RUGĂMINTE

Cu bucurie în inimi, cu avânt, în data de 08.02.2019 am ajuns la poarta Grădinii Ghetsimani, cea mai renumită grădină din Țara Sfântă-Israel, fiind locul în care Mântuitorul mergea adesea să se roage. Știam că în această  Grădină Sfântă se găsesc măslini bătrâni și uriași, care se crede că au fost martori la rugăciuni și la prinderea lui Iisus, fapt pentru care abia așteptam să-i ating, să le spun dorința mea arzătoare.

Împreună cu soțul meu și cu un grup de pelerini din Lugoj am pășit în ziua de vineri, 08.02.2019, în Grădina Ghetsimani din Ierusalim, dar despre ce am simțit acolo scriu astăzi, după mai bine de doi ani în Joia Mare, sau ”Joia Patimilor”, așadar urmează să se prăznuiască patru evenimente din viața Mântuitorului: Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și Vânzarea și Prinderea Domnului. În această zi, Mântuitorul le-a spălat picioarele ucenicilor înainte de a începe Cina, a dorit să îl facă pe Iuda să se rușineze, iar celorlalți ucenici să le aducă aminte să nu umble după întâietăți, Hristos dând o pildă tuturor. ”Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor” ( Marcu9, 35),

Astăzi, omenirea trăiește momente unice, suflete de pe întreg globul sunt speriați de apariția unui virus care se numește de fapt coronavirus  2019-nCoV (SARS-CoV-2), și care provoacă o infecție numită Covid-19, care poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă. Acest virus a reușit să oprească întreaga planetă. Sub forma unei gripe sau viroze, boala atacă mișelește plămânii, cei mai sensibili nu au șanse să trăiască, se spune că acțiunea lui Covid-19 în organism fiind comparată cu o furtună. Anul 2020 intră în istorie cu acest coronavirus, din păcate o istorie tristă scrisă cu lacrimi multe pe paginile inimilor. Este Joia Mare a anului 2021, încerc să reiau traseul făcut cu ceva timp în urmă, în Țara Sfântă, în Grădina Ghetsimani. La televizor toate știrile începeau și încă mai încep cu ”Stați acasă”, ”Spălați-vă pe mâini”, ”Purtați masca” și acum: ”Faceți vaccinul”, și stăm într-adevăr în acasă, în țară multe firme s-au închis, angajații fiind dați în șomaj tehnic, magazinele, hotelurile, frizeriile, restaurantele, școlile, teatrele, cinematografele, toate au fost închise anul trecut, pentru a ieși din casă avem și astăzi nevoie de mască și în unele localități din țară și de o declarație, este ireal ce se întâmplă în lume, viața noastră este schimbată complet. Văd haos, manipulare și minciună, nu mai am încredere în nimeni și nimic, doar în Dumnezeu.

Am înțeles că trebuie să iau partea bună a vieții, am transformat statul acasă în zile și nopți de scris în cartea care se numește ”Pelerinaj în Țara Sfântă-Trupa Grupir”, acest lucru m-a ajutat enorm să-mi consolidez credința. Însă cea mai fericită, și nu o condamn pentru strălucirea de care am parte, este natura, în fiecare dimineață o salut cu bucurie, stau de vorbă cu mugurii cireșului din fața blocului, m-am împrietenit cu florile lui care nu avuseseră niciodată parcă o așa frumusețe. Mă bucur de prezența acestui cireș prieten, mă bucur de cântecele păsărelelor, de jocurile cerului, în fiecare zi vorbesc cu liniștea din mine, în fiecare zi mă descopăr pe mine, este cea mai mare bucurie a mea, pot să mă rog acum fără să mă gândesc la altceva, dar este uimitor.

 În fiecare zi aceeași imagine, un tei care se pregătește să ne parfumeze viețile, un cireș cu flori imense și strălucitor de albe, zeci de porumbei apăruți de nicăieri, păsărele peste tot, din când în când un câine vagabond căutând hrană, rar câte un om și drăgălașele pisici care fac tumbe prin iarbă, răsfățându-se în bătaia soarelui. Toată primăvara este a lor, în niciun caz a noastră, noi încă mai stăm în fereastră, putem să privim mersul naturii, nu mai aveam niciun drept să o distrugem, s-a terminat cu aceste răutăți din partea omului, iarba își face compuneri peste compuneri și ni le trimite la ușă, este fericită, în sfârșit toate animalele, păsările, florile sunt fericite, pământul se descotorosește de toate impuritățile.

Să fie acest coronavirus o armă a naturii? Și cu această armă urmând să dea o lecție oamenilor? Se poate, dar atunci cum să ne apărăm, când nu avem voie nici să ne atingem sau să stăm de vorbă? Atunci de ce bieții bătrâni trăiesc cel mai negru coșmar din viața lor? Sau cei foarte bolnavi? Câtă meticulozitate în aceste arme, câtă perfecțiune, suntem înfrânți încă din prima zi în care a trecut vama universului acest ucigaș, nu mai avem ce face, se află printre noi și cel mai grav este că pare a fi invizibil. Acesta este cel mai urât moment al vieții oamenilor, ei se luptă cu un adversar invizibil trimis de o mână criminală, suntem neputincioși. Dar chiar așa să fie oare? Istoria se scrie în fiecare moment, adevărul îl vor afla urmașii urmașilor noștri.

E Joia Patimilor, săptămâna Paștelui, oamenii merg la cumpărături, bătrânii încă mai sunt disperați să-și cumpere ce le trebuie încadrându-se în timpul primit de la guvern, copiii se urcă în copaci, mulți se tăvălească pe câmpurile din apropiere, la mine în suflet și-a făcut culcuș liniștea, simt că sunt atât de neputincioasă în fața inamicului, dar atât de fericită. Am aprins lumânarea de pe masa mea de lucru și gândurile s-au dus la poarta Grădinii Ghetsimani. În ziua aceea de pelerinaj, 8 februarie a lui 2019, stăteam rezemată de gardul din fier, foarte gros, și priveam măslinii bătrâni, scoarța lor îi dădea de gol, mii de găuri se arătau în tulpinile acestora, m-am uitat în stânga și în dreapta pentru a nu fi văzută și mi-am întins mâna spre cel mai apropiat măslin, l-am mângâiat, Doamne cât mi-am dorit acest lucru: L-am atins!!! Am atins măslinul cel mai bătrân!

În clipa aceea am simțit vibrația lumii de pe timpul lui Iisus, am ascultat cântecul trecutului din seva tuturor măslinilor și am auzit rugăciunea Mântuitorului, în fața mea se afla ”Nemurirea”, măslini ce îi moștenesc pe aceia care au văzut această istorie, o istorie în care s-a împlinit rugăciunea lui Hristos, ca toți să fie una, și într-adevăr am văzut Biserica Tuturor Națiunilor în care toate sunt una în întâlnirea cu Hristos. Aici, în Grădina Ghetsimani, domnul Hristos s-a retras cu ucenicii săi, iată că din acest moment am învățat ce înseamnă neputința umană, cât suntem de mici în fața Tatălui. Taina din Joia Patimilor, pe lângă celelalte taine de zi cu zi, este că adesea nu suntem în stare să facem ceea ce am promis și mai rău este că mulți dintre noi rănesc oamenii care ne iubesc.

La sfârșitul mesei Iisus Hristos aduce vorba și despre vânzarea Lui, a luat pâinea și a zis: ”Luați mâncați”, la fel și paharul, zicând: ”Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).

Cu siguranță mulți pelerini au făcut ce am făcut și eu, au atins coaja unui măslin, am în fața ochilor imaginea acelei zi de joi, peste tot mișcare și totuși o liniște imensă, oare cât de puternică a fost rugăciunea Mântuitorului, cât de mare a fost suferința Lui? Cele patru pahare ale Cinei care se aduceau și se închinau, primul fiind consumat în foișorul de sus, apoi cel de-al doilea pahar când îi cere Tatălui să-l bea, sau să nu-l bea, dar se face voia Tatălui, apoi paharul din timpul Cinei după ritualul vechi al Paștelui și cel de-al patrulea, ultimul pahar avea să-l bea pe Cruce în drama aceea a oțetului amestecat cu fiere.

Un pic mai sus de Grădina Ghetsimani era locul unde Mântuitorul se retrăgea pentru liniște, acest lucru făcea ori de câte ori își încheia un moment de emoție sau de comuniune cu ucenicii săi. Am mirosit frunzele acestor martori cu frunze, am păstrat mirosul Grădinii, am îmbrățișat toți pomii în mintea mea, imaginea lor am copiat-o, în acest loc s-a dovedit cât de neputincioși suntem noi în fața lui Dumnezeu, și cel mai puternic sentiment, iubirea, stătea să-mi spună că fără ea nu putem trăi, așa cum le-a poruncit Mântuitorul ucenicilor în Joia Mare când le-a spălat picioarele: ”Să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții”.

 Avându-l pe Dumnezeu în noi, avem și iubire, având iubire înseamnă că ființa noastră are capacitatea, libertatea, posibilitatea și puterea de a realiza ceva, acționăm cu iubire și nu vom fi nepăsători la suferințele lumești, iubirea ne face să iertăm sau să fim iertați, ne oferă evenimente pozitive în viață.

 Oh, dar atingerea frunzelor de măslin mi-a luat tristețea care pusese stăpânire pe mine, sufeream după plecarea tatălui meu la Dumnezeu, chiar în Noaptea de Înviere, după mama care murise de cancer și care își petrecuse mult timp prin spitale, tratamentul cu citostatice a distrus-o atât fizic cât și psihic, nu mai dorea să vadă spitale, doctori, se ruga într-una la Dumnezeu, mă rugam și eu zi și noapte pentru ea, nu prea înțelegeam de ce nu ne ascultă Domnul și după șase luni de la depistarea bolii, mama a murit. Pentru mine a fost un gol atât de mare că uitasem scopul pe pământ, uitasem de iubire, de viață pur și simplu.

I-am pus mii de întrebări lui Dumnezeu, nu am primit niciun răspuns pentru că nu am ascultat, puneam întrebarea și fugeam în lumea mea, acolo unde singurătatea era regină. Timpul trecea și lacrimile se săturaseră să-mi mai invadeze ochii, priveam la alte mame și rămâneam cu tristețea în suflet, dar oamenii din jur, activitățile, odihna mi-au curățat cât de cât sentimentele, dându-le drumul în viață pentru a se reinventa. Domnul Ceresc m-a făcut să înțeleg mersul omenirii, o generație vine pe pământ, alta pleacă, cei care vin trebuie să ducă steagul lumii cu iubire și curaj, într-o zi am atins norii și consolată de clipe prietenoase am mers tot în față. Dar câteva întrebări și rugăminți tot mai aveam pentru Dumnezeu, pentru Fiul Său și pentru Maica Domnului.

Câteva frunze de măslin și șoaptele acestora mi-au dat toate răspunsurile care au așteptat atâția ani, mi-au arătat ce înseamnă neputința, mi-au arătat ce înseamnă iubirea, iar drumul spre viitor a fost din ziua aceea presărat cu încredere, nădejde, smerenie și fericire.

Fiul Domnului ne ascultă gândurile, în ziua aceea unică, călcând Pământul Sfânt, vorbind și atingând măslinii Grădinii Ghetsimani l-am rugat fierbinte pe Iisus să mă asculte și El m-a ascultat. Minunea s-a înfăptuit astăzi, 30.04.2021, în Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor, în această zi de post negru, ziua de Triduum Sacrum” am înțeles ce putere mare are Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, în această zi noi am devenit părinți pentru doi îngeri frați, minuni Dumnezeiești, chiar Biblia spune despre înfiere: Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani:8:16)

Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este fericire, Dumnezeu este iubire!

 ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Ioan 3:16)

(”Grădina Ghetsimani – este cea mai renumită grădină din Țara Sfântă, aceasta fiind locul în care Mântuitorul venea adesea. Grădina este așezată în partea de răsărit a Ierusalimului, lângă Muntele Templului, în partea de est a Pârâului Chedron – Pârâul Cedrilor sau Valea lui Iosafat – și pe partea de vest a Muntelui Măslinilor.  Ea se întindea la început de o parte și de alta a Pârâului Cedrilor, care în timpul verii nu are nici un pic de apă. Pârâul Cedrilor curge numai în lunile de iarnă, când plouă și uneori chiar ninge.”)

Grădina de pe Muntele Măslinilor este încadrată în actuala curte a Bisericii Tuturor-Națiunilor; cunoscută și sub denumirea de Biserica Agoniei, construită pe ruinele unei biserici distruse în anul 614, și ale unei alte biserici, cruciate, distruse în anul 1219.

Grădina Ghetsimani se întinde pe circa 20 de hectare de teren, plantat în special cu măslini. Cea mai mare parte din grădină o stăpânește Biserica Ortodoxă, iar a doua este în posesia Bisericii Romano-Catolice. În Grădina Ghetsimani se află patru locuri de închinare, dintre cele mai importante pentru toată lumea creștină: Mormântul Maicii Domnului (potrivit tradiției creștine, acesta este locul în care Apostolii au înmormântat trupul Maicii Domnului), Peștera Ghetsimani (unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sânge – Luca 22, 44), Piatra prinderii lui Iisus (aici se înalță astăzi o biserică catolică), și biserica  Sfântului Arhidiacon Ștefan.”    (CREȘTIN ORTODOX.RO)

                                  Maria Rogobete

• 

• 

Proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a III-a, ultima. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.

În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Bogdan-Dascălu, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare.

În perioada 1 – 17 martie 2021 a urmat a II-a etapă. Au răspuns la cele două întrebări: Valeria Arnăutu, Robert Babiak, Jan Cornelius, Dan Doman, Daniel Goiți, Gheorghe Jorj, Sorin Keller, Doru Meilă, Iosif Corneliu Mureșanu, Francisc Potmischil, Silviu Rogobete, Valeriu Sepi, Robert Stupak, Christian Tirier, Teodora Ungureanu-Cepoi, Nicoleta Voica și Damian Vulpe în categoria personalităților consacrate, precum și Mihai Andrei Cheregi, Sabin Dorohoi, Yvonne Hergane, Cătălin Iacob, Cristina Igrișan, Ovidiu Iovanel, Árpád Cristian Kurta, Septimiu Fabian Mare, Marius Mihailovici, Camelia Mingasson, Cosmin Morariu, Cristian Paul Mozoru, Simion Novac, Doru Pîrvu, Sonia Elena Popovici, Jozsef Racz și Anca Luiza Zaharia, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare.

În perioada 4 – 21 mai 2021 urmează ultima și cea de a III-a etapă în cadrul căreia vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la cele 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița, sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1.     Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

2.     Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Toate răspunsurile primite în cele trei etape vor forma o carte cu titlul „100 pentru Reșița”! Vă îndemnăm să ne fiți aproape și în această cea de a III-a etapă, reamintindu-ne împreună de oameni născuți prin bunăvoința Bunului Păstor pe meleagurile noastre, astăzi trăitori în lumea largă. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!

Erwin Josef Țigla

Ne apropiem cu pași repezi de ziua de 3 iulie 2021, zi în care, Reșița industrială își sărbătorește cei 250 de ani de pricepere și dăruire, de împliniri și cutezanțe, de visuri și speranțe, câteodată, de-a lungul existenței, și neîmplinite… Începând de anul trecut s-au derulat și se derulează în continuare mai multe proiecte prin intermediul cărora se dorește a fi marcați cei 250 de ani, responsabilizându-ne pe noi toți și pe mai departe. Deja consacratul parteneriat între Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița, Muzeul Cineastului Amator din Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a demonstrat până în prezent, că împreună se pot realiza lucruri frumoase…

Uniți în sărbătoarea ce va veni în curând, ne-am propus un nou proiect, de data aceasta expozițional: în fiecare zi de 3 a lunilor mai – octombrie, vom organiza câte o expoziție care să ilustreze trecutul sau prezentul acestui loc minunat prin oamenii și faptele lor, prin energia lor creatoare, dar nu în ultimul rând și prin ceea ce ne-a oferit Bunul Dumnezeu: natura, mediul înconjurător.

Prima expoziție va fi deschisă în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din  Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în lunea Paștilor din acest an, în data de 3 mai 2021. Reșițenii dornici de istoria acestor locuri vor putea vizita o expoziție dedicată unor momente importante din viața Cetății de Foc, din anul în care se sărbătoreau 200 de ani de industrie la Reșița, în 1971.

Curatorul primei expoziții va fi nimeni altul decât creatorul ineditului Muzeul al Cineastului Amator, un mare suflet pentru tot ceea ce înseamnă Reșița, Andrei Florin Bălbărău. Iată ce ne spune el despre expoziția pe care ne-o va pregăti spre vizionare: „Expoziția este compusă din două seturi de fotografii. Primul set reprezintă un album realizat în anul 1971 de echipa de muncitori din CSR pentru directorul uzinei de atunci. Albumul conține atât reproduceri după fotografii vechi cât și fotografii realizate de fotograful Ioan Mato. Albumul face parte din arhiva Muzeului Cineastului Amator. Al doilea set de fotografii prezintă vizita realizată de Nicolae Ceaușescu din anul 1971, ocazie cu care a fost decisă extinderea uzinei prin construirea laminorului degrosisor. Fotografiile au fost realizate de asemenea de Ioan Mato, negativele lor fiind puse la dispoziție de Jancsi Mato și scanate la Muzeul Cineastului Amator.”

Așadar, chiar dacă este zi de sărbătoare, chiar dacă timpul va fi ploios, rupeți-vă un pic din timpul acordat în după-masa acesteia și vizitați o primă expoziție din acest nou proiect. Vă așteptăm în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, în 3 mai 2021, timp de două ore: 16.00 – 18.00, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie, așa cum sunt ele stipulate în deciziile factorilor responsabili în acest sens.

Și încă un amănunt: după expoziția din 3 mai, aceasta va fi expusă spre vizionare în interiorul Centrului Universitar din Reșița al UBB.

Erwin Josef Țigla

Adela Berbentia

Cu foarte mulţi ani în urmă ne-am întâlnit la Radio motivate de aceeaşi pasiune,  de „cuvântul care zideşte sufletul”. Adela scrie frumos, elegant, sensibil, cu pasiune pentru tot ce o înconjoară. Uneori relatează scurt o întâmplare de peste zi, o trăire, o emoţie, altă dată aşterne gânduri profunde, analizează, compară. Oricum am privi lucrurile, scrisul ei, e o bucurie. Poate fi citită adeseori pe Facebook, loc în care,  pare că îşi trăieşte viaţa, fără teama de a se dezvălui lumii, de a-şi arăta eventuala sa latură vulnerabilă.

„Da, de ceva vreme nu mai mi-e teamă de aproape nimic, sau cel puţin nu mai simt teama asumării. Scriu pe Facebook, fiindcă acolo scriem toţi. Intr-o vreme, reţeaua asta era o măsură a validării, inclusiv pentru mine. Apoi mi-am dat seama de un lucru. Cel mai mare păcat, cel puţin pentru mine, este vanitatea, iar platforma aceasta de socializare te ajută mult în privinţa asta. Cine mi-a dat like, cine mi-a comentat, câţi prieteni am… Fotografiile trebuie să fie mereu perfecte, nu cumva să te vadă lumea altfel decât de fapt nu eşti.  Eh, şi în vremea aceea, în care Facebook cimenta solid la temelia vanităţii, mi-am spus că nu mai vreau să îmi pese, că nu mai caut să fiu plăcută, că lumea e liberă să îşi formeze opinii, e liberă să aleagă pe cine sau ce îi place, e liberă să se exprime. Asta am început să fac şi eu”, spune Adela Berbentia, autor de conţinut (de content) sau copywriter cum se mai spune pe piaţa creatorilor de branduri şi poveşti care vând produse diverse şi atrag clienţi.

• 

• 

• 

• 

„Cu toate astea, nu pe Facebook îmi trăiesc viaţa. Ba dimpotrivă. Viaţa mea e muuult în afara reţelelor de socializare. Doar că uneori iau frânturi din ea, şi cu copy-paste le pun pe peretele reţelelor. E un fel de: “hei, sunt bine, recunoscătoare, sănătoasă, fericită (sau nu), dar exist, trăiesc, respir! Ca o paranteză, vreau să dau un exemplu legat de absenţa mea din mediul  virtual. Pentru că s-a întâmplat. Am luat pauză, adică mi-am închis contul. O săptămână, două, trei, o lună! Şi dintr-o dată, un prieten din Canada şi o alta din Reşita m-au sunat, după ce i-au scris şi tatălui meu. Pentru că au crezut că s-a întâmplat ceva rău, eu nemaifiind “acolo”. Din păcate, reţelele astea ne-au adus aici. La un soi de dependenţă, dar pe care, dacă o ştim controla, o putem transforma în ceva frumos, ba chiar într-un avantaj”.

Scrie ceva mai rar şi pe blogul său „True story cu Adela”. Se regăsesc acolo, printre altele, articole de substanţă, poveşti din drumeţii montane, experienţe (unele triste) pariziene, multe alte subiecte interesante dar şi o justificare a ne-scrisului din ultima perioadă. Spunea că „poate, la un moment dat, ele, cuvintele, nu îşi vor aştepta permisiunea şi vor ieşi tumultos. Pentru că le simt. Clocotesc, sunt la un pas de erupţie”.

Există un motiv pentru care s-au estompat ideile sau te-ai mutat de pe blog pe platforma de socializare aflată mult mai la îndemâna tuturor?

Blogul meu a apărut în urma textelor pe care le scriam deja pe pagina mea. Mi-a sugerat cineva sa îl fac: “Ţi-e mai uşor să scrii, se văd mai bine textele, le ai mai la îndemână”. Totuşi, nu mă erijez în vreun blogger. Nu am nicio legătură cu lumea asta, sinceră să fiu. E acolo doar din pragmatism, cred. Din păcate nu am mai scris demult, pentru că nu am suficient de mult timp. A fost un an ciudat, cu multă încărcătură, dincolo de pandemie şi de tot ce a ţinut de ea. Însă promit să nu mă opresc. Pentru că îmi place să vorbesc, îmi plac mult cuvintele, ideile nu se pierd, oamenii mă inspiră mereu, pentru că trăiesc mult prea multe lucruri încât să mă tem că nu aş mai avea “materie primă”.  Nu mă las eu atât de uşor de scris, promit.

Vă spuneam că pe Adela Berbentia, am întâlnit-o la Radio şi după aproape 15 ani, ca într-un cerc, e tot acolo, pentru că microbul se ia pe vecie şi nu scapi aşa uşor. E tot acolo, adică în zona radio şi chiar dacă nu mai moderează emisiuni, nu se mai joacă în lumea cuvintelor cu cei mici, se află la cârma unei instituţii importante din peisajul radiourilor româneşti, Kiss Fm Staţia Timişoara. A schimbat oraşul şi a schimbat şi jobul. Mărturiseşte că „am decis să o iau de la capăt. Nu am avut niciodată o explicaţie pentru această decizie. Motivul era format total şi real în mintea mea. Din afară se vedea doar cum decid să las un job foarte fain, o echipă de oameni minunaţi, o casă a mea, o viaţă frumoasă (în Reşiţa) şi oarecum într-o linie dreaptă. Din interior eu vedeam însă tot circuitul.” 

• 

• 

Se pune întrebarea, de ce ar lăsa cineva un loc bun, (director al Casei de Cultură a Studenţilor din Reşiţa) şi s-ar arunca înainte în necunoscut, de ce să dai un restart vieţii?

Nu ştiu cum aş putea să formulez, fără să sune infatuat sau lipsit de modestie. La un moment dat am realizat că eu sunt construită aşa, după un tipar de om competitiv. Mereu am vrut mai mult, mereu am crezut că viaţa iţi poate oferi mai multe, daca vrei şi pui osul la treabă. Înainte de orice am facut radio, chiar de la 18 ani. Apoi am fost, vreo 6 ani, educatoare (mi-am urmat vocaţia fiind absolventă de pedagogie). După, am muncit într-o echipă ce scria proiecte pentru obţinerea de fonduri europene şi abia apoi am preluat Casa de Cultura Studenţească din Reşiţa. Provocări au fost peste tot. Alegeri şi experienţe noi, bagaj grozav, deci era un pas firesc să îmi doresc mai mult. Aşa că, am încuiat tot (la propriu),  am plâns tot drumul şi am aterizat la Timişoara. Doar 110 km depărtare, dar părea capătul pământului. Loc de muncă într-o multinaţională, colegi noi, oameni versaţi şi versatili. Acolo, până şi limba de bază era alta decât a mea.  Eu nu am venit la Timişoara ca student, cu toata viaţa înainte. Am venit la 30 de ani. Într-o casă străină, într-un loc străin, picată din nori, pur și simplu. Da, norii domnişoarei director de la Casa de Cultură a Studenţilor din Reşiţa! Şi poate că ar mai fi un motiv pentru care am ales să plec şi să o iau de la capăt, acela de a scăpa de patalamaua (invizibilă, dar șușotibilă pe la colțuri) de „fata lui tata” (Tata, fost protopop, preotul Petru Berbentia, cunoscut în comunitatea reşiţeană pentru că a „zidit” o biserică n.a). Dar uite că notorietatea nu e neapărat şi ceva bun.

 Tânăra spune că la noul loc de muncă era doar „Adela” şi atât. A rezistat cu stoicism 6 ani, timp în care a acumulat frustrări, angoase, burnout, dar a reuşit să se reclădească bine de tot şi a simţit că a sosit din nou, momentul schimbării.

„Experienţă, anduranţă, stimă de sine. Plus un capital uriaş de cunoştinţe în multe alte domenii. Tot corporaţia mi-a dat ceva grozav. Prieteni, experienţe diferite, oameni noi, oameni care mi-au devenit “prima linie” si care m-au ales de prietenă, fără să ştie că sunt “fata lui tata”. Să mă fac bine înţelesă, pentru mine faptul că sunt fata lui tata a fost, este şi va rămâne o mândrie. De la el, de la ei, de la părinţii mei am învăţat să fiu om. Mi-aş dori să le calc pe urmele decenţei şi bunului simţ, iertarii, modestiei. Nu cred că o să-mi reuşească. Eu sunt mai vulcanică, mai înfiptă, mai puţin tolerantă. În continuare, natural, firesc, după ce am conştientizat cine sunt cu adevărat, ce pot, până unde duc, au venit celelalte. Recomandarea mea pentru preluarea staţiei de Radio Kiss Fm Timişoara, interviurile de rigoare, greutăţile şi satisfacţiile aferente. 

Ce alte oportunităţi s-au ivit pe parcurs, fiindcă tu ai activat şi în zona de PR în mai multe business-uri private ce includ content,  modă, design…?

Am început să fac content, practic, este vorba de conţinut scris pentru diverse branduri, firme, afaceri. Am făcut şi puţin PR, organizare de evenimente, însă m-am nişat pe zona aceasta. Sunt copywriter, dacă ar fi să mă iau după nomenclator, însă îmi place să cred că fac mult mai mult de atât. Preiau oameni şi poveştile lor şi le transform în brand. Apoi, îi promovez în reţele de socializare, le scriu materialele de presă, îi încurajez să se dezvolte, să se perfecţioneze, să fie mai curajoşi, să îndrăznească în afacerea lor. Şi, de cele mai multe ori, am reuşit să facem lucuri grozave. Evident, am avut şi eşecuri, incompatibilităţi, caractere diferite de al meu şi lucrurile nu au funcţionat. Din fericire, cazurile acestea sunt chiar excepţii. Munca m-a făcut să ajung în punctul în care, cred eu că sunt varianta mea (aproape) cea mai bună, asta așa, pentru că tot se foloseşte mult sintagma aceasta. Am cunoscut oameni excepţionali, de la care am avut ce învăţa, cu care mă consult, oameni cu afaceri datorită cărora orizontul meu s-a largit enorm. Mărturisesc că pentru fiecare “lucrare” în parte eu fac mult research, nu creez conţinut doar aşa, sintetic, anorganic, lipsit de personalitate. Îmi place să îi văd pe colaboratorii mei, să ne consultăm,  mulţi devenindu-mi prieteni buni, pentru că totul se bazează pe respect, pe corectitudine şi sinceritate. 

Cât de greu este să faci conţinut, te poţi forma undeva în acest sens, există o şcoală de copywritter?

Da, cred că e vorba de şcoala generală, liceul, pe urmă de şcoala cărţilor citite ca lectură obligatorie dar şi studiu în particular, apoi de gramatică bună şi de ceva inspiraţie de la Dumnezeu! 

De unde îţi vin ideile ca să poţi scrie, aşa, la comandă?

Păi e destul de simplu. Promovez un business imobiliar, de exemplu. Atunci știu că planul e ca acesta să fie căutat, să vândă. Facem poze, informațiile trebuie sa fie captivante, catchy, cum se zice acum, scurte, concise. Să te facă să vrei să afli mai multe despre produsul respectiv.

De-a lungul anilor, am făcut și fac tot ce ţine de conţinut, relaţii publice, promovare, copywriting, presă, publicitate, pentru mici branduri de fashion, clinici estetice, designeri de pantofi (de nişă), baze sportive, centre de wellness, hoteluri, saloane de beauty, care au mers mai departe și au dezvoltat academii în domeniul Hairstyling- ului. Și aici am luat-o de la zero…cum vrem să arate academia, ce se predă, cui se adresează, ce imagini folosim, texte de prezentare, interviurile de prezentare şi multe altele. Am mai făcut pentru game de produse destinate părului, produse profesionale, care se adresează doar celor ce lucrează în domeniu. Pentru ei am organizat și evenimente de genul lansării gamelor de produse în ţară, cu nume sonore din lumea vedetelor, a oamenilor din media naţională. O alta provocare este colaborarea de bussines cu un psiholog. Practic, încerc să „traduc” toate informațiile de la el, să le adaptez pe înțelesul omului de rând. Și să transmit faptul că psihologul este om. Uman, real.

Am lucrat inclusiv ca  editor pentru câteva cărţi pentru copii, numele meu aflându-se pe prefaţa cărţii, sau pentru biserica unde a fost preot tatăl meu, creând și făcând vizibilă pagina de Facebook a instituţiei. Aici a fost cazul acela clasic de nepotism, dar e vorba de tata, nu?! 🙂

Anul de pandemie nu ţi-a afectat colaborările, interacţiunea cu beneficiarii?

Chiar deloc, ba dimpotrivă…am schimbat strategia și am îndreptat promovarea spre zona lor de confort. Cine este hairstylistul, dincolo de scaunul din salon? Cum îşi petrece timpul liber nutriționistul, sau antrenorul? Mici exemple de conținut în pandemie. Și așa oamenii au devenit mai interesați, iar când măsurile au fost ridicate, revenirea lor, a business-urilor, nu a fost prea grea.

Care sunt lucrurile pe care  le iubeşti cel mai mult? Si aici fac referire desigur la una dintre marturisirile tale recente de pe Facebook:  „Îmi plac filmele, iar uneori fac pauză de la orice și “rup” Neflix-ul sau HBO-ul vreo două trei zile, pe sistem maraton. Nu folosesc un limbaj foarte scolastic, pentru că nu mă caracterizează și s-ar vedea că-i forțat. Dar totuși…IUBESC să citesc. Iubesc să aflu lucruri noi, să caut cuvinte pe care nu le cunosc, să descopăr tradiții, să-mi pun întrebări, să cad pe gânduri, rememorând fraze din câte o carte, să mă usture ochii noaptea, dar să vreau să mai termin un capitol.”

Daaaar cel mai mult iubesc oamenii. De la ei mă încarc, de la ei învăţ, despre mine şi despre ei. Iubesc să ajut, necondiţionat. Iubesc muzica, florile, cafeaua bună, timpul de calitate petrecut cu oamenii mei, “prima linie”, cum îmi place să spun, oameni care s-au autoselectat și au rămas exact aceia care-s „după chipul si asemănarea mea”, perfecți pentru sufletul meu.

Iubesc solitudinea, în egală măsură cu expansiunea. Iubesc mult cărţile. Dau o şansă oricărui titlu. Mai presus de orice, însă, îmi iubesc familia. Sprijinul meu necondiţionat în toate. Îmi ador nepoţelul, el este Soarele meu. Şi, oricât de ciudat ar suna, am învăţat să mă iubesc pe mine, să mă accept, să mă ascult, să mă tolerez, să îmi dau timp și să mă iert.

Şi mai stiu că iubeşti Parisul. Explică-ne tu, de ce, în ce împrejurare s-a produs apropierea ta de oraşul luminilor?

Iubesc Franţa. Am spus mereu că dacă teoria vieţilor anterioare ar fi reală, precis eu am fost o franțuzoaică get-beget, în altă viaţă. M-am identificat cu Parisul din prima clipă. Nu am simţit că mă primeşte ca pe un turist, ci ca pe unul de-al lui.  Oamenii de pe străzi, vânzătorii ambulanţi, florăresele, ospătarii, taximetriştii…toţi m-au perceput ca pe cineva cu vreo genă înrudită lor.

Acum mulţi ani, peste 10, fratele meu s-a mutat acolo şi de atunci am început să vizitez Parisul şi tot ce e prin preajmă.  Evident, nu doar Parisul. Munţii, marea, drumul şampaniei, croazierele pe Sena. Ba chiar am primit un cadou magnific odată.  De ziua mea, petrecere surpriză pe un vas de croazieră pe Sena, plus o zi la Disneyland.  Mai fericită de atât nu s-a putut să fiu, contrar vârstei.:)  Şi aşa, an dupa an, de câteva ori pe an, chiar, merg la Paris. Stau săptămâni întregi, cutreier străzile, am abonamentul meu pentru mijloacele de transport în comun, casc gura pe străduţe, mă împrietenesc cu bătrâni artizani, revizitez muzee şi castele, manânc macarons de trandafir şi croissante, beau câte un pahar de şampanie, la o terasă, aleasă aiurea. Astfel, consider că Parisul este al meu. Și deși mi l-a luat pe fratele meu, mi-a dat atât de multe amintiri frumoase, încât nu are cum să fie altfel decât al meu. Toujours!

Şi ca poveştile tale să fie şi mai frumoase, locurile vizitate le insoţeşti cu imagini deosebite. Ai prin preajmă vreun specialist, un profesionist în domeniu?

Fotografia nu e o iubire de a mea. Nu stăpânesc arta asta deloc. Nu ştiu nici să ţin bine un aparat de fotografiat în mână şi sunt stângace,  la propriu. Dar îmi place sa particip la sesiuni foto şi aici cred că mi-a mai rămas o doza de vanitate, însă o pun pe seama faptului că suntem femei şi găsesc astfel scuza perfect. Nu am vreun specialist anume, dar da, am colaboratori şi amici care sunt pasionaţi de fotografie şi profit la maximum de prezenţa lor. Acum, oricine are un telefon mobil performant, poate face o fotografie reuşită.

Cum arată viitorul pentru tine, Adela Maria Berbentia, dragă story teller, copywritter? Te vezi făcând mulţi ani această muncă, mulţi ani de acum înainte, sau prevezi un nou restart?

Nu știu. Niciodată nu mi-am făcut planuri de viitor. Singurul viitor de care sunt sigură este ziua de azi. Care e trecut, prezent și viitor în interval de câteva ore. Viața mi-a arătat că planurile nu au niciun rost. Știu doar că nu mi-e teamă de nimic. Mă adaptez ușor, viața mea este plină de activități, de oameni, de lucruri cu care îmi pot construi oricând un alt viitor.

Fac radio, fac comunicare, mâine (spre exemplu) sunt invitată la un curs despre publicitate și comunicare, pentru studenții de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Cred că ușor, ușor, mă pot adapta multor lucruri. Dar să ştii că de nenumărate ori mi-am pus întrebări. Oare eu chiar știu să fac asta? Oare nu sunt doar o oportunistă care reușește să se strecoare printre cuvinte? Poate că da, poate că nu. Cert e că în orice fac, fac și documentare, citesc, discut cu oamenii, citesc ce sau cum fac alții din domeniu, sunt abonată la tot felul de newsletters şi pagini din domeniul în care activez. Sunt un om obişnuit, care face lucruri obişnuite, un om cu enorm de multe greşeli, recunosc, am rănit oameni, cu sau fără voia mea, dar am devenit recunoscătoare pentru absolut tot ce mi se întamplă, sunt un om care ştie să  accepte că din eşecuri se poate învăţa. Mai știu și că nu trebuie să fii fericit non stop, dar trebuie să cauţi motive de bucurie şi de zâmbet în orice.

În plus, trebuie să fii atent, pentru că alegerile îţi jalonează viaţa!

Adriana Baghiu

• 

• 

• 

Seria expozițiilor de carte de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, continuă.

Pentru credincioșii ortodocși, săptămâna 26 – 30 aprilie 2021 este una dintre cele mai importante săptămâni de peste an, reprezentând Săptămâna Mare din Postul Paștelui – începută, de fapt, în Sâmbăta lui Lazăr și finalizată la Sfintele Paști; este Săptămâna Patimilor Domnului nostru Isus Hristos, o săptămână a durerii, a postirii și a căinței, o săptămână care se încheie cu Lumina Învierii Mântuitorului și sărbătoarea Sfintelor Paști.

În această importantă săptămână, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, a fost organizată o expoziție de carte religioasă intitulată „La început era Cuvântul…”

Expoziția cuprinde volume semnate de autori contemporani cunoscuți,  între care scriitorul Adrian Georgescu, pr. dr. Ionel Petrică (astăzi Ieromonah Protosinghel Ioanichie de la Mănăstirea „Sf. Ilie” de la Izvor, Vasiova), pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu, prot. dr. Vasile Petrica (alături de Gheorghe Jurma), pr. Valentin Costea (alături de Gabriela Șerban), poetul Iulian Barbu, dar și volume ale îndrăgitului Ieromonah Hrisostom Filipescu.

Deosebit de importante și frumoase sunt cărțile care poartă și însemnele olografe ale Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului sau ale Preasfințitului părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, care dau valoare expoziției.

Expoziția de carte religioasă se adresează și copiilor, cuprinzând povestiri și poezii religioase pentru copii, dar și tradiții și obiceiuri de Paști.

De asemenea, deosebit de interesante sunt volumele editate sub egida Episcopiei Caransebeșului în seria Simpozioanelor Internaționale „Slujire și educație” sau „Taină și mărturisire”.

Deoarece Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa beneficiază de un fond bogat de documente, inclusiv ilustrații, la inițiativa dlui. primar Sorin Perian, expoziția de carte religioasă a fost inserată cu ilustrații de primăvară, dovedindu-se a fi o idee foarte bună, ilustrațiile oferind izul de primăvară și bogăția de culori a sărbătorii mult așteptate.

Expoziția de carte religioasă „La început a fost Cuvântul…” și ilustrații de primăvară va putea fi admirată la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa în perioada 26 – 29 aprilie  și 4 – 7 mai 2021.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos să vă aducă bucurie și binecuvântare, iar această Săptămână Mare să vă fie spor în rugăciune și pocăință!

Miercuri, 23 septembrie 2020, în curtea interioară a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” s-a inaugurat un șir de dezbateri sub genericul „Conferințele Reșița 250: Oameni – Locuri – Fapte”, o continuare a unui proiect reușit, derulat în anul 245 al industriei reșițene (2015), sub denumirea „Păreri, opinii, realități. Discuții amicale pe tema istoriei Banatului Montan”, cu sprijinul de atunci al regretatului ing. Dan Perianu din Reșița. Proiectul este dedicat împlinirii în 2021, în data de 3 iulie, a 250 de ani de industrie reșițeană (1771 – 2020 / 2021). Coorganizatorii acestui proiect sunt Centrul Universitar UBB din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Conferințele se organizează o dată pe lună, acestea având câte un invitat special, care prezintă, așa cum o spune și genericul ciclului, o temă legată de Reșița și oamenii ei, în prim-plan fiind pusă dezvoltarea ei industrială, culturală, spirituală, educațională, patrimonială, de la începuturi până în prezent. Rezultatul concret al acestor conferințe va consta în apariția unei cărți care să poarte pecetea celor 250 de ani!

Primul conferențiar a fost în data de 23 septembrie 2020 prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române, urmat fiind de dr. Ada Cruceanu-Chisăliță în data de 1 octombrie 2020 cu cea de a II-a conferință, de ing. Iulian Georgevici în 26 noiembrie cu cea de a III-a conferință, de Andrei Bălbărău, coordonatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, în 15 decembrie 2020, de prof. univ. dr. Gheorghe Popovici în 23 ianuarie 2021 cu cea de a V-a conferință și de Gheorghe Jurma în 24 februarie 2021 cu cea de a VI-a conferință. Cea de a VII-a conferință a fost susținută de arhitectă Ioana Mihăiescu în data de 22 martie 2021.

Cea de a VIII-a conferință va fi susținută de medicul Ioan Luca care va vorbi despre o istorie a Reșiței medicale. Pentru a viziona această conferință, trebuie accesate paginile de Facebook și YouTube, la adresele de mai jos, marți, 27 aprilie 2021, începând cu orele 19.00.

Transmiterea live se va efectua de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița.

https://www.facebook.com/Demokratisches.Forum.der.Banater.Berglanddeutschen

https://www.youtube.com/channel/UC_kYvj3wj9oGipq7pmZoS_g

Având în vedere necesitatea mutării sediului Tribunalului Hunedoara şi Judecătoriei Deva în clădirea situată în municipiul Deva, Calea Zarandului, nr. 73 (fosta Strada Dorobanţilor, nr. 34) și luând în considerare faptul că termenele de judecată fixate în perioada 17 mai 2021 – 28 mai 2021 se suprapun perioadei mutării sediilor celor două instanţe, președintele Tribunalului Hunedoara, judecător Mihaela-Aurelia CONTA (foto) aduce la cunoștința opiniei publice că în perioada 07.05.2021 – 31.05.2021activitatea celor două instanţe se va desfăşura după regulile stabilite prin Decizia Nr. 17 din data de 15 aprilie 2021, disponibilă pe portalul Tribunalului Hunedoara şi al Judecătoriei Deva.

  În perioada 14.05.2021 – 28.05.2021 se vor soluţiona doar cauzele care au caracter urgent, potrivit legii şi în funcţie de specificul fiecărei secţii.

Astfel, în perioada 17.05.2021 – 28.05.2021, în cauzele urgente ale ambelor secţii civile din cadrul Tribunalului Hunedoara, citarea se va face la sediul actual al Tribunalului Hunedoara, sala nr. 120, iar în cauzele urgente ale secţiei civile din cadrul Judecătoriei Deva citarea se va face la sediul actual al Judecătoriei Deva, sala nr. 24.

După data de 17.05.2021, în cauzele penale urgente citarea se va face la noul sediu, respectiv sala nr. 121 pentru Secţia penală a Tribunalului Hunedoara şi sala nr. 13 pentru Secţia penală a Judecătoriei Deva.

Din data de 17.05.2021, activitatea compartimentelor Arhivă şi Registratură ale Tribunalului Hunedoara se va desfăşura la noul sediu, iar Arhiva de falimente va funcţiona din data de 24.05.2021 la noul sediu.

Din 31.05.2021, activitatea compartimentelor Arhivă şi Registratură ale Judecătoriei Deva se va desfăşura la noul sediu.

În perioada 17.05.2021 – 28.05.2021, toate acțiunile judecătorești sau orice alte acte vor fi depuse la cele două instanțe prin mijloace de comunicare la distanță, respectiv:

• pentru Tribunalul Hunedoara (corespondenţă administrativă – e-mail:  tribunalul.hunedoara@just.ro,  iar pentru transmiterea de acte la dosare, acţiuni, întâmpinări, precizări de acţiuni etc. – e-mail: tr-hunedoara-reg@just.ro);
• pentru Judecătoria Deva (corespondenţă administrativăşitransmiterea de acte la dosare, acţiuni, întâmpinări, precizări de acţiuni etc. – e-mail:  judecatoria.deva@just.ro);
• sau, personal, în urnele special amenajate, separat pentru fiecare instanţă şi amplasate la intrarea în noul sediu, în intervalul  orar 8,30 -11,00.

Studiul dosarelor nu va fi permis decât în format electronic, utilizându-se aplicația electronică a dosarului pe bază de parolă și utilizator (prin accesarea www.tribunalul.hunedoara.ro), cu programare online prealabilă şi obligatorie, prin accesarea computerelor puse la dispoziția publicului şi asistat de personalul arhivei, în intervalul orar 09,00 – 11,00, de luni – joi. Procedura de lucru efectivă a compartimentelor din cadrul Tribunalului Hunedoara şi a Judecătoriei Deva este stabilită prin DECIZIA PREŞEDINTELUI TRIBUNALULUI HUNEDOARA  Nr. 17 din data de 15 aprilie 2021, fiind disponibilă pe portalul instanţei.

Biroul de informare și relații publice din cadrul Tribunalului Hunedoarapoate fi contactat în această perioadă exclusiv prin intermediul telefonului (0736630072), în zilele de luni – joi, între orele 8,00-14,00 sau la adresa de e-mail: ildiko.glaman@just.ro.

În ce priveşte cauzele aflate pe rol, care nu au un caracter urgent, potrivit legii, şi în care au fost stabilite termene de judecată, la actualul sediul, acestea vor fi preschimbate cu termene noi, începând cu data de 31.05.2021, la sediul nou din Deva, Calea Zarandului, nr. 73, pe intervale orare, pentru a preveni aglomerarea şi combaterea răspândirii Covid-19, cu păstrarea aceluiaşi număr al sălii de judecată.

Lista dosarelor cu termenele de judecată ce au fost preschimbate se va afișa pe portalul fiecărei instanțe.

Începând cu data de 01.06.2021, Tribunalul Hunedoara şi Judecătoria Deva își vor desfășura întreaga activitatea la noul sediu.

Înțelegem că pe perioada mutării sediului este afectată activitatea de judecată, astfel, ne cerem scuze pentru situația creată și adresăm rugămintea tuturor justițiabililor, cât și avocaților implicați în cauzele aflate pe rolul celor două instanțe, să manifestate înțelegere în acest sens.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Sistemul public de pensii nu funcționează în totalitatea sa după principiul unicității,  contributivității și egalității, multe din dispozițiile generale fiind încălcate.

Pe acest fond președintele Sindicatul Siderurgistul Hunedoara – Mircea BORDEAN (foto) a adresat o scrisoare deschisă către parlamentarii județului Hunedoara din care am spicuit:

– Toate aceste principii sunt încălcate în cazul siderurgiștilor de la Hunedoara care au lucrat în sectoarele închise operațional, această încălcare ducând la o evidentă discriminare atât la nivel național, cât și la nivel de platformă siderurgică.

La nivel național este o discriminare între salariații care au lucrat în sectoarele grele ale siderurgiei românești respectiv, cocsari, aglomeratoriști, furnaliști, forjori, turnători care și-au desfășurat activitatea la Huneoara comparativ cu cei de la Galați.

Apreciem că sunt întrunite condițiile cumulative pentru ca o faptă/ prevedere să constituie discriminare, respectiv:

• există un tratament diferențiat în situații analoage – calculul pensiei, de exemplu, pentru un cocsar da la Hunedoara este diferit de calculul pensiei pentru un cocsar de la Galați. Cel de la Hunedoara a fost încadrat în grupa I de muncă, iar cel de la Galați a fost încadrat în grupa specială. Menționam că lucrătorii de la Uzina Cocsochimică aveau program de 6 ore și o masă caldă la intrarea în schimb. Speranța de viață era de aproximativ 54 – 55 de ani, cu ieșirea la pensie la 50 ani.

Subliniem faptul că toate sectoarele închise operațional (cocserie, furnale, aglomerator, turnătorie etc.) au rămas încadrate în grupa I de pensionare pe când cele de la Galați sunt în grupa specială.

Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale o regăsim în H.G. 1025 / 2003, text publicat în M.O, Partea I nr. 645 din 10 septembrie 2003, Legea 226 din 7 iunie 2006 publicată în M.O. nr.509 din 13 iunie 2006 care cuprinde lista locurilor de muncă încadrate în condiții speciale precum și societățile care beneficiază de sectoare încadrate în grupa specială de muncă.

• există un criteriu de discriminare conform O.G. nr.137/2000 republicată – între salariații care au desfășurat activitatea în aceleași condiții, condițiile de lucru de la Galați erau mai bune, tehnologia comparativ cu cea de la Hunedoara era mai avansată.
• efectul tratamentului este restrângerea folosinței/ exercițiului unui drept recunoscut de lege – accesul liber și egal la aceleași condiții în care prevederea legală trebuie să fie deopotrivă acestor salariați.
• tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop lucrativ.

În baza prevederilor H.G. nr.1025/2003 Inspectoratelor Teritoriale de Muncă li s-a cerut expertizarea locurilor de muncă și ulterior au obținut din partea Comisiei Interministeriale, constituite în baza aceluiași act normativ, un aviz care a stat la baza elaborării și aprobării Legii nr.226/2006.

În cadrul ArcelorMittal Hunedoara SA (fost SC Mittal Steel SA), la vremea respectivă, în baza H.G. nr.1025/2003 avizul a fost făcut pentru locurile de muncă aflate în funcțiune, cuprinse în Anexa nr. I a Legii 226/2006 la pozițiile 7, 23 și 25, aceste locuri de muncă fiind în cadrul activităților de siguranță a circulației, elaborare oțel și laminare la cald. Nu a fost posibilă măsurarea noxelor în vederea solicitării avizului (așa cum a fost posibil în ArcelorMittal Galați) pentru locurile de muncă din cadrul activităților cuprinse în Anexa nr.1 a Legii 226/2006 la pozițiile 1(b); 18; 21(a); 22; 24; 39 deoarece la data evaluării dosarului cu nr. 20/5683 din 07.12.2004 sectoarele menționate nu mai erau în funcțiune.

Menționăm că în cadrul programului de restructurare a combinatului hunedorean, sectoarele din fluxul primar (cocserie, aglomerare, furnale, pregătire materii prime, gudroane) au fost închise operațional. În aceste condiții salariații care au lucrat în condiții de grupa I, în sectoarele oprite operațional și care au lucrat după 01.01.2001 sau lucrează în prezent în sectoarele care îndeplinesc condiții de grupă specială (oțelarii, laminare la cald) conform Legii 226/2006 și Ordinul 572/24.02.2006, nu pot beneficia de grupe speciale pentru că sectoarele nu se regăsesc în Avizul dat de Comisia de Acordare a Condițiilor Speciale pentru SC Mittal Steel Hunedoara SA de la vremea respectivă (actual ArcelorMittal Hunedoara SA).

Prin completarea poziției 25 din Anexa nr. 2 a Legii 226 cu locurile de muncă la poziția 1(b), 18, 21(a), 22, 24, 26, 39 din Anexa nr.1 (PRIN ASIMILARE CU SECTOARELE DE LA COMBINATUL DE LA GALAȚI) s-ar recunoaște stagiul de cotizare în condiții speciale pentru salariații care au lucrat în condiții de grupa I în sectoarele oprite operațional și care au lucrat după 01.01.2001 sau lucrează și în prezent în sectoarele ce îndeplinesc condiții de grupă specială s-ar elimina DISCRIMINAREA existentă în prezent între salariații din ArcelorMittal Hunedoara, pe de o parte și salariații sau foștii salariați de la ArcelorMittal Galați, pe de alta parte.

În urma celor relatate mai sus apar foarte multe întrebări la care se așteaptă răspuns din partea legiuitorului. Conform legilor în vigoare pentru cel ce a ieșit la pensie după 2011 sau a lucrat după 2011 în condiții speciale, acei ani au fost recalculați, numitorul în formulă fiind 25, pentru cel ce a ieșit la pensie înainte de 2011 și a lucrat câțiva ani în condiții speciale nu s-a făcut recalcularea. Nu mai vorbim de mari diferențe de pensie dintre un inginer ieșit la pensie înainte de 2011 și un muncitor care iese la pensie astăzi (numitorul pentru calcul astăzi este 25), se mai aplică coeficientul de corecție, astăzi 1,41, diferența ajungând și până la peste 1000 lei în favoarea muncitorului.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Cea de-a XIV-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” se află la final. Recent s-a încheiat și jurizarea și au fost desemnați câștigătorii!

La această ediție derulată în perioada ianuarie – martie 2021 au participat 88 de copii și tineri pasionați de literatură și desen, dar, mai ales, copii și tineri credincioși din județul Caraș-Severin. Este vorba de 61 de participanți la secțiunea „Creații literare” și 27 participanți la secțiunea „Creații artistice”.

Concursul Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” se află la cea de-a XIV-a ediție, este inițiat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și se desfășoară în colaborare cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și ANBPR Filiala Caraș-Severin, Episcopia Caransebeșului și Direcția pentru Cultură Caraș-Severin.

Deși numărul participanților nu a fost unul foarte mare la această ediție desfășurată, ca și precedenta, în pandemie, totuși este îmbucurător faptul că tinerii înscriși în competiție s-au dovedit a fi foarte talentați, lucrările acestora primind calificative foarte bune. Mai precis, notarea nu a scăzut sub 8,00.

Așadar, a fost dificil pentru membrii juriului să delimiteze premiile, în special la secțiunea „Creații literare”, ceea ce a condus la acordarea mai multor premii de același fel.

Trebuie să precizez că premiul obținut este foarte important mai ales pentru includerea participantului în volumul ediției. Se știe deja că, în urma rezultatelor concursului, cele mai reușite lucrări – adică premiile I, II, III și premiile speciale – sunt cuprinse într-o carte intitulată „Gânduri către Dumnezeu”. 

Și această a XIV-a ediție a beneficiat de un juriu profesionist, voluntar și inimos, condus de prof. Stela Boulescu, domnia sa îndeplinind nu doar rolul de președinte al juriului, ci și acela de prefațator al cărții.

Din acest juriu extraordinar au făcut parte: prof. dr. Liana Ferciug, prof. Manuel Lațcu, prof. Adrian Sperneac, pr. Valentin Costea, pr. insp. Mihai Ciucur, pr. drd. Silviu Ferciug, pr. dr. Daniel Crecan, ieromonah Ioanichie de la Vasiova, artist plastic Nik Potocean, director Ionel Pau (TransProtector) și manager Clara Maria Constantin (Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și președinte ANBPR Filiala Caraș-Severin).

Se mai cuvine să precizez că în concurs s-au înscris și tineri din alte județe – Alba și Timiș -; membrii juriului au hotărât ca acestora să li se acorde un premiu de participare (pentru Mureșian Boruah din Cugir – Alba, în vârstă de 13 ani, care a trimis un desen realizat cu ajutorul programului ibisPaintX.) și o diplomă de mulțumire (tânărului Albert Szabo din Lugoj).

Organizatorii principali ai Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu”  – Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al Orașului Bocșa – au convenit ca festivitatea de premiere a participanților la această cea de-a XIV-a ediție  să aibă loc în data de 1 Iunie 2021, în aer liber, pe platoul de la Velicek.

În contextul creșterii complexității activității profesionale în domeniul judiciar și a interacțiunii sporite între profesioniștii dreptului – după cum susținea judecătorul Liviu Gheorghe ODAGIU (foto) președintele Curții de Apel Alba Iulia – elaborarea unui ghid de bune practici pentru stabilirea de ore diferențiate pentru judecarea cauzelor, s-a impus ca o necesitate.

Considerând în același timp că este o măsură utilă și pentru limitarea riscurilor de transmitere a infecţiilor respiratorii, prin evitarea aglomerării sălilor de judecată şi a spațiilor publice de așteptare, ne-am implicat la sfârșitul anului 2020 în constituirea unui Grup de lucru interprofesional pentru realizarea unui ghid unitar la nivelul instanţelor din circumscripţie. Sub coordonarea doamnei vicepreşedinte Oana Maria Petraşcu și cu participarea activă a membrilor (judecători, grefieri din cadrul instanţelor din circumscripţie şi avocaţi reprezentanţi ai Barourilor Alba, Sibiu şi Hunedoara) Grupul de lucru a stabilit forma finală a Ghidului, disponibil din această lună atât în format tipărit la instanțele din circumscripție, cât și în format electronic pe portalul Curții de Apel Alba Iulia, accesibil pe http://portal.just.ro/.

Prezentul ghid urmărește să asigure identificarea unor reguli de comun acord acceptate de profesioniștii dreptului, pentru stabilirea de ore diferențiate pentru judecarea cauzelor la nivelul Curții de Apel Alba Iulia și a instanțelor din circumscripția sa teritorială, având ca principal obiectiv realizarea unui act de justiție de calitate, care are ca ultim beneficiar justițiabilul.

Totodată, ghidul reprezintă o contribuție la uniformizarea modalității și a criteriilor ce vor fi avute în vedere pentru stabilirea orelor diferențiate de judecare a cauzelor, ceea ce asigură predictibilitate și transparență îndeplinirii actului de justiție.

Ghidul își propune să contureze în linii generale recomandări în privința modalității de stabilire a orelor diferențiate pentru judecarea cauzelor dar și propuneri de detaliu care să reprezinte un sprijin concret în activitatea de judecată.

La realizarea ghidului au fost avute în vedere dispozițiile din legislația națională și din Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii care fac referire la stabilirea de ore diferențiate pentru judecarea cauzelor.

Ghidul este un instrument de lucru viu, susceptibil de a fi în mod constant îmbunătățit în funcție de modificările legislative sau regulamentare și de dificultățile în implementare resimțite de profesioniștii dreptului. În același timp, Ghidul, prin acceptarea sa de către profesioniștii dreptului trebuie să fie păstrat în practica instanţelor ca un progres ireversibil în beneficiul direct al justiţiabililor.

Redactorii ghidului îşi propun un dialog interprofesional ritmic pentru analiza modului de implementare a acestuia şi a disfuncţionalităţilor apărute, în scopul stabilirii modalităţilor de remediere.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

A trecut mai bine de un an de la începutul pandemiei cu virusul SARS-CoV-2 în ţara noastră şi cazurile de COVID-19 sunt încă în număr mare și în judeţ, iar la spitalul din Hunedoara secţiile de Boli Infecţioase, Pneumologie, ATI sunt aglomerate.

Centrul de Transfuzie Hunedoara – după cum ne-a informat dr. Cristina BICHIŞ (foto) în calitatea sa de medic coordonator – încearcă să contribuie la tratarea cazurilor de COVID-19 prin recoltarea de plasmă hiperimună de la pacienţii vindecaţi.

Ne adresăm, deci, celor care au luptat şi au învins în lupta cu acest virus şi îi îndemnăm să doneze plasmă.

Pacienții vindecați de COVID-19 pot salva viețile celor infectați cu coronavirus prin donarea de plasmă.

Plasma le-ar putea face bine bolnavilor gravi de la secţia de Infecţioase, Pneumologie şi din secţia ATI, celor ce duc în aceste zile o bătălie cruntă pentru a rămâne în viaţă.

Recoltarea de plasmă are loc în cadrul Ambulatoriului de Specialitate a Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, cu ajutorul unui aparat de plasmafereză care a fost primit în luna mai 2020, fapt ce dovedește că investindu-se în sănătate, în cazul de față, se salvează vieți. Aparatul recoltează sângele pacienților și îl filtrează pentru a separa plasma de celulele sanguine, iar plasma provenind de la bolnavii de COVID-19 vindecați este folosită de medici pentru tratarea pacienților nou infectați.

Mulţi hunedoreni au răspuns deja apelului nostru şi s-au prezentat pentru a dona plasmă. Printre ei sunt şi cadre medicale din Spitalul Municipal Hunedoara şi Spitalul Judeţean Deva.

Toţi au devenit „eroii noştri” donând plasmă de 2-3-4-5 şi chiar de 6 ori, iar noi le mulţumim tuturor.

Am adus, de asemenea, plasmă hiperimună de la alte Centre de transfuzie din ţară pentru a face faţă cazurilor numeroase din perioada când spitalul din Hunedoara a fost spital COVID.

În această perioadă de pandemie nu uităm nici de ceilalţi bolnavi cronici, mulţi dintre ei dependenţi de transfuziile de sânge, având nevoie de alte componente sanguine: concentrat eritrocitar, concentrat trombocitar.

Fiind mulţi bolnavi oncologici și nu numai, cererea de concentrat trombocitar a rămas crescută pe toată perioada, aşa că am avea nevoie în continuare de donatorii fidelizaţi, adică de cei care vin la donare frecvent.

Facem apel, pe această cale, la toate persoanele sănătoase, să doneze sânge pentru semenii noștri aflaţi în suferinţă.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Seria expozițiilor de carte organizate la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, continuă cu lingvistul și traducătorul Simion Dănilă.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În anul 2018, la momentul în care scriitorul Simion Dănilă împlinea 75 de ani, am participat la un eveniment organizat de către Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, o aniversare a maestrului, la care, toți cei prezenți eram provocați, de către moderatorul Erwin Josef Țigla, să povestim o amintire, ceva ce ne leagă de sărbătorit.

Mi-am amintit și atunci și îmi amintesc și acum cu mare drag de începuturile colaborării și prieteniei cu prof. Simion Dănilă.

Se întâmpla prin 1998, atunci când poetul Nicolae Sârbu, director, la acea vreme, al Bibliotecii Județene, m-a invitat la un eveniment alături de alți oameni de cultură și importanți scriitori. Acesta este unul dintre meritele incontestabile ale managerului Nicolae Sârbu, faptul că, periodic, invita și aduna importanți oameni de condei din toată țara și, mai ales, din „imediata noastră apropiere”. Astfel, am avut șansa și bucuria să cunosc scriitori de seamă, să-mi creez colaborări importante pentru viața culturală a orașului meu, pentru „Bocșa culturală”.

La un astfel de eveniment marca Nicolae Sârbu i-am cunoscut pe lingvistul Simion Dănilă de la Belinț și profesorul Gheorghe Luchescu de la Lugoj. Doi oameni extraordinari! Pe cât de mari și valoroși, pe atât de modești și receptivi la umilele mele proiecte. Încă nu apăruse revista „Bocșa culturală”; eram, împreună cu scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, într-o căutare a unei cât mai bune și, totodată, acceptabilă financiar, publicație pentru Bocșa. Realizam împreună foaia „Bocșa 2000”, devenită „Ramuri”, apoi „Gazeta Bocșei”, eram într-un fel de tatonare a terenului publicistic bocșean, iar Simion Dănilă și Gheorghe Luchescu au admirat dăruirea mea pentru carte și veritabil act cultural.

Pornind de la acel eveniment, vorbind despre viitoare proiecte, s-a creat o bună legătură între noi, așa cum se întâmplă de obicei atunci când există pasiuni comune, sinceritate și dorință de a realiza lucruri durabile, de calitate.

Împreună cu prof. Simion Dănilă și prof. Gheorghe Luchescu, -apoi ni s-a alăturat muzicologul Constantin-Tufan Stan,- am realizat proiecte culturale importante pentru Bocșa și Banat, întâlniri semnificative, veritabile acte de cultură bănățeană. Se crease o extraordinară alianță culturală Bocșa-Belinț-Lugoj! Trebuie să amintesc de unul dintre actele semnificative, cel de cinstire a unui scriitor în grai bănățean: la inițiativa celor doi inimoși dascăli – Simion Dănilă și Gheorghe Luchescu – m-am alăturat în realizarea și susținerea propunerii de acordare a Titlului de Cetățean de onoare al Comunei Doclin scriitorului Dimitrie Acea.  Repet, m-am alăturat cu convingere acestei inițiative venite din partea celor doi cărturari, iar Dimitrie Acea a primit Titlul propus de noi în anul 2010.

În toamna anului 2011 profesorul Gheorghe Luchescu s-a stins, noi pierzând un colaborator extraordinar, un prieten cum rar se mai găsește astăzi vreunul, un veritabil om de cultură și de condei.

Însă prietenia cu prof. Simion Dănilă a rămas și încă dă roade! Încă se nasc proiecte importante pentru Banat, necesare și serioase acte cultural-literare bănățene, menite să scoată la iveală și să așeze pe harta culturală a Banatului fapte și nume de cinste din acest mirif colț de țară.

Traducător, istoric literar, lingvist, prof. Simion Dănilă s-a născut în 23 aprilie 1943 în comuna Belinț, județul Timiș. Aici trăiește și astăzi, muncește și traduce importante lucrări ale unor nu mai puțin importanți scriitori: Fr. Nierzsche, Hans Dama, Peter Yung, Stefan Jäger etc., dar și promovează localitatea prin evenimente culturale organizate cu rafinament. Face o echipă extraordinară cu muzicologul Constantin -Tufan Stan și, împreună, reușesc să mențină comuna și oamenii de aici la un binemeritat loc de cinste în Banat. De asemenea, activitatea și proiectele  celor doi au ecou în întreg Banatul cultural.

Așadar, fiu al Belințului, Simion Dănilă este absolvent al Liceului „C. Brediceanu” din Lugoj și al Facultății de Filologie, secția română-germană, a Universității din Timișoara.

Colaborează la toate revistele importante din Banat și la foarte multe  publicații din țară și străinătate și este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți traducători ai lui Nietzsche.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, Simion Dănilă semnează prefețe și postfețe, importante ediții ale unor necesare și frumoase antologii și este unul dintre cei mai harnici și talentați traducători de limbă germană.

           Despre scriitorul Simion Dănilă se găsesc referințe în diverse reviste și publicații din țară și străinătate, precum și în volume de referință, cele mai importante rămânând dicționarele și enciclopediile: „Traduction et Terminologie — Répertoir biografique international”, editat de Union Latine (Paris), „Infoterm” (Viena), „Praetorius Limited” (Nottingam), „International Where” (Bonn), 1995; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, „Scriitori şi lingvişti timişoreni”, Timişoara, Editura Marineasa, 2000; „Who’s Who în România”, Bucureşti, 2002; Nicolae Sârbu, „De o sută de ori Banat”, Deva, Editura Călăuza, 2003; Ştefan Munteanu, „Lingvistică şi stilistică”, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2005; „Dicţionar al Scriitorilor din Banat”, coordonator Alexandru Ruja, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2005; „Mic atlas al județului Timiș”.- Coord. Dinu Barbu.-Timișoara: ArtPress, 2010; „Literatura Banatului: istorie, personalități, contexte”/ Cornel Ungureanu.- Timișoara: Brumar, 2015; „Enciclopedia Banatului: Literatura”.- Timișoara: David Press Print, 2016 etc.

              În anul 2018, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Societatea Enciclopedică a Banatului i-a realizat -„In Honorem”- un amplu volum descris foarte bine de prietenul Constantin-Tufan Stan în articolul intitulat „ Prinos maestrului Simion Dănilă, universitarul nostru din Belinț” :

„…In honorem magistri. Simion Dănilă 75, o consistentă antologie de texte editată sub auspiciile David Press Print Timișoara, sub atenta și competenta îngrijire a unui select colectiv de cercetători de la Filiala Timișoara a Academiei Române și Societatea Enciclopedică a Banatului, propune un antrenant șirag de adevărate perle literare, lingvistice și istorice, presărate în interiorul unui volum dedicat jubileului centenar al Marii Uniri, tipărit în excepționale condiții grafice.

Ca prolegomene al excursului, de cea mai înaltă expresie academică, cititorul poate lectura o amplă tabula gratulatoria (akademos, de familia și de amiciția) și un consistent tabel cronologic, care ne oferă o schiță a principalelor repere și etape biografice, dar și o perspectivă asupra scrierilor (cum le numește Simion Dănilă), începând cu anul 1968 (care marchează debutul său editorial) până în prezent.

