Georg Hromadka la 110 de ani de la naștere

6 iulie 2021 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

BULETIN DE PRESĂ

AL FORUMULUI DEMOCRATIC AL GERMANILOR DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
ŞI AL ASOCIAŢIEI GERMANE DE CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE A ADULŢILOR REŞIŢA

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița își aduc aminte în aceste zile că în data de 6 iulie se împlinesc 110 de ani de la nașterea lui Georg Hromadka. Cu acest prilej, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei organizează o miniexpoziție documentară dedicată lui Georg Hromadka. Totodată a fost realizată o ștampila filatelică ocazională cu plic aferent, aprobată de CN Poșta Română prin Federația Filatelică Română și Asociația Filateliștilor din jud. Caraș-Severin, cu prilejul împlinirii celor 110 de ani de la nașterea acestuia. Întreaga corespondență care pleacă de la Oficiul Poștal Reșița 1, marți, 6 iulie, va fi obliterată cu această ștampilă ocazională.

Câteva date biografice despre cel comemorat:

Georg Hromadka

– Social democrat convins, jurnalist, editor;

– născut la 6 iulie 1911, în Lupeni;

– decedat la 12 aprilie 1985, în Singen / Hohentwiel (Germania).

Prin mărturia proprie, Georg Hromadka declara că a fost crescut de părinți de etnie germană într-un mediu social-democrat și într-un spirit de filosofie și morală a clasicismului german al socialismului științific.

În timpul prezenței sale la Reșița, în 1929 devine secretar al organizației locale a Tineretului Socialist, care tocmai s-a fondat, iar mai târziu, secretar al Partidului Social-Democrat din Reșița. Se implică în perioada 1932 – 1933 la publicarea revistei săptămânale „Freies Wort” (= „Cuvântul liber“) din Reșița, în jurul căreia se aduna atunci toată stânga socialistă din Banatul Montan.

Desființarea sindicatelor și partidelor în 1938 i-a condus pe majoritatea membrilor Tineretul Socialist în subteran, unde celulele Partidului Comunist, desființat în 1924, i-au acaparat. Instabilitatea acestor celule ușurează descoperirea lor de către autoritățile de securitate. Georg Hromadka este arestat prima oară în 1940 – 1941 și din nou în 1942.

În fața unei comisii a Wehrmachtului în 1943, în închisoarea din Arad, refuză să intre în trupele SS.

Eliberat din închisoare în august 1944, a aderat la Partidul Social-Democrat restabilit, dar în 1948 este arestat, alături de alți funcționari conducători ai partidului, în baza unor acuzații false, și condamnat la 20 de ani în închisoare.

În 1956 este grațiat cu ajutorul foștilor camarazi și devine jurnalist la redacția ziarului „Neuer Weg” (= „Drum Nou“) din București. Deși s-a format ca autodidact, Hromadka a impresionat prin cunoștințele și talentul său jurnalistic, devenind și editor. În 1970 Hromadka conduce anuarul turistic „Komm mit” (= „Vino cu noi”) al cotidianului „Neuer Weg“.

După o scurtă perioadă petrecută ca pensionar în Reșița, la sfârșitul anului 1980, emigrează în Republica Federală Germania.

Articole publicate:

articole care promovează păstrarea limbii și istoria culturii germane din România, plaiurile din Banatul Montan, apărute în „Neuer Weg“, „Komm mit“ și Almanahul „Neuer Weg“;
articole având ca tematică principală mișcarea muncitorească din Banatul Montan.

Cărți publicate:

„Kleine Chronik des Banater Berglands“, mit einen Nachwort von Heinrich Lauer; München: Südostdeutsches Kulturwerk, 1993 (Veröffentlichungen des Südostdeutschen Kulturwerks; Reihe C: Erinnerungen und Quellen; Band 10); ISBN: 3-88356-051-0.
„Scurtă cronică a Banatului Montan”, traducere, note și redactare de Rudolf Gräf și Werner Kremm, cuvânt înainte: Elke Sabiel; editor: Fundația „Friedrich Ebert“ Bonn – Germania; Oradea: Imprimeria de Vest, 1995; ISBN: 973-96858-4-6.

La inițiativa Partidului Social-Democrat, Consiliul Local și Primăria Municipiului Reșița l-au declarat pe Georg Hromadka, în data de 26 martie 2002, Cetățean de Onoare post mortem al Municipiului Reșița. Pe frontispiciul Casei de Cultură a Sindicatelor se află montată o efigie a lui Georg Hromadka, realizată de asemenea la inițiativa Partidului Social-Democrat și finanțată de Fundația „Activity” din Reșița (președinte: prof. dr. ing. Nadia Potoceanu), în anul 2000, de artistul plastic reșițean Petru Comisarschi. Ea fost turnată la UCMR, prin grija ing. Iulian Georgevici.

La inițiativa Fundației „Friedrich Ebert“, reprezentanța din România, și a doamnei Elke Sabiel, TVR București, prin redacția în limba germană, a realizat, în anul 2000, documentarul „Georg Hromadka – Sieger oder Besiegter“ (= „Georg Hromadka – învingător sau învins“).

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat de-a lungul anilor mai multe manifestări comemorative dedicate lui Georg Hromadka. De asemenea, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a realizat în această perioadă 4 plicuri filatelice ocazionale cu ștampile adecvate, care să aducă aminte de această personalitate, în momentul de față adăugându-se cel de-al patrulea plic cu ștampila aferentă. În anul 2011, prin grija și cu finanțarea celor două organizații ale etniei germane caraș-severinene, Monetăria Statului din București a realizat o medalie comemorativă.

GABRIELA ȘERBAN: Maestrul Constantin Lucaci – șapte ani de neuitare

6 iulie 2021 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Din anul 1997, de la atribuirea oficială Sfântului Ilie patronatul orașului Bocșa de către autoritățile locale, luna iulie se află sub semnul acestui Sfânt și Mare Proroc Tesvitean și, de câțiva ani, și sub semnul artei lui Constantin Lucaci. Mai precis, din anul 2012 când la Bocșa a fost inaugurat Muzeul „Spațiu și Lumină” al maestrului Constantin Lucaci.

Cu acest prilej, încă din 1997 Biblioteca publică „Tata Oancea” a inițiat și desfășurat un proiect cultural intitulat „La Bocșa, de Sf. Ilie”, proiect devenit tradiție, în cadrul căruia sunt desfășurate activități culturale, literar-artistice, diverse.

Mai mult, în anul 2011, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” este cea care se ocupă de realizarea Muzeului Constantin Lucaci la Bocșa, Muzeu inaugurat în iunie 2012. Din buna prietenie cu maestrul Lucaci s-au născut evenimente inedite, întâlniri notabile, veritabile acte cultural-artistice.

Maestrul Constantin Lucaci s-a născut în Bocșa bănățeană în data de 7 iulie 1923 și s-a stins la București în 19 iulie 2014. Iată că luna iulie se află sub semnul sculptorului luminii, nașterea și moartea maestrului fiind momente de vrednică aducere aminte.

Sculptorul Constantin Lucaci este cunoscut publicului larg mai ales datorită fântânilor cinetice care înfrumusețează câteva orașe importante din țară și sunt făurite de maestrul Lucaci. Aceste fântâni sunt descrise metaforic de specialiști ca „simfonii ale apei” izvorâte dintr-un suflet bântuit de stări contradictorii: frumos, armonie, visare, lumină, pace, pe de o parte, iar pe de altă parte trudă, tehnică, ştiinţă, rigurozitate, meticulozitate.

Prima fântână este cea de la Constanţa, realizată în 1971. Urmează Turnu Severin 1979, Vaslui 1981, Reşiţa 1984, Brăila cu trei fântâni 1988- 1992, Giurgiu 2000, Alba Iulia 2007.

Constantin Lucaci a inventat un pantograf spaţial, care a fost brevetat mai întâi în Italia şi Franţa apoi în România. Oficiul de Stat pentru Invenţii a premiat pantograful considerându-l cea mai interesantă invenţie a anului 1957.

A urmat etapa figurativului în arta sa, dând naştere sculpturilor în granit şlefuit. În această perioadă a genului figurativ participă la nenumărate expoziţii din ţară şi străinătate. Figurativul i-a dezvoltat personalitatea artistică, iar la acest gen maestrul a renunţat când visurile sale n-au mai fost terestre, când ideile sale n-au mai fost reprezentate de figuri umane, ci de aştrii, de mişcarea spaţială, de misterul cosmic.

Apoi, a urmat o perioadă a călătoriilor de studii în Italia, dar şi în Franţa, iar oraşul luminilor i-a stârnit primele încercări de sculptură în oţel inoxidabil, proiectând opere mari şi medii, iniţiind ciclul de lucrări „Spaţiu şi lumină”.

Cu fântâna de la Constanţa şi ciclul „Spaţiu şi lumină” începe zodia lui Constantin Lucaci, acestea consacrându-l ca un artist modern, un renascentist modern, un sculptor al metaforelor şi ideilor în inox.

De-a lungul vremii, a participat şi a adunat nenumărate premii de la expoziţii din ţară şi străinătate.

În 1982 a primit din partea guvernului italian Ordinul „Cavaler al Meritului Republicii Italiene”; în 1984 Universitatea din Viena şi Fundaţia Alfred Toepfer cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordă premiul „Herder”, „Premiul Nobel al Estului”, devenind primul sculptor român care primeşte acest premiu, aşezându-l între personalităţile marcante ale artelor şi ştiinţelor spiritului din Europa; în 1999 i s-a atribuit Medalia de Aur la Bienala Internaţională Dantescă de la Ravena, iar în 2007, sub patronajul Vaticanului, în Pinacoteca Sanctuarului San Francesco di Paola, Italia, a fost inaugurată „Colecţia Constantin Lucaci”, fiind singurul artist român care beneficiază de acest privilegiu muzeistic din partea Sfântului Scaun. „Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfel a fost perceput maestrul Constantin Lucaci. „Sculptând lumina” şi-a sculptat nemurirea!

Un strop din această lumină, o picătură din geniul maestrului se află şi la Bocşa. În Bocşa Montană, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 43. În data de 5 iunie 2012 la Bocşa a fost inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci” – „Spaţiu şi lumină”. Din anul 2008 maestrul Constantin Lucaci este Cetățean de onoare al orașului Bocșa și al județului Caraș-Severin.

Maestrul își doarme somnul de veci în Cimitirul Străulești 2 din București alături de mari artiști și importante nume ale artei românești.

Întreaga viață a fost sprijinit de soția sa, Irina, care s-a născut în 10 aprilie 1925 la Focșani și s-a stins în 28 martie 2021 la București, dormindu-și somnul de veci alături de maestru.

Dacă în anul 2012 familia Lucaci a donat orașului Bocșa 17 lucrări de o valoare inestimabilă, precum și desene ale maestrului, în anul 2016, într-un gest de nobilă generozitate, Irina Lucaci a donat Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București o valoroasă colecție alcătuită din 21 de piese de sculptură din inox, lucrări rămase în atelierul artistului după dispariție și care au fost expuse public pentru prima dată, într-o colecție permanentă, în Foaierul Sălii Mari a Teatrului Național. Colecția e completată de o sculptură expresivă în piatră, precum și de una din celebrele „fântâni” amplasată la una din intrările teatrului dinspre Bulevardul Carol.

În anul 2020, doamna Irina a donat Primăriei Sectorului 1 din București cinci lucrări de sculptură realizate de maestrul Constantin Lucaci, lucrări care au reprezentat România la bienala de la Veneția în anul 1976. Acestea au fost amplasate în fața palatului Primăriei Sectorului 1 de pe Bulevardul Banu Manta și sunt un dar din partea familiei Lucaci pentru orașul București, alături de colecția de la Teatrul Național și de sculpturile din curtea TVR.

Se știe că maestrul Lucaci este celebru în special pentru fântânile cinetice care stau mărturie a talentului său, dar este celebru și pentru extraordinarele valențe artistice pe care le-a dat inoxului realizând sute de lucrări sculpturale de diverse dimensiuni, până la acelea monumentale. Una dintre cele mai cunoscute creații ale sale este lucrarea intitulată „Dialogul undelor”, realizată în 1972 și devenită emblema Televiziunii Române. Este înaltă de aproape 12 metri, este așezată în curtea TVR, alături de alte lucrări de dimensiuni mai mici și poate fi admirată de oricine trece pe Calea Dorobanți din București.

Sculptorul Constantin Lucaci rămâne un maestru al artei monumentale românești, deținător al premiului Herder pentru opera sa artistică, unul dintre artiștii români ale cărui opere pot fi văzute în multe locuri din țară, dar și în străinătate, la Vatican, în Antwerp, în Copenhaga, în Ferrara, în Milano sau Veneția, alături de operele lui Picasso, Mark Tobey sau Marc Chagall.

În anul 2019, la 5 ani de la plecare, unul dintre ucenicii maestrului Lucaci, tânărul Cosmin Hristea, i-a făurit o efigie care a fost amplasată pe clădirea în care a trăit maestrul Lucaci în București; o alta urma să fie amplasată pe monumentul funerar, iar un exemplar era pregătit pentru muzeul din Bocșa, localitatea natală a maestrului. Pandemia a mărit distanța între Bocșa și București, între timp s-a stins și Irina…

La șapte ani de la plecare, maestrul Constantin Lucaci este încă viu în memoria și inima celor care l-au cunoscut. Iar cărțile dedicate și lucrările care se regăsesc în Bocșa și nu numai îl vor menține veșnic viu răspândind Lumina pe care a modelat-o cu har și dăruire.

Dumnezeu să-i odihnească pe dragii noștri Constantin și Irina Lucaci!

Să le dăruiască Lumină veșnică și pace divină!

Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma: Reşiţa. 1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban. Bucureşti. Meridiane. 1977; Nu vă doare depărtarea, domnule?…/ Dorina Sgaverdia. Reşiţa. Timpul. 2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ Giorgio Segato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. 2005; Constantin Lucaci în căutarea Legendei Personale/ Dorina Sgaverdia. Timişoara. Marineasa. 2008; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008; Memento. Evenimente și personalități din Banatul istoric./ Coord. Vasile C. Ioniță. Editura Banatul Montan, 2008; Cărăşeni de neuitat XII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa,2011; Cărăşeni de neuitat XV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca: Grinta, 2012; Cărăşeni de neuitat XIX/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2013; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură (30); Cărăşeni de neuitat XXXI/Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2016; în revista Bocşa culturală și http://www.probr.ro/creatorul-fantanii-cinetice-din-braila-constantin-lucaci-trecut-eternitate/