevici.
La rândul său, Ştefan Isac îşi mărturiseşte speranţa că, lecturând această carte, cititorul va putea nu doar simţi parfumul şi eleganţa ţinutului Ilovei, ci va înţelege şi preocupările şi idealurile celor care ni le-au lăsat moştenire nouă, celor de azi. „Ca fiu al satului, eu cred, ca şi alţii, că Ilova este cel mai frumos colţ de ţară, că aici s-a născut veşnicia, cum a spus poetul Lucian Blaga”.
Un traseu de 6 km care oferă posibilitatea turiștilor de a vizita cele 22 de mori de apă din Eftimie Murgu, județul Caraș Severin, a fost inaugurat în cadrul proiectului „Hai la Rudăria!”, desfășurat de Asociația Acasă în Banat. Proiectul este finanțat de Fundația Orange cu suma de 35.000 lei, prin intermediul „Susține un ONG!”, program anual ce încurajează participarea activă a angajaților companiei în proiecte sociale.
„Hai la Rudăria!” a însemnat o adevărată desfășurare de forțe pentru a pune în valoare toate cele 22 de mori de apă din sat. Peste 300 de voluntari, pe parcursul a trei etape, au făcut o curățenie generală pe toată valea râului Rudăria, de unde au colectat peste 1200 de saci cu gunoi, au defrișat și pregătit aleile ce fac parte acum din traseul turistic, au făcut lucrări de ecologizare și întreținere la morile de apă, au vopsit mai multe podețe peste râul care străbate satul și peste canalele morilor, au construit două podețe, au dat drumul apei pe canalul de la moara din Țarină pentru a fi pusă în funcțiune și chiar au schimbat învelitoarea din șindrilă a morii Vlăgioanea.
„A fost o provocare pentru noi să facem acest traseu care să treacă pe la toate morile de apă. Una câte una, le-am descoperit pe fiecare, împreună cu voluntarii care au lucrat la ele. Acest traseu este în primul rând al comunității, deoarece rămâne oamenilor locului care trebuie să îl întrețină, să îl dezvolte, să îi primească pe turiști cu brațele deschise, cu blândețea și ospitalitatea de care ne-am bucurat și noi. Pentru noi va fi o bucurie să vedem că turiștii descoperă toate aceste instalații țărănești de măcinat, farmecul satului, mirosul de făină proaspătă și cu siguranță își vor dori să revină aici, la Eftimie Murgu” – a spus Radu Trifan, președintele Asociației Acasă în Banat.
Foarte important, pe tot traseul au fost montate hărți și indicatoare turistice dar și panouri cu informații despre fiecare moară în parte. Harta traseului și pliantul turistic au fost puse la dispoziția publicului, în mod gratuit, pe site-ul:
„În cele 3 etape ale proiectului nostru, peste 300 de voluntari au spus prezent apelului nostru pentru a face din Rudăria o destinație turistică atractivă. Mă bucur că mulți dintre colegii mei din țară, din București, Timișoara, Sibiu sau chiar Focșani, au venit să dea o mână de ajutor aici, în Banat. Prin acest traseul dorim să oferim tuturor posibilitatea de a vedea ceea ce am văzut noi aici: mori de apă arhaice, care spun povești, un traseu care te poartă prin locuri incredibile” – a declarat Andrei Amarghioalei, coordonatorul proiectului din partea Orange România.
Proiectul „Hai la Rudăria!” a avut parte și de sprijinul Primăriei comunei Eftimie Murgu. „Vă mulțumim tuturor pentru ceea ce ați făcut pentru Rudăria și ne-am bucurat că v-am putut fi alături. Acest traseu va da un impuls în special morilor care nu erau vizitate. Vă invităm să veniți la noi și să descoperiți toate cele 22 de mori de apă din Eftimie Murgu!” – a spus primarul comunei, Mihai Otiman.
Despre morile de apă de la Eftimie Murgu
Cele 22 de mori de apă de la Rudăria fac parte dintr-un ansamblu unic în țară de instalații de măcinat cu o arhitectură simplă, arhaică. Câteva dintre aceste mori au peste un secol vechime, altele sunt mult mai noi, folosind însă aceleași principii ale instalațiilor țărănești. Morile de aici sunt funcționale, iar cele mai multe sunt folosite constant de localnici pentru a măcina făina de mălai, atât pentru coleșă (o rețetă locală de mămăligă), cât și pentru animalele și păsările din gospodării. Zona este o atracție turistică, însă, până în prezent erau vizitate doar câteva dintre morile de apă, amplasate la ieșirea din sat.
Localitatea Eftimie Murgu se află pe Valea Almăjului, în județul Caraș Severin. Numele de astăzi îl poartă după Eftimie Murgu, născut aici (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta). Totuși, numele nou al satului nu a fost folosit decât în administrație, localnicii, „rudărenii” și oamenii din zonă folosind în continuare vechiul nume, Rudăria. În 1910 erau consemnate pe toată Valea Rudăriei peste 50 de mori de apă, însă, din cauza viiturilor, dar și a îmbătrânirii populației, a scăderii numărului de animale, dar și a modernizării, în prezent aici se mai păstrează 22 de mori de apă, formând împreună cel mai mare ansamblu de acest tip din România.
Apa râului Rudăria este direcționată prin două canale săpate (ierugi) care alimentează cu apă morile de pe o parte și de alta a râului. Toate morile de la Eftimie Murgu au o singură ciutură (toată orizontală) și sunt construite din lemn.
Morile sunt folosite și astăzi de localnici, după o orânduire veche și bine stabilită, fiecare având „rând” la moară, iar rândul se moștenește sau se cumpără. Ei macină astăzi în special porumb, dar și grâu, făina rezultată prin frecarea celor două pietre de moară fiind una integrală, cu un gust și o textură diferite. Tradițional, în zonă se mănâncă o fiertură tare din făină de porumb, coleșă cu brânză friptă (prăjită).
În total, în județul Caraș Severin se mai păstrează astăzi aproximativ 250 de mori de apă, iar aproape jumătate dintre acestea sunt funcționale. Mai multe detalii pe www.taramorilordeapa.ro .
Despre Asociația Acasă în Banat
Asociația Acasă în Banat a fost înființată în 2018 și își propune să păstreze patrimoniul cultural al regiunii Banat, să redea culoare satului bănățean, să redescopere adevăratele valori ale acestor locuri: oameni buni și gospodari, case frumoase și poveștile lor. Asociația este membră a International Molinological Society (TIMS), cea mai importantă asociație de profil dedicată morilor din întreaga lume, care este activă din 1965 și are 500 de membri în peste 30 de țări. În 2019 – asociația a realizat recensământul morilor de apă din Banat, iar în 2020, cu sprijinul Fundației Orange, au fost renovate 12 mori de apă din 3 localități din Caraș Severin. Detalii și pe www.acasainbanat.ro
Despre Fundația Orange
Fundația Orange este o organizaţie non-profit și se implică în viaţa comunității, prin realizarea de proiecte de filantropie, menite să aducă schimbări pozitive în viaţa persoanelor dezavantajate. În cei peste 9 ani de activitate, Fundația Orange a investit peste 6 milioane de euro în proiecte de educație digitală pentru persoane defavorizate şi în proiecte de sănătate, educație, cultură în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere /sau de auz, în scopul integrării lor sociale. Pentru detalii, vizitați www.fundatiaorange.ro
În perioada 17 – 19 septembrie 2021, la Lugoj, județul Timiș, s-au desfășurat lucrările Conferinței Internaționale de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” gazdă fiind prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj.
Evenimentul a fost organizat de o serie de instituții importante, care și-au dat mâna pentru a reuni, timp de trei zile, personalități și oameni de seamă din țară și străinătate: Primăria și Consiliul Local Lugoj, Muzeul de Istorie și Artă Plastică Lugoj, Filiala Lugoj a Societății de Științe Istorice din România, Școala Gimnazială nr. 4 Lugoj, Asociația „Honeste Vivere” Lugoj și Sindicatul Învățământului Preuniversitar Timiș în parteneriat cu Universitatea din Oradea, Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea – Chișinău, Universitatea din Padova, Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Europeană „Drăgan” Lugoj, organizatorii primei ediții a Conferinței Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” cu tema „Istorie locală și istorie națională în context european”.
Vineri, 17 septembrie 2021, la Universitatea Europeană „Drăgan” Lugoj, a avut loc deschiderea oficială a Conferinței fiind susținute cuvinte de salut din partea invitaților prezenți, dar și sesiuni online, din partea celor care n-au putut ajunge la eveniment. Au adresat alese cuvinte: prof. univ. dr. Dimitrie Cornean, rectorul Universității gazdă; prof. univ.dr. habil. Constantin Bungău, rectorul Universității din Oradea; prof.univ.dr. habil. Igor Șarov, rectorul Universității de Stat din Moldova; muzeograf dr. Răzvan Pinca de la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj; prof. univ. dr.habil. Sorin Domițian Șipoș, directorul Școlii Doctorale de Istorie de la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea și prof. univ. dr. habil. Dan Octavian Cepraga, Universitatea din Padova.
După cuvintele de salut, au fost deschise lucrările Conferinței, prima parte constând în susținerea de comunicări științifice în plen, moderatori fiind prof. univ.dr. Ion Eremia de la Universitatea de Stat din Moldova și prof.univ.dr.habil. Sorin Domițian Șipoș de la Universitatea din Oradea.
Lucrări precum: „«Autonomia» Basarabiei în anii 1812-1828: mit, opțiune sau necesitate politică”; „Între știință și patriotism: „Revue de Transylvanie”(1943-1944) – înființare, structură și tematică”; „Un episod al epurărilor politice la mijlocul deceniului șase al secolului trecut. Cazul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București” și „Implicații externe în reformarea învățământului superior din Republica Moldova. Anul 1998” au fost subiectele propuse de prof.univ.dr. habil. Ion Eremia, prof.univ.dr. habil. Sorin Domițian Șipoș, prof.univ.dr. habil. Gabriel Moisa și conf.univ.dr. Liliana Rotaru.
În cea de-a doua parte au continuat comunicările științifice în plen, moderatori fiind prof.univ.dr. habil. Dan Octavian Cepraga și muzeograf dr. Răzvan Pinca.
Au prezentat: cercetător științific dr. Nicoleta Demian de la Muzeul Național al Banatului Timișoara, o comunicare despre „Cea mai veche medalie din colecția Muzeului Național al Banatului”; muzeograf dr. Răzvan Pinca: „Considerații de geografie istorică cu privitre la Lugojul medieval”; muzeograf dr. Adrian Deheleanu: „150 de ani de la Serbările de la Putna (15 august 1871), primul Congres al studenților români”; dr. Federico Donatiello de la Universitatea din Padova despre „ «Norma» lui Bellini în spațiul literar românesc din sec. al XIX-lea”; consilier dr. Patricia A. Manea de la Institutul Diplomatic Român București despre „Organizarea și dezvoltarea Consulatelor onorifice ale României în Austro-Ungaria (Viena) până la Primul Război Mondial”; prof.univ.dr.habil. Dan Octavian Cepraga de la Universitatea din Padova despre „ Scrisorile soldaților din Primul Război Mondial: o nouă carte și câteva reconsiderări” și conf.univ.dr.habil. Ion Cârja de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca despre „Românii din Austro-Ungaria în anii „Marelui Război”. Perspectiva documentelor vizuale”.
Cea de-a treia parte a fost dedicată prezentărilor și lansărilor de cărți, volume colective sau de autor. Au prezentat: Dan Octavian Cepraga, Sorin Șipoș, Federico Donatiello, Dana-Maria Feurdean, Liliana Rotaru, Dumitru Tomoni, Constantin -Tufan Stan, Horațiu Suciu și Sergiu Soica.
Prima zi a Conferinței Internaționale de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” s-a dovedit a fi una plină, deosebit de interesantă și atractivă, indiferent de modul în care au fost susținute comunicările – fizic sau online.
Inițial, cea de-a doua zi a conferinței – sâmbătă, 18 septembrie 2021-, a fost împărțită pe trei secțiuni, care urmau să se desfășoare concomitent. Din cauza absentării multora dintre invitați, aceștia declinându-și dorința de a intra online, comitetul de organizare a hotărât ca lucrările să se desfășoare într-o singură sesiune moderată de prof.dr. Dumitru Tomoni, muzeograf dr. Răzvan Pinca și conf.univ.dr. Liliana Rotaru, în prima parte a zilei, iar în cea de-a doua parte, să se desfășoare doar sesiunile online.
În prima parte a zilei au fost prezenți și și-au prezentat lucrările: prof.dr. Dorin Murariu (Lugoj): „Polimorfismul personajului din literatura Banatului”; prof. Simion Dănilă (Belinț): „Lexic dialectal bănățean”; jurnalist Remus Valeriu Giorgioni (Lugoj): „În căutarea cititorului pierdut”; drd. Marcel Revenco (Moldova): „Asigurarea juridică a relațiilor comerciale dintre Republica Modova și România (1991 – 2016)”; asist.drd. Ion Cheptene (Moldova): „Rolul lui Dimitrie Wisniowiecki (?-1563) în disputele pentru tronul Țării Moldovei în secolul al XVI-lea din perspectiva istoriografiei polone”; prof.dr. Constantin-Tufan Stan (Oradea): „Un burg bănățean din perspectivă imagologică: Lugoj în viziunea unor călători români și străini în sec. XVI-XIX”; prof. Horațiu Suciu (Lugoj): „Câteva informații referitoare la Bătălia de la Lugoj (1695)”; prof. Costinel Nițu (Lugoj): „Țările Române, zid în fața expansiunii otomane”; pr.drd. Gabriel Hoza (Cluj-Napoca): „Arhivele Bisericii și memorialistica greco-catolică (a doua jumătate a sec. al XIX-lea și începutul sec. XX)” și „ Legile și Regulamentele Seminarului Diecezei Gherlei. 1861-1913”; bibliotecar-arhivist Gabriela Șerban (Bocșa, Caraș-Severin): „In memoriam prof.univ.dr. Nicolae Bocșan – 5 ani de neuitare”; drd. Traian Ostahie (Oradea): „Activitățile Conventului Premonstratens din Oradea în perioada medievală”; prof. dr. Gabriela Bica (Teregova, Caraș-Severin): „Preoții români din Banatul de Munte și lupta pentru apărarea identității naționale în anii dualismului austro-ungar. Cazul preoților Ioan Bogoeviciu și Pavel Șandru din Teregova”; prof.dr. Dumitru Tomoni (Lugoj): „Prima adunare generală a ASTREI în Banat. 125 de ani de la Adunarea generală de la Lugoj”; muzeograf Daciana Vuia (Lugoj): „Universul țesăturii tradiționale bănățene” și Ion Teca (Lugoj): „Generalul Dimitrie Petrescu Tocineanu – un vizionar pentru Lugoj, erou pentru România”.
Iată, un eveniment de o însemnătate aparte pentru viața științifică și culturală a Lugojului: prima ediție a Conferinței Internaționale de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis”, cu o structură tematică generoasă: „Istorie locală și istorie națională în context european”. O manifestare extrem de onorantă pentru Școala Gimnazială Nr. 4, organizatorul principal (prof. Gabriela Sârbu și prof. Ana Schlopp, prin Asociația „Honeste Vivere”), acompaniată de instituțiile administrației locale (Primăria și Consiliul Municipal, finanțatorii Proiectului), Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică (director: muzeograf Daciana Vuia), Filiala Lugoj a Societății de Științe Istorice din România (președinte: prof. dr. Dumitru Tomoni) și Sindicatul Învățământului Preuniversitar Timiș (președinte: prof. Marian Uță).
Seara de sâmbătă, 18 septembrie 2021, a fost dedicată muzicii de calitate, publicului meloman interesat i-a fost dăruit, în holul de marmură al cetății universitare lugojene, un select concert, cu participarea extraordinară a mezzosopranei Aura Twarowska și a unor valoroși interpreți lugojeni și timișoreni: pianista prof. Raluca Miclăuș (Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj), violonista Maria Gloria Mihai (Filarmonica „Banatul” Timișoara) și pianiștii Patricia Roșca (Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj) și Mihai Alexandru Piroi (Școala Gimnazială „Babel” Timișoara).
Pentru ultima zi a Conferinței, ziua de duminică, 19 septembrie 2021, era programată o vizită de documentare la cetatea medievală din satul Jdioara, unde urma să fie dezvelită și sfințită o placă memorială închinată fostului dascăl al satului, poetul Gheorghe Bălteanu.
Din cauza incidenței crescute a cazurilor de infectare cu virusul SARS-CoV-2 în satul Jdioara, comuna Criciova, evenimentele programate au fost anulate, ziua de duminică, 19 septembrie, fiind destinată prezentării unor obiective atractive și de interes din municipiul Lugoj.
Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis”, ediția I, România, Lugoj, 2021 s-a dovedit a fi un eveniment de înaltă ținută, un „dar de preț oferit Lugojului cultural-științific”, după cum precizează ziarul lugojean „Actualitatea”.
Iar, inițiatorul acestui veritabil proiect – dar, prof.dr. în muzicologie și drd.în istorie, Constantin –Tufan Stan, mărturisește: “Unul dintre obiectivele primordiale ale proiectului este elaborarea, într-un viitor cât mai apropiat, a două lucrări fundamentale pentru învățământul local și zonal, dar și pentru istoriografia românească, Lugojul constituindu-se într-un adevărat punct de miră în istoria națională, cu reverberații semnificative în context european: un compendiu de istorie locală și zonală – manual pentru un opțional în învățământul gimnazial și liceal – și o amplă și documentată sinteză a istoriei Lugojului. Pleiada de harnici și devotați profesori, istorici și cercetători lugojeni, cu suportul unor magiștri de anvergură de la prestigioase instituții academice de profil, reprezintă atuuri esențiale în împlinirea cu succes a dezideratului nostru”.
Nouă, participanților, nu ne rămâne decât să mulțumim organizatorilor pentru invitație și să –i felicităm pentru inițiativă, osteneală și sacrificiu! Felicitări, tuturor: organizatorilor și gazdelor, dar și invitaților prezenți – de aproape sau de departe!
La 20 de ani distanță de la ultimul eveniment de acest fel, sâmbătă 18 septembrie, Căminul Cultural din Dalboșeț, județul Caraș-Severin a fost gazda unuia dintre cele mai importante momente sărbătorești, „Fiii satului”, la care au participat localnici, numeroși invitați din Valea Almăjului, oaspeți din țară dar și din străinătate.
Incinta clădirii aflate încă în renovare a fost ambientată pentru a-și întâmpina goștii, la intrare, cu o expoziție de carte veche, reviste editate de condeieri populari dar și modele de straie tradiționale, vechi de peste 100 de ani, aduse special din zestrea Muzeului de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș.
S-a vorbit mult despre istoria și însemnătatea comunei așezată în sudul Banatului, în apropierea pârâului Nera, despre ilustre figuri care au contribuit la dezvoltarea așezării, pornind de la volumul recent apărut la Editura Uniunii Ziariștilor din România, intitulat „Dalboșeț-studiu monografic” semnat de profesoara octogenară Icoana Budescu. Așa cum a prezentat în cuvântul său autoarea, ediția a doua apare ca urmare a identificării de noi documente și date precum și fapte de viață demne de consemnat despre istoria localității, schimbările demografice, situația învățământului și a culturii. Cartea a fost reeditată la 15 ani distanță de la prima apariție, la sugestia și susținerea unui fost elev, plecat în Marea Britanie și stabilit la Cardiff. Doctor în psihologie, Nistor Becia nu a uitat nicio clipă de plaiurile natale, locul unde s-a format ca om, nu a uitat Dalboșeţul copilăriei sale și nici pe diriginta din școala generală, căreia i-a încredințat dorința sa: „visul meu este ca acest volum să fie tradus în limba engleză și publicat apoi în Marea Britanie, astfel încât monografia satului meu să rămână veșnică și oricine, oriunde în lume să poată accesa pe internet această carte cu informații de suflet. Dar cel mai important, fiica mea și nepoții care vor urma și care nu sunt sigur că vor fi vorbitori de limba română, vor putea să înțeleagă astfel, rădăcinile și originea lor românească!”
„Aceasta este explicația faptului că de la un om și o carte, s-au pus lucrurile în mișcare”, a subliniat președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, prezent la eveniment și care în semn de apreciere a activității de peste 30 de ani desfășurată de publiciști locali și cadre didactice cu mare vizibilitate în viața comunității a oferit distincția „Credință și loialitate” din partea UZPR, membrilor: Gheorghe Rancu, Pavel Panduru, Nicolae Sitaru și Nicolae Andrei. „De asemenea, trebuie evidențiată contribuția acestor oameni de cultură condeieri, în promovarea scrisului la reviste culturale inedite, pentru slujirea cu devotament a actului jurnalistic pus în slujba publicului larg”.
Un alt emoționant moment al festivității a însemnat acordarea titlului de „Cetățean de onoare” unora dintre cei mai merituoși „fii ai satului” care, pentru acest prilej, s-au întors acasă în satul în care s-au născut și mediul în care s-au format.
Astfel, în numele Consiliului Local, primarul comunei Dalboșeț, Florin Curița, a înmânat distincțiile unor medici, dascăli și persoane cu notorietate în viața publică și au devenit ”Cetățean de onoare”: prof. Icoana Budescu, conf.univ.dr. Florina Maria Băcilă, dr. Crenguța Imbrea, jurnalista Nina Curița, dr. Paul Purea, dr. Iosif Bădescu, prof. Gheorghe Rancu, Ovidiu Tiberiu Predescu, prof. Iosif Băcilă, dr. Mihai Băcilă, dr. Păun Fuicu, dr. Zeno Gheorghe Andrei, dr. Dinicu Budescu și psiholog dr. Nistor Becia, președinte al recent înființatei Filiale UZP din Marea Britanie, cel care astfel, și-a împlinit visul de a sprijini reeditarea monografiei satului natal pentru a putea fi tradusă în engleză și introdusă într-o bază internațională de carte documentară. La finalul manifestării s-a propus ca la anul viitor fiecare dintre laureații distinși să planteze un copac, ca formă simbolică de contribuție la stabilitate și perenitate pe aceste meleaguri.
În data de 18 septembrie 2021, Consiliul local al comunei Dalboșeț, în prezența domnului primar, a conferit tilul de Cetățean de onoare celor mai merituoși fii ai comunei. Printre cei aleși a fost distins cu acest titlu și domnul Gheorghe Rancu, vicepreședintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Din prezidiu a făcut parte, alături de Prea Sfinția Sa Lucian episcopul Caransebeșului, primarul Comunei Dalboșeț, scriitorul Ion Marin Almăjan fiu al satului, statornica monografistă a satului doamna Icoana Budescu și președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România domnul Doru Dinu Glăvan, care a conferit Diplome de excelență celor patru membrii locali ai UZP România: Gheorghe Rancu, Pavel Panduru, Nicolae Andrei și Dănilă Sitaru. Conferirea titlului de onoare unui fiu al unei comunități este semnul cel mai vizibil al aprecierii maxime de care se bucură acel individ. Deși Dl Ghe. Rancu nu este născut în această minunată provincie a Almăjului, prin munca și bogata sa activitate a intrat cu succes în patrimonul cultural al acestui ținut binecuvântat. Conferirea astăzi a titlului de onoare d-lui Ghe. Rancu, pentru întreaga sa activitate pusă în slujba comunității, spune cu tărie ceva despre anvergura de spirit a celui distins şi totodată despre nevoia acută pe care o resimţim de a ne recupera şi răsplăti valorile. Ghe. Rancu s-a născut în data de 02.04.1946, în satul Hodoş Bodrog, jud. Arad. Şcoala primară a terminat-o în Bodrog, gimnaziul în Zădăreni, Şcoala Medie Mixtă Pecica, jud. Arad (1961-1964), Institutul Pedagogic Arad (1964- 1966), Colegiul Universitar Pedagogic (1999-2001), Facultatea de drept a Universităţii „Dacia Hercules” din Băile Herculane (2002-2004); Activitatea de cadru didactic și-a desfășurat-o la Şcoala generală din Stancilova, Şopotul Vechi, Jud. Caraş-Severin (1966-2010), metodist la IJCS. Fondator al revistei „Almăjul” şi „Românii din Timoc”, redactor la „Dascălul caraş-severinean”. Colaborări la periodice: „Almăjana”, „Eminescu”, „Familia”, „Foaia Săcălazului”, *„Suflet nou”, „Tibiscus”, „Timpul”, „Vorba noastră”, „Vrerea”,etc. Scrieri: Caiet de informare şi documentare pentru învăţământul primar şi preprimar, Drobeta-Turnu Severin, Editura Radical, 2001 (în colab.); Predarea Istoriei românilor în şcoala primară, Drobeta-Turnu Severin, Editura Radical, 2003; Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj, Reşiţa, Editura Neutrino, 2007; Episcopul dr. Iosif Traian Badescu, Tg. Jiu, Editura Ager, 2008 (în colab.). Ediții. îngrijite.: Petre Ugliş Delapecica, Scurtă monografie a sătuleţului milenar Bodrogul Vechi, Caracal, Editura Hoffman, 2015. Despre Dl Gh. Rancu se pot vorbi multe, se poate vorbi ca dascăl ce a instruit şi educat zeci de generaţii de elevi, se poate vorbi ca publicist, iniţiator de reviste şi autor de articole în publicaţiile din ţară şi străinătate; datorită acestor activități a fost ales vicepreşedintele APPR din Banat, fiind iniţiatorul primei ediţii a Forumului acestei asociații, se poate vorbi ca scriitor şi istoric, autor a unor cărţi notabile, cu ecou în mediile de specialitate, fiind invitat la primul Congres al istoricilor din România, congres organizat de domnul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, se poate vorbi ca muzeograf, colecţia sa de arheologie, etnografie şi documnente a devenit un reper cultural şi turistic în minunatul Almăj, apoi expoziţiile sale de documente edite şi inedite parcurgând trasee românești și ajungând până în Italia, se poate vorbi de competentul organizator de evenimente culturale, de deschizătorul de punţi de legătură spre fraţii noştri din Serbia, din Voivodina, Timoc, dar şi din Ungaria, se poate vorbi de prietenul şi sfătuitorul generos pe care l-am avut mereu lângă mine, se poate vorbi de minunatul om, ponderat, înțelept și luminos care este Dl. Ghe. Rancu. Desigur că multitudinea de activități socio-culturale a lui D-lui Gheorghe Rancu le poate avea numai un om extrem de harnic, competent și generos, iar cei care l-au cunoscut bine şi-au dat seama că atât valoroasa şi diversificata sa operă cât şi voluntariatul lui cultural au făcut ca Dl. Gheorghe Rancu să fie receptat de comunitate drept un om de ispravă ce a rodit bogat pe aceste meleaguri, îmbogățindu-le prin meșteșugul operei sale. Şi însumând toate aceste virtuţi într-un mănunchi și adăugând firește și titlul de Cetățean de onoare al comunei Dalboșeț pot mărturisii cu sinceritate și bazat pe fapte, că toate acestea au schimbat un nume într-un renume. Dalboșeț 18 septembrie 2021
De parcă nu ar fi fost de ajuns participarea pseudo-președintelui Klaus Iohannis la dezvelirea statuii lui Samuel von Brukenthal –guvernatorul Transilvaniei în anii în care a fost reprimată răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan- , iată că Administrația Prezidențială susține că informațiile referitoare la acest subiect, ca și cele privind motivele pentru care atât de controversatului personaj i se ridică un impresionant monument tocmai în centrul Sibiului ,,nu se înscriu în categoria informațiilor de interes public’’. Răspunzând, în acest fel, demersului inițiat de către colegii noștri de breaslă de la agenția Mediafax și de la canalul Aleph News în conformitate cu spiritul și litera Legii nr.544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.
Mi s-ar putea, foarte probabil, răspunde și mie că discuția pe subiect este definitiv închisă, pe de o parte pentru că Administrația Prezidențială și-a precizat punctul de vedere, iar, pe de altă parte, dat fiind faptul că respectivul demers aparține numai unor entități ale mediului jurnalistic și,prin urmare, chestiunea îi privește direct și personal. Răspunsuri pe care le resping în mod categoric atâta vreme cât prezența persoanei care deține și exercită prerogativele instituției Președintelui României și, prin aceasta, de Președinte al tuturor românilor, la o manifestare omagială consacrată unui personaj care, în conformitate cu interesele nobilimii maghiare, a dus o odioasă politică de persecutare și de umilire a românilor din această zonă a Transilvaniei, este un act care poate avea grave și dureroase conotați în conștiința publică. Motiv pentru care,nu numai ca ziarist, dar și ca simplu cetățean al statului român, mă declar pe deplin solidar cu confrații de la Agenția Mediafax și de la canalul Aleph News și îi cer pseudo – președintelui Klaus Iohannis să răspundă public întrebărilor foarte corecte și perfect îndreptățite care i-au fost adresate. Răspunsuri care, fără doar și poate, se înscriu- și trebuie să se înscrie!-în categoria informațiilor de interes public.
Asta cu atât mai mult cu cât ceremoniile de la Sibiu au avut loc în zilele când se împlineau 149 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Legendarul Crăișor al Munților, pe care pseudo-președintelui Klaus Iohannis i-a luat ceva vreme până să aprobe recunoașterea sa oficială ca Erou al Națiunii Române. Așa după cum numai cu greu a catadixit chiriașul din Dealul Cotroceni să se semneze legea prin care ziua de 4 iunie a fost proclamată Ziua Tratatului de la Trianon.Tratatul prin care Puterile Aliate învingătoare din Primul Război Mondial au recunoscut actul istoric al Marii Uniri. Acesta fiind două pete negre imposibil de șters sau măcar de ascuns din jalnicul palmares al celui care, pe zi ce trece, dovedește oricărui om de bună credință cât de mare dreptate a avut senatorul Titus Corlățean când l-a gratulat cu titlul de ,, domnul pseudo-președinte’’. Palmares la care, iată, se adaugă și subiectul acestor însemnări.
Desigur, în dezbaterea publică declanșată de acest foarte greu de calificat gest al pseudo-președintelui Klaus Iohannis , au fost aduse multiple și variate argumente pro și contra privindu-l pe Samuel von Brukenthal. Cele mai multe fiind de ordin negativ, având în vedere caracterul fățiș și înverșunat anti-românesc al acțiunilor sale, cărora, pentru o dreaptă măsură, se cuvine să le adăugăm și unele incontestabile merite în înflorirea artei și culturii Sibiului. Muzeul care îi poartă numele fiind o incontestabilă dovadă.
De aceea, cred că o salutară și perfect îndreptățită judecată în această controversă avem în opiniile unei personalități emblematice a familiei istoricilor, academicianul Răzvan Theodorescu. Iată: ,,Se poate spune că pe talgerul vieții lui Brukenthal stau lucruri foarte bune, cultural vorbind, dar stă și acest mare păcat care este reprimarea de la 1785’’.Fiind vorba despre sângeroasa reprimare a răscoalei în fruntea cărora s-au aflat Horia,Cloșca și Crișan și despre executarea sadică, tragerea pe roată, a doi dintre eroii și martirii ridicării românilor din Transilvania.
Să admitem, însă, că au existat și motive temeinice pentru care lui Samuel von Brukenthal i s-a ridicat o impresionantă statuie în centrul Sibiului. Motive- sau interese?- care au avut câștig de cauză în fața adevărului istoric mult mai complex și mai încărcat. Situație care îmi aduce aminte de controversa iscată atunci când, la Iași, a fost dezvelită statuia lui Octavian Goga. Fapt care a declanșat un energic protest din partea celor care vedeau în Octavian Goga mai puțin pe ,,Poetul Pătimirii Noastre’’, din anii premergători Marii Uniri, ci, în primul rând, pe omul politic exponent și promotor al unui șovinism agresiv și al antisemitismului. Situație în care edilii Iașiului – această ,,Florență a României’’ cum atât de expresiv a numit-o G. Călinescu- au dispus ca la statuie să se pună o plăcuță pe care să se marcheze și aderența lui Octavian Goga la aceste funeste ideologii. Gest pe care, la vremea respectivă, l-am comentat și eu în termeni categorici, scriind despre ,,bustul cu adnotări polemice’’.
Avem, iată, ocazia să ne întrebăm dacă, și în cazul statuii lui Samuel von Brukenthal, nu ar fi fost nevoie tot de o asemenea plăcuță care să menționeze ,,ce este viu și ce este mort’’ în moștenirea personajului. Nu de alta, dar mi se parte rușinos de incorect și profund nedrept ca, în cazul lui Octavian Goga, răspunsul să fie ,,da!’’, pe când, pentru Samuel von Brukenthal, să ni se spună ,,ba!’’.
La Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa continuă seria expozițiilor de carte dedicate unor oameni și fapte care merită a fi evidențiate. După o interesantă expoziție de documente care ni l-au amintit pe Tata Oancea, cuprinzând volumele sale antume, numere din revista „Vasiova”, manuscrise și fotografii originale, precum și diverse cărți și publicații menite să dezvăluie „fenomenul” Tata Oancea și să-l amplifice, iată că biblioteca vine cu o nouă expoziție de carte dedicată tot unui bibliofil, unui veritabil iubitor, dar și făcător de carte și de cărți, unele chiar ediții bibliofile!
În perioada 15 – 24 septembrie 2021, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, iubitorii de carte în limba română și în limba germană pot cerceta o expoziție cu volume și publicații apărute sub semnătura sau prin grija bibliotecarului, scriitorului, editorului, bibliofilului reșițean ERWIN JOSEF ȚIGLA. Mărturisesc că expoziția este organizată cu prilejul aniversării zilei de naștere a colegului Erwin Țigla care, în 19 septembrie, împlinește 60 de ani. O vârstă frumoasă, rotundă, o vârstă a maturității și a nobleței. O cifră care, în armonie cu zodia, relevă un caracter responsabil, analitic și bine organizat, atent la detalii, prudent și sincer. Dar, în același timp, sensibil, veșnic îndrăgostit de frumos și de familie. O personalitate care tinde spre perfecțiune prin armonie și bun simț. Toate aceste caracteristici îi vin mănușă lui Erwin Țigla, născut la Reșița sub zodia Fecioarei, promotor al culturii germane în România și în Banatul Montan, editor, bibliotecar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A absolvit Liceul ”Diaconovici-Tietz” din Reșița și studii postliceale de bibliotecar la Bușteni. Locuiește în Reșița, este căsătorit și are un băiat. Erwin Josef Țigla are o activitate culturală impresionantă, este Cetățean de onoare al municipiului Reșița și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin. Este membru fondator al Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin, președintele Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și președintele Asociației Caritativă ”Sfântul Vincențiu de Paul” Reșița. Publică în aproape toate publicațiile vremii, este redactor-șef al publicației lunare ”Echo der Vortragsreihe”, al periodicului ”Împreună, miteinander, egüttesen”, al periodicului ”Glasul vincențienilor” și al buletinului informativ ”Info SVP-Ro”. Este inițiatorul unor importante manifestări culturale ale etniei germane din România: ”Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ”Zilele Literaturii Germane la Reșița”, ”Parada Portului Popular German”, ”Copiii desenează ținutul natal” etc. Erwin Josef Țigla este autorul și realizatorul a 107 volume, cărți și albume, dedicate Banatului și oamenilor de aici. Adevărate bijuterii editoriale de o importanță greu de tăgăduit. Între cărțile semnate amintim excepționalele albume realizate împreună cu scriitorul Gheorghe Jurma: Reșița: Viziuni. Reșița: Banatul Montan, 2009; Anina: Viziuni.Reșița: Banatul Montan, 2012; Bocșa: Viziuni. Reșița: Banatul Montan, 2014; Oravița: Viziuni. Reșița: Banatul Montan, 2017; Monumentele Mihai Eminescu. Reșița: Banatul Montan, 2018; Caransebeș: Viziuni. Reșița: Banatul Montan, 2020; Reșița: Viziuni 2. Reșița: Banatul Montan, 2021. De asemenea, amintim câteva volume de autor de incontestabilă valoare și frumusețe: Biserici romano-catolice din Banatul Montan. Reșița: Intergraf, 2001; Pomul vieții pentru eternitate. Arta turnării metalului din Banatul Montan. Reșița: Intergraf, 2003; Destăinuiri. De 21 de ori în fața mass-media. Reșița: Banatul Montan, 2009; Destăinuiri II. De 32 de ori în fața mass-media. Reșița: Banatul Montan, 2011; Raze de lumină: album foto. Reșița: Banatul Montan, 2011; Semmeringul bănățean: Calea ferată Oravița-Anina. Reșița: Banatul Montan, 2013; Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița: o retrospectivă la 25 de ani de la constituire. 3 volume. Reșița: Banatul Montan, 2012 – 2014; ”Ecoul Asociației/ Echo der Vortragsreihe” 1990 – 2014: bibliografie. Reșița: Banatul Montan, 2015; 25 de ani „Decada Culturii Germane în Banatul Montan, 1991- 2015”. Reșița: Banatul Montan, 2016; Destăinuiri III. De 42 de ori în fața mass-media. Reșița: Banatul Montan, 2016; Literatura în grai popular în Banatul Montan și publicarea acesteia. Reșița: Banatul Montan, 2017; 3 x Bad Kissingen.Reșița: Banatul Montan, 2017; Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița: o retrospectivă la 30 de ani de la constituire. 3 volume. Reșița: Banatul Montan, 2017; Reschitza: 245 Jahre. Reșița: Banatul Montan, 2020; Destăinuiri IV. De 60 de ori în fața mass-media. Reșița: Banatul Montan, 2021. Despre personalitatea Erwin Josef Țigla s-a scris în multe volume de referință, de la ”Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” (Reșița: Timpul, 1998) la ”Reșița literară” a lui Gheorghe Jurma (Reșița: Tim, 2016) sau „Enciclopedia Banatului. Literatura” (Timișoara: David Press Print, 2016) fiind conturat portretul unui neobosit promotor cultural, unui om de o calitate excepțională. Scriitoarea Maria Pongrácz-Popescu îl descrie pe Erwin Țigla într-un mod sincer și excepțional: ”Un om plin de pasiuni, puternic vesel și câteodată melancolic, care a descoperit ”pomul vieții pentru eternitate”. Găsim în el atâta dăruire și pasiune, încât credem că a fost predestinat să devină, într-un anumit spațiu și într-un timp pe care-l trăim și noi, un om punte între culturi, un generator de noi energii spirituale, un constructor de valori de care avem atâta nevoie.” Toți cei care-l cunoaștem pe Erwin Josef Țigla putem confirma spusele Mariei Pongrácz și putem da propriile mărturii cu privire la dăruirea și generozitatea omului de cultură Erwin Josef Țigla. De colegul Erwin mă leagă o prietenie veche și statornică, bazată pe sinceritate, colegialitate și pasiune pentru carte și act cultural. În slujirea cărții am debutat împreună, el la Reșița, eu la Bocșa; împreună am realizat, în timp record, o bibliotecă germană la Bocșa; împreună am organizat evenimente importante pentru Bocșa și pentru Banat; împreună, ani la rând, am evidențiat oameni și fapte care fac cinste comunității; împreună am gândit cărți și publicații care ar fi de interes nu doar local, ci și zonal și național. Împreună am clădit și am schimbat mentalități, fiecare în comunitatea în care slujește cu dăruire și profesionalism. Ing. Victor Creangă spunea că, împreună cu Gheorghe Jurma, constituim un trio cultural de neînvins! Un veritabil trifoi cultural!Evident că sunt onorată de această asociere! Și mi-aș dori ca Victor Creangă să aibă dreptate măcar într-o anumită măsură. Cert e că, prietenia cu Erwin Josef Țigla, mă onorează! Prietenia și colaborarea cu acești doi importanți oameni de cultură ai Banatului – Erwin Țigla și Gheorghe Jurma – mă onorează și mă motivează! De asemenea, orașul Bocșa îi datorează enorm omului de cultură Erwin Josef Țigla din multe puncte de vedere: de la relațiile importante și fructuoase cu Forumul Democratic al Germanilor, la relații importante în parteneriate și colaborări cu asociații din Germania și Austria; de la activități cultural-spirituale, la editări și donări de cărți și albume; de la implicarea directă în derularea unor proiecte cultural-sociale, până la parteneriatele esențiale pentru promovarea și dezvoltarea multiculturalității orașului Bocșa. Trebuie precizat că lui Erwin Țigla și Gheorghe Jurma li se datorează singura carte-album „Bocșa”, o adevărată „carte de vizită” a orașului nostru, dar și albumul dedicat profesorului și pictorului bocșean Peter Kneipp. Așadar, iată, sunt multe și de netăgăduit motivele pentru care scriitorul, bibliotecarul, bibliofilul, omul Erwin Josef Țigla merită din plin prețuirea noastră, respectul și stima noastră! Jurnalista Anca Marilena Bica vorbea atât de frumos și clar pe postul de radio reșițean afirmând, între altele: „ Erwin Josef Țigla se impune prin libertatea cu care-și poartă demnitatea de mână cu modestia, prin bucuria de a dărui și de a se pune în slujba principiilor pe care le apără și le promovează, prin notorietatea numelui său într-o lume în care, aparent, acestea nu mai reprezintă un drum către împlinire. „România începe cu sufletul” pentru Erwin Țigla, care este înainte de orice demnitate socio-profesională, un om de onoare, un spirit care desăvârșește memoria lumii cu frumusețea Banatului de Munte! A fost și rămâne un bun prieten al celor care reprezintă valorile universale, un generos amfitrion al iubitorilor de frumos și un mentor pentru toți cei care au nevoie de modele și îndrumare!” Adevărat! Cu toții avem nevoie de modele demne de urmat, cu atât mai mult tinerii de astăzi, iar Erwin Josef Țigla este, cu siguranță, unul dintre aceste modele! Îi sunt recunoscătoare pentru toate: îndemnuri, povețe și susținere de-a lungul anilor (care s-au adunat…). La ceas aniversar, mă alătur și eu celor care îi transmit sănătate și vise împlinite! Mă alătur celor care îl prețuiesc pe Erwin și-i înțeleg aplombul în diverse acțiuni curajoase, dar deosebit de importante. Mă alătur celor care, dincolo de toate, apreciază omul și neastâmpărul lui! La mulți ani, Herr Țigla! La mulți ani, dragă Erwin! Îți mulțumesc pentru că exiști!
Vineri, 17 septembrie 2021, de la ora 12.00, în sala de cenaclu din Piața Sfântul Gheorghe nr. 3 a Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, va avea loc deschiderea stagiunii de toamnă – primăvară 2021 – 2022 a Întâlnirilor literare de vineri, cu aniversarea scriitorului Erwin Josef Țigla și lansarea volumelor bilingve Viziuni / Visionen Caransebeș și Viziuni / Visionen Reșița (ediția a II-a) de Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.
Participanții sunt rugați să respecte reglementările sanitare în vigoare.
● MIHAI EMINESCU. Poporul român și fatalismul raselor nefericite
● MIRON MANEGA. Repudierea lui Silvian-Emanuel Man sau dezbinarea din fașă a unei posibile mișcări patriotice
● Insulina descoperită de Paulescu, celebrată fără Academia Română
● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
● AUREL C. POPOVICI. Progresiștii și adevărurile lor
● CONSTANTIN 7 GIURGINCA. Arhivele transcendente conservate în memoria colectivă a neamului românesc
● CHRISTIAN MOCANU. Rondeluri pelasge
● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Xenofobia de stadion a suporterilor din Constanța este efectul războiului iluzoriu al secuilor împotriva românilor
● ION COSTAȘ. Aderarea Basarabiei la Uniunea Europeană este posibilă doar în componenţa României
● DUMITRU IONCICĂ. Spovedania: slavă sau vedică?
● ȘERBAN POPA. Fundamentele identitare ale antisemitismului versus „Legea Vexler” ca inspiratoare a „Legii Șoșoacă”
● G-ral MARIAN V. URECHE. Statul-imperiu al lui Burebista. Rolul serviciilor informative din vremea sa
● CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ. Administrația publică. Structura și personalul
● TEODOR PALADE. Dictatura
● O MIRCEA ȘERBAN. Al cui este Emil Hurezeanu?
● DAN DIACONU. „Valul 4 va fi valul nevaccinaților”? De unde-ați scos-o, nemernicilor?”
● NATO, crucișătoarele erotice, oile de la Deveselu și imunitatea de a fi român – Interviu cu Dan Puric
● G-ral (r) Dr. MIRCEA CHELARU. Europa – ultima generație de copii albi
● DAN DIACONU. N-aduce anul / Ce-aduce Afganistanul! Grandiosul spectacol al fugii americane
● Teatrul Globe din Londra își informează spectatorii că Romeo și Julieta aveau „probleme psihice” care i-au împins spre sinucidere
● Acad. CONSTANTIN IONESCU-TÂRGOVIȘTE. Despre știința lui Paulescu și neștiința altora
● Prioritățile mondiale ale lui Paulescu
● Dr. IOAN ROȘCA. Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)
● MIRON MANEGA. Studiu de caz: dictatura incompetenței sau cât de greu e să-ți câștigi drepturile atunci când ai dreptate. Cazul Liliana Coldea
● OVIDIU DANTEȘ. Scurt inventor al resursele minerale (încă) imense ale României
● ION STAICU, poet genial
● Festivalul Internațional al Filmului de Dragoste „B. Loved”, ediția a IV-a
● Marșul Național „Avram Iancu” Ediția a XI-a!
● DANIEL ROXIN. Peste 99% dintre infectații cu Covid SE VINDECĂ! Iată adevăratele statistici…
● CONSTANTIN BEJENARU-BECO. Pastel marin cu Întrebare
● DANIELA GÎFU. Las ideile romantice în grija altor gâsculițe
● DAN DIACONU. Tâmpiții lumii sau topul știrilor tembele
Așa cum se știe, în perioada 9-12 septembrie 2021, în Apuseni s-a desfășurat, conform unui ceremonial devenit tradiție, Marşul Naţional „Avram Iancu”, inițiat și susținut, începând din 2011, de poetul și jurnalistul Laurian Stănchescu, membru UZPR și inițiator al al Legii 230/2016 privind declararea lui Avram Iancu „Erou al Națiunii Române”. Ediția de anul acesta (a XI-a) a avut loc sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Punctul culminant al marșului, ceremonia de la Țebea (12 septembrie) a adunat la mormântul lui Avram Iancu o mare mulțime de moți, oameni de cultură și preoți veniți din toată țara și, bineînțeles, oameni politici. S-a întâmplat însă un fapt fără recedent: lui Laurian Stănchescu, omul cu cea mai mare legitimitate să ia cuvântul (fără el această sărbătoare n-ar fi putut exista!), i s-a interzis accesul la microfon! Mai exact, la un ordin tacit al prefectului de Hunedoara, Călin Petru Marian, microfonul s-a făcut nevăzut, astfel că, atunci când Laurian Stănchescu a ajuns în față, n-a mai avut la ce vorbi. Din fericire, George Simion și delegația de la AUR, care aveau și ei o stație, l-au invitat să vorbească de la microfonul lor.
Laurian Stănchescu ținând în mână crucea care a stat pe pieptul lui Avram Iancu în timpul priveghiului de la moartea sa (10-13 septembrie 1872). După înmormântare, crucifixul (cioplit în 1836) a trecut din moț în moț până în zilele noastre, când a ajuns la părintele Birău din Apuseni. La unul din marșurile Avram Iancu, acesta i-a dat-o s-o țină, ca pe o ștafetă sfântă, și lui Laurian Stănchescu.
Țebea a devenit închisoare politică, iar sacrul mormânt al Crăișorului a devenit temniță…. păzită de gardieni politici…!
Memoria lui Avram Iancu a fost umilită, batjocorită și profanată la Țebea de către Prefectura Hunedoara! Nu cred că domnul Președinte Klaus Iohannis a dat un asemenea ordin antiromânesc… de executare postumă a Martirului și Eroului Națiunii Române, așa cum au lăsat să se înțeleagă liliecii preistorici ai Prefecturii, asasini ai spiritului lui Avram Iancu, Titanul mitic al cultului luminat național… !
Crăișorul a luptat și a murit pentru drepturile și libertatea nației sale. S-a stins însingurat și părăsit pe prispa unui brutar, cu ochii deschiși la cer. Așa a fost găsit…!
M-am luptat cinci ani în Parlament să poată fi declarat Martir și Erou al Națiunii Române. Dar tâlhăria de Țebea, de ziua tragică a stingerii sale, a fost o crimă care nu poate fi prescrisă niciodată!… Eu îi chem pe acești delincvenți și jefuitori ai istoriei naționale la un proces public și sub rigorile legii românești, pentru a fi judecați ca pluton de execuție a ființei naționale!
Avram Iancu este, singur, cât o întreagă istorie de antichitate. Este Biserica laică a Golgotei noastre, este crucifixul spiritual și moral al Națiunii sale iubite!
15 septembrie 2021, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție documentară mons. Ferdinand Hauptmann și mons. Paul Lackner.
Expoziție de artă plastică Tatiana Țibru din Reșița.
Scriitorii reșițeni și cărțile lor în pandemie: Iulian Barbu, Gheorghe Țepeneu și Petru Bungărzan.
15. September 2021, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Dokumentationsausstellung Msgr. Ferdinand Hauptmann und Msgr. Paul Lackner.
Kunstausstellung Tatiana Țibru (Reschitza).
Buchpräsentationen. Die Reschitzaer Schriftsteller und ihre Buchveröffentlichungen in der Pandemie: Iulian Barbu, Gheorghe Țepeneu und Petru Bungărzan.
Înălțarea Sfintei Cruci se sărbătorește în fiecare an pe 14 septembrie. Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos. Crucea Lui Hristos este semnul Fiului Omului, este stema şi steagul de biruinţă al Lui Hristos, care va străluci mai înainte de sfârşitul lumii, nu numai pe pământ ci, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, şi pe norii cerului: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1, 18), căci Sfânta Cruce le sfinţeşte pe toate: cu ea se binecuvântează, cu ea ne apărăm de cel rău, cu ea sunt izgonite duhurile necurate şi sunt vindecaţi cei bolnavi. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are în vedere două evenimente din istoria Bisericii. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335. Cel de-al doilea moment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul şi pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, au fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu. Împărăteasa Elena primind cu bucurie crucea pe care S-a răstignit Mântuitorul, i s-a închinat şi a sărutat-o, la fel a făcut şi toată suita împărătească. Dar mulţimile nu puteau să vadă şi să sărute Sfânta Cruce, şi doreau ca cel puţin de departe s-o poată vedea. Atunci Macarie, patriarhul Ierusalimului, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând cinstita cruce mulţimii, iar ei au strigat: „Doamne miluieşte”. Şi de atunci a început praznicul „înălţării cinstitei Cruci a Domnului”. Deasupra Sfântului Mormânt şi în apropierea locului unde a fost găsită Sfânta Cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, au zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a „Înălţării” sau „Arătării” Sfintei Cruci. Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au luat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim. Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.
Obiceiuri și tradiții
La slujba din această zi, femeile merg la biserică cu mai multe plante, printre care busuioc, mentă, maghiran, mătrăguă, năvalnic sau cimbru. Acestea sunt considerate plante magice și îi apără pe oameni de diverse boli. Ele trebuie așezate la icoane.Busuiocul mai poate fi pus și în apa animalelor și păsărilor pentru a fi ferite de boli.Oamenii mai duc la biserică monede pe care le păstrează apoi în portofel pentru spor.Preotul satului trebuie să sfințească viile sătenilor pentru ca recolta să fie bogată. Se dă startul culegerii viilor, însă conform tradițiilor populare în această zi nu trebuie culeși strugurii din ultima tufă, ci trebuie păstrați ca ofrandă, numindu-se strugurii lui Dumnezeu.Se spune din bătrâni că este ziua în care se închide pământul, adică dispar insect- le, reptilele si plantele ieșite în primăvară. Conform bătrânilor, șerpii, înainte de a intra în pă- mânt, se strâng mai mulți într-un loc și creează o piatră nestemată.Pentru cei morți, se dau de po- mană vase noi, pline cu apă curată sau lapte și miere, un colac și o lumânare.Este o zi de post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului. Dar dacă, totuși, se mănâncă, trebuie să se evite nucile, usturoiul, prunele și peștele.
Azi o să pornesc de la un cântec celebru, de la un imn care a traversat veacul trecut şi astăzi, scuturat de praf şi de şabloane, se pregăteşte să devină la fel de imn şi pentru veacul în care trăim. „Imnul globulizării”, să-i zic aşa, adică eterna „Internaţionala”, imnul bolşevic al unirii robilor de pretutindeni. N-am nimic de obiectat la ideea unirii robilor. Încă din timpurile apariţiei creştinismului, această unire a celor mulţi şi obidiţi a dus lumea înainte. Pe mine mă deranjează al naibii ideea „internaţionalismului”. Cică n-ar fi bine să ne unim la noi acasă, în ţările noastre, în istoria proprie, în necazurile proprii, ca să ne fie bine. În schimb, ar trebui să ne unim pe o planetă abstractă, dominată de câţiva granguri mari. Adică, să executăm „programul de unire” în numele unor idealuri care sunt, de multe ori, străine fiinţei noastre. Şi iată cum imnul bătrânilor bolşevici a fost transformat într-un imn al globulizării lumii contemporane. Aspirăm, ca nişte nebuni, spre egalitatea sclavilor, în loc să încercăm să trăim din plin calea spre perfecţiunea umană. Vă amintiţi vechiul dicton: „În lume-s multe mari minuni, mai mari ca omul nu-s!” Gogoaşa asta internaţionalistă, şi pe urmă globalismul ordinar, nu înseamnă altceva decât un îndemn la aplatizarea fiinţei umane. Să ştergem urma oricărei identităţi naţionale, a credinţei adevărate, a căii adevărate spre împlinirea personalităţii. Uniţi-vă, robilor, ca să vă putem domina noi, cei câţiva caizi ai ocultei mondiale! „Pământul este-al celor harnici/ Cei leneşi plece unde vor!” Pe bune?!? Unde să plece oare cei leneşi, cei şmecheri, profitorii războaielor mondiale, ai crizelor mondiale, ai minciunilor mondiale? La Monte Carlo, la Miami, la Dubai, peste tot unde vor şi-şi permit! Şi cum se poate realiza altfel acest ideal, decât spoind cerul planetei cu un simulacru de democraţie, aşezând în fruntea naţiilor necăjite nişte incompetenţi, nişte şantajabili, nişte golănaşi politici, cărora le fabricăm rapid un pedigrí de mari lideri? Uitaţi-vă atent şi la versiunea românească a vechiului cântec socialist. Nu vă vine să fredonaţi cu obidă: „Hai la lupta cea mare/ Prost cu prost să ne unim/ Globulizarea/ Prin noi s-o făurim!”? Undeva, acolo, în adâncul fiinţei româneşti, se iveşte, iarăşi, repetat, obsesiv, ca un blestem, istoria, tragedia celor trei F: Frica, Foamea, Frigul.. Noi, cei mai bătrâni, ne ducem „rând pe rând/ zarea lumii-ntunecând”, cum zice Poetul. Ne mai ţine numai mila de voi, cei care sunteţi şi veţi fi aici, pe un pământ căruia Dumnezeu i-a dat de toate, numai minte limpede şi destine de conducători adevăraţi nu i-a dat. Hai, vă rog să priviţi în jur! Prostia e ca o maree neagră, care primeşte semnale din lumi străine şi chiar ostile spiritului românesc şi ne cuprinde, încet-încet. „Hai la lupta cea mare/ Prost cu prost să ne unim”! Chiar aşa să fie?!?
P.S. Şi ca să completez părerea mea despre întâmplările politiceşti din Românica ultimelor zile, vreau doar să vă amintesc un titlu celebru al cărţii lui Octav Pancu-Iaşi, un cunoscut autor de cărţi pentru copii. Cartea se chema Marea bătălie de la Iazul Mic. Noua ediţie ar putea suna aşa: Marele puci de la Iazul Mic. Pentru că asta a cam fost. Un partiduleţ încropit pe aiurea a încercat să dea un puci, adică un fel de lovitură de stat. Nu o lovitură militară à la Sud-America: un puci justiţiar. Să pună mâna pe justiţia noastră democrată atât de compromisă de Băse şi gaşca lui, să-l ţină în şah pe padişahul cu nume finlandez, Mutalainen, ca să rămână singuri ei, la cătuşe şi butoane. În afacerea asta, celebrul Câţu nu e decât o pierdere colaterală. Deci, a eşuat încă un mare puci la Iazul Mic al meschinei politici din spaţiul autohton. În rest, rămâne cum am zis: cei trei F – Frica, Frigul, Foamea…
UZPR CARAS SEVERIN 