28 iunie – 3 iulie 2021, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIV-a). Reșița: 250 de ani de industrie.
Expoziție de vederi vechi: Lucian Duca.
28. Juni – 3. Juli 2021, Deutsches „Alexander Tietz“-Zentrum Reschitza:
Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIV. Auflage). Reschitza: 250 Jahre Industriegeschichte.
Alte-Ansichtskarten-Ausstellung Lucian Duca.
Proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, a ajuns la FINAL! Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând, încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Cele 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița, sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița au fost următoarele:
Erwin Josef Țigla
Astăzi, 28 iunie, se împlinesc, 90 de ani de când echipa de fotbal UDR din Reșița a devenit campioana României la fotbal.
La Reșița, în 28 iunie 1931 s-a desfășurat finala între UDR și Societatea de Gimnastică Sibiu, formația reșițeană câștigând cu 2 – 0, cele două goluri fiind marcate de reșițeanul Eugen Lakatos în minutele 9 și 84. Arbistrul meciului a fost bucureșteanul Ștefan Lucescu.
Cu sprijinul prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin marchează împlinirea celor 90 de ani printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată. Întreaga corespondență care pleacă în data de 28 iunie de la Of. Poștal Reșița 1 va fi obliterată cu aceasta.
Erwin Josef Țigla
La sugestia mai multor cititori din localități și județe diferite, dornici de popas pe meleaguri hunedorene, încercăm să prezentăm câteva oferte din partea conducerii hotelului „Vacanța” din cadrul SC Vacanța SRL Geoagiu Băi (Tel. 0254249111). Tratament balnear: afecțiuni reumatismale degenerative cronice, afecțiuni inflamatorii cronice, afecțiuni de neuron motor central și periferic, recuperări posttraumatice, nevroze astenice, afecțiuni gastro-duodenale și hepatobiliare, colopatii cronice, afecțiuni renale, boli de nutriție și metabolism. Proceduri de tratament: hidro kinetoterapie, masaj, kinetoterapie, termoterapie, electroterapie, aerosoli. Cazare: cameră dublă - 200 lei/noapte, cameră triplă - 250 lei/noapte, cameră single - 160 lei/noapte și căsuțe de lemn - 60 lei/noapte. Masa: 80 lei/zi/persoană. Cu apa minerală mezotermală din izvoarele existente se poate face o cură internă pentru gastrite, ulcer, colite, afecțiuni renale sau de nutriție.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus contribuţii importante la cultura şi arta românească, dar și la afirmarea oraşului Bocșa şi judeţului Caraș-Severin în circuitul naţional şi universal de valori.
Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, profesor universitar, doctor în cinematografie și media, Ioan Cărmăzan s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.
De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul în care a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.
Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016); „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Brâncuşi – din eternitate” (2014), „Întoarcerea magilor” (2016) – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, între care unul despre Bocşa, dar şi scurtmetraje, din care, din nou, unul este realizat chiar la Bocşa, judeţul Caraş-Severin („Negustorul de amintiri” – 2009) : „Locul influenţează, lasă amprente asupra celor care stau într-o anumită zonă”, spune profesorul şi prozatorul Titus Suciu. „Încă student fiind la regie, Nuţu Cărmăzan vine în Bocşa să facă filmul de absolvire. Apoi, este primul cineast care a făcut un film Tata Oancea; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, şeful formaţiei Phoneix, pe dealurile din Bocşa unde face filmări, iar primul film de lung metraj – „Ţapinarii” – îşi are originea tot la Bocşa. Primele imagini sunt inspirate din Măgura unde tatăl lui Nuţu Cărmăzan fusese profesor.”
„Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).
În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.
„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)
Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.
Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este publicist, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.
Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).
A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov (2009), Romeo şi Julieta – Shakespeare (2008), Sub zodia Mariei (2013), După repetiție de Ingmar Bergman (2019); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.
A publicat următoarele volume: „Povestiri din Bocşa”. Timişoara, Facla, 1983 şi ed. a II.a Reşiţa, TIM, 2010; „Mica ţiganiadă”, Reşiţa: Timpul, 1998; „Cine-roman”, Iaşi: Junimea, 2002; „Roşu, galben şi albastru”, Iaşi: Junimea, 2003; „Baladă pentru tatăl meu” (Balade à mon pére). Belgia, 2003; „Elogiul intuiţiei”, Bucureşti: Fundaţia PRO, 2008, „Filmul, nepot al Renaşterii”, Bucureşti: Editura Universitară, 2011; „Zece povestiri”; Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; „Ceaţa albastră”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2015.
A inițiat ”Clubul de la Timișoara” și, împreună cu scriitorii timișoreni a realizat trei volume: ”Despre iubire”, ediție îngrijită de Nina Ceranu (volum apărut la editura Ecou Transilvan din Cluj în 2016), „Dosarul Brâncoveanu. Între real și imaginar”, ediție îngrijită de Doina Moț (volum apărut la editura Eubeea din Timișoara, 2017), „Utopia – Despre iubire și prostie” (volum apărut la Timișoara la Editura Eubeea, 2018) și „Insula fiecăruia” (Timișoara: Eubeea, 2019); tot în 2019 îi apare volumul „Simfonia Balcanică”: proză (texte și pretexte pentru film). Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2019.
A tradus din limba sârbă romanul „Criptă pentru Boris Davidovici” de Danilo Kiss (2007) şi din limba franceză „Viaţa şi opera lui Philippe Ignace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline (2009).
Ioan Cărmăzan este deţinătorul a unor Titluri şi distincţii şi a numeroase premii: Marele Premiu la Festivalul de la New York – filmul Ţapinarii; „Tigrul de Aur” la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Marele Premiu la Festivalul de film de la Teheran – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Diploma de onoare la Festivalul de la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul II la Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmul Lişca; Premiul special al juriului la Festivalul Filmului de la Costineşti – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru cea mai bună interpretare, Gheorghe Dinică în rolul Căpălău – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru debut Ecaterina Nazare, rol principal în filmul Lişca. În anul 2018 a primit din partea Asociației Artiștilor de Film din Serbia Diploma de Excelență pentru îndelungată colaborare de succes, sub semnătura președintelui Milan Knezević și a președintelui juriului, Radoslav Vladić.
Ioan Cărmăzan este Cetăţean de Onoare al oraşului Bocşa (2008), al comunei Satchinez (2014) și al municipiului Caransebeș (2018), iar din 2015 este și Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin.
Despre filmele regizorului Ioan Cărmăzan scriitorul Ioan Pavel Azap se încumetă şi realizează o carte: „Oamenii de pământ ai lui Ioan Cărmăzan”. Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014, iar despre scriitura lui Ioan Cărmăzan se exprimă în revistele literare importanți critici și istorici literari precum Cornel Ungureanu sau Grid Modorcea. De asemenea, la aniversarea celor 70 de ani, Vasile Bogdan realizează un fabulos volum intitulat „Descifrând codul Cărmăzan” cu participarea „Clubului de la Timișoara”, ediție îngrijită de Nina Ceranu și apărută la editura Eubeea din Timișoara în 2018.
Despre pasiunile maestrului Cărmăzan este suficient să amintim columbofilia, cunoscut fiind faptul că maestrul este un împătimit columbofil iscând butada „cel mai mare columbofil între regizori şi cel mai mare regizor între columbofili”.
Prin activitatea sa, Ioan Cărmăzan se alătură marilor oameni de cultură ai Caraş-Severinului . „Plin de har, inteligenţa sa, spiritul său profund, deschiderea către lume, clarviziunea sa, puterea de muncă sunt atributele unui om care s-a devotat unui ideal nobil, care s-a ridicat treptat spre înţelegerea şi împlinirea lui” (Felicia Voinea, profesor din Bocşa).
Răsfoind colecția revistei „Vasiova”, în nr. 1-3, anul XVI, din 1 ianuarie – 15 februarie 1944, la pagina 3 există o poezie semnată de Tata Oancea și dedicată tatălui regizorului Ioan Cărmăzan „la ziua numelui harnicului și talentatului director școlar din Satchinez originar din Vasiova Ion Cărmăzanu” – Versuri ocazionale – poezie pe care Nuțu Cărmăzan o consideră dovada apartenenței lui la Bocșa: „ Ori ce-am putea/ La ziua ta/ Să arătăm la cetitori/ Decât școala-i/ Mărgăritari/ Cu haine albe, albe flori/ Cărora tu/ Prin A…și U…/ Le spui, le-arăți, cu mult elan/ Că neamul nost/ Creat a fost/ De marele ‘mpărat, Traian/ Ș’având sprijin/ Pe Cel divin/ Am fost și suntem și vom fi/ Unde ne-a pus/ Când ne-a adus/ Pân’ omenirea va trăi./ D’aceea azi, mulți camarazi,/ Rugăm pe Dumnezeu să-ți dea:/O sută d’ani/Un car de bani/Și spor, izbândă-n calea ta/ Să instruiești/ Pân’ ce trăiești/Școlari, feciori, oameni adulți/ Vasiovean Ion Cărmăzan/Ziua de astăzi, la mulți ani!”
„Ioan Cărmăzan este o personalitate în permanentă mișcare.” ne avertizează scriitorul Vasile Bogdan, dar eu aș adăuga că, indiferent unde l-ar duce pașii, Ioan Cărmăzan revine în Banatul său: acasă la Bocșa, sau la Satchinez, sau în locurile în care realizează un important festival de film – Reșița, Băile Herculane, Caransebeș, Oravița – sau în Banatul sârbesc, de care este foarte legat. Nu este pentru nimeni o noutate buna și îndelungata colaborare cu Serbia a regizorului Ioan Cărmăzan, legătură extraordinară prin Slavița, frumoasa sa soție, dar și prin descendență, pe linie maternă Ioan Cărmăzan având origini sârbești.
Ca președinte al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Ioan Cărmăzan a dezvoltat, de-a lungul vremii, importante activități care au avut un caracter cultural-cinematografic și de afirmare atât în plan național, cât și internațional, activități care s-au bucurat de succes. În acest sens UARF-ul, sub o bună coordonare a președintelui Ioan Cărmăzan, a derulat proiecte culturale și de promovare a operelor cinematografice și cu Asociația Artiștilor de Film din Serbia.
În 21 decembrie 2018, la Restaurantul Aero Club din Belgrad (Serbia) a avut loc gala decernării premiilor Asociației Artiștilor de Film din Serbia și alături de cineaști sârbi, între premianți, s-a aflat și regizorul român Ioan Cărmăzan. Acesta a primit din partea Asociației Artiștilor de Film din Serbia Diploma de Excelență pentru îndelungată colaborare de succes, sub semnătura președintelui Milan Knezević și a președintelui juriului, Radoslav Vladić. Ne-am bucurat să-i fim alături și să ne emoționăm împreună la primirea acestui binemeritat premiu, menit să încununeze, parcă, la împlinirea celor 70 de ani de viață, relația sârbo-română atât de dragă lui Ioan Cărmăzan, despre care vorbește întotdeauna cu mândrie și vădită emoție.
Îi dorim multe astfel de încununări, iar noi promitem să-i fim alături, încercând să „descifrăm codul Cărmăzan”, un „cod” complex și o amprentă edificatoare, specifică unui maestru de talia lui Ioan Cărmăzan.
La mulți ani, maestre Ioan Cărmăzan! La mulți ani, dragă Nuțu al nostru, al bocșenilor! Așteptăm cu bucurie o sărbătoare dedicată regizorului Ioan Cărmăzan la prima ediție a Festivalului de Film de la Bocșa!
În palma eroului Iovan Iorgovan, pe malurile Cernei, la doi pași de morile de apă, acolo unde și astăzi se macină timpul, luminați de Crucea Albă de pe dealul Bârzei, în spiritul lui Gheorghe Băltean, poetul Toplețului, apărați de ”Sfinxul Bănățean” sau ”Sfinxul de la Topleț”, sâmbătă, 12 iunie, orele 17, 2021, satul Bârza din Comuna Topleț a fost onorat de prezența multor oameni de cultură din România și Serbia, poeți, prozatori, eseiști, jurnaliști, actori, care au pășit pe meleagurile toplicene pentru a-l omagia pe marele poet Mihai Eminescu, au fost lecturi din creația eminesciană și din creația originală a autorilor prezenți, muzică folk, lansări de cărți ale autorilor participanți, revistele „Theatrum Civitatis” (Lugoj-Maria Rogobete); „Perspectiva” (Târgu Jiu-Claudia Vlădoiu); ”Bocșa Culturală”, Cărțile: ”Picături de artă și credință la Bocșa”, ”Shalom from Israel! Pagini din jurnal de pelerin”, ”In memoriam Prof. Ioan Cătană” din colecția ”Dascăli de frunte ai orașului Bocșa” (Bocșa-Gabriela Șerban),; ”Almăjul” (Șopotul Vechi-Gheorghe Rancu); „Arcadia” (Anina- Mihai Chiper); ”Revoluționarul” , Cartea ”Garnizoanele somnului” (Timișoara- Toma Nicolae); ”Vestea” (Mehadia-Constantin Vlaicu); ”Luceafărul de Vest” (Timișoara-Dumitru Buțoi); Cartea ”Omenescul, preaomenescul NAietzche” (Belinț-Simion Dănilă)”, ”Tibiscus” (Uzdin-Vasile Barbu).
Atât de tânăr, atât de chipeș, atât de talentat, atât de român, Mihail Eminovici a fost comemorat în Bârza, se împlinesc 132 de ani de la moartea marelui poet național, Luceafărul țării noastre (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889), considerat reperul absolut al spiritualității românești, așa cum spune acest motto: ”Dacă poporul român dispare de pe fața pământului și rămâne o carte a lui Eminescu, lumea va ști cine au fost românii”.
Evenimentul a fost organizat de GRUPAREA REVISTEI „THEATRUM CIVITATIS”, LUGOJ, coordonatorii evenimentului fiind: Maria Rogobete, Loredana Livia Lupescu și Ion Rațiu.
A fost o gură de cultură, sau pot spune ” a fost cultură fără mască” pentru toți participanții la ecest eveniment cultural, un eveniment fără restricții impuse de pandemie, iubitorii de artă, de carte, de teatru, de literatură, iubitorii de condei, s-au entuziasmat foarte mult de revedere, pot spune că a fost o zi în care Toplețul a fost încântat de versuri eminesciene, dar și o seară în care oamenii de cultură au reușit să aducă strălucire locului, după mai bine de un an de pauză obligați-forțați de un virus ciudat care a întors lumea pe dos.
”Omul sfințește locul”, cât adevăr în aceste cuvinte, lucrul acesta s-a văzut în această zi frumoasă de vară, când un grup de oameni iubitori de poezie eminesciană, iubitori de cultură, au organizat evenimentul cultural artistic dedicat Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu.
La deschiderea evenimentului, câteva clipe au fost ”furate” de Ion Rațiu, directorul celor două Case de Cultură din Topleț, atunci când participanții au fost invitați la Căminul Cultural din Bârza, fiind întâmpinați cu pâine și sare, un moment memorabil pentru prezentul în care ne ducem zilele. Aici, invitații au făcut un tur noului spațiu cultural, delectându-se cu frumusețea tuturor încăperilor, sala de intrare, biblioteca, sala de spectacole, muzeul, ”bucătăria”, birourile, scena, cabina de probă unde recuzita trupei de teatru pentru copii a făcut deliciul invitaților, scriitoarea și directoarea bibliotecii ”Tata Oancea” din Bocșa- Gabriela Șerban- dând tonul la voie bună și armonie, aceasta oferind cu mare drag cărți, bibliotecii din căminul cultural, iar din acest moment toți participanții și-au relaxat psihicul și s-au încărcat pozitiv, zâmbetul lor s-a împrietenit cu locul de poveste, comuna Topleț. După vizitarea Căminului Cultural Bârza, directorul căminului cultural, Ion Rațiu, a ținut un discurs pe scenă, vorbind despre importanța operei eminesciene, dar și despre activitatea sa profesională în decursul zecilor de ani în comuna Topleț, după care toți invitații au fost poftiți în curtea și grădina casei familiei Rogobete unde s-a ținut un moment de reculegere pentru poetul national Mihai Eminescu, dar și pentru toți prietenii scriitori care au plecat la Dumnezeu și de care ne amintim ori de cite ori ne întâlnim (Gheorghe Băltean, Nicolae Danciu Petniceanu și mulți alții), versurile eminesciene au început să curgă în sufletele tutruror, muzica și-a făcut loc printre petale de tradafiri, au cântat la chitară Vasile Gondoci (Lugoj) și Ionel Bota (Oravița), a fost un basm eminescian în care Cerna asculta tăcută poeziile recitate cu drag și dor, în care merii încărcați se aplecau parcă și mai tare la pământ pentru a nu pierde nicio strofă, iar smochinul din cărarea ce duce spre sălciile de pe malul apei își trimitea mirosul frunzelor pe mesele invitațiilor, în semn de respect.
Am dat tonul serii vorbind de opera lui Eminescu și recitând poezia ”De-aș avea”, primul poem publicat de poet la vârsta de 16 ani.
Oamenii de cultură care au participat la eveniment și au luat cuvântul au fost: poeta, actrița Loredana Livia Lupescu, poetul, jurnalistul Dumitru Buțoi (Timișoara), scriitorul, traducătorul Simion Dănilă (Belinț), istoricul, poetul, scriitorul Ionel Bota (Oravița), istoricul, scriitorul Pavel Panduru ( Prigor), poetul Daniel Luca (Timișoara), poetul, jurnalistul Nicolae Toma (Timișoara), poetul, jurnalistul Vasile Barbu( Uzdin-Serbia), poetul Costel Simedrea (Reșița), scriitorul, jurnalistul Gheorghe Rancu, (Șopotul Vechi), poeta Silvia Constanța Hârceagă, director bibliotecă ”Tata Oancea”, scriitoarea Gabriela Șerban (Bocșa), Mihai Chiper (Anina), poeta Corina Vlădoiu (Târgu Jiu), poetul Ion Rășinaru (Anina), scriitorul Aurel Muntoiu (Lugoj), scriitorul Aurel Bancu (Timișoara), Dan Leahu (Oravița), Cristina Zainea (Oravița), Ion Rațiu (Topleț), scriitorul Ilie Cristescu (Herculane), poeta, actrița Maria Rogobete (Topleț).
Pe parcursul evenimentului, am primit din partea invitațiilor cele mai frumoase cadouri, acestea fiind: ”Picături de artă și credință la Bocșa” –din partea Gabrielei Șerban-manager cultural la Biblioteca ”Tata Oancea” Bocșa, ”Omenescul, preaomenescul NIETZSCHE”- din partea traducătorului Simion Dănilă, ”Viața lui Eminescu” – din partea profesorului, istoricul Gheorghe Rancu, ”MONOGRAFIA NOVISAD”- din partea scriitorului Bancu Aurel și multe alte reviste și cărți, prezentând totodată revista lugojeană: „Theatrum Civitatis”, periodic de cultură și conștiință civică condusă de Maria Rogobete, redactor-șef Maria Voronca și secretar de redacție Loredana Livia Lupescu, mulțumind orăvițenilor: Ion Gheorghe Chiran și Dan Leahu, la Editura Clubul Mitteleuropa din Oravița, director Ionel Bota.
A fost o seară de neuitat în comuna Topleț, județul Caraș-Severin, cu oameni valoroși, vă mulțumesc tuturor pentru participare, mulțumesc domnilor Sorin Muntean (Lugoj), Gheorghe Oniga (Lugoj), Tibi Șerban (Bocșa), Andreea V. Mircea (Topleț), pentru iubirea ce purtați culturii românești, drept pentru care mă înclin în fața tuturor!
Dragul nostru Mihail Eminovici, ai fost și vei rămâne cea mai importantă voce din literatura poetică a țării noastre!
Maria Rogobete
Maria Rogobete
Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” – după cum ne spunea prof. Monika HOMPOT (foto) – este o instituție de învățământ hunedorean ce-şi propune drept viziune, cuvintele marelui filozof Seneca: „Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă vă pregătim“.
Este o unitate școlară cu 55 de ani de tradiție în pregătirea specialiștilor din domeniul tehnic și care își propune să valorizeze fiecare elev la potențialul său maxim, conform aspirațiilor și aptitudinilor, astfel încât aceștia să se remarce prin ceea ce știu și pot să facă, prin competențe și abilități specifice domeniilor de pregătire, asigurându-li-se astfel o mai bună adaptare la exigențele crescute ale vieții contemporane.
Toate cadrele didactice sunt calificate, preocupate permanent pentru dezvoltarea profesională, metodică și asigură capacităţi educaţionale, de formare profesională tuturor elevilor. Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva a beneficiat de proiectul „Reabilitarea ansamblului de clădiri și echiparea structurii educaționale” prin care au fost îmbunătățite semnificativ spațiile școlare, fiind dotate cu echipamente noi, devenind astfel cea mai modernă unitate de învățământ din domeniul tehnic din județul Hunedoara. Ca resurse materiale, amintim: internatul cu 120 de locuri, săli de sport, terenuri de sport, cabinet consiliere psihopedagogică, bibliotecă cu peste 24000 volume, două cabinete de consiliere psihopedagogică și unul de logopedie.
Unitatea dispune de 51 săli de clasă, 18 cabinete (legislație rutieră, mecanică, multimedia, electrotehnică, estetică, construcții, instalații, geografie, religie, limba română etc.) şi laboratoare (3 laboratoare informatică cu acces la Internet, biologie, chimie, fizică etc.), activitățile didactice desfășurându-se într-un cadru modern și primitor.
Elevii ce se pregătesc pentru a fi Tehnicieni multimedia desfășoară instruirea de specialitate și în studioul de televiziune al școlii.
În anul școlar 2020-2021 elevii de gimnaziu au participat la activități online cu ocazia Zilei Europei, unde au susținut dezbateri, au prezentat proiecte și au realizat afișe, respectiv au fost prezenți la activități sportive în varianta fizică.
Echipa de fotbal a elevilor de gimnaziu a câștigat locul al II-lea în cadrul proiectului ,,Hai în echipa mea!”, proiect de prevenire a consumului de droguri adresat elevilor din ciclul gimnazial din municipiul Deva.
Acest proiect este desfășurat în parteneriat de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Hunedoara, Primăria Municipiului Deva, Direcția Poliția Locală Deva și Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara.
Toți participanții la minicampionatul de fotbal au fost premiați și au primit din partea organizatorilor rucsaci, mingi, medalii, diplome și cupe.
Elevii de liceu s-au remarcat prin activități de voluntariat. În cadrul proiectului ,,O săptămână fără violență!” inițiat de către Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională, elevii liceeni au desfășurat activități împreună cu colegii lor și au obținut diplome de voluntariat. În această campanie, desfășurată online, s-au avut în vedere: dezvoltarea voluntariatului pentru prevenirea şi combaterea violenţei școlare în unitatea noastră de învățământ și identificarea modalităţilor de prevenire şi combatere a violenţei prin implicarea în program a cât mai multor elevi din școala noastră.
Trei echipe de elevi, din liceul nostru, au participat la dezbaterea Earthbate, având ca tematică efectele schimbărilor climatice și combaterea acestora, eficiența energetică și protecția mediului. Elevii au lucrat în echipă, punând accent atât pe colaborare, cât și pe pregătire pentru dezbatere, au cules idei și informații legate de tema dezbaterii, au formulat argumente, au învățat ce înseamnă efectele climatice asupra mediului înconjurător și cum pot fi combătute.
Dezbaterile au fost vizionate de colegi, cadre didactice, informațiile având un impact pozitiv, mai ales că soluțiile exprimate de echipele participante la dezbatere, au fost bine formulate și argumentate, bazându-se pe informații și studii relevante. Transmiterea informațiilor de la egal la egal, întotdeauna este o abordare mai eficientă, elevii fiind mai receptivi la primirea unor informații de la colegi sau prieteni.
Chiar dacă mediul online oferă elevilor o deschidere la un click distanță de ceea ce înseamnă lumea, interacțiunea umană, fizică, nu va putea fi niciodată înlocuită.
Mixul acesta între a vorbi cu prietenul meu pe o platformă de socializare și a mă întoarce la școală și a-l vedea fizic și a vorbi cu el e bun în acesta perioadă, pentru că online-ul a ținut loc interacțiunii fizice. Dar nu o poate înlocui. Asta e o regulă de care trebuie să ținem cont.
Generațiile acestea care au acces la platformele de socializare și la foarte multă tehnică, au un avantaj față de generațiile din trecut, dar dacă acești copii se vor închide doar în mediul online, însemnă că ei nu vor ști cum să socializeze în mod normal, de la om la om.
În concluzie, au fost importante pentru elevi și acele puține săptămâni, în care ei au putut fi prezenți fizic la școală, s-au întâlnit și au putut beneficia de câteva activități plăcute pentru ei. Cu speranța într-un an școlar 2021-2022, cu prezență fizică la școală, le doresc tuturor participanților la educație: Vacanță plăcută!
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
24 iunie 2021, ora 15.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIV-a). Reșița: 250 de ani de industrie.
Expoziție de artă plastică de Sânziene (24 iunie): Adina Ghinaci.
Cât de puternic este cuvântul? Cât de importantă este liniștea interioară pentru sănătatea omului? Știm cum arată sufletul? Știm ce ochi are? Nu știm nimic, nici măcar nu-i auzim suspinele, sau strigătele după ajutor. Ne prefacem că suntem surzi, deodată devenim muți și închidem ziua cu lacătul uitării, ne debarasăm de lucrurile care nu ne convin pentru a locui în mintea proaspăt zugrăvită.
Cât de puternic este cuvântul, cât de importantă este pacea sufletească? De ce închidem ochii și intrăm în jocul discordiei? Sunt milioane de întrebări în mintea noastră sufocată de fraze bolnave de ură, primite cadou, sunt milioane de răspunsuri care nu își au locul, însă noi le dăm frâu liber, pentru ce? Pentru satisfacția unui moment care nu știe să îngâne decât: Nu…Da…Așa este…Nu putem savura cu adevărat bucuria de a trăi decât cu inima deschisă și cu interiorul purificat, iar pentru toate astea este nevoie de curaj, să nu mai acceptăm micile diversiuni, neplăceri, bârfe, într-un cuvânt, să nu mai acceptăm nimicurile care ajung să ne controleze viața atunci când se unesc, regimentul lor devenind cel mai puternic, sunt de neînfrânt atunci când le hrănim și le adăpostim la sân. Nu merită să trăim așa! Nu merită să ne sabotăm singuri, reacționând negativ la ceea ce ni se întâmplă. Nu merită să facem pe plac acestor gângănii care mușcă din timpul nostru, din viața noastră, ne pierdem vremea. Fiecare om își alege un drum în viață, fiecare om are dreptul la supărare, furie, răzbunare, dar tot așa pot spune că fiecare om are dreptul la fericire, bucurie, pace sufletească, nu cer nimănui să fie cum vreau eu, cer doar interiorului meu să-mi lase poarta deschisă pentru a-l hrăni cu frumusețile lumii. Ne pierdem vremea în vorbe cenușii în loc să privim cerul, ne pierdem vremea în povești stranii în loc să atingem iarba, ne pierdem vremea în conversații inutile în loc să-i spunem lui Dumnezeu cât de fericiți suntem, sunt sigură că s-ar bucura și El. Să-i spunem LUI cât de mult îl iubim!
Iată că am spus: Ne pierdem vremea! Câți oameni recunosc acest lucru, câți dintre noi realizează importanța timpului. Spunea bunica mea: ”Decât să-ți pierzi timpul cu ”stan-bulan” mai bine dormi, ți se regenerează celulele și tot este un câștig”.
Cât de puternic este cuvântul, cât de importantă este evoluția noastră pe pământ? Cum credem că putem evolua fără să avem sădită pacea în interiorul ființei noastre? Gândirea deschide porți ferecate atunci când știe că are părinți care o iubesc, bătăile inimii se prind de mâini pentru a dansa hora fericirii. De când mă știu pe pământ aud: ”Vorba multă este sărăcia omului”. Pot completa, vorba multă este bârfă, negativitate, prostie, boală, exact, este boală și noi nu ne dăm seama decât în clipa când trupul începe să se biciuiască singur, întristați, bulversați, asistăm la o tragedie, ne pierdem!
Cât de puternic este cuvântul! El poate fi eliberatorul, salvatorul, poate fi eroul nostru în fiecare zi, chiar îngerul păzitor. Gândurile pot fi cele care ne alungă liniștea, mereu spun că asumarea responsabilității pentru starea mea de bine înseamnă asumarea alegerilor făcute, așadar, eliminăm persoanele care ne irită pentru a nu ajunge în stadiul în care aceste persoane să pună stăpânire pe echilibrul interiorului nostru. Și ce ușor ne pierdem…
Răul și dezordinea din lume există pentru că omenirea a uitat că tot ceea ce există își are originea într-o singură sursă, ne întoarcem la sursă și părăsim gândurile egoiste, mânie, dorințe meschine.
Nimeni nu ne poate aduce liniștea, în afară de noi, trebuie doar să ne dorim o curățire, o eliberare, să stăm de vorbă cu interiorul, să ștergem cu buretele toate neliniștile și să îl invităm la o cafea, în grădina cu mese albe și scaune verzi, acolo unde este o poartă mare pe care scrie: ”Nimeni nu îmi poate face rău fără acceptul meu, nimeni”.
Oamenii evoluează prin procesul de unificare și armonizare. Paradisul se află acolo unde ne aflăm, viața ne este dată pentru a cunoaște și a ne manifesta ceea ce este sacru în noi. Pacea începe cu noi, trebuie să muncim pentru a avea un spirit șlefuit și un corp antrenat și o cale pe care trebuie să o urmăm. Trebuie să creștem fizic și spiritual. Armonia reprezintă legătura între cer, pământ, umanitate, frumusețe și adevăr, iubire și căldură, prietenie.
”Ai grijă la gândurile tale, căci vor deveni cuvinte.
Ai grijă la cuvintele tale, căci devin acțiuni.
Ai grijă la acțiunile tale, căci devin obiceiuri.
Ai grijă la obiceiurile tale, căci devin caracterul tău.
Ai grijă la caracterul tău, căci devine destinul tău”
(atribuit lui Frank Outlav)
Cum viața este teatru și teatrul este adevărul despre viață, spun din toată ființa mea că singurul prieten care ne poate salva este ZÂMBETUL, dar să nu cumva să uităm că în fiecare zi trebuie să fim recunoscători universului pentru daruri, familie, pentru semenii noștri, natură, pentru cuvânt, dragi oameni: RECUNOȘTINȚA este ELIBERAREA!
MARIA ROGOBETE
MOTTO
Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în Scandia , ( DACIA) , ţara imensă a dacilor.”
Un domn „modern și european” a scris un articol numindu-i pe cei mai avizați cercetători ai istoriei vechi , de peste veacuri și contemporani „adepți ai unui surogat ideologic neo-național-comunist” care „delirează” urmând „plăsmuirile unui Densușianu” cinstesc „erudița mompsiană a unui Pârvan”, ba mai mult , se referă dese ori și la opusul lui Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han . Ceea ce-l deranjează pe acest „domn” e contextul, nivelul și consecințele dacismului , numit de dânsul ca fiind „de carnaval… arhaic și ostil Uniunii Europene !” Cu totul fals !
Mă voi strădui, în cele ce urmează, să aduc dovezi și mărturii despre istoria locală și europeană a dacilor . Și pentru început voi apela la arhivele spaniole : Legendele hispanice spun că regii spanioli se trag din principi daci! O descoperire a unui român, trecută cu vederea de manualele noastre de istorie…din care probabil a învățat și domnul în cauză, dar nu a aflat despre această descoperire din manualele noastre de istorie (vechi și noi)…Acest român a fost Alexandru Busuioceanu, cel care a găsit însemnele dacilor pe stema regilor catolici și vorbește în scrierile sale despre împărații daci care au distrus Imperiul roman. Alexandru Busuioceanu a fost poet, eseist, cronicar, traducător, diplomat și istoric. S-a născut în 1896 și a murit în 1961 în exil la Madrid. Busuioceanu s-a înrolat voluntar în Primul Război Mondial, deoarece își dorea cu ardoare să participe la luptă pentru Marea Unire. După un doctorat susținut la Viena sub îndrumarea lui J. Strzygowski, s-a ocupat de expertiza colecției de artă a familiei regale, stabilind paternitatea celor nouă tablouri ale lui El Greco, aflate pe atunci în numita colecție, și a organizat secția română în Expoziția internațională de la Paris, din 1937. Considerat unul dintre cei mai mari critici de artă din lume, a fost trimis în 1942 ca atașat cultural la Madrid. Venirea comuniștilor la putere avea să-l facă să nu-și mai poată revedea familia rămasă în țară. Va înființa o catedră de Limbă și Literatură Română la Universitatea din capitala Spaniei , pe care o va păstra până la moarte. Iată , deci , că au fost – și-i vom cita și pe cei care mai sunt – cercetători care nu acced la ”dacism de carnaval” cum se exprimă mai tânărul noncercetător , ci oameni serioși , cu studii și cercetări amănunțite în domeniu .Să revenim . Pornit pe urmele spaniolului împărat roman Traian, Busuioceanu nu avea să descopere aproape nimic menționat despre el în arhivele patriei natale a împăratului, ci “avatarul curios al unei tradiții legendare despre Dacia, care se apropie încetul cu încetul de istorie, până la risipirea ei prin contactul direct al spaniolilor cu dacii în vremea lui Traian; apoi a unei amintiri istorice care, începând de la Orosius, își pierde din ce în ce consistența, transformându-se în fabulos, pentru a se întoarce iarăși în legenda și a lua forma unui mit”.Temuții daci sau geți, cei care se știau nemuritori, au fost cunoscuți de scriitorii spanioli antici abia în secolul I înainte de Hristos, pe când deveniseră un stat puternic și întins, care punea mari probleme Imperiului Roman. Apoi însă istoria, legenda, mitul și mai ales mitul lui Zamolxis aveau să curgă pe căi nebănuite. Astfel că , după cucerirea Daciei de către legiunile lui Traian și moartea lui Decebal, însuși Traian se lăuda astfel: “I-am nimicit pe geți, cea mai războinică dintre nații, nu numai prin puterea trupului lor, dar și prin vitejia pe care le-o insuflă Zamolxis cel venerat de ei. Încredințați că nu mor niciodată, că își strămută doar locașul, ei înfruntă moartea mai bucuroși decât ar porni într-o călătorie”.Acel Zamolxis, despre care Platon amintește că spunea oamenilor că nu există vindecare a corpului fără vindecarea sufletului, pentru că doar întregul poate fi vindecat. Iar Maximian Galerius, spre exemplu, crescut în cultul lui Zamolxis asemeni mamei lui, ajuns cezar și apoi împărat, a fost pe punctul de a schimba numele imperiului roman, în cel de imperiu dacic . Mai târziu , în secolul al XV-lea, Episcopul Alonso de Cartajena menționa, în vremea lui Enrique al IV-lea, că există explicația că regii Spaniei coboară din principii geți, din Dacia, luându-și numele de la locul unde trăiesc doar pentru că e mai ilustru decât al strămoșilor. Și chiar când a fost compusă stema regilor catolici, în secolul al XV-lea, pe lângă acvilă, leul Leonului și Turnul Castiliei, au fost înscrise însemnele personale ale regilor, care să simbolizeze noblețea și dreptul lor la suveranitate. Acestea sunt jugul și săgețile, simbolurile dacilor. Iar alături, simbolul major, nodul gordian retezat ; jugul simboliza bogăția dacilor, cu mulțimea de vite de pe malurile Dunării iar nodul- mitul lui Alexandru (Imperiul) retezat de jugul triumfului getic . Autorul nostru vorbește despre cum l-au adoptat vechii spanioli pe cel mai mare „zeu” al dacilor:
„Zamolxis, zeul carpatic al nemuririi, coboară în cronicile spaniole până la rangul de filozof, sau se disimulează sub nume deformate în care nu mai poate fi recunoscut; dar mitul rămâne nedespărțit de legenda dacică, așa cum i-a impresionat ea pe antici și a trecut pe sub pana scriitorilor hispanici”, conchide Alexandru Busuioceanu la finalul excepționalului său studiu (MITUL DACIC ÎN ISTORIA ȘI LEGENDELE SPANIOLE).
Articol întreg:
Sărbătoarea „Pogorârea Sfântului Duh” (Cincizecimea sau Rusaliile) este o sărbătoare dragă credincioșilor ortodocși, mai ales bocșenilor, deoarece aici există chiar o Biserică Ortodoxă cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” în Bocșa Montană.
Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, împreună cu Biserica „Sf. Nicolae” Bocșa Română, au ales această zi – duminică, 20 iunie 2021 – pentru un eveniment cu multă însemnătate nu doar pentru orașul Bocșa. De Rusalii, cu 5 ani în urmă, se stingea la Cluj unul dintre cei mai dragi și prețuiți fii ai Bocșei, unul dintre cei mai importanți promotori ai istoriei Banatului. Este vorba despre creatorul de școală de istorie, profesorul universitar dr. Nicolae Bocșan (24 septembrie 1947 – 19 iunie 2016), mentorul a numeroase generații de studenți, cercetători și profesori care îi duc, astăzi, mai departe, cu cinste, munca și proiectele, ample teme de cercetare a istoriei moderne în spațiul românesc, cu precădere, în spațiul bănățean.
Prin lucrările sale valoroase, prin viziunea sa de excepție, prin tenacitate și laborioasă muncă de cercetare, profesorul Nicolae Bocșan și-a înscris numele cu slove de aur în Istoria României.
Așadar, după oficierea slujbelor religioase – Sfânta Liturghie și Vecernia – credincioșii prezenți duminică, 20 iunie 2021, în Parcul Pescăruș din Bocșa Română, au fost invitați la un moment dedicat memoriei profesorului Nicolae Bocșan, la cinci ani de la plecarea la cele veșnice.
Cu acest prilej au fost prezentate cele două volume realizate de Gabriela Șerban și Silviu Ferciug In Memoriam prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, un volum apărut la editura TIM din Reșița (director Gheorghe Jurma) în anul 2016, la doar 40 de zile de la plecarea „în lumea cea fără de dor” a istoricului, și un volum apărut în anul 2017,„Supremum vale Nicolae Bocșan”, la editura Nepsis din Timișoara, la împlinirea unui an de la despărțirea de ilustrul cercetător.
Ca un minim gest de prețuire și recunoștință a bocșenilor, astăzi, la cinci ani de la dispariția prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, cu sprijinul autorităților locale, cele două volume au fost reeditate și, prin ele, adus un omagiu acestui fiu al Bocșei, personalitate marcantă a istoriografiei contemporane și a învățământului românesc.
Despre istoricul Nicolae Bocșan au vorbit pr. dr. Silviu Ferciug, Gabriela Șerban și prof. dr. Dorel Viorel Cherciu.
Prezenți la eveniment au fost prieteni și apropiați ai profesorului Bocșan, foști elevi și studenți, rude apropiate și mai îndepărtate, viceprimarul interimar al orașului Bocșa, dr. Mirel P. Pascu, fost student al prof. Bocșan, precum și soția Dana Bocșan și Corina, fiica, sosite de la Cluj pentru acest moment dedicat omului Nicolae Bocșan. Sâmbătă, 19 iunie 2021, la Biserica „Sf. Nicolae” din Bocșa Română a fost oficiată, în prezența familiei, și o slujbă de pomenire a prof. Nicolae Bocșan, la cinci ani de la moarte.
După lansarea celor două cărți și amintirea personalității lui Nicolae Bocșan, credincioșii prezenți în Parcul Pescăruș au fost invitați la miruit și au primit ramuri de tei și snopi de grâu și, evident, au fost invitați să rămână în continuare pentru finalizarea evenimentului pregătit de Sfintele Rusalii la Bocșa Română.
Finalul a constat într-un program artistic prezentat de Ansamblul „Bocșana” coordonat de instructorii Ilia Ciurcea și Tavi Peptenar.
Așadar, Sărbătoarea Rusaliilor la Bocșa s-a desfășurat sub semnul recunoașterii valorilor locale – astăzi, istoricul Nicolae Bocșan – și al recunoștinței aduse memoriei acestuia!
Vasile Daniel CHEBAC (foto) este un nume cunoscut și respectat în comuna Teliucu Inf., atât pentru calitățile sale civico-etice, cât și datorită profesionalismului de care a dat dovadă în cei peste 27 de ani ca și polițist, în majoritatea ca șef de post în cadrul secției V Hunedoara, Poliție rurală – Teliucu Inf.
Conform legislației privind pensionarea polițiștilor, recent și-a închis „cartea” de muncă, cu durere în suflet pentru despărțirea de profesiunea aleasă.
A iubit munca de polițist și i s-a dedicat în totalitate, fapt pentru care a primit Diplomă de onoare din partea organelor superioare.
Prin calm și răbdare, a potolit „furtunile” unor discuții aprinse între oameni „îmblânzind” pe cei furioși gata să producă certuri sau durere.
– A căutat – după cum susținea Radu Cătălin BRUMAR, consilier local în cadrul Primăriei – să „zidească” în comunitate o viață bazată pe respect, sub semnul unor calități civice și morale.
Era mereu pentru iubire, dragoste și respect între semeni, el fiind ca o „ploaie” care înviorează și veselește omul.
A știut să respecte oamenii comunei și a încercat să împrăștie ura și dezbinările sufletești între mulți dintre aceștia.
… În discuțiile noastre și-a amintit cu mândrie de soluționarea cu ani în urmă, cu operativitate a unei crime, stabilind autorul.
A punctat și repeziciunea cu care a destructurat un grup infracțional specializat în furturi de cazane pentru fabricat țuică, venit în zonă tocmai din Târgu Mureș.
… Acum, s-a retras din poliție, dar încrezător în viață, rămânând ca și până aici, liantul frumoasei sale familii – cu o soție învățătoare și doi copii – unul student la drept și celălalt elev.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
… Gelu SIMOC (foto 1) – hunedoreanul căruia în anul 2013 i s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Hunedoara este plecat mult prea devreme dintre noi și se află pe unul din scaunele aflate în „tribuna arenei” cerești.
Pentru el, idealul a fost un vis, un dor, un gând, o lumină care l-a călăuzit și o stea călăuzitoare; în concluzie, să-și facă datoria, să-și împlinească chemarea.
… Pe acest fond am stat de vorbă cu soția sa, Clara SIMOC (foto 2), care cu ochii umeziți de durerea despărțirii, ne-a spus în exclusivitate: „Toți cei care l-au cunoscut pe Gelu știu că în gândul și inima sa, tot ce-a făcut pentru fotbalul hunedorean era ca acest sport să reprezinte cu cinste orașul de pe Cerna. A colaborat cu antrenori de legendă care s-au impus în fotbalul mondial.
El a dorit să creeze o autentică școală de fotbal la Hunedoara.
Gelu s-a născut în satul Rădulești, comuna Dobra, județul Hunedoara.
A început să lucreze la CSH secția laminoare, apoi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București, unde a fost coleg cu Mircea Lucescu.
S-a întors la Hunedoara, la CSH și a intrat cu speranță și curaj în frumoasa „lume” a fotbalului.
Activitatea profesională și-a desfășurat-o în peste 32 de ani în cadrul CSH dintre care 25 de ani ca șef de compartiment Organizare – Personal – Salarizare.
A fost numit în conducerea Clubului „Metalul” Hunedoara care apoi s-a transformat în „Corvinul” Hunedoara. Era unul dintre cei 28 de fondatori ai Fotbal Clubului „Corvinul”.
Prin pasiune, a reușit să devină unul dintre cei mai cunoscuți conducători de club din România, militând pentru o continuă afirmare a fotbalului hunedorean.
În calitatea sa de președinte al Clubului „Corvinul” a fost omul care l-a convins pe Mircea Lucescu să vină la Hunedoara și a avut inițiativa de a transfera la Hunedoara pe Radu Nunweiller, Florea Dumitrache, Dumitriu IV, Iordan Angelescu etc.
Totul a fost în dorința formării unei echipe competitive, care să aducă bucurie și satisfacții iubitorilor de fotbal.
A reușit să formeze și o generație de excepție cu fotbaliști hunedoreni: Klein, Gabor, Petcu, Nicșa, Andone, Mateuț, Văetuș, Rednic și Dubinciuc.
Ba mai mult, s-a ocupat și de formarea profesională a jucătorilor, așa încât mulți dintre aceștia și-au terminat studiile superioare.
… Pot spune că, soțul meu a trăit în credință și speranță, viața fiindu-i o taină adevărată și statornică”.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În după amiaza zilei de 19 iunie 2016 se stingea la Cluj profesorul universitar dr. Nicolae Bocșan.
Istoric de marcă, profesor și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Nicolae Bocșan a fost, înainte de toate, unul dintre cei mai importanți promotori ai istoriei Banatului.
Creator de școală de istorie, profesorul Nicolae Bocșan a fost mentorul a numeroase generații de studenți, cercetători și profesori care îi duc mai departe, cu cinste, munca și proiectele, ample teme de cercetare a istoriei moderne în spațiul românesc, cu precădere, în spațiul bănățean.
Prin lucrările sale valoroase, prin viziunea sa de excepție, prin tenacitate și laborioasă muncă de cercetare, profesorul Nicolae Bocșan și-a înscris numele cu slove de aur în Istoria României.
„Personalitate a judeţului Caraş-Severin, domnul Nicolae Bocşan ocupă în acest moment demnitatea academică cea mai importantă – rector al celei mai vechi universităţi din România, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi este singurul cercetător ştiinţific din ţară căruia Academia Română i-a decernat atât premiul „Nicolae Bălcescu” (1984) cât şi premiul „Gheorghe Bariţiu” (1994).
Doctor în istorie, domnul Bocşan a scris aproximativ 300 de lucrări, studii şi articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate şi se bucură de recunoaştere din partea comunităţii ştiinţifice ca fiind iniţiatorul unor proiecte bănăţene de anvergură, dar şi coordonator a mai multor colective de cercetare. El este, însă, mai ales un cercetător al Banatului, care şi-a îndrumat studenţii spre cărţi şi documente bănăţene şi astfel zeci de teze de doctorat dedicate regiunii au fost redactate sub îndrumarea sa. Prin eforturi susţinute a inclus Banatul în mari proiecte cum este cel privind trecutul bisericesc, monografiile diferitelor eparhii ortodoxe, catolice, greco-catolice aflate acum aproape de finalizare printr-un efort ce a solidarizat mulţi tineri cercetători. […]
Este fondatorul şi primul director al Institutului de studii transilvane din Cluj ce funcţionează sub egida Academiei Române. Din 1995 este vicepreşedintele responsabil cu cercetarea al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior iar conducerea Institutului de studii istorice italo-român o preia în 2003.
Domnul Nicolae Bocşan este referent sau membru în comitetele de redacţie la diferite reviste ştiinţifice dintre care amintim: „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, „Revue de Transylvanie”, Cluj-Napoca, „Banatica”, Reşiţa, „Studii de istorie a Banatului”, Timişoara, „Colloquia” Cluj-Napoca, „Caietele David Prodan”, Cluj-Napoca, „Arhiva Someşană”. Este membru în Comisia de Istoria Relaţiilor Internaţionale a Comitetului Internaţional de Istorie, membru corespondent al Academie europeenne des sciences, de arts et des lettres şi organizator a mai multor conferinţe internaţionale în ţară şi în străinătate.” Sunt precizări care se regăsesc în expunerea de motive care stă la baza Hotărârii nr. 110/ 18.09. 2007 a Consiliului Județean Caraș-Severin privind acordarea Titlului de „Cetățean de onoare” al Județului Caraș-Severin istoricului Nicolae Bocșan.
Nicolae Bocșan s-a născut în 24 septembrie 1947 la Bocşa, jud. Caraş-Severin și s-a stins în 19 iunie 2016 la Cluj Napoca. După absolvirea liceului în oraşul natal, urmează cursurile Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
După terminarea facultăţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Bibliotecii Central Universitare din Cluj-Napoca, apoi, parcurgând toate treptele carierei universitare, în 1996 devine prorector al Universităţii „Babeş- Bolyai”, iar din 2004, rectorul acesteia.
Istoricul Nicolae Bocşan este o personalitate importantă a istoriografiei actuale. Lista lucrărilor ştiinţifice şi colaborările la publicaţii de specialitate începută în anii studenţiei se îmbogăţeşte în fiecare an. O mare parte dintre acestea sunt dedicate trecutului istoric al Banatului. Activitatea sa ştiinţifică a fost recompensată cu diverse premii, iar două dintre lucrările sale au fost distinse cu premii ale Academiei Române.
Profesorul Nicolae Bocşan a intrat în galeria marilor intelectuali bănăţeni, iar în semn de recunoştiinţă pentru întreaga sa activitate, Consiliul Judeţean Caraş-Severin i-a acordat în 2007 Titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin.
La propunerea Bibliotecii Orăşeneşti „Tata Oancea”, în anul 2008, prin Hotărârea nr. 273/26.11.2008, Consiliul Local îi acordă Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Bocşa .
Dintre nenumăratele volume semnate amintim doar câteva: „Contribuții la istoria iluminismului românesc”.- Timișoara: Facla, 1986; „ Convergențe europene” Istorie și societate în epoca modernă (coautor).- Cluj-Napoca: Dacia, 1993;„Franţa şi Banatul 1789-1815” (coautor). Reşiţa. 1994; „Identitate și alteritate”: studii de imagologie (împreună cu Valeriu Leu).- Reșița: Banatica, 1996; „Ideea de naţiune la românii din Transilvania şi Banat (sec. alXIX-lea)”.- Reşiţa. Banatica „Presa universitară clujeană”. 1997; „Marele război în memoria bănăţeană 1914 – 1919” (coautor). Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2012 vol I.; Vol. II: „Memoriile lui Pavel Jumanca”.- Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2013 și Vol. III: „Marele război în memoria bănăţeană 1914 – 1919”(coautor).- Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2015.
De asemenea, doar câteva referinţe: Istorie şi artă bisericească: biserici din Protopopiatul ortodox român Reşiţa/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; Biserică. Societate. Identitate: In honorem Nicolae Bocşan. Cluj-Napoca. Presa Universitară Clujeană. 2007; Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric. II./ coord. Vasile C. Ioniţă. Reşiţa. Banatul Montan 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008 (Anale cărăşene); Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru P. Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); revista Bocşa culturală ; In memoriam Nicolae Bocșan/ Gabriela Șerban și Silviu Ferciug. Reșița: TIM, 2016; Supremum vale Nicolae Bocșan (1947 – 2016)/Gabriela Șerban și Silviu Ferciug. Timișoara: Nepsis, 2017; Vocația istoriei: studii în memoria profesorului Nicolae Bocșan/ Ligia Boldea și Rudolf Gräf. Cluj-Napoca: Mega, 2017; Personalități ale Universității Babeș-Bolyai. Vol. I: Nicolae Bocșan. Istoria sub semnul generozității și umanității/ volum coordonat de Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan și Mihaela Bedecean.- Presa Universitară Clujeană, 2018.
Fiu al Banatului, specialist de marcă al istoriei moderne a României, întemeietor de direcții de studiu în domeniul istoriei ecleziastice, profesorul Nicolae Bocșan s-a stins în data de 19 iunie 2016 la Cluj. Trecut prematur în veșnicie, savantul și omul Nicolae Bocșan rămâne astăzi prezent în memoria colegilor și, mai ales, a numeroaselor generații de studenți pe care i-a îndrumat și format de-a lungul carierei sale academice.
În „Mesajul de condoleanțe” transmis cu 5 ani în urmă, la trecerea în veșnicie a Dlui. prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, „fiu al Banatului Montan și cercetător neobosit al trecutului Bisericii Ortodoxe Românești, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj”, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului afirma:
”Născut în Bocșa Română, la confluența Banatului de Munte cu cel de câmpie, profesorul Nicolae Bocșan a crescut în duhul creștinesc al locului. Urmându-și vocația culturală, a plecat pentru studii la Universitatea din Cluj și a rămas în orașul de pe Someș pentru a împlini un destin măreț. A fost un cercetător ambițios, un profesor de vocație și un dascăl cu o adevărată harismă paternală. A fost decan, prorector și rector al renumitei universități ardelene, creionând cu cinste un portret nemuritor în elita intelectuală a Clujului.
Noi, toți cei care l-am cunoscut, putem mărturisi verticalitatea științifică și profesională de care a dat dovadă în toate împrejurările pe care viața i le-a adus înainte. A condus cu competență instituții prestigioase și a îndrumat cu acribie și dragoste generații întregi de studenți și doctoranzi, oferind tuturor un sfat înțelept. A cercetat cu timp și fără timp trecutul neamului și al Bisericii noastre, creând, prin exemplu personal și implicare, un model educațional și moral în școala clujeană, un model apreciat și urmat de universitarii clujeni.
Ani la rând a studiat istoria Episcopiei Caransebeșului și, în general, istoria noastră bisericească, scoțând în evidență personalități și mentalități care dau înțelegere și sens trecutului. Și-a împlinit ostenelile prin apariția unor volume, care, prin exigență științifică și prin meticulozitatea scrierii, sunt și vor rămâne normative pentru studierea istoriei bisericești din România. Nu trebuie uitată aici nici contribuția pe care a avut-o la evidențierea marelui mitropolit, Sfântul Andrei Șaguna. Toate aceste mărețe realizări au fost dublate de modestie, principala caracteristică a oamenilor de cultură autentici.
În orașul Bocșa și în întreaga Episcopie a Caransebeșului Profesorul și Istoricul Nicolae Bocșan a lăsat o frumoasă și mândră amintire. Banatul s-a dovedit și de această dată un spațiu care, prin diversitatea sa culturală, a oferit României conștiințe intelectuale inegalabile.[…]”
„Frumoasă și mândră amintire” a lăsat Nicolae Bocșan și Clujului, mediului universitar și academic clujean. Astfel că, numele acestui profesor, care cu acribie și pasiune a deslușit episoade relevante și interesante din istoria neamului românesc, este acordat Institutului de istorie ecleziastică din cadrul Facultății de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Și nu doar un Institut de istorie îi poartă numele, ci și o bursă.
La inițiativa familiei Dana și Corina Bocșan, s-a instituit o bursă anuală de cercetare „Nicolae Bocșan” „acordată în amintirea istoricului și profesorului Nicolae Bocșan, cu scopul de a stimula interesul pentru cercetarea și cunoașterea istoriei moderne în rândurile studenților Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Bursa „Nicolae Bocșan” reprezintă o recompensă morală și materială pentru studenții care s-au remarcat în cadrul Cercului de Istorie Modernă sau în alte manifestări cu caracter profesional și au realizat lucrări de licență originale, care valorifică documente de arhivă și alte izvoare istorice primare, înscriindu-se totodată pe direcțiile de teme cultivate de-a lungul carierei sale științifice de către profesorul și istoricul Nicolae Bocșan.”
Personalitate remarcantă a comunității academice clujene, reputat istoric și cercetător, personalitate de prestigiu a istoriografiei contemporane și a învățământului românesc, prof. univ. dr. Nicolae Bocșan rămâne unul dintre cei mai de seamă fii ai orașului Bocșa.
Dumnezeu să-l odihnească! Veșnică și cinstită fie-i memoria!
UZPR CARAS SEVERIN 