Ca germanist, Simion Dănilă a oferit spațiului cultural național tălmăciri de referință din lirica, dramaturgia și filozofia germană clasică și modernă: Goethe, Schiller (O antologie a liricii germane, Hestia, Tim. 1996), Wedekind. Fr. Nietzsche. Opere complete, ediția în 15 volume a lui Colli și Montinari (1998, Hestia, Timișoara, Premiul special pentru traducere al USR – 2013, pentru cele 7 volume din antumele lui Nietzsche), dar și traduceri din remarcabilele creații poetice și în proză ale unor autori din aria culturală a șvabilor bănățeni (Peter Jung, Andreas Lillin) au conturat și mai pregnant vocația literară a lui Simion Dănilă.

Volumul omagial cuprinde articole, studii, eseuri ce privesc direct creația și personalitatea lui Simion Dănilă, dar și materiale care abordează o problematică diversă: istorie, analiză literară, studii de lingvistică-onomastică – specialitatea lui S. Dănilă – și chiar muzicologie, dacă ne gândim la dimensiunea culturală a lui Nietzsche, tema predilectă a celui omagiat, Nietzsche pianistul și compozitorul […] O carte care, depășind cu eleganță clasicele stereotipuri festiviste, se citește aproape cu frenezie, ca un roman bun, un util exercițiu academic de devotament, admirație și prețuire pentru un cărturar de seamă al Banatului, cu care avem privilegiul să fim contemporani.”

Nu știu cum și din care motiv am neglijat aniversarea celor 75 de ani de viață ai scriitorului și traducătorului Simion Dănilă! Chiar nu știu cum s-a întâmplat de n-am reușit să scriu două rânduri pentru volumul dedicat maestrului Dănilă! Însă, am publicat, cu acest prilej, în revista „Bocșa culturală”, un amplu material aniversar semnat de scriitorul și publicistul Traian Galetaru, l-am felicitat pe prietenul Simi și am promis să mă revanșez într-un fel sau altul.

Iată, pentru că ziua în care maestrul și prietenul Simion Dănilă împlinește 78 de ani coincide cu Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și cu Ziua Bibliotecarului, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, Caraș-Severin, începem Săptămâna Națională a Bibliotecilor cu o expoziție de carte semnificativă pentru traducătorul, lingvistul, antologistul și prefațatorul Simion Dănilă.

La mulți ani, Simion Dănilă!

La mulți ani, dragi scriitori și editori!

La mulți ani, dragi colegi bibliotecari!

Un nou eveniment online

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România prezintă, prin intermediul studioului UZP -TV care transmite pe http://www.uzp.org.ro,simpozionul online „TUDOR ARGHEZI – DE LA POEZIE LA PAMFLET”, realizat de filiala„Tudor Arghezi” Craiova a UZPR, în parteneriat cu filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.

Vor susține comunicări despre viața și opera marelui poet ziariști și scriitori reputați dr.Mircea Pospai, președintele filialei Craiova a UZPR,  conf.univ. dr.Ioan Lascu, președintele filialei Craiova a USR, prof.univ. dr.Florea Firan, conf. univ. dr.Toma Grigorie și  Mircea Canțăr, directorul cotidianului „Cuvântul Libertății”, din Craiova. La încheierea dizertațiilor, artistul și actorul Sergiu Cioiu oferă un recital poetic, din lirica argheziană.

Transmisia online va fi duminică, 11 aprilie 2021, de la ora 17.00

Garda Națională de Mediu (din cadrul căreia face parte și Comisariatul Judeţean Hunedoara) este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.

Este un corp specializat în inspecție și control cu atribuții în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării și sancționării încălcărilor prevederilor legale privind protecția mediului.

Comisarii Gărzii Naționale de Mediu efectuează acțiuni de inspecție și control în domeniul legislației specifice poluării industriale și managementului riscului, substanțelor și preparatelor periculoase, biodiversității și ariilor naturale protejate, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în vigoare îndeosebi la operatorii economici care desfășoară activități cu impact sau impact semnificativ asupra mediului și care necesită deținerea autorizației de mediu sau autorizației integrate de mediu, avize de mediu, acord de mediu (după caz).

Privind activitatea GNM-CJ Hunedoara în prima parte a anului în curs, am solicitat câteva amănunte de la Comisarul Șef ec. Dorel Ovidiu BRETEAN (foto), care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a relatat:

– Comisarii din cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu au efectuat un număr total de 164 inspecţii, atât planificate, cât şi neplanificate.

Inspecţiile planificate au fost realizate conform Planului anual de activitate al Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu, la operatorii economici care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului şi se supun procedurii de reglementare.

În cadrul inspecţiilor neplanificate au fost înregistrate un număr de 156 controale: efectuate în urma sesizărilor – 34; de verificare a realizării măsurilor stabilite anterior – 1; în urma autosesizării – 12; dispuse de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu – 73; de verificare a respectării condiţiilor din actele de reglementare – 24; cu alte autorităţi, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu instituţii la nivel judeţean – 11 și pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact asupra mediului – 1.

Principalele neconformităţi constatate în urma controalelor efectuate în perioada menţionată au fost: nerespectarea prevederilor autorizaţiei/autorizației integrate de mediu/acordului de mediu; lipsa solicitării/obţinerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului; gestionarea necorespunzatoare a deșeurilor deținute sau generate în urma desfășurării activității.

În urma acestor controale, au fost aplicate 14 sancţiuni contravenţionale principale, respectiv 6 avertismente și 8 amenzi, în valoare totală de 223.600 lei.

Și încă un amănunt: a fost aplicată o sancțiune contravențională complementară privind sistarea activității unui operator economic și au fost transmise către APM Hunedoara două notificări prealabile privind suspendarea autorizației/autorizației integrate de mediu pentru nerespectarea condițiilor de funcționare menționate în actul de reglementare.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Cluburile de engleză intitulate Prepare Yourself for the FCE și Prepare Yourself for the CAE – după cum ne spunea prof. inițiator Cristina KALLAI (foto) – și care își desfășoară activitatea  săptămânal la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” (director prof. Anișor PÂRVU), au ca scop îmbunătățirea competențelor lingvistice de limba engleză a elevilor, precum și dezvoltarea competențelor de care aceștia au nevoie în cadrul sau în afara orelor de curs.

Examenele în limba engleză care se dau în urma unor programări, de obicei în centre universitare, au ca rezultat o diplomă internațională, care este recunoscută de multe instituții și angajatori, precum și de Ministerul Educației din România.

Având în vedere recunoașterea examenelor de către Ministerul Educației structurate pe nivelurile CECRL, pregătirea pentru acestea este pe deplin compatibilă cu programa școlară.

Promovarea examenelor Cambridge facilitează posibilitatea recunoașterii diplomelor cu caracter internațional. Elevii absolvenți ai studiilor liceale pot opta pentru utilizarea diplomele Cambridge pentru echivalarea probelor de competență lingvistică, în condițiile în care acestea sunt pe deplin compatibile cu programa școlară din România.

Clubul de engleză intitulat Prepare Yourself for the FCE se adresează elevilor de liceu care au cunoștințe de nivel mediu de limba engleză, în timp ce la clubul Prepare Yourself for the CAE participă elevi de liceu cu nivel avansat de limba engleză. Fiecare oră de curs se desfășoară online, o dată pe săptămână. Ambele cluburi reunesc elevi, care participă în mod regulat la cursuri de pregătire intensivă, necesare formării personalității și responsabilizării în propria formare.

Cluburile de pregătire Cambridge urmăresc să ajute elevii să își consolideze cunoștințele de limba engleză, să le ofere șansa de a opta pentru o mare varietate de material de pregătire și să crească stima de sine în propriile forțe și cunoștințe.

La colegiul nostru – după cum a adăugat prof. Olivia FIREANDA – aceste cursuri se organizează de patru ani, ele contribuind la educarea elevilor în elaborarea unui stil personal de autoexprimare și a unei imagini de sine pozitivă.

Elevii participanți la cursuri ne-au împărtășit câteva experiențe legate de examenul de pregătire Cambridge și de așteptările personale legate de posibilitatea de promovare a acestor examene.

„Inițial, am ales să particip la cursurile de pregătire CAE pentru a-mi îmbunătăți vocabularul și pentru a exersa cât mai mult limba engleză. Însă, pe parcurs, după ce doamna profesoară ne-a încurajat să ne pregătim pentru examen, mă gândesc să-l susțin și eu. Nu știu cât de mult m-ar putea ajuta la facultatea pe care aș dori s-o urmez, dar mai mult ca sigur se vor ivi ocazii să fac voluntariat într-o țară străină și acolo 100% mă va ajuta diploma. Sper să promovez examenul în momentul în care îl voi susține”- a declarat  Daria Dumbravă,elevă în clasa a XI-a.

Eleva Roxana Oaida, elevă în clasa a XII-a, ne-a scris: „Cel mai de preț dar pe care-l putem face noi înșine este de a investi în noi, în educație. Limba engleză este cea mai folosită limbă la nivel internațional, iar adăugarea unei diplome recunoscute la nivel internațional la portofoliul personal nu va face decât să-ți asigure un viitor mai promițător. Anual, mii de elevi se pregătesc pentru a susține acest tip de examen, iar în acest an mă număr și eu printre ei. Ceea ce m-a determinat să particip la pregătirea pentru aceste examen sunt profesorii dedicați și implicați, care pun suflet în ceea ce fac pentru ca reușita noastră să devină un vis împlinit. Consider că acest examen mă poate ajuta să port o conversație în limba engleză, pe o gamă variată de teme, îmi oferă oportunități mai bune de angajare, și poate cel mai important, are valabilitate nelimitată”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR