Timpul liber petrecut într-o ambianță plăcută, educativă

Palatul Copiilor Deva – după cum ne spunea prof. Rodica PLEȘA în calitatea sa de director – este o oază de recreere, dezvoltare personală și profesională pentru copii și elevi cu vârste cuprinse între 4 și 19 ani.
Palatul Copiilor din orașul reședință de județ dispune de săli dotate, frumos amenajate, de cele necesare desfășurării celor 20 de activități, din domenii diferite.
Aici, participanții, în fiecare zi, pot să-și petreacă timpul liber într-o ambianță plăcută, alături de profesori inimoși, pasionați și dedicați meseriei.
Vă prezint și cercurile la care atât copiii și elevii din Deva, cât și cei care locuiesc în zonele limitrofe, pot descoperi lucruri noi sau își pot dezvolta abilitățile: Agrobiologie, Artă populară, Atelierul fanteziei, Autoapărare (arte marțiale, karate), Automodele, Canto clasic și popular, Carting, Ceramică, Construcții electronice, Cultură și civilizație engleză, Dans modern, Dans popular, Design, Foto-Cineclub, Gimnastică aerobică, Informatică, Instrumente muzicale tradiționale, Machete/Construcții de mașini, Sanitarii pricepuți și Turism/Agroturism.
În prezent, în cadrul Palatului Copiilor sunt în derulare două proiecte Erasmus+, concursuri și festivaluri cuprinse în Calendarul Activităților Educative aprobat de Ministerul Educației, dar și activități la nivel județean și local.
Invităm copiii și elevii dornici să participe la activitățile noastre, să fie alături de noi, să învățăm, să ne distrăm, să ne descoperim împreună pasiunile.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Domnului președinte Doru Dinu Glăvan, la ceas aniversar!

Domnului președinte Doru Dinu Glăvan, la ceas aniversar!

Cu ocazia aniversării zilei de naștere, avem deosebita onoare de a-i adresa cele mai cordiale felicitări şi sincere urări de sănătate şi fericire, exprimându-ne întreaga considerație pentru deosebita sa activitate profesională şi civică, pentru personalitatea complexă şi completă, pentru dăruirea şi consecvența și profesionalismul cu care conduce Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).Grafică realizată de maestrul Mihai Cătrună

Doru Dinu Glăvan, este o voce inconfundabilă, care ne-a adus mai aproape de cele mai importante competiții sportive. A început să publice, încă de la vârsta de 14 ani, în ziarele naționale pentru copii; răzbește prin intemperiile vremurilor și, la vârsta de 18 ani, ajunge colaborator la presa locală și regională; mai apoi, la 19 ani, devine corespondent al ziarului „Sportul popular”, respectiv „Gazeta sporturilor”.

Conform uzanţelor de rigoare, vom insera în continuare un lapidar curriculum vitae a persoanei omagiate:

  • născut la Timişoara, la 7 iunie 1946
  • studiile primare și liceale le absolvă la Reșița
  • în 1962  a avut primele transmisiuni la Radio Timișoara
  • 1966, a încheiat stagiul militar la Drăgăşani, secția jandarmi.
  • la Clubul Muncitoresc Sportiv Reşiţa, a fost organizator de competiţii și s-a ocupat de 28 de Asociații Sportive din Uzina şi Combinatul Reşiţa.
  • din 1969 a transmis la Radio România Actualităţi, știri despre atletism, nataţie, gimnastică,
  • 1970 metodist la Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Caraş – Severin,
  • 1990 secretar de redacţie la cotidianul reşiţean Timpul, iar mai apoi la Radio România -corespondent teritorial.
  • 1991 devine membru UZPR
  • 1995 înființează și conduce Radio Reşiţa şi Fundaţia Radio Caraş-Severin,
  • 2012 – devine președinte UZPR

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), îi datorează mult domnului Doru Dinu Glăvan în primul rând pentru că  din 2012 când a devenit preşedinte peste o organizaţie cu numai 421 de membrii cotizanţi, astăzi UZPR are 3508 membrii cotizanţi.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) este o asociație profesională de creație publicistică și jurnalistică a ziariștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare. Este moștenitoarea de drept și continuatoarea tradițiilor și valorilor asumate de primele structuri organizatorice de natură profesională ale presei bucureștene și românești, în general, cum au fost Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (înființată în anul 1919), Sindicatul Ziariștilor din București ș.a

Membri fondatori ai UZP în 1919 au fost  -Samson Abramovici, S.Albu, N. Rusu Ardeleanu, C. Băleanu, Al. Bălăceanu, Nicolae Batzaria, Ion Biciolla, Clement Blumenfeld, Brunea Fox, Sebastian Bornemisa, Vasile Canarache, Al Cazaban, I.N.Calafeteanu, Emanoil Cerbu, M.Conitz, Raoul V.Culianu , Jean Cuțana, George Cuțana, Romeo Drăghici, Nic Davidescu, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Eugen Filotti, Constantin Graur, Mircea Grigorescu, Georges Horia, Alex Hurtig, Victor Iamandi, D.Iov, George Macovescu, George Mantta, Alexandru Mavrodi, G. Maxim, Nicolae Măciucă, Ion Martalogu, Ion Minulescu, Constantin Miciora, Ion Pas, Constantin Papacostea, I.Peltz, Cezar Petrescu, N.Pora, Liviu Nasta Popescu, Eugen Relgis, Moses Rosen, Henric St.Streitman, G. Stroe, Pamfil Șeicaru, Mircea Stein, Haralambie Tăriceanu, Gh.Teodorescu, Jean Vulpescu.

 Despre activitatea complexă, cu rezultate remarcabile, a domnului Doru Dinu Glăvan se pot spune foarte multe, dar acest moment festiv mă obligă să rezum bogata informaţie de care dispun la următoarele:

  • Este un organizator, un manager înnăscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, mult prezent şi în același timp înarmat cu tact şi cu măsură, deşi intransigent în acțiuni, ştie foarte bine să le înfăţişeze într-un veşmânt de amabilitate firească. În ochii noştri, a celorlalţi, se înfăţişează cu un ton liniştit, dar întemeiat pe competenţă, susținându-și poziţiile cu fermitate, neşovăitor. Adept al ordinei, promptitudinii şi echilibrului, de la distinsul Doru Dinu Glăvan se poate reţine faptul că, după înţelepciune, respect şi bunătate, munca trebuie să rămână chintesența vieții.

Nu îmi rămâne decât să vă urez în numele Asociației Scriitorilor Români din Austria şi al meu personal să rămâneți același neostenit ziarist al istoriei, apropiat al adevărului, acum cu atât mai mult, şi fie ca Divinitatea să vă aștearnă doar bucurii în viitor.

LA MULȚI ANI!

Cu prețuire,

Daniela Gumann

GABRIELA ȘERBAN – Cărți și eroi…

Seria expozițiilor la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a continuat în săptămâna 31 mai – 4 iunie cu o expunere a unor volume reprezentative pentru literatura dialectală, având în prim-plan cărțile scriitoarei Dorina Șovre, unul dintre aniversații lunii mai.

Datorită „celebrității” lui Tata Oancea, în orașul Bocșa încă este căutată literatura în grai, încă există cititori și amatori ai poeziei în grai bănățean, astfel că o expoziție de carte pe această temă a fost inspirată și binevenită.

Dorina Șovre s-a născut în 11 mai 1955 în satul Peștere, județul Caraș-Severin, trăiește în Caransebeș și, cu ani în urmă, alături de regretatul Constantin Șovre, era una dintre prezențele plăcute la evenimentele culturale bocșene.

Deși n-am întâlnit-o de multă vreme pe poeta Dorina Șovre, expoziția de carte tocmai această menire o are: de a o readuce în atenția noastră pe una dintre cele mai talentate scriitoare în grai ale Banatului și de a promova cărțile reprezentative pentru literatura dialectală. Volume precum ”Plină-i lumea dă menuni” (1999), „Dă la Săbeș la Lugoj” (1998), „La Poșmândre” sau antologiile de poezie în grai trudite de Ștefan Pătruț, Cornel Ungureanu, Viorel Boldureanu și alții, întotdeauna vor fi răsfoite cu plăcere de bănățenii pătimași ai graiului.

Săptămâna 7 – 11 iunie 2021 este dedicată cărților poetului nepereche, Mihai Eminescu, la 132 de ani de la moarte. Este săptămâna în care ne omagiem eroii (10 iunie Ziua Eroilor) și propunem, tuturor celor care sunt pasionați de lectură, cărți semnate de Luceafărul poeziei românești dedicate eroilor neamului.

În data de 10 iunie 2021, la praznicul Înălțării Domnului, în bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și apărarea țării și a neamului.

Cinste eroilor neamului românesc!   

Povestea din spatele vocii cu Sorin Szucsik – despre Alt Radio, primul radio independent din Timișoara

El e… „vocea”! Vocea pe care o auziți adesea atunci când vă aflați printre rafturi, indeciși, asupra produselor pe care urmează să le puneți în coșul de cumpărături. El vă îndeamnă ce să luați mai bun, mai potrivit. Vă vorbește și în campanii de promovare, despre „mai ieftin decât ieftinul obișnuit”! Adică, Sorin Szucsik este voice-overul  unui cunoscut brand de magazine din România. Face asta de foarte mulți ani, deja. Ne întrebăm, firește, cum a ajuns să-și împrumute vocea sau să facă din voce un element de lucru?

– Lucram la Radio Color Orăștie și tocmai ce sosise în oraș concernul german Kaufland, care, pentru momentul acela și localitatea aceea în care nu se întâmpla mare lucru, era ceva wow! Aveau nevoie de publicitate locală, la radio și după câteva probe, au găsit potrivită și s-au oprit la vocea mea. Acesta a fost începutul pentru că ulterior, într-un an de zile, am ajuns să fac reclamă la diverse produse ale acestui supermarket și mă auzeam la aproape toate radiourile comerciale din țară. Dar nu numai la radio, eram vocea și din interiorul magazinelor, mă auzea lumea, familia, cunoscuții… A fost o nebunie, nici mie nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă! Colaborarea foarte bună a continuat și ceea ce este interesant, în cei 11 ani doar de două ori m-am vazut cu cineva din echipă, în rest interacțiunile noastre au fost telefonice și pe internet. Din acest punct de vedere am avut libertate de mișcare puteam să fiu și eu un fel de „digital  nomad”.  Am chiar o amintire haioasă, atunci când s-a suprapus o predare a unui spot publicitar peste vacanța în Grecia. M-am dotat, mi-am cumparat cel mai mic microfon performant, ușor de ascuns în bagaje și în loc să merg la plajă, eu în camera de hotel lucram de zor la reclame Kaufland. Cel mai greu a fost cu  trimiterea materialelor, internetul neavând cea mai bună viteză în zona în care eram. Cu alte cuvinte munca aceasta înseamnă pentru mine un fel de… oricând, oriunde, oricum. Odată cu trecerea timpului, modalitatea de lucru s-a schimbat, astfel încât acum pot fi auzit mai rar, doar în anumite campanii publicitare.

Pentru că a fost remarcat de producători de la București, Sorin Szucsik și-a împrumutat vocea și se aude și în prezent la câteva dintre radiourile publice: Radio Reșița, Radio Oltenia Craiova, Radio Cluj, Radio Antena Sibiului și Radio Sighet unde rulează numeroase jingle-uri,  titluri de emisiuni, logo-uri sau spoturi publicitare. Să nu credeți că e ușor să spui „Ora exactă…” sau „A fost o dată ca niciodată…” dacă nu simți tonalitatea potrivită. Și ca să  intre în „mood”, în starea aceea creativă, recurge la mai multe trucuri: citește povești cu voce tare, cântă, face vocalize,  grimase sau se înveselește în vreun fel. Și deodată inspirația rostirii, vine!

Și-a descoperit plăcerea de a-și modela vocea, de a se exprima la microfon, încă din liceu, atunci când i s-a ivit ocazia să prezinte diverse anunțuri,  în pauza mare, la stația de amiplificare.  A fost astfel atras de microfonul care îi dădea o aură de vedetă în școală. Știa să-și expună cunoștințele acumulate după ani întregi de colecționat muzică pe casete înregistrate la casetofonul, copie după Panasonic, primit cadou de la  mama sa. De muzică a avut parte apoi, la Radio Deva și Radio Color Oraștie, acolo unde timp de peste 10 ani, a fost realizator de emisiuni, moderator, știrist dar și operator de emisie,  tehnician, cum se spune, omul bun la toate. Și-a completat experiența timp de un an și la Radio Reșița.

După ce a pus umărul la radiourile altora, Sorin Szucsik, odată mutat în Timișoara, și-a zis că e timpul să-și construiască un radio propriu, un „Radio în folosul comunității”. Astfel s-a născut absolut nesperat și în niște conjuncturi favorabile, Alt Radio, primul radio independent din Timișoara, fondat împreună cu soția sa Mona Szucsik, jurnalist cu state vechi, cu diplomă și pasiune pentru cuvântul rostit.

 – Alt Radio a fost un radio cu emisie online 24/24h, născut din plăcerea pură de a face radio și a coagulat o echipă de realizatori de emisiuni, toți voluntari, care aveau de multă vreme acest microb. Am avut semnale pozitive din comunitatea locală, din țară și nu numai, cu cifre de audiență remarcabile din America și din Europa. Emisia noastră se baza foarte mult pe live-uri, pe transmisia de concerte, promovam formațiile mici care se lansau ori erau în ascensiune,  transmiteam de la evenimente culturale din comunitate, din mediul social,  făceam campanii pentru ONG-uri, podcasturi, emisiuni și dezbateri în direct, spune Sorin Szucsik, care susține în continure nevoia de „comunity radio” cu statut independent.  

Din păcate, acest radio e amintire deja, fiindcă probleme ce țin de drepturi de autor  au determinat suspendarea emisiei. Alt(ernative) Radio din București a înregistrat marca la OSIM în defavoarea Alt(fel) Radio din Timișoara. Așa că, după această etapă, radioul timișorean, s-a transformat puțin și a devenit Szalt Stream, o platformă ce asigură servicii media de trasmitere live-video a diferitelor manifestări și evenimente organizate de către diverse entități. Echipa e gata să diversifice activitatea și se pregătește cu proiecte concrete pentru evenimentul  „Timișoara-capitală culturală europeană 2023”, inclusiv cu un „next level” pentru Szalt Radio, un hibrid între radio și tv, bazat pe acel principiu de „vezi ce se aude”, asculți și vezi ce vrei, când vrei.  

„Misiunea noastră e clară, și a început de acum șase ani, aceea de a crea content de calitate pentru a oferi nu doar celor din Timișoara ci și lumii întregi conectată pe internet, dovada că aici în vestul țării, se petrec lucruri grozave. Alt Radio a fost iar acum Szalt Stream este o rampă de lansare pentru studenți la jurnalism de la  Universitatea de Vest din Timișoara, care, în timpul practicii se pot implica în activități de producție a diferitelor conținuturi. Peste 60 de studenți au făcut practica la noi, iar trei dintre ei sunt acum angajații noștri, ceea ce este extraordinar.”

Pasiunile lui Sorin Szucsik se manifestă sub „umbrela” Szucsik Media și înseamnă de fapt pasiuni descoperite în ultimii ani, concentrate în foarte multă muncă din domeniul creației audio, video, transmitere în direct a unor enimente de la mai mică anvergură până la festivaluri, concerte, competiții sportive unde e nevoie de un număr mare de camere de luat vederi: Timotion, Maratonul de folk, Timișoara City Maraton, Civicultura, Make it! Race it! Recycle it!, Festivalul de Folk de la Gărâna, PLAI.   Cea mai recentă acțiune interesantă a fost primul concert din 2021, live, transmis online de pe acoperișul Casei Timeretului din Timișoara. Notabile sunt campaniile publicitare pentru firme mari precum Bosch, Regina Maria, dm România, Aptiv, Hella, Marsh și colaborări cu ong-uri și instutuții importante în comunitatea locală: Fundația Comunitară Timișoara, FITT, OSUT, Sfera Timișoarei, Teatrul Merlin, Teatrul Thespis, Centrul Cultural German, Institutul Francez, mai multe licee din oraș. Pandemia a fost o piatră de hotar pentru că toate s-au oprit brusc și a trebuit din nou să inventeze, să propună alte instrumente, alte servicii, soluții care să ofere clienților variante virtuale ale evenimentelor și transmisii de calitate, interactive. Activitatea cuprinde acum transmisia online a conferințelor de presă ale primarului și ședințele de Consiliu Local, interconectarea Zoom, Facebook și alte modalități de comunicare. Spune că are mereu nevoie de provocări (fiindcă se plictisește repede), iubește noul din care poate  învăța ceva,  reacționează bine la stres și face față cu succes unor situații limită ce presupun timp redus și grad de dificultate sporit. Da, însă nici nu putea să anticipeze provocarea din toamna anului 2020, un fel de cireașă de pe tort!

Cea mai nouă și surprinzătoare postură în care îl găsim pe Sorin  Szucsik este aceea de colaborator în cadrul echipei de creație a Teatrului Maghiar de Stat „Csiki Gergely” din Timișoara a piesei „Omul care nu putea vorbi decât ceea ce citea”… O piesă în limba maghiară!

–   În toamna trecută, regizorul Adrian Sitaru, sosit de la București, căuta pe cineva, avea nevoie de un cameraman. O cunoștință comună m-a recomandat și astfel ne-am întîlnit. De la o cameră video, am ajuns să constatăm că, pentru a exprima ceea ce dorește regizorul, de fapt aveam nevoie de trei camere, un mixer video, transmiter whireless, două laptopuri și „o tonă” de alte chestii de conectică, rețelistică, mufe, cabluri. Sunt în continuare fascinat de viziunea acestui regizor care a gândit să aducă pe scenă noi opțiuni estetice, o conversie a limbajelor cinematografice în teatru, un spectacol interesant de  teatru contemporan care folosește tehnologia realității virtuale, o inedită experiență de teatru-cinema live. Premiera spectacolului online a avut loc în ianuarie dar de atunci au mai fost reprezentații și odată cu relaxarea condițiilor sanitare, la sfarșitul lunii mai au avut loc si două spectacole live. Cu cât repetăm și am contact direct cu actorii și echipa de creație, mă deprind tot mai mult și descopăr detalii importante pe care, altfel, nu le-aș fi băgat în seamă. E foarte interesant să lucrezi cu oameni de teatru și pentru mine e o maximă provocare pentru că nu știu limba maghiară. Dar, cu toate astea, am ajuns să recunosc replici, să rețin mimica feței actorilor înainte de a acționa, pentru că și eu fac parte din cadru, să recunosc elemente din piesa de teatru pentru a mă sincroniza. Mă mai ajută și Ronță, cățelul nostru, care are și el un mic rol pe scenă și face deliciul momentului! Spectacolul pare un „top of the line” al Teatrului maghiar din Timișoara, se joacă cu casa închisă, următoarea reprezentație are loc în 21 iunie și nu mai sunt bilete. La toamnă, dacă totul merge bine (sanitar) se anunță reprezentații în câteva localități din Ardeal.

Omul din spatele imaginii, voice-overul Sorin Szucsik știe că live-urile, viața încărcată și intensitatea cu care muncește acum nu vor putea merge la nesfîrșit. De aceea își propune să lărgească echipa de profesioniști de la Szalt și totodată să îi responsabilizeze pe cei care sunt astfel încât să poată preda ștafeta la momentul potrivit. Și pentru ca toate acestea să se împlinească, din vara acesta va fi coordonatorul tehnic al Centrului de jurnalism cultural, multimedia și educație media, un proiect al Asociației Culturale Kabaitan. Centrul va fi pepiniera unde vor crește profesional noii membri ai familiei SZalt. Își dorește să investească în oameni, să îi determine să lucreze la nivel de excelență în acest domeniu audio-video și în care este autodidact. Se relaxează căutând permanet ce e nou, ce a mai apărut pe piață în zona de optimizare a activității de înregistrare și transmitere a sunetului și imaginii. Deviza lui este „research and developement”.  Hobby-ul i-a devenit meserie, iar din meserie a dezvoltat o afacere, iar asta îl face să meargă în fiecare zi cu plăcere și drag  la muncă. 

Adriana Baghiu

30.000 de lei pentru „întoarcerea” împărătesei Sisi la Caransebeş

Ca urmare a vehiculării tot mai dese, în ultimul timp, în presă, a numelui împărătesei Sisi, a cărei statuie, e drept, încă deteriorată, se află la Caransebeş, managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Dacian Rancu, a vorbit într-o recentă conferinţă de presă atât despre această adevărată operă de artă, cât şi despre planurile pe care administraţia judeţeană le are în privinţa ei. Important este faptul că în Europa mai sunt doar patru asemenea statui, aflate la Viena, Budapesta, Insula Corfu (Grecia) și Geneva, toate stilizate, în timp ce sculptura de la Caransebeş înfăţişează cel mai fidel imaginea împărătesei. 

Astfel, a spus Dacian Rancu, bavareză de origine, Elisabeta de Wittelsbach a fost una dintre cele mai iubite şi admirate figuri feminine ale Imperiului Austro-Ungar, din întreaga sa istorie. Deşi iubită şi admirată, Sisi nu a fost niciodată mulţumită de viaţa pe care trebuia să o ducă, fiind o femeie depresivă şi nefericită, extrem de sensibilă faţă de natură, fapt ce a şi legat-o definitiv de frumuseţea Băilor Herculane.

Se naşte în Ajunul Crăciunului, în anul 1837, la München, şi în 24 aprilie 1854 se căsătoreşte cu verişorul său, Franz Josef, rege al Austriei şi împărat al Imperiului Habsburgic, după ce însuşi Papa le acordă dispensa necesară pentru căsătorie. A fost înmormântată cu mari onoruri, la 17 septembrie 1898, la Viena, în Cripta Imperială.

Elisabeta se simţea sufocată în anturajul de la Viena, din care încerca să scape prin călărie, literatură, în special poezii, sau călătorii.

A fost o femeie frumoasă, faima frumuseţii ei ajungând până în Orient. Piesa ei de rezistenţă era părul foarte lung şi frumos, acesta devenind în epocă un etalon de frumuseţe.

Sisi în Banatul de Munte

Fiind o fire melancolică şi o mare iubitoare de natură, împărăteasa se plimba ore întregi prin galerii şi prin împrejurimile staţiunii Băile Herculane, încadrate de Valea Cernei şi de Masivul Domogled, care constituiau un cadru perfect pentru meditaţie şi reverii poetice. Sisi a primit aici şi vizita suveranei Carmen Sylva (Elisabeta, soţia lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen), în anul 1887. Cele două mari iubitoare de artă se plimbau împreună şi au avut discuţii despre poezie, filosofie şi religie. La Marila, împărăteasa Sisi a ajuns de mai multe ori, atrasă de aerul puternic ozonizat de acolo, care era un tratament excelent al acelor vremi pentru bolile pulmonare. În amintirea trecerii sale pe acolo a fost ridicat un monument, ce a fost mutat apoi în faţa Bisericii romano-catolice din Oraviţa, unde se găseşte şi astăzi.

Realizarea statuii împărătesei la Caransebeş

A lăsat o puternică amintire în epocă, în rândul tuturor popoarelor ce formau Imperiul Austro-Ungar. A fost deopotrivă iubită şi admirată, fapt pentru care comunitatea oraşului Caransebeş hotărăşte în anul 1914 să realizeze o statuie a sa. Iniţiativa aparţine asociaţiilor de femei din oraş, respectiv Comunitatea femeilor ortodoxe, Comunitatea femeilor catolice şi Comunitatea femeilor evreieşti. În acest demers s-a implicat şi omul de afaceri Ioan Bibel, proprietarul Carierei de marmură de la Ruschiţa. Acesta a donat materialul necesar realizării statuii.

S-a făcut apel la sculptorul Ianos Horvay, de origine maghiară, pentru a imortaliza imaginea împărătesei Sisi. Acesta şi-a câştigat reputaţia prin realizarea statuii lui Lajos Kossuth, liderul Revoluţiei maghiare din 1848.

Sursele confirmă că statuia împărătesei Sisi  a fost definitivată în anul 1916, dar faptul că Primul Război Mondial era în plină desfăşurare amână momentul inaugural. În luna mai a anului 1918, statuia este inaugurată. A fost amplasată lângă Biserica catolică, pe latura dinspre Primăria Caransebeş, în locul în care în prezent se află monumentul dedicat Revoluţiei din 1989. La ceremonia de inaugurare s-au realizat cărţi poştale cu imaginea statuii. Statuia se pare că a fost realizată după un tablou al împărătesei şi respecta întrutotul caracteristicile fizice ale acesteia, având o înălţime de 1,72 metri. Statuia a fost aşezată pe un soclu, tot de marmură, ceea ce o făcea şi mai impunătoare.

La ceremonia de dezvelire a monumentului reginei Elisabeta, din data de 5 mai 1918, a doua zi de Paşti, a fost prezent şi arhiducele Albrecht, ca reprezentant al regelui Carol al IV-lea.

În acelaşi an, 1918, statuia împărătesei Sisi a fost mutată de pe amplasamentul iniţial şi depozitată la sediul fostei Primării a oraşului Caransebeş, date fiind reconfigurările graniţelor ce au avut loc la sfârşitul Primului Război Mondial, iar naţiunea română era în pragul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. După câţiva ani, nu se mai ştia nimic despre statuie, presupunându-se că a fost spartă.

În anul 2000, cu ocazia unor lucrări arheologice, la Bisericuţa de Lemn a Seminarului Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeş apar urmele statuii. Fragmentele au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş.

În prezent statuia este fragmentată în 126 de bucăţi, dar are trei părţi care o fac întregibilă: capul, corpul şi braţul stâng.

Dacian Rancu a ţinut să mai precizeze că, încă de anul trecut, muzeul caransebeşean a luat legătura cu reprezentanţii Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, în vederea restaurării acestei statui. „Cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, sperăm să obţinem banii necesari pentru realizarea acestui obiectiv. Conform ofertei făcute de muzeul din Sibiu, suma la care s-ar ridica restaurarea ar fi de 30.000 de lei, iar operaţiunea ar dura între şase şi opt luni, iar noi dorim să demarăm această acţiune chiar anul acesta”, a mai spus managerul muzeului caransebeşean.

Sonia BERGER

Activități atractive, educative și bine organizate sub egida DJST Hunedoara


(ne vorbește în exclusivitate tânăra Izabella-Maria KACSȮ-DOBOLY (foto) în calitatea sa de director executiv al Direcției Județeane pentru Sport și Tineret Hunedoara)

• DJST Hunedoara în parteneriat cu Palatul Copiilor Deva a organizat evenimentul „Prietenie prin Karate” ed. IX. Astfel 60 de sportivi au sărbătorit bucuria de a fi împreună cu prieteni și invitați de la Arad – Palatul Copiilor Arad, Clubul Copiilor Sântana – coordonator cerc Arte Marțiale prof. antr. GM Teo Răduț, CS Fudoshin Martial Arts – antr. Sensei Lăcătuș Ștefan, CS Heian, prof. Andra Daniliuc, Sensei Bota Florin Ionuț și LPS Cetate Deva secția de lupte, prof. antr. Moravan Suraj Livius.
„Prietenie prin Karate” a oferit antrenamente dedicate tinerilor karate-ka și mi-a amintit că în karate și sport, în general, este în primul rând vorba despre sentimente, emoții și bucuria de a fi împreună. Sunt fericită că există un astfel de loc, unde se acordă sportului importanță, spațiu care aduce împreună copii care își împărtășesc pasiunea.
• DJST Hunedoara a sprijinit cea de-a patra ediție a „History Run”.
Startul s-a dat la Castelul Corvinilor, iar festivitatea de premiere a fost în Cetatea Devei.
La eveniment s-au înscris 200 alergători din județ și din țară. Traseul concurenților prin municipiul Hunedoara a fost următorul: Castel – str. C-tin Bursan – str. Cloșca – Piața Iancu de Hunedoara – b-dul Libertății – b-dul Republicii – b-dul Dacia (spre giratoriul din fața hotelului Rusca) – b-dul Dacia spre ieșirea din oraș spre Sântuhalm DJ 687 până la intersecție cu DJ 708 E (spre Almașu Mic).
După un an de pandemie un astfel de eveniment este lumina de la capătul tunelului. Felicitări Asociației AlerT în Deva pentru organizarea impecabilă de care a dat dovadă, am putut simți bucuria și starea de bine în rândul organizatorilor și participanților. Consider că importantă a fost dorința de autodepășire și nu competiția.
• „Tineri după pandemie” a fost un eveniment în care Ministerul Tineretului și Sportului s-a alăturat inițiativei propuse de Grupul Pont, respectiv o întâlnire virtuală care a avut loc în fiecare județ al României.
Pe Zoom s-au relaxat la o poveste de week-end în cadrul proiectului „Tineri după pandemie” peste 1350 de tineri înregistrați, 41 facilitatori fabuloși, 1622 loginuri pe zoom-urile paralele, 63595 de minute petrecute în consultare, nenumărate idei și păreri notate.
Tinerii s-au întâlnit, au făcut cunoștință, s-au împărțit pe grupe de persoane și au discutat despre ce îl interesează acum cel mai tare pe fiecare, despre ce văd ei că se întâmplă cu alți tineri din jurul lor, dar și despre ce va fi cel mai important să avem după pandemie și ce putem face acum, azi, ca să ne asigurăm că o să fie puțin mai bine pe viitor.
• Cu ocazia Săptămânii Europene a Tineretului 2021 (SET), s-au oferit tinerilor de la Colegiul Tehnic „Transilvania” informații despre mobilități pentru tineri în țară și în străinătate. S-a povestit despre oportunitățile oferite de Erasmus + care promovează acțiuni de mobilitate transnațională pentru tineri.
• Corpul european de solidaritate le oferă tinerilor șansa de a face voluntariat, de a se implica în proiecte privind experiența profesională sau proiecte de solidaritate care oferă soluții la provocările cu care se confruntă comunitățile, despre DiscoverEU care este o inițiativă a Uniunii Europene care oferă tinerilor posibilitatea de a descoperi Europa prin experiențe de învățare. Călătorind în principal pe calea ferată (există excepții pentru a permite celor care locuiesc pe insule sau zone îndepărtate), tinerii vor descoperi peisajele uimitoare ale Europei și varietatea sa de municipii și orașe. În fiecare an se organizează două runde. Câștigătorii primesc un permis de călătorie, despre programul Flex în care liceenii cu cetățenie română care studiază limba engleză în liceu și îndeplinesc criteriile pentru a obține viza SUA au posibilitatea să participe la acest program, care le permite să locuiască împreună cu o familie americană și să învețe la un liceu din Statele Unite pe parcursul anului academic, despre Taberele naționale din țară, organizate de către Ministerul Tineretului și Sportului, respectiv de către Direcțiile Județene.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Rolul credinței membrilor echipei medicale în vindecarea pacientului

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

Cei mai mulți dintre noi suntem binecuvântați cu credința în Dumnezeu încă de la naștere și beneficiem de ea mulți ani pe parcursul vieții noastre, dar nu știm să o apreciem la adevărata ei valoare. Deseori o pierdem în goana frenetică după bani și posesiuni materiale, apoi am da pentru ea toți banii pe care i-am adunat, doar să o redobândim, măcar parțial, dar ajungem să constatăm că nu mai este posibil. Chiar și atunci când considerăm că ne relaxăm, alegem adesea căi care o subminează, o șubrezesc, o distrug, în loc să optăm pentru modalități care să o păstreze, să o consolideze sau să încerce să o redobândească. Este vorba despre unul dintre bunurile noastre de mare preț – sănătatea noastră. Aceasta poate fi definită ca stare generală bună a unui organism care rezultă din funcționarea normală, adecvată a tuturor organelor sale. Organizația Mondială a Sănătății o definește ca fiind o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social și nu doar absența bolilor sau infirmităților, o capacitate de a duce o viață productivă social și economic. Sănătatea implică eficiența funcțională și metabolică a organismului atât la nivel celular, cât și global. Toate organismele individuale se află pe traiectoria dintre o sănătate optimă și sănătate zero (adică moarte).
Legat de promovarea, menținerea și redobândirea stării de sănătate, cele mai multe persoane își îndreaptă așteptările, în mod eronat, doar către sistemele naționale de sănătate. În anul 1974, Marc Lalonde (născut în 1929, actualmente în vârstă de 91 de ani), ministru al sănătății în Canada la acel moment, a propus un nou concept de „domeniu de sănătate”, care nu implică doar asistența medicală. Până atunci, viziunea tradițională asupra domeniului sănătății era aceea că știința medicamentului e izvorul din care rezultă toate îmbunătățirile în sănătate, credința populară punând semnul egal între nivelul sănătății și calitatea medicamentului. Raportul Lalonde arată însă că există patru factori determinanți ai sănătății generale și anume: biologia umană, mediul înconjurător, stilul de viață și asistența medicală organizată.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă relațională, el neputând exista și funcționa în deplinătatea potențialului său decât în relație pe verticală cu Creatorul său și pe orizontală cu semenii săi. De modul în care ne raportăm, prin credință, la Dumnezeu și la celelalte ființe umane, depinde în mod indisolubil stilul nostru de viață, dar și grija, atenția pe care o acordăm mediului înconjurător și nu în ultimul rând modul de organizare și desfășurarea concretă a asistenței medicale. Pentru membrii corpului medical, fiecare ființă umană ar trebui să aibă aceeași valoare inestimabilă, pe care omul o are în ochii lui Dumnezeu. Valoarea acordată de Dumnezeu omului este arătată și în Sfânta Evanghelie după Ioan la capitolul 3 versetul 16 – „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Însuși Fiul lui Dumnezeu în Sfânta Evanghelie după Matei spune: „Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” Sfântul Apostol Pavel în întâia sa epistolă către corinteni ne atrage atenția asupra valorii trupului uman: „nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (capitolul 6:19, 20). Când vorbește despre sfârșitul acestei lumi, Sfântul Apostol Petru, în a doua sa epistolă sobornicească arată că „Domnul nu întârzie cu făgăduința sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toți să vină la pocăință.” Potrivit Sfintei Scripturi, omul este unic în întreaga creație însuflețită. El este făcut după chipul lui Dumnezeu și i s-a dat în stăpânire întregul pământ (Facerea 1:26). Când psalmistul a pus întrebarea „Ce este omul ?” (Psalm 8:4) răspunsul a sosit imediat că omul a fost creat doar cu puțin mai prejos față de îngeri și că a fost încununat cu mărire și cu cinste („Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui).
Pentru atei, evoluționiști, pe de altă parte, omul este doar cu puțin deasupra maimuțelor. Omul nu este altceva decât un animal superior, mai complex decât alte animale ca structură a creierului, dar nu deosebit de ele în sens calitativ.
Eu cred că aici putem vorbi de un prim aspect al vindecării prin credință, dar nu prin credința celui suferind, ci prin credința celui care îl îngrijește, îl tratează pe cel bolnav, respectiv prin credința medicului, a asistentei medicale, a infirmierei care se ocupă de pacient. Din toate punctele de vedere, prefer să fiu tratat de un personal medical care atunci când își îndreaptă privirile spre mine să nu vadă în mine doar un maimuțoi ceva mai evoluat, ci încununarea creației lui Dumnezeu. Alta este etica, altele sunt standardele morale, alta este responsabilitatea și dedicarea, alta este calitatea actului medical, altul este rezultatul îngrijirii și al tratamentului când membrii echipei medicale își asumă și practică valorile creștine. În perioada pandemiei actuale am văzut cazuri cu forme severe de boală, cu șanse aproape nule de supraviețuire, care au depășit cu bine momentele critice și s-au vindecat datorită dedicării și responsabilității cu care au fost îngrijiți de o asistentă medicală creștină. Am văzut cazuri mai puțin grave, dar care au fost tratate cu mai puțină implicare și care nu au supraviețuit, deși aveau o schemă de tratament corect prescrisă. O echipă medicală creștină va transpune în practica zilnică îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola sa către coloseni (3:23, 24): „Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; căci Domnului Hristos slujiți.”
Ateismul, necredința în Dumnezeu, evoluționismul dezumanizează, alterează caracterul ființei umane și o fac insensibilă la nevoile și suferințele celor din jur, motivează un mod de gândire care conduce la rasism, la teorii despre rase „superioare” și rase „primitive”, la xenofobie, la lipsa de valoare a vieții și a ființei umane. Dimpotrivă, credința în Dumnezeu produce empatie, responsabilitate, implicare, dă valoare omului și vieții, produce atitudini care promovează și favorizează starea de sănătate, conduce la vindecarea sau ameliorarea suferințelor. Un medic creștin este tolerant vizavi de pacienții săi, nu își judecă pacienții, îi acceptă așa cum sunt, nu îi ierarhizează valoric, îi vede pe toți la valoarea pe care Dumnezeu o conferă ființei umane, astfel că este nepărtinitor, corect, cinstit în relația cu pacienții săi, pacienți care dezvoltă cu timpul o relație bazată pe încredere într-un astfel de medic. Putem spune că în bolnav suferă Hristos, iar în medicul creștin lucrează Hristos întru recâștigarea sănătății celui suferind.
De asemenea, un medic creștin va avea în vedere ceea ce sublinia jurnalistul francez Daniel Vernet, că în fața bolii sunt prezente întotdeauna trei persoane: bolnavul, medicul și Dumnezeu. Bolnavul și medicul nu vor putea înțelege niciodată pe deplin ceea ce Creatorul cunoaște dintotdeauna despre fiecare. De aceea, medicul creștin este cel care își va recunoaște limitele și se va ruga lui Dumnezeu pentru îndrumare, călăuzire pentru luarea deciziilor corecte în vederea vindecării pacientului.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

La Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara se susține performanța

Contextul actual pandemic – după cum susținea prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) – nu a afectat performanța la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din Hunedoara.
În ciuda dificultăților aduse de școala online din ultima perioadă, elevii acestei școli au continuat și continuă să se implice în toate activitățile educaționale propuse de colectivul dedicat al cadrelor didactice din această instituție.
O catedră activă a Liceului Teoretic „Traian Lalescu” este cea de Limba și literatura română, care a susținut implicarea elevilor școlii în cât mai multe activități.
În lipsa organizării clasice a olimpiadelor, cu participarea fizică a elevilor, competițiile școlare au fost mutate în spațiul online. Astfel, au fost organizate, pe parcursul întregului an școlar, selecții privind trimiterea de materiale, lucrări, creații personale sau realizate în echipe în vederea participării la diverse concursuri județene, regionale sau naționale precum: Concursul Online de Lingvistică 2021, București (Vasile Eduard, medalie de bronz; Pașca Ioana); Concursul național de creație literară „Un condei triumphător”, București (Doancă Răzvan, Zanef Alexandra, Bogoș Timeea, Susan Radu, Nanci Mădălina); Concursul național de creație literară „Ion Creangă ”, Iași (Susan Radu, Bogoș Timeea, Tîrnăvean Clara); Proiectul educativ național „Caleidoscop Goga”, Sibiu (Zanef Alexandra).
Numeroasele participări și premii obținute au validat calitatea actului educațional oferit la Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, abilitățile profesionale ale cadrelor didactice și dorința de promovare a școlii cu rezultate, care îi fac cinste.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Proiectul „Expozițiile Reșița 250” la un nou eveniment

Ne apropiem cu pași repezi de ziua de 3 iulie 2021, zi în care, Reșița industrială își sărbătorește cei 250 de ani de pricepere și dăruire, de împliniri și cutezanțe, de visuri și speranțe, câteodată, de-a lungul existenței, și neîmplinite… Începând de anul trecut s-au derulat și se derulează în continuare mai multe proiecte prin intermediul cărora se dorește a fi marcați cei 250 de ani, responsabilizându-ne pe noi toți și pe mai departe. Deja consacratul parteneriat între Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița, Muzeul Cineastului Amator din Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a demonstrat până în prezent, că împreună se pot realiza lucruri frumoase…
Uniți în sărbătoarea ce va veni în curând, ne-am propus luna trecută, începând cu 3 mai, un nou proiect, de data aceasta expozițional: în fiecare zi de 3 a lunilor mai – octombrie, să se organizeze câte o expoziție care să ilustreze trecutul sau prezentul acestui loc minunat prin oamenii și faptele lor, prin energia lor creatoare, dar nu în ultimul rând și prin ceea ce ne-a oferit Bunul Dumnezeu: natura, mediul înconjurător.
Prima expoziție a fost deschisă în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în lunea Paștilor din acest an, în data de 3 mai 2021. Reșițenii dornici de istoria acestor locuri au putut vizita o expoziție dedicată unor momente importante din viața Cetății de Foc, din anul în care se sărbătoreau 200 de ani de industrie la Reșița, în 1971. Curatorul primei expoziții a fost coordonatorul Muzeului Cineastului Amator, Andrei Florin Bălbărău.
Acum vom ajunge și la cea de a II-a expoziție, care se va putea vizita în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în data de 3 iunie 2021. Curatorul acesteia va fi Bogdan Andrei Mihele, un mare iubitor al istoriei plaiurilor industriale reșițene.
Iată ce ne spune el despre expoziția pe care ne-o va pregăti spre vizionare: „La împlinirea unui sfert de mileniu de tradiție industrială, doresc să aduc în fața reșițenilor o expoziție care să ne transpună, măcar pentru câteva clipe, în anii de glorie ai uzinelor reșițene. Cu acest prilej, voi expune cărți poștale din perioada anilor 1897 – 1946, fotografii vechi, 2 monografii ale orașului scrise de prof. Gheorghe Molin (1927) și ing. Ion Păsărică (1936), diverse cărți cu subiect industrial, medalii, plachete care provin de la locomotive cu aburi, fabricate la Reșița.”
Ce înseamnă pentru Bogdan Andrei Mihele Reșița? „Fiecare dintre noi, reșițeni născuți și crescuți în acest binecuvântat oraș, fie veniți din alte zone ale țării, avem măcar un motiv pentru care iubim Reșița. Dragostea mea pentru acest oraș vine încă din copilărie, când am descoperit diversitatea multiculturală și multietnică, dar și istoria de neegalat a uzinelor, care au pus pe harta mondială orașul în care arde un foc nestins de 250 ani. M-am regăsit în profundele cuvinte ale Excelenței Sale Emil Hurezeanu, care a vorbit atât de frumos despre Reșița spunând că este focul nestins al încrucișării culturilor, religiilor, al destinelor individuale și comunitare, în constelații mereu reînnoite. Oriunde m-au călăuzit pașii, fie în țară sau străinătate, dorul față de orașul copilăriei mele nu a putut fi egalat. Aerul boem, oamenii și peisajele de neînlocuit, m-au făcut ca să aștept cu nerăbdare reîntoarcerea acasă. Chiar dacă Reșița nu mai este oglinda în care se reflectă forța industrială și implicit prosperitatea țării, eu nădăjduiesc că în viitorul nu foarte îndepărtat vom putea repune orașul pe locul cel binemeritat, câștigat cu multă sudoare de cei care au făurit Cetatea de foc a Banatului Montan.”
Așadar, rupeți-vă un pic din timpul personal în după-masa zilei de 3 iunie și vizitați o expoziție interesantă din acest nou proiect. Vă așteptăm în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore: 16.00 – 18.00, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie, așa cum sunt ele stipulate în deciziile factorilor responsabili în acest sens.

Erwin Josef Țigla

Întâlnirea președinților UZPR și Stampa Estera din Italia, la București

Astăzi, de Ziua Republicii Italiene, președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan va primi o delegație de patru jurnaliști de la Roma la sediul Uniunii, sosiți la București cu prilejul organizării expoziției „Lockdown Italia văzut de presa străină”. Evenimentul se desfășoară în perioada 2 iunie – 1 august 2021, exponatele fiind amplasate pe gardul Muzeului Național de Artă al României – aripa Kretzulescu, la inițiativa Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură.
Expoziția de fotografie este curatoriată de Chris Warde-Jones – jurnalist și membru al Asociației Presei Străine în Italia și coordonată de Elena Postelnicu – corespondent Radio România Actualități în Italia și secretar general al Asociației Presei Străine, care este și membru UZPR.
Împreună cu cei doi jurnaliști – Chris Warde Jones și Elena Postelnicu, sediul Uniunii va fi vizitat și de președintele Asociației Presei Străine din Italia, Maarten van Alderen, jurnalist olandez stabilit de 30 de ani la Roma, precum și de comisarul de poliție Giuseppe Balsama, jurnalist italian, colaborator al ziarului românilor din Diaspora, Gazeta Românească.
Discuțiile se vor axa pe situația actuală din cele două țări cu privire la pandemia de coronavirus si restricțiile impuse până acum, dar și despre numeroasele legături culturale care există între cele două țări și despre eventuale colaborări între cele două asociații.
Imediat după discuțiile avute cu președintele Doru Dinu Glăvan, jurnaliștii vor fi însoțiți la Muzeul Național de Artă.


Departamentul comunicare

GABRIELA ȘERBAN – De 1 iunie, la Bocșa, au fost premiate cele mai frumoase„Gânduri către Dumnezeu”!

Cea de-a XIV-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” s-a finalizat în luna martie a acestui an. S-a încheiat și jurizarea, iar marți, cu prilejul sărbătorii de 1 Iunie – Ziua copilului -, la Casa Orășenească de Cultură Bocșa a avut loc festivitatea de premiere a celor 89 de participanți înscriși în această ediție.
Ca de obicei, premierea s-a desfășurat pe cele două secțiuni: literară și artistică și pe cicluri de învățământ: preșcolar, primar, gimnazial, liceal, precum și o secțiune dedicată studenților.
Se știe că proiectul Concurs Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” se află la cea de-a XIV-a ediție, că este inițiat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și se desfășoară în colaborare cu instituțiile școlare din oraș și din județ, cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și ANBPR Filiala Caraș-Severin, cu Episcopia Caransebeșului și Direcția pentru Cultură Caraș-Severin.
Așadar și premiile au fost susținute de către autoritățile locale – Primăria și Consiliul Local Bocșa, prin Biblioteca publică (manag. Gabriela Șerban și vicepreședinte ANBPR Caraș-Severin), de către Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și ANBPR Filiala Caraș-Severin (manager Clara Maria Constantin) și de către Episcopia Caransebeșului (prin pr. insp. Mihai Ciucur, membru al juriului, precum și preoții de pe raza orașului Bocșa, de asemenea, membrii ai juriului).
Și această a XIV-a ediție a beneficiat de un juriu profesionist, voluntar și inimos, condus de prof. Stela Boulescu, domnia sa îndeplinind nu doar rolul de președinte al juriului, ci și acela de prefațator al cărții: prof. dr. Liana Ferciug, prof. Manuel Lațcu, prof. Adrian Sperneac, pr. Valentin Costea, pr. insp. Mihai Ciucur, pr. dr. Silviu Ferciug, pr. dr. Daniel Crecan, ieromonah Ioanichie de la Vasiova, artist plastic Nik Potocean, director Ionel Pau (TransProtector) și manager Clara Maria Constantin (Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și președinte ANBPR Filiala Caraș-Severin).
Se cuvine să precizez că cele mai reușite lucrări ale acestei ediții vor fi publicate în revista „Bocșa culturală”, precum și în volumul XIV al cărții „Gânduri către Dumnezeu”, volum lansat în data de 6 decembrie 2021, de sărbătoarea Sf. Nicolae, sfântul copiilor, cu prilejul hramului Bisericii din Bocșa Română păstorită de pr.dr. Silviu Ferciug, ca un dar oferit copiilor în prag de sărbători de iarnă.
Festivitatea de premiere a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” ed. a XIV-a a beneficiat de binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, s-a bucurat de prezența unui număr însemnat de participanți – copii, tineri, dascăli și preoți din Bocșa și din alte localități cărășene, precum și de prezența autorităților locale: a domnului primar interimar Sorin Perian și a domnului viceprimar dr. Mirel Pascu, acesta și în calitate de factor de decizie la înființarea concursului cu 14 ani în urmă.
Așadar, de 1 Iunie 2021, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” – cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al Orașului Bocșa și cu sprijinul tuturor partenerilor – a premiat cele mai frumoase „Gânduri către Dumnezeu” oferite de copii și tineri talentați și curajoși.
Îi felicităm pe toți și adresăm alese mulțumiri tuturor celor implicați în acest proiect de suflet care durează și continuă la Bocșa de 14 ani! Copii, tineri, părinți, dascăli, preoți, autorități locale, oameni de bine, cu toții merită mulțumirile și prețuirea noastră!
Sărbătoarea organizată în acest an la Bocșa cu prilejul Zilei de 1 Iunie a fost dedicată talentelor și s-a încheiat cu un extraordinar program artistic oferit de ansamblul de dansuri folclorice „Bocșana” coordonat de coregrafii Ilie Ciurcea și Octavian Peptenar.
La mulți ani tuturor copiilor, dar și tuturor celor cu suflet de copil!