• 

Iată că, anul în care orașul Bocșa împlinește 60 de ani de la înființare, urmează unei perioade de pandemie și nu numai. Urmează unei perioade de „adormire” din multe puncte de vedere.
Așadar, în partea a doua a acestui an, orașul va fi sărbătorit în fiecare zi, cu fiecare lucrare efectuată în folosul comunității, cu fiecare nou proiect derulat sau inițiat, cu fiecare eveniment cultural desfășurat, cu reînvierea tradițiilor și readucerea istoriei locale pe harta cultural-turistică a orașului Bocșa!
Unul dintre aceste noi proiecte derulate în luna august a acestui an este și „Banatul Montan Film Festival – Bocșa Film Festival” ediția I, desfășurat la Bocșa în perioada 9 – 15 august, la inițiativa regizorului Ioan Cărmăzan, prin strădania Bibliotecii publice bocșene.
Așadar, prin acest Festival de Film vă propunem să reînvățăm să privim – împreună – un film, să stăm împreună, să citim -împreună- poezii și să ascultăm – împreună – scriitori de lângă noi! Prin acest proiect dorim să promovăm cartea, să promovăm filmul românesc și să ne bucurăm de valori autentice din imediata noastră apropiere: îl vom asculta pe actorul bocșean Florin Ionescu, cel care manageriază cu pricepere Teatrul Reșițean; ne vom bucura de poezia Liubiței Raichici, poeta care ne va recita și ne va povesti despre importante proiecte culturale cărășene precum Festivalul Internațional de Poezie; ne vom bucura de prezența bocșeanului, stabilit astăzi în Germania, Adalbert Gyuriș, care ne va recita și ne va prezenta noi apariții editoriale; vom fi onorați de prezența jurnalistei Anca Marilena Bica, specialist în teatrologie, care ne răsfață, zi de zi, cu emisiuni culturale de excepție la postul regional Radio Reșița; ne vom bucura de prezența tânărului actor bocșean Alexandru Moldovan, care vine de la București – special – pentru acest Festival de Film organizat la el acasă; îl vom admira, din nou, pe talentatul actor și regizor bocșean Dan Mirea, alături de extraordinara sa trupă a Teatrului DA și, nu în ultimul rând, ne vom bucura de prezența și vitalitatea, de dinamismul și savoarea regizorului bocșean Ioan Cărmăzan, inițiatorul Festivalului!
Vă așteptăm să ne bucurăm împreună: de oameni, de poezie, de film, pe parcursul unei întregi săptămâni!
Și, pentru că este o sărbătoare a orașului, vom încheia săptămâna cu muzică și dans, alături de film, într-o zonă mirifică a urbei noastre! Sâmbătă seara, pe Insula „Paradis”, recent amenajată la Bocșa Izvor (Bringl), bocșenii – și nu numai!- sunt invitați să admire un spectacol artistic, focul de artificii și să ia parte la o discotecă în aer liber.
De asemenea, Parohia Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” din Bocșa Montană invită credincioșii la o Sf. Liturghie oficiată de la ora 19.00 la Capela de pe deal din Bocșa Montană „în ajunul solemnității Înălțării cu trupul și sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria”.
Duminică dimineața, 15 august, în zi de mare Sărbătoare creștină, „Adormirea Maicii Domnului”, cu binecuvântarea Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului, pe Insula „Paradis” va fi oficiată Sfânta Liturghie de către un sobor de preoți bocșeni, apoi va fi sfințită Troița din această zonă, proaspăt restaurată de către Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Bocșa Montană.
Iar seara, începând cu orele 18.00, bocșenii sunt invitați la o plimbare pe Aleea cu tei și pe Insula „Paradis” în acordurile muzicii folk, urmând ca actorul bocșean Dan Mirea să încheie prima ediție a Festivalului de Film de la Bocșa.
O săptămână de sărbătoare la Bocșa, de cultură și tradiție, de artă și spiritualitate, pentru reușita căreia trudesc oameni ai administrației publice locale în frunte cu primarul orașului, preoții comunității și oamenii care slujesc pe tărâmul atât de sinuos al culturii.
Cu zece ani în urmă, când orașul sărbătorea cei 50 de ani de existență, scriitorul Vasile Bogdan săvârșea cel de-al treilea volum „Bocșa din inimă” dedicat acestui eveniment și mărturisea cu emoție: „Bocșa din inima mea este mult mai grăitoare și mai adevărată, mai plină de culoare și savoare, de fapt este un oraș în care fiecare piatră are povestea ei, fiecare cărămidă, fiecare statuie, fiecare fereastră ce reflectă atât de frumos cerul de deasupra munților.”
Astăzi, la sărbătoarea celor 60 de ani, orașul Bocșa reînvie și promite! Iar această vară a anului 2021 dă startul unor noi începuturi!
La mulți ani, Bocșa mea! La mulți ani, Bocșa noastră! Să crești frumos și să înflorești întru bucuria tuturor locuitorilor tăi – tineri și vârstnici, de aici și de pretutindeni!

• 

• 

Duminică, 8 august 2021, a fost sărbătorit în cadrul unei Sfinte Liturghii festive în trei limbi, română, maghiară și germană, hramul Bisericii Romano-Catolice „Maria Zăpezii” din municipiul de pe Bârzava.
Celebrantul principal al Sfintei Liturghii de la ora 10.30 a fost păr. János Varga, reșițean prin naștere, astăzi slujitor la Arad / Centru, care cu acest prilej și-a sărbătorit 25 de ani de preoție / Sfânta Liturghie de Argint. Au concelebrat alături păr. Veniamin Pălie, preot-paroh al bisericii sărbătorite și decan al Decanatul de Caraș, păr. Attila Puskás, parohul Bisericii romano-catolice „Preasfânta Treime” Reșița – Govândari și nu în ultimul rând, păr. Mihail Titi Dumitresc din Lugoj, arhidiaconul Banatului Montan.
La începutul Sfintei Liturghii, păr. Veniamin Pălie a dat citire salutul episcopului diecezan de Timișoara, mons. József Csaba Pál, care i-a trimis preotului jubiliar și o medalie de argint în amintirea acestei Sfinte Liturghii de Argint. Predica a fost rostită de păr. János Varga (în maghiară), păr. Attila Puskás (în română) și păr. Mihail Titi Dumitresc (în germană).
Înfrumuseţarea muzicală a Sfintei Liturghii a fost realizată de corul „Harmonia Sacra” şi de corul de tineret „Fiamma”, ambele ale parohiei aflate în sărbătoare.

În continuare, explicaţii despre sărbătoarea „Maria Zăpezii”:

SFINŢIREA BAZILICII SF. MARIA DIN ROMA

Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, încă din primele veacuri, creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi le-au dedicat ei, dându-le diferite titluri care exprimau laude aduse Maicii Domnului, sau împrejurării legate de construirea respectivei bisericii. Roma creştină i-a închinat Fecioarei Maria peste o sută de biserici, multe dintre ele fiind construite pe locul unor temple şi clădiri ale Romei păgâne. Astfel, Biserica „S. Maria Antiqua” – „Sfânta Maria din Vechime” este reclădită din templul Minervei, în forul roman; „S. Maria dei Martiri” – „Sfânta Maria a Martirilor” a fost Panteonul roman, închinat cinstirii tuturor zeilor, transformat în lăcaş de cult creştin în secolul al VII-lea.
Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi Bazilica „Santa Maria Maggiore” – „Sfânta Maria cea Mare”. După cum spune şi numele, este mai mare decât celelalte monumente mariane; s-a numit şi „Bazilica Liberiană”, deoarece se află pe locul şi pe temeliile bazilicii zidite de Papa Liberiu (352 – 366), pe ruinele unui vechi templu păgân.
O scriere apărută mai târziu spune că, în noaptea de 5 august a anului 352, Maica Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu şi unui patrician roman şi le-a cerut să construiască o biserică acolo unde în dimineaţa următoare vor găsi pământul acoperit cu un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobişnuită, miraculoasă, acoperea o suprafaţă întinsă de pământ pe vârful colinei Exquilino. Papa şi bogatul patrician s-au apucat de lucru şi au început construirea primului mare sanctuar marian, căruia iniţial i s-a dat numele de „Sancta Maria ad Nives” – „Sfânta Maria a Zăpezii”. Un secol mai târziu, papa Sixt al III-lea, pentru a ridica un monument în amintirea Conciliului din Efes (431), la care a fost definită maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica, dându-i dimensiunile actuale. Din această primă construcţie se păstrează navetele cu şirurile de coloane robuste în stil roman şi treizeci şi şase de mozaicuri admirabile, care împodobesc nava principală. La stabilirea formei actuale şi înfrumuseţarea bazilicii au contribuit mulţi papi, de la Sixt al III-lea, care a putut să ofere „poporului lui Dumnezeu un monument mai mare”, închinat cinstirii Fecioarei Maria, căreia credincioşii îi acordă un cult, „mai mare” (hiperdulie) decât cel acordat sfinţilor (dulie), până la papii din epoca noastră. Bazilica se mai numeşte şi „Sancta Maria ad praesepe” – „Sfânta Maria a presepiului”, deoarece, în secolul al VI-lea, au fost aduse în ea scândurile unei iesle, considerată a fi rămase din ieslea în care a fost culcat Pruncul Isus în peştera din Bethleem.
Credinţa, arta şi istoria au făcut din Bazilica „Santa Maria Maggiore” un model şi un simbol al evlaviei creştine faţă de Preacurata Fecioară Maria. Pentru acest motiv, în anul 1568 s-a introdus în calendarul roman comemorarea sfinţirii, ca o chemare şi un îndemn la cultivarea şi adâncirea devoţiunii către Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu. Mai mult decât splendoarea monumentală a bazilicii, istoria străveche ne destăinuie taina acestei devoţiuni; chiar şi în timpul călduros al verii, Sfânta Maria face să apară stratul de zăpadă imaculată, adevărata temelie a lăcaşului închinat ei. Cinstirea Fecioarei fără pată îl ajută pe creştin să-şi păstreze nevinovăţia sufletului chiar în mijlocul unei lumi aprinse de focul patimilor şi, pe temelia nevinovăţiei, să înalţe templul viu al vieţii închinate lui Dumnezeu.

(text preluat de pe http://www.arcb.ro, al Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti)