Încercăm să onorăm dorința unor pensionari și nu numai, unii foști siderurgiști hunedoreni, de a afla amănunte privind condițiile pe care le pot găsi în această toamnă aurie pentru o vacanță plăcută în stațiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi, cunoscută încă de către geto-daci pentru calitățile curative ale apelor termale.
Așa că, pentru a cunoaște felul în care sunt tratați pensionarii dornici de odihnă și tratament, am poposit la C.J.P. Hunedoara-Deva, mai exact în fața ghișeului unde sunt eliberate biletele pentru stațiunile balneoclimaterice.
Aici, oamenii așteptau liniștiți la rând, iar doamna Carmen Miclea îi trata cu calm, răbdare și mult profesionalism, făcându-i să fie mulțumiți, zâmbitori.

În aceeași zi de toamnă, am cunoscut-o și pe Mihaela Suciu (foto 1), recepționera la SC Vacanța SRL Geoagiu-Băi care cu amabilitate și mult respect ne-a oferit răspunsuri clare, profesioniste întrebărilor noastre, nu înainte de a ne informa, că stațiunea se află la altitudine de 350 m, într-o depresiune între dealuri de mică înălțime, între sudul Munților Apuseni, la contactul acestora cu Valea Mureșului.

Prezente lângă noi, Simona Deheleanu, (foto 2) în calitatea sa de director al societății, ne-a zis că hotelul beneficiază de 236 locuri de cazare dintre care 60 în căsuțe de vacanță.
Aici se pot trata afecțiuni reumatismale degenerative inflamatorii, ginecologice și ale sistemului nervos periferic.
Se poate face și cură internă pentru gastrite, ulcer, afecțiuni renale etc.

Despre moderna bază de tratament, ne-a vorbit și asistenta șefă, Livia Pop, (foto 3) care a punctat faptul că, aici activează 6 persoane care au la timonă pe cunoscutul medic balneolog Marica Jovanovic.
Ne-a prezentat și factorii de cură: ape mezotermale, la temperatura de 29°, 30° C, climat reconfortant tonic cu varietăți mici de temperatură, băi cu apă termală în bazin și la cadă, termoterapie și fizioterapie, împachetări cu parafină, masaj, saună, izvoare cu apă minerală, mezotermală, pentru cură internă etc.
Am cunsocut și câteva dintre asistentele medicale: Marica Ungureanu, Cristina Filker, Marilena Bota și Cristina Mestereagă, toate susținând că pentru ele, în meseria aleasă, lucrul cel mai important este grija și respectul pentru omul bolnav, alinarea suferinței acestuia.

– Pentru un stil de viață sănătos – ne spunea ospătara Mariana Coleniac (foto 4) – la masă oferim oaspeților noștri o alimentație echilibrată, meniurile fiind atât la comun, cât și pentru regim. Se mănâncă deci bine și sănătos.
De consemnat sunt și spusele administratorului societății, Emil Groza, „dorim să fim mereu, prin ospitalitate, la înalțimea cerințelor tuturor oaspeților veniți pentru odihnă și tratament, a iubitorilor de peisaje pitorești și puncte de atracție istorică”.

Fotoreportaj semnat de Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră cântecul popular?
– Pentru mine, cântecul popular e un legământ între prezent și trecut. Atunci când cânt, îmi aduc aminte cu drag și cu emoție, de copilăria de la țară, de zonele mirifice de acolo și de bunici.

– Aveți de mult această pasiune? Care e zona folclorică îndrăgită?
– Am această pasiune de mic copil. Îi auzeam pe bunici cântând și așa am prins drag de cântec. Zona folclorică pe care o iubesc este zona pădurenilor.

– Cum a fost pentru dumneavoastră prima tangență cu publicul? Acum pe unde mai cântați?
– Prima tangență cu publicul am avut-o când eram elev la Școala Populară de Artă din Deva, unde l-am avut ca profesor îndrumător pe Drăgan Muntean. Aveam vreo 17 ani și am cântat prima dată pe scena căminului cultural din satul Poienița Voinii, satul în care s-a născut Dragan Muntean.
Acum cânt la diverse evenimente la care sunt invitat. Am participat la diferite emisiuni folclorice și cultural artistice. Fac parte și din grupul „Rujmalinul” înființat în urmă cu doi ani, alături de care am înregistrat două piese și sunt colaborator al Ansamblului „Hațegana”din Hunedoara.

– Punctați-ne cea mai semnificativă amintire din drumul dumneavoastră ca și cântăreț de muzică populară.
– Este cu siguranță parcursul meu în emisiunea „Vedeta populară” de la TVR 1. Aici am participat în sezonul 2 și am ajuns până în finala acestui concurs televizat.

– De vreo neîmplinire vă amintiți?
– Nu pot să spun că e neaparat neîmplinire, e mai mult un regret că am avut câțiva ani buni în care nu am mai cântat, până acum vreo 5-6 ani când, la nunta unor prieteni, am fost rugat să prezint un moment artistic pădurenesc. Momentul meu artistic a fost foarte apreciat și de atunci mi-a revenit dorul și dragul de cântat.

– Cântați și pricesne? În ce locații și cu ce ocazii?
– Da, am cântat și pricesne cu diferite ocazii. Am cântat pricesne în biserici și în catedrale, la diferite sărbători. Am cântat și la Maramureș, la lansarea CD-ului de pricesne a interpretei Rafila Bărbos.

– Care vă sunt gândurile de viitor?
– Mi-aș dori foarte mult să lansez un CD și să duc mai departe tradițiile și portul popular pădurenesc.

– Pentru cei care nu vă cunosc, consemnați pe scurt câteva date biografice.
– M-am născut în Hunedoara și mi-am petrecut copilăria și vacanțele de vară la bunicii din partea tatălui, în satul Vadu Dobrii. Am urmat apoi școala, liceul și în paralel și Școala Populară de Artă din Deva. După ce am terminat stagiul militar PCI din Deva, m-am angajat ca pompier profesionist în cadrul Combinatului Siderurgic Hunedoara, unde lucrez și în prezent. Sunt căsătorit, am o fiică și de ceva timp m-am reapucat de cântat. În acești câtiva ani, am participat la diverse concursuri și festivaluri, dorind parcă să recuperez anii pierduți. Printre concursurile la care am participat, pot să menționez: festivalurile concurs „Lăutarul” – Drăgășani (unde am obținut premiul I și onoarea de a înregistra, cu orchestra Radio România, mai multe piese); „Cântec de Cătănie” (Premiul Special Centenarul Marii Uniri); „La poale de Țibleș” – (premiul II și Premiul Special al juriului); „Momârlanii gazde bune” – (Marele Premiu și Trofeul); „Cântecele Oltului” – (premiul I).

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR