• 

• 

• 

• 

• 

• 

„Oravița este un orășel bătrân, construit din vremuri greu memorabile pe versantul de vest al Semenicului” (Pop Simion), dar „la Oravița viața pulsează în plină romanță. Parcă aici s-ar fi concentrat tot romantismul cărășenilor” (Virgil Birou). Iar noi, cei care vizităm adesea Oravița, și astăzi confirmăm ambele afirmații.

Oravița este orășelul cu parfum de epocă, este micul burg al sensurilor unice, care te farmecă prin arhitectură și străduțe înguste, este orășelul care păstrează amintiri nemuritoare ale trecerii prin el a unor personalități precum Mihai Eminescu, George Enescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga sau Camil Petrescu. Este „frumos ca ploaia verii…, ca mugurul în pragul primăverii…”, este „duios ca o bunică/ trăindu-și visul ei baroc/ în vechi brocarduri cu miros de busuioc…” spune poetul Nicolae Murgu.

Oravița este locul în care bocșeanul Tata Oancea a fost ucenic, a învățat să sculpteze și a realizat, în perioada 1929 – 1934, revista „Vasiova”, pe frontispiciul căreia este consemnat: „Redacţia şi Administraţia: unde dă Dumnezeu, deocamdată Oraviţa,  str. Principaă, 55 sau str. A. Şaguna 104”.

Așadar, Oravița este orășelul în care fiecare casă are propria istorie.

 Într-una dintre aceste case, care adăpostește astăzi Muzeul de monetărie imperială, vineri 26 februarie 2021, o grupare culturală coordonată de istoricul și scriitorul Ionel Bota a organizat cea de-a XXXII-a ediție a Colocviilor „Presă și cultură în Banatul Cărășan”.

Potrivit tradiției acestor colocvii, reprezentanți ai culturii Banatului și scriitori de pe plaiul bănățean au fost prezenți cu reviste, cărți și publicații pentru a îmblânzi pandemia prin cultură și poezie.

Din Țara Almăjului, poetul Iosif Băcilă și prof. Pavel Panduru au prezentat revista „Almăjana”, precum și cărți reprezentative ale zonei: „Valea Almăjului – Oameni și fapte” – patru volume trudite de Florina Maria Băcilă și Iosif Băcilă, dar și un frumos volum de versuri semnat Iosif Băcilă, prefațat de Constantin Teodorescu și postfațat de Ilie Chelariu și Ionel Bota.

Bocșa culturală a fost reprezentată de Gabriela și Tiberiu Șerban, iar volume precum „Catalogul cărților cu autograf de la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa” sau „Gânduri către Dumnezeu”, realizate sub egida bibliotecii bocșene, au fost aduse în atenția publicului alături de revista trimestrială „Bocșa culturală”, apărută cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, aflată în  anul XXI de apariție la editura TIM din Reșița.

Ca de obicei, și Anina culturală a fost prezentă prin inimoșii ei slujitori: Mihai Chiper și ing. Nicolae Marișescu, dimpreună cu revista „Arcadia”.

La această a XXXII-a ediție a Colocviilor „Presă și cultură în Banatul Cărășan” au fost prezenți și lugojeni. Lugojul cultural a fost reprezentat de scriitoarea Mia Rogobete, care i-a fost alături poetei Loredana Livia Lupescu pentru o frumoasă întâmplare cultural-editorială: prezentarea volumului de poezie „Doar veșnicia…”, volum apărut la Oravița, Clubul Mitteleuropa în 2020, semnat de Loredana Livia Lupescu, îngrijit de Ioan Gheorghe Chiran și postfațat de Ionel Bota.

Din Valea Bistrei (Bucova) a venit la Oravița prof. Adriana Ilin, cea care i-a adus un omagiu muzicologului Dumitru Jompan prin prezentarea celor mai recente publicații care aparțin dirijorului de la Marga; în același timp, Adriana Ilin și-a prezentat un nou volum de poezie intitulat „Cu alte cuvinte”, apărut la Clubul orăvițan Mitteleuropa în 2019, volum care beneficiazaă de o  postfață sub semnătura criticului și istoricului literar Ionel Bota.

Despre Oravița culturală, despre revistele și publicațiile orăvițene, a vorbit în cadrul acestor colocvii directorul revistei „Oravița. confluențe culturale, istorice, artistice”, Ion Gheorghe Chiran.

De asemenea, a fost prezentată și dăruită celor prezenți revista de cultură europeană „Arte” (director Daniela Marchetti), revistă în paginile căreia se regăsesc semnăturile multora dintre participanți.

Cea de-a XXXII-a ediție a Colocviilor „Presă și cultură în Banatul Cărășan” s-a dovedit a fi o întâlnire a unor pasionați de cultură și carte, a unor slujitori ai condeiului și truditori pe tărâmul din ce în ce mai anevoios al culturii. Un eveniment derulat sub auspiciile Prieteniei, provocând, parcă, o rezistență prin cultură împotriva pandemiei. Felicitări, tuturor!

• 

• 

Formația muzicală „Intermezzo”, activă sub tutela Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, a apărut în public pentru prima oară sub acest nume, la Reșița, în 20 ianuarie 2016. De atunci până în prezent, „Intermezzo” a participat la aproape toate manifestările importante ale etniei germane din Banatul Montan, fiind totodată invitată și în Austria și Ungaria. În perioada 20 ianuarie 2016 – 1 martie 2021 a apărut de 162 de ori în cadrul unor manifestări în 19 localități din țară și peste hotare.

Dintre realizările formației până în prezent se pot enumera cele două imprimări: în anul 2018 imprimă alături de corul „Franz Stürmer” un CD de muzică tradițională germană din Banatul Montan, sub genericul „Salutări din Banatul Montan / Gruss aus dem Banater Bergland, Nr. 3”, iar în anul 2020 apare, sub aceeași denumire, volumul 4, de data aceasta cu înregistrări interpretate doar de „Intermezzo”.

Componenții formației au fost de-a lungul celor 5 ani de activitate până în prezent: Lucian Duca (coordonatorul formației) / chitară, Marianne Chirilovici / voce, pr. János Várga / voce, Camelia Duca / voce, Walter Karl Fleck / orgă electronică precum și Corina & Harald Bouda / percuție și chitară. În prezent, Marianne Chirilovici și Lucian Duca încântă publicul iubitor de muzică bună, chiar dacă, din motive pandemice, nu atât de des cum și-ar dori-o atât publicul iubitor, cât și ei însăși.

Formația „Intermezzo” se prezintă online, de Ziua Mărțișorului 2021, publicului, începând cu ora 17.00, cu CD-ul de muzică tradițională germană din Banatul Montan, „Salutări din Banatul Montan / Gruss aus dem Banater Bergland, Nr. 4”, sărbătorind în acest mod împlinirea a 5 ani de activitate.

Erwin Josef Țigla

Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a II-a. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Dascălu-Bogdan, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!
În perioada 1 – 15 martie 2021 vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, luni, 1 martie 2021, vom citi răspunsurile / gândurile scriitorului Jan Cornelius și ale tânărului medic Mihai Andrei Cheregi:
Jan Cornelius, scriitor, Düsseldorf / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Eu sunt născut la Reșița și am locuit la Reșița până la vârsta de 19 ani, apoi am plecat la facultate, la Timișoara, iar în 1977 am fugit de regimul comunist în Germania.
O, ești din Reșița! îmi spun ades prieteni scriitori din București, Cluj sau Iași, ca să nu mai vorbim de Timișoara, și zâmbesc toți plini de simpatie și bunăvoință, asta arată cât de pozitivă și unică este imaginea acestui oraș în conștiința țării. Deci la Reșița mi-am petrecut copilăria și adolescența, etape esențiale ale vieții, am avut profesori buni acolo și am avut norocul să întâlnesc multe spirite luminate și deschise, în ciuda restricțiilor cumplite ale dictaturii.
Industria Reșiței a fost omniprezentă în viața mea în această perioadă, cu furnalele și laminoarele din oraș și cu fumul care se înălța mereu din coșurile uzinelor și sunetul sirenei dimineața la șapte, la începerea schimbului, și la ora trei și la ora zece sau unsprezece, când se termina schimbul, acest sunet făcând parte din cotidianul meu precum răsăritul și apusul soarelui. La orele acelea, orașul se umplea brusc de oameni, mii de muncitori apăreau pe stradă, era o animație enormă și se auzeau frânturi de dialoguri atât în română, cât și în germană pentru că aceste două națiuni au trăit și conviețuit cât se poate de armonios în perioada aceea la Reșița. Fumul și funinginea făceau parte din viață mea zilnică, dar nici nu le băgam în seamă, era problema mamei să spele cămașa albă care seara era gri, dacă te plimbai prin oraș o vreme.
Tatăl meu a fost muncitor, lăcătuș mecanic, la uzinele din Reșița, asta a fost legătura mea cea mai nemijlocită cu uzinele, lucra din greu acolo, uneori două schimburi la rând și venea ades cu ochii înroșiți de oboseală, dar și mândru de realizările de acolo. Pe mine, în schimb, mă interesau cărțile și iar cărțile și biblioteca de la Casă de Cultură, la uzină nu am intrat decât în cadrul orelor de atelier de la școală, însă fără fabrici și uzine, fără ritmul acela trepidant impus de sirene, orașul e inimaginabil pentru mine, dacă mă gândesc la copilărie.
Orașul s-a schimbat azi radical, uzinele au fost închise, apa Bârzavei este curată și aerul e curat de asemenea, dar au dispărut și muncitorii și ritmul trepidant al vieții. Nu glorific nicidecum trecutul, a fost multă sărăcie pe timpuri și viața n-a fost deloc ușoară în dictatură, și desigur că libertatea de azi e mai de preț decât orice, însă acuma problemele sunt de alt ordin. Un prieten mi-a arătat la o vizită că o treime din luminile blocurilor sunt seara stinse, dat fiind că o mare parte din populație lucrează în străinătate, la Reșița nu prea mai este de lucru, situația e tristă, totul a intrat într-o stare de semiletargie, din păcate.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Nu vreau să fac uz de formule standard, dar ce altceva pot dori locuitorilor Reșiței decât un viitor minunat, care să aducă din nou viață și energie în acest oraș. Îl cunosc oarecum pe primarul Ioan Popa care, împreună cu mulți alții, a dovedit în ultimul timp multă inițiativă și spirit pragmatic în revitalizarea și înfrumusețarea orașului ajuns o semiruină, le doresc locuitorilor Reșiței o continuare rapidă a drumului în această direcție. La ora actuală, după câte știu, se produce acolo o reprofilare a orașului în domeniul producției, îi doresc orașului să găsească o cale să-și valorifice talentele și energia și să oprească emigrarea înspre alte tărâmuri.

Mihai Andrei Cheregi, medic, Waiblingen / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița este orașul unde m-am născut și am crescut până la vârsta majoratului, este locul unde părinții și bunica mea, dar și o parte din prietenii mei care n-au ales drumul Timișoarei sau străinătății încă locuiesc, este orașul pe care îl port în suflet și unde mereu mă întorc cu drag. Copilăria trăită atât în „Lunca” mea iubită, cât și în splendorile naturii aflate în împrejurimi, meciurile trăite pe Stadionul „Mircea Chivu”, „nebuniile nevinovate ale tinereții”, toate aceste amintiri le port mereu oriunde aș fi.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Reșițenilor mei le trimit să aibă parte de un an mai prosper, după ce 2020 a fost pentru toată lumea un an dificil și cu pierderi pe diferite planuri. Atragerea de noi investitori și formarea unor noi locuri de muncă să fie dorite și realizabile. Reșița nu mai e de mult „Cetatea de foc a Banatului”, da, este de datoria noastră, a tuturor reșițenilor, să o aducem din nou într-un loc fruntaș.