Anul trecut, în 3 iulie 2020, ca un preambul la ceea ce sărbătorim anul acesta, 250 de ani de industrie reșițeană (3 iulie 1771 – 3 iulie 2021), Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din municipiul de pe Bârzava vernisajul expoziției de artă plastică „Reșița 249 – Timp și contratimp”, o expoziție colectivă la care au participat, cu un număr de maxim 3 lucrări / expozant, Angelica Chici (Jimbolia), Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), Luciana Cristina Ionescu (București), Elza Kaba (Jimbolia), Sandra Leila M. (Reșița), Gheorghe Molin (Reșița), Lia Popescu (Timișoara), Nik Potocean (Bocșa), Maria Tudur (Reșița), Tatiana Țibru (Reșița) și Lia Reghina Țîrnoveanu (Timișoara), lucrări având ca tematică principală Reșița și împrejurimile sale / industria și arhitectura locului, natura, spiritul autentic al spațiului de la poalele Semenicului. Această expoziție a fost între timp itinerată, ea fiind prezentată cu succes atât la Reșița, cât și la Caransebeș și Moldova Nouă.

Anul acesta vom continua periplul acestei expoziții, de data aceasta sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”, sperând ca și alți artiști să ni se alăture în acest sens. De aceea, organizatorii lansează invitația artiștilor plastici iubitori ai spiritului locului, ai Reșiței, de a contribui cu creații proprii la organizarea acestei expoziții de artă plastică dedicată patriei princeps, adică acestei minunate comunități de pe malurile Bârzavei, care va sărbători în anul acesta un sfert de mileniu de industrie. Numărul maxim de lucrări acceptate de la un singur participant este de trei, acesta putând fi cetățean român sau de pe alte meleaguri, nefiind îngrădită participarea nimănuia. Lucrările pot fi realizate în diferite tehnici, de diferite mărimi, pot fi prezentate și lucrări mai vechi, realizate după 2016, adică din după aniversarea a 245 de ani, anul în care noi, organizatorii, am început să ne pregătim deja pentru sărbătorirea celor 250 de veri industriale ale Reșiței. Pot fi trimise lucrări realizate de artiști plastici consacrați, cu mai multe expoziții personale la activ, dar și de către debutanți, de cei care se inițiază sau doresc să se inițieze în artele plastice. De asemenea, se acceptă și lucrări ale copiilor și elevilor până la vârsta de 18 ani, care vor fi însă prezentate separat de celelalte lucrări.

Așa cum am prezentat deja, rezultatul acestei continuări a inițiativei de anul trecut constă în organizarea unei expoziții itinerante, care să fie prezentată pentru prima oară la Reșița, în preajma zilei de 3 iulie 2021, urmând apoi a fi prezentată și în alte centre din țară și de peste hotare. Se va avea în vedere ca din lucrările trimise deja sau în curs de trimitere să se realizeze vederi, precum și publicarea acestor creații în cărți ce vor apărea în perioada următoare, dedicate jubileului reșițean.

Termenul limită de trimitere a lucrărilor (pictură, grafică, sculptură, artă decorativă) este de 5 iunie 2021, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, Bd. Revoluția din Decembrie nr. 22, 320086 Reșița, iar imaginile lucrărilor se vor trimite și în format electronic, imagine jpg, la adresa de e-mail contact@erwinjoseftigla.ro. până în data de 1 iunie a.c.

Proiectul se desfășoară în continuare sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Așteptăm așadar cu nerăbdare de la cei interesați lucrările care vor fi expuse alături de cele deja prezente anul trecut, sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”.

Erwin Josef Țigla

Școala Gimnazială „Avram Iancu” Baia de Criș, după cum ne spunea prof. Alexandru IGA (foto), în calitatea sa de director – duce mai departe cu mândrie și demnitate valorile și principiile care stau la baza unui învățământ de calitate. Reţeaua de învăţământ, de pe raza comunei este compusă din: Școala Gimnazială „Avram Iancu” (clasele I – VIII) – la Baia de Criș, școli primare (clasele CP – IV) la Rişculiţa şi Ţebea și grădiniţe – la Baia de Criş, Rişculiţa şi Ţebea.                                

În toate aceste instituții, profesorii, alături de elevi, conturează în fiecare zi o frumoasă carte a înțelepciunii care ulterior este purtată prin puterea graiului și a faptelor peste tot în lume. Acest feed-back pozitiv din partea elevilor ne motivează să fim implicați activ în procesul instructiv-educativ și în același timp să ținem pasul cu schimbările care au loc în educație.              

Raportându-ne la schimbările din educație, putem spune că anul școlar 2020-2021 a fost un an diferit pentru noi, cadrele didactice. Predarea online, o nouă dimensiune a educației, a fost o reală provocare pentru noi deoarece a trebuit să armonizăm tehnologia cu realitățile socio-economice. Din fericire, în acest sens, am avut  parte de sprijinul Primăriei Baia de Criș astfel încât toți elevii au primit tablete care le-au permis să se conecteze la orele online.                        

Pentru că în centrul activității noastre stă elevul, încercăm în permanență să modernizăm și să îmbunătățim baza materială a școlii. Cu sprijinul Primăriei, în acest an școlar, continuăm procesul de digitalizare și modernizare a școlii. În momentul de față, avem trei proiecte în curs de derulare. Primul proiect vizează continuarea digitalizării – profesorii vor primi laptopuri, iar în clase se vor instala table SMART. Celelalte două proiecte se axează pe modernizarea bazei sportive și materiale ale școlii.           

La nivel de instituție, alături de colegii mei, ne propunem să venim în completarea proiectelor menționate. Dorim să dăm un aer modern laboratorului de informatică, să înființăm o asociație de părinți – profesori, dar și să renovăm sera din curtea școlii gimnaziale. Toate aceste inițiative ne vor permite să oferim elevilor condiții optime de studiu, dar și experiențe de formare constructive pentru dobândirea de aptitudini și competențe necesare în viață.                                                                                             

Deși în contextul pandemiei, interacțiunile directe au fost limitate, nu am renunțat la parteneriate, cum ar fi cel cu fundația „Noi Orizonturi” care gestionează cluburile Impact. Un astfel de club activează și în școala noastră și contribuie la dezvoltarea personală a elevilor noștri. Așteptăm cu nerăbdare să reluăm toate activitățile de voluntariat, de autocunoaștere și de socializare care completează activitățile de la școală.                                    

Ne găsim astfel în acord cu afirmația lui Jean Piaget: „scopul educației nu este să crești volumul de cunoștințe, ci să creezi posibilitatea ca un copil să descopere și să inventeze, de a crea oameni care sunt capabili de lucruri noi”. Prin tot ceea ce facem la Școala Gimnazială „Avram Iancu” Baia de Criș, încercăm să oferim elevilor noștri cadrul optim pentru dezvoltarea personalității, dar și un mediu în care activitățile de învățare să alterneze cu cele extrașcolare.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Pandemia COVID-19 mi-a schimbat viața, mie și multor altor milioane de oameni, în cel mai cumplit și nebănuit mod – ne spunea cu o emoție firească dr. Carollina RADU (foto) din Hunedoara.

În 2019, conform asigurărilor experților naționali și mondiali în sănătate, infecția cu virusul nou, covid 19, urma să fie o gripă, un pic mai severă. Așa se exprimau la acea dată, specialiștii în sănătate din România și din întreaga lume. S-au înșelat amarnic! Este puțin spus, deoarece  tzunami-ul care avea să zguduie din temelii planeta, a reușit să ne schimbe într-un mod nefast, destinele tuturor, așa cum nimeni nu se aștepta.

Am trecut printr-un coșmar, timp de 9 luni cât am mai lucrat în secția de boli infecțioase a Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” – Hundoara, văzându-mi prieteni dragi, colege, medici sau pur și simplu pacienți, pe care eram obișnuită să îi diagnostichez și tratez cu succes.

Teama mea cea mai mare a fost să nu mă infectez eu, deoarece în familia mea, soțul suferea de diabet, obezitate morbidă, hipertensiune. Mama mea, în vârstă de 83 de ani, locuiește de ani buni cu noi și suferea de multe boli cronice, așa încât și pe ea puteam să o contaminez, la fel de ușor ca pe soțul meu, cu toții victime sigure, în cazul infectării, de la mine, cu temutul virus.

Întotdeauna, de ce ți-e teamă, nu scapi sau poate am ascuns undeva în subconștient informația asta nefastă care a continuat să lucreze, pe cont propriu și o dată zarurile aruncate, a fost doar o problemă de timp să se materializeze.

…Colega de birou a soțului meu, împreună cu soțul acesteia, au fost confirmați pozitivi, cu testul PCR pentru  virusul covid 19. Eram chiar eu de gardă.

Peste câteva zile, a fost confirmat și soțul meu. A fost internat de urgență și, în ciuda tratamentului instituit rapid, prin mobilizarea exemplară a colegilor, din toate secțiile – UPU, Pneumologie, ATI, Imagistică etc., după o zi, evoluția a fost nefavorabilă și a fost transferat în secția ATI. Mulțumesc lui Dumnezeu că au fost locuri în ATI.

Mi se părea că trăiesc un coșmar. Suntem o familie împlinită, cu un fiu minunat, absolvent al unei prestigioase facultăți de medicină din țară, avem o viață frumoasă, ne făceam planuri pentru pensionarea mea.

Dar dintr-o dată, totul s-a năruit cu repeziciunea cu care apa distruge un castel de nisip. Am stat lângă soțul meu, cât mai mult posibil, pe perioada îngrijirii în ATI, rugându-mă să mă trezesc din coșmarul în care mă aflam. Mă rugam împreună cu el, la Dumnezeu, să ne ajute și să nu ne părăsească și nu înțelegeam de ce trecem prin acest Purgatoriu.

Mă gândeam că totul este doar un vis urât și trebuie să mă trezesc în liniștea și confortul casei noastre, alături de IUBI, așa cum îl alint eu pe soțul meu bun și minunat. Soțul meu este cel mai bun om pe care îl cunosc, iubitor de oameni și de viață, pentru că este născut în zodia Leului, un semn zodiacal puternic. Nu ar fi în stare să facă rău nici unei gâze. Și pentru asta nu înțelegeam de ce? De ce tocmai omul ăsta bun și minunat, care iubește viața și care a trăit-o frumos, în pace și bună înțelegere cu toți, iubit de familie, colegi, prieteni, de ce tocmai el să fie încă o victimă a virusului ticălos și nemilos? Stăteam singură în dormitor și așteptam să îi aud pașii apăsați cu care își făcea intrarea în casă și pe scări. Mama mea, spunea despre intrarea lui zgomotoasă, că era asemeni unui zmeu, care aruncă buzduganul înainte de a intra în castel. Și avea dreptate!

Acum, nimeni nu tulbura liniștea casei în care eram doar eu, mama și cățeaua Blakie. Și ea suferea! După plecarea la spital a soțului meu, a stat aproape permanent în fața biroului soțului meu, apatică și nefericită. Și ea știa ce tragedie ne-a lovit!

După câteva zile cu evoluție oscilantă, minunea s-a produs. Soțul meu a primit pe lângă medicamentele din protocol și un medicament nou, promițător, cu șanse mari de vindecare, administrat în timp util pacienților cu forme severe de infecție covid. Dumnezeu cu siguranță ne-a ascultat rugăciunile și ne-a ajutat încă o dată. La sfârșitul curei de tratament, starea generală s-a ameliorat treptat și am avut garanția că este salvat.

Pot spune că această tristă experiență, cu un final fericit, ne-a schimbat mult viața. Am ieșit la pensie și am decis să lăsăm la o parte multe din angajamentele profesionale. Ne dedicăm mai mult timp unul altuia și mulțumim bunului Dumnezeu și tuturor celor care ne-au fost alături, pentru a putea trece peste această tristă întâmplare. El este unul dintre cei care au fost la un pas de a-și pierde viața. Mă gândesc cu mare tristețe la colegii și prietenii mei minunați care au pierdut lupta cu virusul ticălos. Nu le-am șters și nu le voi șterge numerele de telefon din agenda mea, pentru că așa  mă gândesc că nu i-am pierdut.

Și pentru această șansă pe care Dumnezeu ne-a dat-o, am înțeles încă o dată că trebuie să trăim intens și frumos fiecare zi, ca și când ar fi ultima. Și să nu uităm să mulțumim bunului Dumnezeu pentru fiecare zi minunată pe care ne-o dăruiește!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

– Carmen MUNTEAN, ești născută și crescută într-o zonă etnografică de legendă în peisajul cultural românesc.

– Da, m-am născut în satul Hășdău, comuna Toplița din Ținutul Pădurenilor unde am și copilărit, cunoscând bine tradițiile și obiceiurile din sat și din satele pădurenești. Din acest spațiu cu o bogăție folclorică unică și de o mare originalitate s-au ridicat talente excepționale, cum a fost Drăgan Muntean, iar între valorile folclorului pădurenesc actual, cred că mă înscriu și eu.

– Ce înseamnă pentru tine cântecul popular ?

– Locul în care m-am născut mi-a oferit șansa unică de a cunoaște marile valori ale folclorului pădurenesc, bogăția și varietatea acestuia. Pentru mine cântecul popular este viața mea. Prin folclorul pădurenesc am cunoscut locuri și oameni, intrând în contact cu tot ce are mai valoros cântecul popular românesc, folclorul nostru fiind cel mai important brand al României. Pot spune că, dacă la ora actuală numele meu este cunoscut în județ și în țară, este o consecință a cântecului popular, care mi-a deschis uși și porți, altfel inaccesibile pentru mine. Cântecul popular îmi dă liniștea și puterea de a trece peste greutățile vieții, ca să nu mai vorbesc de satisfacția apariției în fața publicului spectator sau pe ecranele diverselor posturi Tv, ori pe undele radio.

– De când ai început să interpretezi cântece populare?

– Copil fiind eram foarte atentă la fetele mai mari și mai ales la femeile măritate care cântau la nunți și la înmormântări sau cu diverse alte prilejuri. Când am mers la școală am fost remarcată pentru calitățile mele vocale, iar la serbările școlare cântam de fiecare dată.

Aveam deja opt ani, când am cântat într-un spectacol cu marele rapsod Drăgan Muntean, iar de atunci mereu la diferite spectacole.

– Care este zona folclorică pe care o reprezinți?

– Reprezint zona Ţinutul Pădurenilor. Cunoscuta etnografă Elena Secoşan, care a cercetat mulţi ani zona, spunea despre pădurenii Hunedoarei că „sunt o comoară etnografică unică, o arhivă de documente vii…”.

Folclorul este deosebit de bogat în Ţinutul Pădurenilor. Dansurile specifice zonei sunt: „Jocul de doi”, „Brâul”, „Spicul de grâu” şi „Ardeleana”. Cu excepţia „Jocului de doi” care este de perechi, celelalte trei se joacă în grup. De altfel se pare că dansul popular a fost şi a rămas, marea pasiune a pădurenilor. După o statistică făcută de etnologul Rusalin Işfănoni (pădurean și el), pădurenii participau la joc cam 90 de zile dintr-un an: la şezători, în toate duminicile (exceptând posturile), la nunţi, nedei sau când plecau feciorii în armată.

Dintre acestea, jocul duminical era obiceiul tradiţional cel mai frecventat de tineri. De asemenea, nedeia este printre cele mai mari sărbători din acest ţinut. Nedeile se ţineau eşalonat, în duminicile lunilor de vară în fiecare sat.

Chiar dacă o bună parte din această zestre excepţională pentru cultura populară românească nu se mai păstrează în formele ei tradiţionale, totuşi în multe sate din Ţinutul Pădurenilor vom regăsi încă aspecte care au dat atâta originalitate acestei zone.

– Te ocupi și de culegeri folclorice?

– Tot repertoriul meu se axează pe cântecele culese din satul natal, dar și din celelalte sate pădurenești. Deși locul meu de muncă (sunt asistentă medicală la Spitalul Județean de Urgență din Deva) nu îmi permite să fac deplasări prea dese pentru culegeri folclorice, totuși în weekend și când am zile libere, mă deplasez în zonă de unde culeg, de la femeile mai în vârstă, cântece pe care ele le-au păstrat cu sfințenie.

– Prezintă-ne un succes deosebit din carieră.

– Cel mai important trofeu l-am obținut tot în Ținutul Pădurenilor, la concursul ,,Moștenitorii”, desfășurat în cadrul Festivalului Pădurenilor.

– Ai avut o neîmplinire în activitatea artistică?

– Poate că cea mai mare neîmplinire în cariera mea artistică este faptul că nu am cules mai multe cântece din această fascinantă și unică zonă folclorică. O adevărată comoară folclorică se duce odată cu dispariția celor mai în vârstă, care încă mai conservă mari valori autentice.

– Ce înseamnă pentru tine spectatorul- iubitorul de folclor?

– Apariția în fața publicului spectator este cea mai mare satisfacție pentru un interpret de folclor, aici se dă marele examen în ceea ce privește calitățile tale vocale și valoarea artistică a repertoriului ales. Spectatorul este cel mai important juriu în fața căruia îți dai examenul la fiecare spectacol, el este cel mai bun și sever judecător al calităților tale artistice.

–  Care îți sunt gândurile de viitor?

– În ultima perioadă am cules multe cântece din zonă, acest bogat material este acum în prelucrare, urmând să fie materializat în trei albume cu doine și cântece de joc din Ținutul Pădurenilor.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR