Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei – după cum ne spunea în exclusivitate prof. dr. Maria ȘTEFĂNIE (foto) – are drept scop conștientizarea opiniei publice cu privire la problemele legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.
Una dintre cele mai importante sărbători de mediu este Ziua Mondială a Apei, iar decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992.
Ziua Mondială a Apei se ține anual sub un anumit slogan. Anul 2021 a abordat o temă de interes global „Prețuiește Apa“. Trebuie să învățăm să prețuim cea mai importantă resursă a planetei, APA.
Ziua Mondială a Apei – 2021 s-a concentrat pe tema valorizării apei.
Această temă se extinde dincolo de problemele de stabilire a prețurilor pentru a include valoarea de mediu, socială și culturală pe care oamenii o acordă apei.
În fiecare an, Societatea ACTIVITATEA GOSCOM S.A., ORĂŞTIE organiza „Ziua Porților Deschise” pentru toți cei care doreau să afle mai multe despre apă, permițând accesul acestora la Stația de Tratare a Apei și Stația de Epurare a Apelor Uzate din Orăștie. Sute de elevi și adulți se bucurau să cunoască mai îndeaproape tot ceea ce ține de tratarea și epurarea apei.
Datorită pandemiei, în acest an, am marcat acest eveniment, Ziua Mondială a Apei 2021, în mediul ONLINE, prin intermediul unei Conferințe pe tema „Evaluarea apei”, urmată de o sesiune de comunicări științifice.
Am luat această decizie în contextul actual, când distanțarea socială alături de o igienă strictă reprezintă o modalitate simplă şi eficientă de a rămâne sănătoşi.
Avem nevoie mai mult ca oricând de accesul la resursele de apă și din acest motiv, este important să reamintim tuturor importanța acestei resurse mai ales acum când trecem prin această perioadă dificilă pentru noi toți.
Evenimentul a fost organizat online de Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu” Orăștie (director prof. Margareta Giurgiu) în parteneriat cu Societatea Activitatea Goscom Orăștie. Au participat elevi din clasele a IX-a și a X-a, cadre didactice și domnul director Fabius Tiberiu Kiszely.
Elevii au realizat și prezentat 9 lucrări interesante, referitoare la tema abordată.
Personal am prezentat un material referitor la legislația specifică apei, precum și la Directivele Europene din domeniul apei, iar domnul Fabius Tiberiu Kiszely – director al Societății Activitatea Goscom Orăștie, a susținut un material referitor la tratarea și epurarea apei din municipiul Orăștie punctând valoarea apei și importanța evenimentului sub genericul „Apa este izvorul vieții, prețuiți-o!”
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
(dialog cu Dolores DONGEA, solistă de muzică populară – câștigătoare, cu ani în urmă, a locului I la Festivalul Național „Floare mândră de Cinciș” desfășurat în localitatea Cinciș-Cerna)
Dolores DONGEA solistă de muzică populară
– Pentru cei care nu vă cunosc, punctați-ne câteva date biografice.
– Dansul și cântecul popular, psihologia și televiziunea. Între aceste pasiuni și profesii viața mea curge.
De la dansul popular am trecut la cântec, urmând Școala de Arte. Am participat la numeroase concursuri și festivaluri de folclor, iar mai apoi am intrat în studio pentru înregistări. Fără să las deoparte pasiunea pentru dans, mai târziu m-am specializat ca instructor și coregraf, iar de mai bine de 5 ani mă ocup de formația de dansuri a „Ansamblului Pusta Banatului” care are în componență peste 80 de membri, ansamblul susținut de Casa de Cultură din Timișoara.
Sunt licențiată în psihologie la Universitatea de Vest din Timișoara, având Formare în Psihoterapie de Familie și de Cuplu, absolventă a Programului de Masterat Management și supervizare în bunăstarea copilului și a familiei, angajată la Direcția de Asistență Socială a Municipiului Timișoara. Totodată, sunt pasionată de televiziune, astfel că, de mai bine de 10 ani realizez și moderez o emisiune de folclor la un post local, ca ulterior să se adauge în grila televiziunii și implicit în agenda mea și una de psihologie. Tare norocoasă sunt! Și ca să întăresc cele spuse mai devreme, vă spun că recent mi-ai găsit și alesul, așa încât, într-o zi frumoasă de martie, a 8-a mai exact din lună, ne-am unit destinele.
– Ce înseamnă a fi cântăreț de muzică populară?
– A fi cântăreț de muzică populară înseamnă a strânge în jurul tău oameni, a-i bucura, a-i alina. Aceasta este misiunea interpretului, iar modul în care reușeste să facă acest lucru ține de măiestria fiecăruia, de unicitatea vocii, al costumului, al repertorului, al personalității, al actului artistic în sine.
– De unde dragostea pentru cântecul popular și ce când?
– Dragostea pentru cântecul popular a apărut ca o extensie la dragostea față de dansul popular. În jurul vârstei de 7 ani am început să activez în cadrul unui ansamblu de cântece și dansuri populare din inima Banatului, Timișoara, la propriul îndemn. Atunci a apărut prima dorință și apropiere față de muzica populară, în fapt. Înconjurată fiind de artiști, de la instructori, coregrafi, soliști instrumentiști și vocali și până la dirijori, aceștia te inspiră în timp. Ba chiar în ceea ce mă privește, au avut rolul de a contribui la descoperirea de calități și abilități, iar pentru asta le mulțumesc.
– Când și unde ați debutat ca și cântăreață de muzică populară?
– Trebuie să vă dezvălui și să îmi exprim recunoștința și fericirea față de momentul debutului meu. A fost o reală onoare pentru mine ca acesta să aibă loc la TVR 2, în cadrul unei emisiuni de folclor, moderate de doamna Niculina Merceanu. Aveam 11 ani. A fost un moment fascinant, privit prin ochii mei de copil de atunci, dar și cu ochiul de adult, de acum.
– Ce a însemnat pentru dumneavoastră Festivalul de muzică populară „Floare mândră de Cinciș” și care a fost amprenta acestuia pe formarea dvs. ca și solistă?
– O experiență care te face să vrei să fii mai bun. Competiția mă atrage și astăzi, consider că, în acest fel evoluăm, învățăm. Situații noi, persoane noi, generații, cântece, stiluri diferite, o da…câtă diversitate și cât teren nou pe care să te poți dezvolta și autoperfecționa, atât personal cât și cultural-artistic. Trebuie să ne educăm în așa fel încât să putem extrage din orice experiență, punctele forte și cele slabe. Să tragem concluzii și să trasăm noi direcții de acțiune. Festivalul „Floare mândră de Cinciș” m-a învățat să fac lucrul ăsta. Aparițiile mele scenice au continuat să se îmbunătățească, să fie apreciate și valorizate, la fel cum s-a întâmplat și la Cinciș.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră spectatorul, iubitorul de cântec popular?
– Totul. El este oglinda noastră.
– Care a fost cea mai semnificativă satisfacție în calitate de interpretă a cântecului popular?
– Sunt multe. Probabil că cele în care simți și vezi că ești apreciat și admirat de către public, așa cum spuneam, el este oglinda. Iar dacă te uiți în ea și îți place ceea ce vezi, e firesc…ești împlinit!
– Ați avut și neîmpliniri?
– Nu. Așa cum vă spuneam, experiențele mai puțin pozitive au reprezentat noi contexte de a privi totul dintr-o altă perspectivă, de a face ceva diferit în scopul de a obține rezultatele mult așteptate.
– Aveți pe „agenda de lucru” și preocuparea pentru culegeri folclorice?
– Pe agenda de lucru imediat următoare, nu. Însă sunt deschisă la noi proiecte.
– În afara cântecului popular, aveți și alte pasiuni?
– O da! Dar asta nu exclude ceea ce fac în mod curent. În orice trebuie să existe pasiune. Fie că vine vorba de interpret vocal, psiholog, intructor sau prezentator TV, pasiunea și dragul nu trebuie să lipsească.
– Pentru viitorul ascensiunii dumneavoastră, ce alte gânduri vă frământă?
– Niciunul. Trecutul a fost, prezentul este și viitorul va fi. Aleg să trăiesc prezentul cu toate fațetele sale, iar cu adaptabilitate, deschidere și perspicacitate voi încerca să fac față oricărei provocări.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Povestea ce urmează face parte din categoria celor în care viaţa bate filmul, în care oamenii mişcă inimi. Ai fi tentat să crezi că doar în filme, pasiunea nemăsurată pentru dans şi muzică a unui tinere de 16 ani, poate fi luată în serios de către mama, de familie, de comunitate, autorităţi sau chiar de state. Si totuşi, exact aşa s-a întâmplat în urmă cu foarte mulţi ani când toate „planetele s-au aliniat” şi i-au deschis acesteia, drumul către India.
Reșițeanca Ramona Sav, povestește cu nostalgie…
– Am fost un copil de provincie care a avut curajul să-şi urmeze visul. Am simţit de mică o atracţie specială pentru dansul indian, pentru muzica şi filmele care erau la modă în copilăria mea. Sursă de insiraţie nu prea aveam la vremea aceea, erau doar pelicule care rulau la cinematografele din Reşiţa şi pe care le învăţasem pe de rost. Ceea ce la început părea o joacă, s-a transformat, apoi, într-un lucru cât se poate de real. Mama mă încuraja si mă susţinea mereu iar eu am început să mă documentez din diferite surse (atunci nu aveam calculator acasă iar internetul abia îşi făcea loc în cotidian) cărţi de la bibliotecă, documentare tv sau materiale publicitare. Mă interesa tot ce avea legătură cu India, cartea mea de căpătâi fiind „Maitreyi” de Mircea Eliade. Citeam despre civilizație, cultură, artă şi tradiţii și am început să învăț limba engleză, pentru că rusa și franceza predate la școală nu aveau cum să mă ajute prea mult. În timp ce colegii și prietenii mei visau America și în general Vest, eu ținteam spre polul opus, spre Orient, ceea ce multora li se părea imposibil de realizat. Probabil că de aceea nici nu am fost luată prea in serios decât atunci când lucrurile au început să prindă contur.
– Când s-a întâmplat asta, cu ce ocazie?
– Odată cu apariţia la televiziunea publică intr-o emisiune de divertisment, când am surprins pe multă lume cu povestea mea. Pe urmă, ţin minte, că am plecat cu mama la Ambasada Indiei, de ziua naţională a acestui stat (în 26 ianuarie) doar pentru a susţine un mic moment artistic fără să mă gândesc că acest lucru îmi va schimba viaţa! Pesemne că înalţii funcţionari din instituţie au fost foarte impresionaţi pentru că ambasadorul din vremea aceea m-a invitat la interviu. Era în anul 1995, aveam doar 17 ani şi eram in clasa a XI-a, când am obţinut prima bursă pentru studiul limbii hindi, în baza unui parteneriat româno-indian. Atunci am plecat, singură, cu avionul, fără să ştiu foarte bine limba engleză, fără vreo persoană cunoscută prin preajmă, dar a meritat fiindca această primă experienţă m-a călit şi mi-a dat aripi pe mai departe. Dupa cinci luni, în 1996, am revenit la Reşiţa unde mă aşteptau colegii de clasă şi profesorii dar şi examenul de bacalaureat pe care l-am luat cu brio. Odată încheiată această etapă, m-am înapoiat in India, la Mumbai, pentru desăvârşirea mea profesională. Urma şi bursa academică de studiu a artei dansului (două dintre cele şapte dansuri clasice indiene, caracteristice regiunilor acestui stat cu peste un miliard de locuitori).
Ramona Sav ştie că s-a născut sub zodia norocului şi că alegerea făcută în copilărie dintr-o joacă, a fost cea mai potrivită. „Pe plan profesional, pot să spun că am făcut tot ceea ce poate face un artist profesionist pentru a se face cunoscut. Am ajuns la Bollywood pentru mai multe roluri principale în seriale (dovadă fiind înregistrările postate pe Youtube), am lucrat în zona de entertainment, modelling, am participat la diverse show-uri de televiziune, si campanii publicitare, într-un cuvânt am activat în industria de divertisment, ceea ce în India, este foarte bine dezvoltată şi apreciată. Am fost prezentă la diferite acţiuni culturale, evenimente corporatiste sau lansări de produse”.
Odată cu trecerea anilor, s-a specializat în dans clasic, a devenit instructor de fitnes şi yoga dezvoltând o pasiune aparte pentru aerial yoga (o modalitate de practicare a acestui sport utilizând o eşarfă petrecută printr-un dispozitiv – scripet prins în tavan).
Din păcate, pandemia de coronavirus i-a dat toate planurile peste cap. În India, ca aproape peste tot în lume unde virusul este prezent, au fost impuse restricţii de mobilitate, distanţare socială şi au fost suspendate de mai bine de un an deja, toate activităţile artistice şi spectacolele cu public.
„În prezent sunt ocupată cu viața de soție şi de mamă, implicându-mă şi susţinându-l pe fiul meu de 13 ani, să depăşească greutăţile şi presiunea impusă de şcoala on-line. Sigur că încerc să îmi rezerv timp şi pentru mine, pentru dans, pentru a mă menţine în formă dar mă dedic şi celorlalte pasiuni pe care mi le-am descoperit pe parcursul anilor în principal yoga şi meditaţia.”
Familia Ramonei Sav a luat în calcul să părăsească India.
– Scenariul de a ne întoarce toţi trei în România, îl aveam planificat de mai demult, încă dinainte de pandemie. Din păcate în momentul de față suntem în aşteptare şi o grămadă de motive ne împiedică să luăm o decizie in acest sens. În primul rând trebuie să vedem cum va evolua situaţia sanitară în lume, apoi să alegem oraşul unde să ne așezăm (Timişoara, Cluj, Braşov sau Bucureşti) pe urmă să găsim școala potrivită pentru Ivy. Soţul meu, Bhupender Sharma, nu are probleme de mobilitate, el se adaptează uşor, e un fel de cetăţean planetar pentru că a călătorit mult prin lume fiind specialist manager în industria de exploatare a zăcămintelor naturale. Chiar dacă este cetăţean indian, timp de zece ani a locuit şi in Rusia.
– De ce vă doriţi revenirea tocmai în Romania, doar aveţi profesii care v-ar avantaja oriunde în Europa, în America pentru că vorbiţi în familie engleza si limba hindi ?
– România este locul unde îmi încarc bateriile, este și va rămâne “acasă” indiferent unde voi alege să traiesc. Nici nu ştiţi cât de frumoasă şi verde e ţara asta şi mult mai puţin poluată decât India! Fiul meu iubește Reșița, oraşul în care m-am născut poate mai mult decât mine chiar dacă a petrecut doar câteva vacanţe aici. Mulți cred că trăind în altă țară, identitatea se diminuează, însă dimpotrivă, printre străini sunt situații și momente când simți mai românește decât dacă ai fi, aici, acasă, în România. Am întâlnit indieni care ştiu cine e Nadia, au auzit despre Castelul Bran și Vlad Țepeș dar și persoane, destul de numeroase, care atunci când le spun ca sunt din România, mă identifică „aaa, parte din Rusia”…şi mereu trebuie să explic că noi suntem un popor distinct din Europa cu limbă şi identitate proprie.
De ce vreau să revenim în România? În primul rând pentru fiul meu! El e mare iubitor de natură şi amator de sporturi extreme (bicicleta, skate) pe care din pacate în India nu le poate practica, acolo fiind la putere criketul şi tenisul. In plus este şi o chestiune de cultură. Familiile indiene preferă să fie preocupate de educaţia copiilor, decât de a-i transforma în sportivi. Părinţii îşi văd copiii mai degrabă medici sau IT-isti, decât atleţi, baschetbalişti sau fotbalişti. Eu îi las libertatea să aleagă şi să iubească mişcarea, îmi doresc să fie un luptător, să aibă spirit de campion! Şi am să-l încurajez să facă asta! Deja am început să studiem împreună limba română, cu ajutorul cursurilor oferite pentru străini de site-uri româneşti.
Mai am un motiv pentru care îmi doresc să revin în România! Societatea indiană este destul de exigentă, are alte așteptări de la un artist străin care, în viziunea ei, trebuie să interpreteze alte stiluri, de pildă belly dance, can-can, samba şi nicidecum dansuri indiene (deci, nu poţi fi Profet în ţara nimănui). Sunt puţini cei care încă mai apreciază dansurile tradiţionale şi cele clasice, pe care le-am studiat.
Şi apoi eu vreau să continui dansul, visez la clipa când voi putea deschide propria mea şcoală de dans şi atunci voi avea libertatea să aleg felul în care îmi pun în valoare cunoştinţele, arta şi tehnica dobândite în atâţia ani de muncă stăruitoare. Vreau să încurajez tinerele generaţii să conştientizeze prezenţa oportunităţilor de a experimenta deprinderi vocaţionale în cât mai multe domenii mai ales artistice. Cu cât sunt mai numeroase şi mai diferite, cu atât cresc şansele de cunoaştere şi dezvoltare a unor aprtitudini speciale care asigura performanţă. Nimic nu e mai plăcut pe lume decît să faci ceea ce îţi place!
de 
UZPR CARAS SEVERIN 
