Vasile Daniel CHEBAC (foto) este un nume cunoscut și respectat în comuna Teliucu Inf., atât pentru calitățile sale civico-etice, cât și datorită profesionalismului de care a dat dovadă în cei peste 27 de ani ca și polițist, în majoritatea ca șef de post în cadrul secției V Hunedoara, Poliție rurală – Teliucu Inf.
Conform legislației privind pensionarea polițiștilor, recent și-a închis „cartea” de muncă, cu durere în suflet pentru despărțirea de profesiunea aleasă.
A iubit munca de polițist și i s-a dedicat în totalitate, fapt pentru care a primit Diplomă de onoare din partea organelor superioare.
Prin calm și răbdare, a potolit „furtunile” unor discuții aprinse între oameni „îmblânzind” pe cei furioși gata să producă certuri sau durere.
– A căutat – după cum susținea Radu Cătălin BRUMAR, consilier local în cadrul Primăriei – să „zidească” în comunitate o viață bazată pe respect, sub semnul unor calități civice și morale.
Era mereu pentru iubire, dragoste și respect între semeni, el fiind ca o „ploaie” care înviorează și veselește omul.
A știut să respecte oamenii comunei și a încercat să împrăștie ura și dezbinările sufletești între mulți dintre aceștia.
… În discuțiile noastre și-a amintit cu mândrie de soluționarea cu ani în urmă, cu operativitate a unei crime, stabilind autorul.
A punctat și repeziciunea cu care a destructurat un grup infracțional specializat în furturi de cazane pentru fabricat țuică, venit în zonă tocmai din Târgu Mureș.
… Acum, s-a retras din poliție, dar încrezător în viață, rămânând ca și până aici, liantul frumoasei sale familii – cu o soție învățătoare și doi copii – unul student la drept și celălalt elev.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

… Gelu SIMOC (foto 1) – hunedoreanul căruia în anul 2013 i s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Hunedoara este plecat mult prea devreme dintre noi și se află pe unul din scaunele aflate în „tribuna arenei” cerești.
Pentru el, idealul a fost un vis, un dor, un gând, o lumină care l-a călăuzit și o stea călăuzitoare; în concluzie, să-și facă datoria, să-și împlinească chemarea.

… Pe acest fond am stat de vorbă cu soția sa, Clara SIMOC (foto 2), care cu ochii umeziți de durerea despărțirii, ne-a spus în exclusivitate: „Toți cei care l-au cunoscut pe Gelu știu că în gândul și inima sa, tot ce-a făcut pentru fotbalul hunedorean era ca acest sport să reprezinte cu cinste orașul de pe Cerna. A colaborat cu antrenori de legendă care s-au impus în fotbalul mondial.
El a dorit să creeze o autentică școală de fotbal la Hunedoara.
Gelu s-a născut în satul Rădulești, comuna Dobra, județul Hunedoara.
A început să lucreze la CSH secția laminoare, apoi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București, unde a fost coleg cu Mircea Lucescu.
S-a întors la Hunedoara, la CSH și a intrat cu speranță și curaj în frumoasa „lume” a fotbalului.
Activitatea profesională și-a desfășurat-o în peste 32 de ani în cadrul CSH dintre care 25 de ani ca șef de compartiment Organizare – Personal – Salarizare.
A fost numit în conducerea Clubului „Metalul” Hunedoara care apoi s-a transformat în „Corvinul” Hunedoara. Era unul dintre cei 28 de fondatori ai Fotbal Clubului „Corvinul”.
Prin pasiune, a reușit să devină unul dintre cei mai cunoscuți conducători de club din România, militând pentru o continuă afirmare a fotbalului hunedorean.
În calitatea sa de președinte al Clubului „Corvinul” a fost omul care l-a convins pe Mircea Lucescu să vină la Hunedoara și a avut inițiativa de a transfera la Hunedoara pe Radu Nunweiller, Florea Dumitrache, Dumitriu IV, Iordan Angelescu etc.
Totul a fost în dorința formării unei echipe competitive, care să aducă bucurie și satisfacții iubitorilor de fotbal.
A reușit să formeze și o generație de excepție cu fotbaliști hunedoreni: Klein, Gabor, Petcu, Nicșa, Andone, Mateuț, Văetuș, Rednic și Dubinciuc.
Ba mai mult, s-a ocupat și de formarea profesională a jucătorilor, așa încât mulți dintre aceștia și-au terminat studiile superioare.
… Pot spune că, soțul meu a trăit în credință și speranță, viața fiindu-i o taină adevărată și statornică”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR