(ne vorbește în exclusivitate tânăra Izabella-Maria KACSȮ-DOBOLY (foto) în calitatea sa de director executiv al Direcției Județeane pentru Sport și Tineret Hunedoara)

• DJST Hunedoara în parteneriat cu Palatul Copiilor Deva a organizat evenimentul „Prietenie prin Karate” ed. IX. Astfel 60 de sportivi au sărbătorit bucuria de a fi împreună cu prieteni și invitați de la Arad – Palatul Copiilor Arad, Clubul Copiilor Sântana – coordonator cerc Arte Marțiale prof. antr. GM Teo Răduț, CS Fudoshin Martial Arts – antr. Sensei Lăcătuș Ștefan, CS Heian, prof. Andra Daniliuc, Sensei Bota Florin Ionuț și LPS Cetate Deva secția de lupte, prof. antr. Moravan Suraj Livius.
„Prietenie prin Karate” a oferit antrenamente dedicate tinerilor karate-ka și mi-a amintit că în karate și sport, în general, este în primul rând vorba despre sentimente, emoții și bucuria de a fi împreună. Sunt fericită că există un astfel de loc, unde se acordă sportului importanță, spațiu care aduce împreună copii care își împărtășesc pasiunea.
• DJST Hunedoara a sprijinit cea de-a patra ediție a „History Run”.
Startul s-a dat la Castelul Corvinilor, iar festivitatea de premiere a fost în Cetatea Devei.
La eveniment s-au înscris 200 alergători din județ și din țară. Traseul concurenților prin municipiul Hunedoara a fost următorul: Castel – str. C-tin Bursan – str. Cloșca – Piața Iancu de Hunedoara – b-dul Libertății – b-dul Republicii – b-dul Dacia (spre giratoriul din fața hotelului Rusca) – b-dul Dacia spre ieșirea din oraș spre Sântuhalm DJ 687 până la intersecție cu DJ 708 E (spre Almașu Mic).
După un an de pandemie un astfel de eveniment este lumina de la capătul tunelului. Felicitări Asociației AlerT în Deva pentru organizarea impecabilă de care a dat dovadă, am putut simți bucuria și starea de bine în rândul organizatorilor și participanților. Consider că importantă a fost dorința de autodepășire și nu competiția.
• „Tineri după pandemie” a fost un eveniment în care Ministerul Tineretului și Sportului s-a alăturat inițiativei propuse de Grupul Pont, respectiv o întâlnire virtuală care a avut loc în fiecare județ al României.
Pe Zoom s-au relaxat la o poveste de week-end în cadrul proiectului „Tineri după pandemie” peste 1350 de tineri înregistrați, 41 facilitatori fabuloși, 1622 loginuri pe zoom-urile paralele, 63595 de minute petrecute în consultare, nenumărate idei și păreri notate.
Tinerii s-au întâlnit, au făcut cunoștință, s-au împărțit pe grupe de persoane și au discutat despre ce îl interesează acum cel mai tare pe fiecare, despre ce văd ei că se întâmplă cu alți tineri din jurul lor, dar și despre ce va fi cel mai important să avem după pandemie și ce putem face acum, azi, ca să ne asigurăm că o să fie puțin mai bine pe viitor.
• Cu ocazia Săptămânii Europene a Tineretului 2021 (SET), s-au oferit tinerilor de la Colegiul Tehnic „Transilvania” informații despre mobilități pentru tineri în țară și în străinătate. S-a povestit despre oportunitățile oferite de Erasmus + care promovează acțiuni de mobilitate transnațională pentru tineri.
• Corpul european de solidaritate le oferă tinerilor șansa de a face voluntariat, de a se implica în proiecte privind experiența profesională sau proiecte de solidaritate care oferă soluții la provocările cu care se confruntă comunitățile, despre DiscoverEU care este o inițiativă a Uniunii Europene care oferă tinerilor posibilitatea de a descoperi Europa prin experiențe de învățare. Călătorind în principal pe calea ferată (există excepții pentru a permite celor care locuiesc pe insule sau zone îndepărtate), tinerii vor descoperi peisajele uimitoare ale Europei și varietatea sa de municipii și orașe. În fiecare an se organizează două runde. Câștigătorii primesc un permis de călătorie, despre programul Flex în care liceenii cu cetățenie română care studiază limba engleză în liceu și îndeplinesc criteriile pentru a obține viza SUA au posibilitatea să participe la acest program, care le permite să locuiască împreună cu o familie americană și să învețe la un liceu din Statele Unite pe parcursul anului academic, despre Taberele naționale din țară, organizate de către Ministerul Tineretului și Sportului, respectiv de către Direcțiile Județene.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

Cei mai mulți dintre noi suntem binecuvântați cu credința în Dumnezeu încă de la naștere și beneficiem de ea mulți ani pe parcursul vieții noastre, dar nu știm să o apreciem la adevărata ei valoare. Deseori o pierdem în goana frenetică după bani și posesiuni materiale, apoi am da pentru ea toți banii pe care i-am adunat, doar să o redobândim, măcar parțial, dar ajungem să constatăm că nu mai este posibil. Chiar și atunci când considerăm că ne relaxăm, alegem adesea căi care o subminează, o șubrezesc, o distrug, în loc să optăm pentru modalități care să o păstreze, să o consolideze sau să încerce să o redobândească. Este vorba despre unul dintre bunurile noastre de mare preț – sănătatea noastră. Aceasta poate fi definită ca stare generală bună a unui organism care rezultă din funcționarea normală, adecvată a tuturor organelor sale. Organizația Mondială a Sănătății o definește ca fiind o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social și nu doar absența bolilor sau infirmităților, o capacitate de a duce o viață productivă social și economic. Sănătatea implică eficiența funcțională și metabolică a organismului atât la nivel celular, cât și global. Toate organismele individuale se află pe traiectoria dintre o sănătate optimă și sănătate zero (adică moarte).
Legat de promovarea, menținerea și redobândirea stării de sănătate, cele mai multe persoane își îndreaptă așteptările, în mod eronat, doar către sistemele naționale de sănătate. În anul 1974, Marc Lalonde (născut în 1929, actualmente în vârstă de 91 de ani), ministru al sănătății în Canada la acel moment, a propus un nou concept de „domeniu de sănătate”, care nu implică doar asistența medicală. Până atunci, viziunea tradițională asupra domeniului sănătății era aceea că știința medicamentului e izvorul din care rezultă toate îmbunătățirile în sănătate, credința populară punând semnul egal între nivelul sănătății și calitatea medicamentului. Raportul Lalonde arată însă că există patru factori determinanți ai sănătății generale și anume: biologia umană, mediul înconjurător, stilul de viață și asistența medicală organizată.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă relațională, el neputând exista și funcționa în deplinătatea potențialului său decât în relație pe verticală cu Creatorul său și pe orizontală cu semenii săi. De modul în care ne raportăm, prin credință, la Dumnezeu și la celelalte ființe umane, depinde în mod indisolubil stilul nostru de viață, dar și grija, atenția pe care o acordăm mediului înconjurător și nu în ultimul rând modul de organizare și desfășurarea concretă a asistenței medicale. Pentru membrii corpului medical, fiecare ființă umană ar trebui să aibă aceeași valoare inestimabilă, pe care omul o are în ochii lui Dumnezeu. Valoarea acordată de Dumnezeu omului este arătată și în Sfânta Evanghelie după Ioan la capitolul 3 versetul 16 – „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Însuși Fiul lui Dumnezeu în Sfânta Evanghelie după Matei spune: „Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” Sfântul Apostol Pavel în întâia sa epistolă către corinteni ne atrage atenția asupra valorii trupului uman: „nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (capitolul 6:19, 20). Când vorbește despre sfârșitul acestei lumi, Sfântul Apostol Petru, în a doua sa epistolă sobornicească arată că „Domnul nu întârzie cu făgăduința sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toți să vină la pocăință.” Potrivit Sfintei Scripturi, omul este unic în întreaga creație însuflețită. El este făcut după chipul lui Dumnezeu și i s-a dat în stăpânire întregul pământ (Facerea 1:26). Când psalmistul a pus întrebarea „Ce este omul ?” (Psalm 8:4) răspunsul a sosit imediat că omul a fost creat doar cu puțin mai prejos față de îngeri și că a fost încununat cu mărire și cu cinste („Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui).
Pentru atei, evoluționiști, pe de altă parte, omul este doar cu puțin deasupra maimuțelor. Omul nu este altceva decât un animal superior, mai complex decât alte animale ca structură a creierului, dar nu deosebit de ele în sens calitativ.
Eu cred că aici putem vorbi de un prim aspect al vindecării prin credință, dar nu prin credința celui suferind, ci prin credința celui care îl îngrijește, îl tratează pe cel bolnav, respectiv prin credința medicului, a asistentei medicale, a infirmierei care se ocupă de pacient. Din toate punctele de vedere, prefer să fiu tratat de un personal medical care atunci când își îndreaptă privirile spre mine să nu vadă în mine doar un maimuțoi ceva mai evoluat, ci încununarea creației lui Dumnezeu. Alta este etica, altele sunt standardele morale, alta este responsabilitatea și dedicarea, alta este calitatea actului medical, altul este rezultatul îngrijirii și al tratamentului când membrii echipei medicale își asumă și practică valorile creștine. În perioada pandemiei actuale am văzut cazuri cu forme severe de boală, cu șanse aproape nule de supraviețuire, care au depășit cu bine momentele critice și s-au vindecat datorită dedicării și responsabilității cu care au fost îngrijiți de o asistentă medicală creștină. Am văzut cazuri mai puțin grave, dar care au fost tratate cu mai puțină implicare și care nu au supraviețuit, deși aveau o schemă de tratament corect prescrisă. O echipă medicală creștină va transpune în practica zilnică îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola sa către coloseni (3:23, 24): „Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; căci Domnului Hristos slujiți.”
Ateismul, necredința în Dumnezeu, evoluționismul dezumanizează, alterează caracterul ființei umane și o fac insensibilă la nevoile și suferințele celor din jur, motivează un mod de gândire care conduce la rasism, la teorii despre rase „superioare” și rase „primitive”, la xenofobie, la lipsa de valoare a vieții și a ființei umane. Dimpotrivă, credința în Dumnezeu produce empatie, responsabilitate, implicare, dă valoare omului și vieții, produce atitudini care promovează și favorizează starea de sănătate, conduce la vindecarea sau ameliorarea suferințelor. Un medic creștin este tolerant vizavi de pacienții săi, nu își judecă pacienții, îi acceptă așa cum sunt, nu îi ierarhizează valoric, îi vede pe toți la valoarea pe care Dumnezeu o conferă ființei umane, astfel că este nepărtinitor, corect, cinstit în relația cu pacienții săi, pacienți care dezvoltă cu timpul o relație bazată pe încredere într-un astfel de medic. Putem spune că în bolnav suferă Hristos, iar în medicul creștin lucrează Hristos întru recâștigarea sănătății celui suferind.
De asemenea, un medic creștin va avea în vedere ceea ce sublinia jurnalistul francez Daniel Vernet, că în fața bolii sunt prezente întotdeauna trei persoane: bolnavul, medicul și Dumnezeu. Bolnavul și medicul nu vor putea înțelege niciodată pe deplin ceea ce Creatorul cunoaște dintotdeauna despre fiecare. De aceea, medicul creștin este cel care își va recunoaște limitele și se va ruga lui Dumnezeu pentru îndrumare, călăuzire pentru luarea deciziilor corecte în vederea vindecării pacientului.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Contextul actual pandemic – după cum susținea prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) – nu a afectat performanța la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din Hunedoara.
În ciuda dificultăților aduse de școala online din ultima perioadă, elevii acestei școli au continuat și continuă să se implice în toate activitățile educaționale propuse de colectivul dedicat al cadrelor didactice din această instituție.
O catedră activă a Liceului Teoretic „Traian Lalescu” este cea de Limba și literatura română, care a susținut implicarea elevilor școlii în cât mai multe activități.
În lipsa organizării clasice a olimpiadelor, cu participarea fizică a elevilor, competițiile școlare au fost mutate în spațiul online. Astfel, au fost organizate, pe parcursul întregului an școlar, selecții privind trimiterea de materiale, lucrări, creații personale sau realizate în echipe în vederea participării la diverse concursuri județene, regionale sau naționale precum: Concursul Online de Lingvistică 2021, București (Vasile Eduard, medalie de bronz; Pașca Ioana); Concursul național de creație literară „Un condei triumphător”, București (Doancă Răzvan, Zanef Alexandra, Bogoș Timeea, Susan Radu, Nanci Mădălina); Concursul național de creație literară „Ion Creangă ”, Iași (Susan Radu, Bogoș Timeea, Tîrnăvean Clara); Proiectul educativ național „Caleidoscop Goga”, Sibiu (Zanef Alexandra).
Numeroasele participări și premii obținute au validat calitatea actului educațional oferit la Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, abilitățile profesionale ale cadrelor didactice și dorința de promovare a școlii cu rezultate, care îi fac cinste.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Ne apropiem cu pași repezi de ziua de 3 iulie 2021, zi în care, Reșița industrială își sărbătorește cei 250 de ani de pricepere și dăruire, de împliniri și cutezanțe, de visuri și speranțe, câteodată, de-a lungul existenței, și neîmplinite… Începând de anul trecut s-au derulat și se derulează în continuare mai multe proiecte prin intermediul cărora se dorește a fi marcați cei 250 de ani, responsabilizându-ne pe noi toți și pe mai departe. Deja consacratul parteneriat între Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița, Muzeul Cineastului Amator din Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a demonstrat până în prezent, că împreună se pot realiza lucruri frumoase…
Uniți în sărbătoarea ce va veni în curând, ne-am propus luna trecută, începând cu 3 mai, un nou proiect, de data aceasta expozițional: în fiecare zi de 3 a lunilor mai – octombrie, să se organizeze câte o expoziție care să ilustreze trecutul sau prezentul acestui loc minunat prin oamenii și faptele lor, prin energia lor creatoare, dar nu în ultimul rând și prin ceea ce ne-a oferit Bunul Dumnezeu: natura, mediul înconjurător.
Prima expoziție a fost deschisă în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în lunea Paștilor din acest an, în data de 3 mai 2021. Reșițenii dornici de istoria acestor locuri au putut vizita o expoziție dedicată unor momente importante din viața Cetății de Foc, din anul în care se sărbătoreau 200 de ani de industrie la Reșița, în 1971. Curatorul primei expoziții a fost coordonatorul Muzeului Cineastului Amator, Andrei Florin Bălbărău.
Acum vom ajunge și la cea de a II-a expoziție, care se va putea vizita în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în data de 3 iunie 2021. Curatorul acesteia va fi Bogdan Andrei Mihele, un mare iubitor al istoriei plaiurilor industriale reșițene.
Iată ce ne spune el despre expoziția pe care ne-o va pregăti spre vizionare: „La împlinirea unui sfert de mileniu de tradiție industrială, doresc să aduc în fața reșițenilor o expoziție care să ne transpună, măcar pentru câteva clipe, în anii de glorie ai uzinelor reșițene. Cu acest prilej, voi expune cărți poștale din perioada anilor 1897 – 1946, fotografii vechi, 2 monografii ale orașului scrise de prof. Gheorghe Molin (1927) și ing. Ion Păsărică (1936), diverse cărți cu subiect industrial, medalii, plachete care provin de la locomotive cu aburi, fabricate la Reșița.”
Ce înseamnă pentru Bogdan Andrei Mihele Reșița? „Fiecare dintre noi, reșițeni născuți și crescuți în acest binecuvântat oraș, fie veniți din alte zone ale țării, avem măcar un motiv pentru care iubim Reșița. Dragostea mea pentru acest oraș vine încă din copilărie, când am descoperit diversitatea multiculturală și multietnică, dar și istoria de neegalat a uzinelor, care au pus pe harta mondială orașul în care arde un foc nestins de 250 ani. M-am regăsit în profundele cuvinte ale Excelenței Sale Emil Hurezeanu, care a vorbit atât de frumos despre Reșița spunând că este focul nestins al încrucișării culturilor, religiilor, al destinelor individuale și comunitare, în constelații mereu reînnoite. Oriunde m-au călăuzit pașii, fie în țară sau străinătate, dorul față de orașul copilăriei mele nu a putut fi egalat. Aerul boem, oamenii și peisajele de neînlocuit, m-au făcut ca să aștept cu nerăbdare reîntoarcerea acasă. Chiar dacă Reșița nu mai este oglinda în care se reflectă forța industrială și implicit prosperitatea țării, eu nădăjduiesc că în viitorul nu foarte îndepărtat vom putea repune orașul pe locul cel binemeritat, câștigat cu multă sudoare de cei care au făurit Cetatea de foc a Banatului Montan.”
Așadar, rupeți-vă un pic din timpul personal în după-masa zilei de 3 iunie și vizitați o expoziție interesantă din acest nou proiect. Vă așteptăm în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore: 16.00 – 18.00, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie, așa cum sunt ele stipulate în deciziile factorilor responsabili în acest sens.

Erwin Josef Țigla