• 

• 

La Spitalul Municipal din Brad lucrează doi tineri medici – soț și soție – implicați prin profesionalism și dăruire meseriei alese.
Aflați mereu de strajă sănătății semenilor ei, zi de zi, dovedesc calități profesionale și dorința de o continuă afirmare în meseria aleasă.
• Dr. Ali Iacob Alin (foto) este medic în cadrul Spitalului Municipal Brad din 2015, specialist în Obstetrică-Ginecologie cu competențe în ecografia Obstetrical și Ginecologică, Chirurgie Laparoscopică Ginecologică, Histeroscopie și Colposcopie având experiență adunată atât în țară, cât și în străinătate.
De pe agenda sa de lucru în anul 2020 am notat: nașteri naturale/ cezariene – 188; intervenții chirurgicale – 261; intervenții laparoscopice – 24.
Este un tânăr care practică o tehnică modernă și anume Cezariana Misgav-ladach modificată.
La clasica operație de Cezariană Misgav ladach se aduce o îmbunătățire a tehnicii și anume Misgav ladach modificată care constă în folosirea minimă a obiectelor tăietoare (foarfece, bisturiu, disecție prin lacerație (de regulă efectuată digital) cu avantajul că inciziile se petrec pe linia forțelor de minimă rezistență. Printre avantajele majore se numără evitarea secționării mușchilor și durata extrem de mică până la extragerea copilului (1-3 minute) și cantitatea minimă de sânge pierdut. Pe lângă rapiditate și cheltuieli minime de material, oferă o evoluție post-operatorie mult accelerată, cu posibilitatea mobilizării după 12 ore și cu nevoie de terapie antialgică mult redusă.
De notat este și o altă intervenție folosită, și anume Crisp modificată (Cystocel repair using interlocking suture of prolen). Este vorba despre tehnica de reparare a cystocelului fără meșă, dar cu rata de recidivă foarte scăzută comparabilă cu meșă și complicații mult mai rare.
• Dr. Ali Ramona Elena (foto) este medic specialist Medicină de Familie și absolventă a Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar.
Activează la Spitalul Municipal Brad ca medic în cadrul Biroului de Management al Calității Serviciilor de Sănătate.
Vorbind de conceptul Managementului Calității totale, nu a fost încă pe deplin dezvoltat în sfera serviciilor medicale. Prin „calitate totală” se înțelege astăzi atât calitatea serviciilor, cât și calitatea sistemului.
Managementul calității totale extinde conceptul managementului calității înglobând atât participarea, cât și motivarea tuturor membrilor organizației. Este un model organizațional care implică participare generală în vederea planificării și implementării unui proces de îmbunătățire continuă a calității ce depășește așteptările clienților.
La ambii medici le-am adresat o întrebare firească: Ce înseamnă pentru dvs. a fi un medic profesionist, apreciat?
– Să fii un medic apreciat, credem noi, înseamnă în primul rând să fii om, cu tot ce presupune: stări bune, stări rele, emoții, frici, anxietăți, energie, oboseală. Să ai compasiune pentru cei pe care îi salvezi. Apoi, înseamnă că scopul tău sunt oamenii din jur (pacienții) și faci tot ce știi pentru ca ei să fie bine. Iar asta e credința ta. Îți asculți pacienții, le ești aproape, le câștigi încrederea, le răspunzi cu răbdare la întrebări, le alini suferințele. (Dr. Ali Iacob Alin)
– Să fii un medic apreciat însemnă să fii om și să ai compasiune față de cel pe care-l tratezi, îl vindeci, îl faci să rămână în viață. Credem că medicina înseamnă știință și conștiință, însemnă să ai abilitatea de a combina cele două elemente pentru a învinge moartea. Să depui toată pregătirea ta, cu uneltele potrivite, pentru a trata și vindeca suferința omului de lângă tine.
Ca un rezumat la tot ce înseamnă să fii medic apreciat este: omenie, curiozitate, responsabilitate, empatie, umilitate, conștiință și comunicare, sunt primele calități de care ai nevoie ca să fii un medic bun. Orice medic știe că dincolo de tratamente și aparaturi medicale, există preocupare și interes pentru ființa umană. Și Hipocrate știa asta când a zis că „acolo unde este iubită arta medicinei, există și o dragoste pentru umanitate”. (Dr. Ali Ramona Elena)

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Aducerile aminte ale copilăriei mi-au fixat pentru totdeauna în memorie amintirea unei făpturi de o bunătate și o blândețe dumnezeiască, care vreme de optzeci de ani a fost una cu comunitatea satului Putna.
În partea de vest a României, în Țara Almăjului- o gură de rai, există satul Putna Almăj. Aici s-a născut, la 3 decembrie 1941 Pătrașcu Zaharia, din părinții Ecaterina Moșoarcă, fiica lui Tima și Anastasia Moșoarcă din satul Putna și Gheorghe Pătrașcu, fiul lui Gheorghe Pătrașcu, din satul Petnic, care s-au cunoscut păzând oile la Răchiți, în Munții Almăjului.
Viața lui a cunoscut lipsuri, drame și nenorociri, a rămas orfan la vârsta de zece ani, murindu-i mama- Ecaterina, în anul 1950. A fost crescut alături de frații săi mai mici- Efdochia (Chiuța) și Timotei, de către bunicii după mamă- Anastasia (Nasta) și Tima Moșoarcă, într-o familie de oameni ai bisericii și ai cărților bisericești. Ei îi sfătuiau pe copii să fie oameni și să îl păstreze în suflet pe Dumnezeu, deoarece ,,credința se trăiește, nu doar se învață”. Făceau parte din grupul de credincioși de la Oastea Domnului din satul Putna. Pentru că țara avea nevoie de oameni adevărați, au învățat copiii să fie credincioși, harnici, smeriți și demni păstrători ai tradiției, libertății și identității românești. A crescut fiu credincios și înțelept al Bisericii Ortodoxe Române și în dialog permanent cu sătenii, făcând cunoscute valențele nebănuite ale sufletului românesc. Cărțile citite și sfaturile bunicilor l-au făcut să înțeleagă, de mic, că cinstirea strămoșilor, cultul morților, cinstirea eroilor, creează rădăcinile spirituale necesare atât păstrării identității proprii, cât și a continuității în istorie a spiritului unui neam.
În anul 1960 s-a căsătorit cu tânăra și frumoasa Elisabeta Valușescu, fiica lui Găvrilă și Veta Valușescu, zis Țăranu. Din cauza efortului depus la munca câmpului, în același an se îmbolnăvește și merge la spital, la Eforie Sud- Constanța, unde este operat. În 1961 revine și stă încă 5 luni la spital.
În anul 1966 face școala de șoferi la Valul lui Traian- Constanța, 6 luni și 3 luni practică la Oravița și Borlovenii Vechi. Apoi a lucrat până în anul 1971 la exploatarea forestieră, cărând lemne de la pădure.
Au crescut doi copii- Ecaterina și Emanuel Pătrașcu, în morala credinței creștine și a respectului pentru semeni, iubindu-i ca pe ochii lor din cap.
Pentru Zaharia Pătrașcu casa de la Putna nu era doar locul unde s-a născut, ci o stare de spirit. De aceea el vine acasă pentru a-și lucra pământul. Aveau oi, vaci și cai. Iarna erau la Iabâlcina și vara la Răchiți și Firigari.
Zaharia rămâne la sat, unde crede că sunt izvoarele vieții românești. Aici trăia un neam de oameni care fac cinste românității, cu o limbă ,,dulce a țăranului ca fiind îmbrăcăminte a sufletului” (S. Mehedinți). El a apreciat curajul înaintașilor și dragostea lor, jertfa pentru binele comunității din sat. În acest fel a învățat de la strămoși despre iubirea de adevăr, de neam, de ceea ce este frumos, înălțător și să fii liber. A reținut că identitatea este tot ce avem mai de preț, este singurul lucru pe care nu putem și nu trebuie să-l pierdem, pentru a nu ne pierde pe noi înșine și cu aceasta libertatea neamului.
Stabilindu-se la sat, Zaharia Pătrașcu a răzbătut în viață, alături de harnica și iubitoarea sa soție, punându-și nădejdea în mâinile lui Dumnezeu. Harnic și darnic, înțelept și răbdător, unind rugăciunea cu munca a învățat copiii satului dragostea față de Dumnezeu și Biserică, de frumusețile locurilor natale și ale sufletului românesc. Plin de credință și speranță, de bunătate și smerenie, a avut mereu o ținută morală demnă și o înțelegere profundă a rostului vieții, a încercărilor și suferințelor, a bucuriei și binecuvântării lui Dumnezeu.
Țăranul nostru se îngrijea de ridicarea minții și păstrarea sufletului curat pentru a crea viitorul țării, cu bucurie și lumină divină. Pentru aceasta, la sat se cânta peste tot. Cântecul a creat o permanentă sărbătoare la Putna. Tinerii cântau seară de seară pe ulițele satului, hrănindu-ne sufletul cu lumina ce ni se dăruia prin această adâncă și inepuizabilă cântare. Unul dintre acești tineri era și Zaharia Pătrașcu. La fiecare casă ieșeau tineri și bătrâni, la poartă sau pe fereastră, să audă cântarea. Cântecele lor erau adevărate rugăciuni prin inspirație divină. Creatorii de texte și cântăreții erau apreciați și cinstiți de întreaga comunitate. Ei erau inspirați de Duhul Sfânt. Lui Zaharia Pătrașcu îi place să amintească cuvintele lui Simion Mehedinți: ,,Noi ne ospătăm din roadele generațiilor crescute la sat”.
Octogenarul meu prieten nu a contemplat timpul, i-a dat sens, ca și alți colegi de generație, dar el a fost model întru totul. Deși se trage din două familii cu rezonanțe istorice- la Petnic, Generalul Domășneanu, primar al orașului Timișoara și la Putna- Zaharia Rașcovici- primar al satului. Nu a făcut caz de aceasta, nu s-a lăudat. A fost un tânăr conștiincios, pe picioare proprii, care făcea cinste sătenilor.
Pasionat de munca câmpului și-a iubit și respectat ortacii. Indiferent de funcțiile îndeplinite, de poziția socială, a rămas același om amabil și modest. Nu a refuzat colaborarea cu sătenii, ajuta pe toți după puteri.
A participat la petreceri, la biserică. A fost prezent la toate activitățile sociale. Într-o lume bântuită de oportuniști și veleitari, a rămas același om, mare cititor, un om de curaj. Poate și din acest motiv a rămas tânăr și activ.
Satul românesc, în natură, unde toate erau în armonie, ca voință divină este expresia discretă a lui Dumnezeu în lume. Aici au fost așezate ,,cu grijă toate frumusețile și armonia naturii, căci mirosurile florilor, cântecul păsărilor, șușotitul apelor sunt expresia culminantă a unei armonii cosmice” (Ilie Bădescu- sociolog). Omul a copiat tot din natură și ieșit armonia dintre trup, minte și suflet, relațiile dintre oameni de sprijin, iubire și respect, toate guvernate de legi divine. Deci, cultura țărănească este un model care a devenit aproape un arhetip de organizare a vieții comune.
Satul reprezintă un univers scăldat în rugăciune și plămădit cu sudoarea muncii oamenilor. Vatra satului se desfașura în legătură cu biserica. Regulile bisericești erau sfinte pentru oamenii satului, numiți țărani. Ei lucrau în așa fel încât să nu mai lucreze nimeni după ei, zice părintele Teofil Părăianu. Iar Î.P.S. Ioan, Mitropolitul Banatului spunea că țăranul român este mereu în dialog cu cerul.
Ne rugăm la Bunul Dumnezeu să dăruiască valorosului octogenar sănătate, bună sporire în toate și viață lungă, împreună cu minunata sa familie.

Prof. Pavel PANDURU/UZPR

În perioada 10 – 20 iunie se vor organiza mai multe manifestări în județ dedicate împlinirii a 70 de ani de la începutul deportării în Bărăgan.

 

Organizatori principali:

Asociația Foștilor Deținuți Politici și a Victimelor Dictaturii din România, Filiala Caraș-Severin, președinte Cornelia Fetea

Forum Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, președinte Erwin Josef Țigla

 

Parteneri:

Instituția Prefectului – Județul Caraș-Severin

Consiliul Județean Caraș-Severin

Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, Caransebeș

Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș

Muzeul Banatului Montan, Reșița

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin

 

Primăria și Consiliul Local Reșița

Primăria și Consiliul Local Bocșa

Primăria și Consiliul Local Moldova Nouă

Primăria și Consiliul Local Oravița

 

Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” Oravița

Casa de Cultură „George Motoia Craiu” Oravița

Casa de Cultură Moldova Nouă

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa

 

Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara prin Protopopiatul Socol

Eparhia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj

Dieceza Romano-Catolică de Timișoara

 

Uniunea Sârbilor din România, Filialele din județul Caraș-Severin

Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Filiala zonală Banat Sud

 

Logo: Bogdan Piperiu