Recent, la Tribunalul Hunedoara, a avut loc Adunarea Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia doamna judecător Mihaela-Aurelia CONTA (foto) – președintele Tribunalului a prezentat Raportul de activitate pe anul 2020.

Pe acest fond, o rugăm să ne ofere câteva amănunte.

„În anul 2020 Tribunalul Hunedoara a înregistrat un volum de activitate (stoc plus dosare nou intrate) de 12599 de cauze pe rol, în creștere cu 171 de cauze față de anul 2019 când numărul dosarelor pe rol a fost de 12428.

Volumul de activitate pe secții la nivelul Tribunalului Hunedoara, a fost următorul:

Secția I Civilă a fost învestită, în anul 2020, cu soluționarea unui număr de 5962 cauze; Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal cu 5153 cauze; Secția Penală cu 1484 cauze.

La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2020, s-a înregistrat o încărcătură de 615,3 cauze/judecător.

Separat pe secții, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/judecător a fost la Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, unde s-a înregistrat un număr mediu de 646,7 cauze/judecător, față de 643,5 cauze/judecător la Secția I Civilă și 367,7 cauze/judecător la Secția Penală.

Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competență a Tribunalului Hunedoara a fost în anul 2020 de 41592 cauze pe rol, în scădere cu un număr de 4891 de cauze față de anul 2019, când pe rolul judecătoriilor s-a înregistrat un număr de 46 483 cauze.

Numărul de cauze/judecător la judecătoriile din circumscripția Tribunalului Hunedoara, în anul 2020, a fost următorul: la Judecătoria Brad s-au înregistrat 818,0 cauze/judecător, la Judecătoria Deva 837,0 cauze/judecător, la Judecătoria Hațeg  885,8 cauze/judecător, la Judecătoria Hunedoara 943,3 cauze/judecător, la Judecătoria Orăștie 1436,9 cauze/judecător și la Judecătoria Petroșani 1225,8 cauze/judecător.”

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Săptămâna Presei Românești. Conexiunile infinite dintre actul cultural și cel jurnalistic

Proiectul UZPR „Pagini luminoase de istorie. Săptămâna Presei Românești” s-a derulat timp de șapte zile sub auspiciile legăturii profunde și complexe dintre presă și cultură. 

Inițiat și coordonat de președintele Doru Dinu Glăvan, evenimentul a coagulat într-un tablou unitar ramificațiile nesfârșite ale întrepătrunderilor dintre creația jurnalistică și cea culturală. În repere cronologice și profesionale, pornind de la Ion Heliade Rădulescu și întemeierea presei moderne la noi, filmele realizate de reputați oameni de cultură și de presă au reflectat universul informației care devine creație și al actului cultural care devine un tezaur spiritual accesibil tuturor. 

Cu accente inedite, cum au fost cele prezentate în „Nicolae Iorga și Neamul Românesc”, în care s-a reflectat legătura marelui cărturar cu presa, trecând pe la „dreptul la îndoială” pe care Arghezi l-a pus în condeiul jurnalistic, pe la revistele „Vatra” și „Vatra veche”, continuatoare ale unei tradiții gazetărești și culturale de excepție, până la impactul presei de știință și tehnică asupra vieții de fiecare zi a tuturor, reflectând importanța uriașă în societate a radioului și televiziunii, ca poli deopotrivă de jurnalism profesionist și de propagare a culturii de cea mai înaltă ținută, șiragul de emisiuni a închis un cerc fastuos ale unei legături care a fost, este și va fi.

„Cultura națională a fost creuzetul din care s-a născut gazetăria. Cultura și presa sunt două entități diferite care nu pot trăi una fără cealaltă”, a punctat jurnalistul Miron Manega în debutul seriei de episoade. Proiectul UZPR „Pagini luminoase de istorie. Săptămâna Presei Românești” și-a propus, și a reușit cu o amprentă inconfundabilă, să cristalizeze conexiunile infinite, cu beneficii uriașe pentru națiune și societate, dintre actul cultural și cel jurnalistic.

Departamentul Comunicare

Despre fostul siderurgist, astăzi pensionar, Dorel TĂLĂBAN (foto), ne-a vorbit recent Mircea Bordean, președintele Sindicatului Siderurgistul Hunedoara, care concluziona: „epoca profesională a lui Dorel Tălăban este cu grijă și respect înscrisă pe „scena” siderurgiei hunedorene.

Înrădăcinat în „ogorul” siderurgiei a dovedit mereu un suflet de siderurgist pentru inimile semenilor, salariați ai fostului combinat hunedorean”.

Pe acest fond, în premieră absolută, îl avem ca interlocutor pe Dorel TĂLĂBAN, omul născut pe plai pădurenesc și crescut pe verdele crud al covorului de iarbă din jurul casei părintești din Toplița.

Iată și amănuntele oferite de interlocutor, într-un dialog blitz: „sunt mândru că m-am născut pe meleaguri hunedorene-Zona Pădurenilor, mai exact în satul Toplița, jud. Hunedoara. Școala primară am efectuat-o în satul natal. După terminarea celor 7 clase am dat examen la școala profesională din Hunedoara, specializarea electrician, stații și centrale electrice. Am fost repartizat la Uzina 3 –  OSM1  unde am efectuat stagiul de practică. După terminarea stagiului de practică    m-am angajat la Uzina 3 – secția  OSM 2. M-am înscris la liceu, cursuri la seral și după finalizarea acestora, m-am înscris la Școala de Maiștri Deva. Pe parcurs am făcut diferite cursuri/ specializări sindicale.

Pe toată perioada copilăriei mele și a tinereții am cochetat cu sportul (tenis de masă, fotbal) având satisfacții nenumărate: la tenis am fost campion pe județ și am reprezentat județul Hunedoara la faza pe țară (am fost curtat de Clubul Sportiv Dinamo, dar am ales să rămân în oraș). De asemenea, la fotbal am avut nenumărate satisfacții cu echipa „Oțelul”  al CS Hunedoara, secția OE1 (locul 1 la diferite competiții).

Încă de la angajare mi-am dorit să mă implic și să  sprijin angajații în obținerea drepturilor salariale, motiv pentru care m-am înscris în Sindicatul Siderurgistul Hunedoara, în prima fază ca membru. Ulterior am fost ales lider de sindicat pentru Secția OE1. Ca lider de sindicat m-am afirmat prin obținerea drepturilor salariale, sporuri, echipament de protecție, zile în plus de concediu și diferite stimulente. Activitatea de lider de sindicat nu este o activitate simplă, aceasta implică multă răbdare, nervi de „oțel”, timp pentru a obține ceea ce se dorește pentru angajați. Nu este o activitate egoistă, ci una altruistă. Ca membru și lider de sindicat al Sindicatului Siderurgistul am participat împreună cu membrii la diferite acțiuni care au necesitat deplasări la București la diferite instituții (Guvern, Parlament), dar și local (Prefectură, Consiliul Județean) în vederea solicitării drepturilor angajaților pe care i-am reprezentat. Aceste deplasări au fost împreună cu liderii Sindicatului Siderurgistul. De asemenea, am avut acțiuni locale, dar și la București pentru ca oamenii să nu-și piardă locurile de muncă prin închiderea Combinatului Siderurgic Hunedoara. În urma acestor acțiuni am obținut ca fluxul primar să nu se închidă (combinatul depindea de minele din Ghelari și Teliuc pentru asigurarea minereului), ca cele 8 uzine să nu se închidă. Am susținut funcționarea mocăniței care pleca de la Gara Mică cu traseu prin Ținutul Pădurenilor.

În anul 2000 am ieșit la pensie, dar activitatea mea de sindicalist a continuat ca urmare a solicitării președintelui Sindicatului Siderurgistul Hunedoara, domnul Mircea Bordean, care a considerat că are nevoie în continuare de experiența mea ca sindicalist. Am participat alături de pensionari la toate acțiunile susținute în continuare de Sindicatul Siderurgistul Hunedoara pentru obținerea drepturilor salariale ale angajaților, dar și pentru drepturile pensionarilor. În anul 2003 cu toate acțiunile întreprinse de către sindicaliști, Combinatul Siderurgic Hunedoara s-a închis, rămânând doar un laminor și Secția OE2.

În paralel, am fost sprijinit în demersurile pentru înființarea Ligii Pensionarilor Hunedoara, inclusiv pentru obținerea unui spațiu drept locație. Desfășurăm activități de socializare, dar și activități sportive (de tenis de masă, șah, table sau alte jocuri de societate).

… Aceasta este o scurtă prezentare a activității mele – susținea Dorel Tălăban – ca cetățean mereu în slujba oamenilor pe care i-am reprezentat în timpul activității mele ca lider de sindicat și nu numai”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În perioada 18 – 22 ianuarie 2021, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, a fost expusă publicului expoziția de carte „In memoriam Mihail Gașpar – 140”.

De această expunere s-au bucurat 27 de utilizatori ai serviciilor bibliotecii, oameni care, în această perioadă, au trecut pragul instituției bocșene, fie pentru a împrumuta cărți, fie doar din curiozitate, pentru a cerceta expoziția.

Mihail Gașpar este unul dintre cei mai cunoscuți bocșeni, dacă nu altfel, măcar prin casa Gașpar  care încă există în micuța noastră urbe, tronând impozant pe strada care-i poartă numele, lesne de observat chiar la intrarea în Bocșa dinspre Reșița, iedera care o îmbracă fiind vizibilă de la depărtare.

Între cărțile expuse în expoziția dedicată scriitorului și protopopului Mihail Gașpar, amintim unele deosebit de importante și rare: volumul Japonia,  Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905 (prima ediție); volumul În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908 (tot prima ediție); Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, [s.a.] Credem că este vorba tot despre o primă ediție. Cartea nu este datată însă, fostul proprieter a notat cu creionul pe foaia de titlu însemnarea: copertată azi 6 VI 1933. Volumul este foarte valoros pentru biblioteca bocșană și dintr-un alt motiv: este un dar primit de la scriitorul și editorul Gheorghe Jurma și are următoarea dedicație pe pagina de titlu: „Un dar din partea lui Gheorghe Jurma pentru Biblioteca din Bocșa, la aniversarea scriitorului și protopopului Mihail Gașpar, 15 aprilie 2011”;  volumul Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George  C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu,  Timişoara: editura Facla, 1974, o ediție, de asemenea, importantă deoarece, pe pagina de gardă se află dedicația Doinei Bogdan-Dascălu: „Elevului Izvernar Sorin Lucian, pasionatului de literatură și frumos, cele mai bune urări de noi succese! Cu drag, Doina Bogdan-Dascălu”; apoi Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982;  și cele două volume mai noi intitulate D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv  şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.

Tot în această expoziție au mai apărut și cărți care fac referire la protopopul și scriitorul Mihail Gașpar: Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii/ dr. Aurel Cosma junior. Timişoara.1933; Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic/ pr. dr. Valentin Bugariu; Precuvântare de G. I. Tohăneanu.- Timișoara: Eurostampa, 2007; Cărăşeni de neuitat II/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2009; Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa. Reşiţa. TIM. 2011; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2016; Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018/ Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Mirton, 2017; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei 1892-1950/ Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș.- Timișoara: David Press Print, 2018; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață de Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2018; Nicolae Iorga și Banatul/ Gheorghe Jurma. Ediția a II-a revăzută și adăugită.- Reșița: TIM, 2020; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 1/Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa, istorie și cultură;53).

Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop și un mare roman, Mihail Gașpar s-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş și  a murit la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, județul Caraș-Severin, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.

Din 1911 a fost protopop al Bocșei, însă Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist.

Ca scriitor, a semnat cu pseudonime precum Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.

A debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în “Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin, devenind colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.

La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa.

Deosebit de importantă este activitatea bisericească pe care a desfășurat-o Mihail Gașpar la Bocșa. În publicație insera eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. A luat parte activ la conducerea Episcopiei Caransebeșului fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.

N-a fost străin nici de evenimentele politice şi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeţii din cauza autorităţilor maghiare: alături de Vasile Grasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. A fost delegat şi corespondent al ziarului „Drapelul”, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920. [1]

După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în Cameră 18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunarea deputaţilor îi validează  mandatul la 28 iulie 1927.

Personalitatea lui Mihail Gașpar, cât și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii, articole. A rămas în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație  europeană, precum și ca jurnalist și scriitor de factură științifică.

La numai 48 de ani Mihail Gașpar s-a stins din viață într-un sanatoriu din Timișoara, pe 27 noiembrie, suferind de diabet zaharat. Camera Deputaților îl omagiază în ședință extraordinară. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Montană, iar necrologul este  rostit de preotul Petru Ieremia din Câlnic.

În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. [2]

Impresionantă și demnă de menționat a fost prietenia scriitorului cu istoricul Nicolae Iorga, căruia i se adresa cu „iubite maestre”. În scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Nicolae Iorga, aceasta clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând o anume tendință sămănătoristă.

Păstrând proporțiile, putem spune că acțiunile patriotice și culturale desfășurate de cei doi propovăduitori au avut drept menire luminarea oamenilor de pretutindeni căci naționaliștii adevărați (înțelegând prin naționaliști – patrioți) sunt un număr de oameni cu înțelegere, conștiință, hărnicie și caracter, care-și dau seama că un neam e o ființă organică, un fapt viu al lumii, care poate să fie ori să nu fie, să se ivească sau să moară, dar nu se poate preface în altă făptură organică. Și, așa fiind, el nu e chemat la altceva decât la desăvârșirea ființei sale în folosul civilizației universale, care răspândește asupra oamenilor lumină și fericire…”[3]

[1] http://www.bcut.ro/dyn_img/Analele%20Banatului%20Arheologie-Istorie/Analele%20Banatului%20XVI%202008/3_3_ardelean.pdf

[2] Apud Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic.Timișoara: Eurostampa, 2007, p. 97. Redacția. Serbările culturale la Bocșa-Montană,  în: „Cuvântul satelor”, Șoșdea, 1943, nr. 26, p. 6.

[3] N. Iorga. Pe ce se poate sprijini un popor. Vălenii de Munte, 1910.

Sunt personalități ale locului, care au marcat acest frumos Banat Montan de-a lungul vieții atât de mult, încât rămân înscrise în Cartea de Aur a acestei părți de țară pentru veșnicie. O astfel de personalitate a fost și Constantin Gruescu, trecut la cele eterne acum un an de zile, în data de 22 ianuarie 2020, la el acasă, în „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din casa sa, un muzeu privat care avea să facă cunoscute Ocna de Fier și Dognecea nu numai în țară, ci și departe peste hotarele României.

Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă de cei au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și simpli, elevi, studenți, maturi și bătrâni…

Pasiunea sa dedicată geologiei acestor plaiuri va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și prin ce ne oferă și astăzi „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).

A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

Acum, la împlinirea primului an de la trecerea sa în eternitate, să ne amintim cu mare drag de cel care ne-a deschis de fiecare dată cu mult drag Casa Binelui din Ocna de Fier, cel care va rămâne în amintirea noastră ca NEA COSTICĂ!

Erwin Josef Ţigla

Comemorări în Banatul Montan, 25 – 31 ianuarie 2021

25 ianuarie 2021, ora 12.00, Muzeul Județean de Etnografie și a Regimentului de Graniță Caransebeș:

Vernisajul expoziției de documente „76 de ani de la deportarea germanilor din Banatul Montan în URSS”, în colaborare cu Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor Naționale și Muzeul Județean de Etnografie și a Regimentului de Graniță Caransebeș.

26 ianuarie 2021, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziția de artă plastică „76 de ani de la deportarea germanilor din Banatul Montan în URSS”, cu picturi realizate de deportații Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania) și Franz Binder (*14.11.1924, Steierdorf – †11.11.2004, Reșița).

26 ianuarie 2021, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița / online în limba germană:

Prezentare de carte-album: Friedrich Philippi, Erwin Josef Ţigla, „Denkmäler und Gedenktafeln für die im Januar 1945 in die Sowjetunion deportierten Rumäniendeutschen = Monumente și plăci comemorative pentru germanii din România deportați în ianuarie 1945 în Uniunea Sovietică” – capitolul Transilvania de Nord apărut cu sprijinul familiei Crina și Dorin Dărăban. Cea de a 105-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, apărută în anul 2020 la Editura „Banatul Montan” Reșița.

28 ianuarie 2021, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

Expoziția de artă plastică „76 de ani de la deportarea germanilor din Banatul Montan în URSS”, cu lucrări realizate de Doina & Gustav Hlinka și Viorica Ana Farkas, membri ai cercului de creație plastică „Deutsche Kunst Reschitza”, George Molin și Marianne Florea, membri ai cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, ambele cercuri ale Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, și Michael Messer (din Sânmartin / Banat, actualmente trăieşte la Augsburg / Germania).

29 ianuarie 2021, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița / online în limba română:

Prezentare de carte-album: Friedrich Philippi, Erwin Josef Ţigla, „Denkmäler und Gedenktafeln für die im Januar 1945 in die Sowjetunion deportierten Rumäniendeutschen = Monumente și plăci comemorative pentru germanii din România deportați în ianuarie 1945 în Uniunea Sovietică” – capitolul Transilvania de Nord apărut cu sprijinul familiei Crina și Dorin Dărăban. Cea de a 105-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, apărută în anul 2020 la Editura „Banatul Montan” Reșița.

31 ianuarie 2021, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” Oţelu Roşu:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

31 ianuarie 2021, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Caransebeș:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

31 ianuarie 2021, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Inimă a lui Isus” Anina:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

31 ianuarie 2021, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Înălțarea Sfintei Cruci” Oravița:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

31 ianuarie 2021, ora 10.30, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

31 ianuarie 2021, ora 11.40, Monumentul Deportaților (Parcul „Cărăşana”), Reșița:

Comemorarea victimelor deportării: rugăciuni și depunere de coroane de flori.

31 ianuarie 2021, ora 11.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Bocşa Montană:

Sfântă Liturghie în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

În perioada 11 – 15 ianuarie 2021, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, a fost expusă utilizatorilor serviciilor bibliotecii o expoziție de carte dedicată poetului nepereche, Mihai Eminescu, purtând ca titlu un vers care-i aparține poetului bănățean Nicolae Sârbu.

Evenimentul s-a înscris în tradiționala sărbătoare a culturii naționale și, dacă în edițiile trecute a fost acompaniată de recitaluri de muzică și poezie, precum și de lansări și prezentări de cărți, în acest an, încă în pandemie, expoziția a fost vizionată  doar de cititorii bibliotecii, de utilizatorii activi ai serviciilor acestei instituții de cultură.

Mai precis, de cărțile expuse cu prilejul Săptămânii Culturii Naționale s-au bucurat 32 de vizitatori, de toate vârstele, iubitori ai poeziei și scrierilor lui Mihai Eminescu.

Deși biblioteca bocșană beneficiază de un fond generos de carte dedicată Luceafărului poeziei românești, în expoziție au fost prezentate mai puține titluri, însă dintre cele mai valoroase. Au fost expuse cărțile rare, cele care se regăsesc în fondul special, precum ediția de „Poesii” apărută în 1907 la editura Librăriei Leon Alcalay din București, cu o notiță biografică  de Ioan Săndulescu; apoi volumul „Geniu pustiu”, roman, apărut în colecția „Biblioteca Scriitorilor Români. Opere complete – Opere postume” a editurii „Cartea românească” din București, volum datat 1924. De asemenea, cea de-a III-a ediție a cărții „Povești și nuvele”, apărută la aceeași editură, precum și „ediția aleasă” de „Poezii” apărută în colecția „Biblioteca pentru toți” nr. 195 – 196, la Editura „Socec &Co” S.A.R. La această cea din urmă carte este interesant și faptul că, pe prima pagină, se regăsește autograful poetului bocșean Claudius Myron Ișfan. Așadar, pentru Bocșa este un volum deosebit de  important.

În această expoziție de carte dedicată sărbătorii nașterii poetului Mihai Eminescu au fost expuse volume frumoase, interesante, atractive, ediții bibliofile cum ar fi volumul gigant „Luceafărul”, apărut la „Junimea” din Iași în 1983, dar și edițiile liliput „Luceafărul”, unul tot din 1983 ( la 100 de ani de la apariția capodoperei) și unul din 2018, bilingv (română-germană), realizat de Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Tot în categoria edițiilor bibliofile se înscriu și câteva lucrări ale eminescologului timișorean Ion Iliescu, precum și volumul „Poezii în Familia”, apărut la Oradea în 1992, dar și cărticica „La mijloc de codru…” apărută în două ediții la editura Timpul din Reșița în anul 2004. Editorul Gheorghe Jurma, coordonatorul lucrării, a realizat acest volum cu prilejul omagierii celor 115 ani de la moartea poetului Mihai Eminescu.

De altfel, expoziția a cuprins întreaga colecție „Eminescu” a editurii TIM din Reșița (16 volume), colecție inițiată și coordonată de eminescologul Gheorghe Jurma, excelând prin cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, autori Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, volum apărut la Reșița, editura „Banatul Montan”, 2018.

De interes pentru vizitatori s-au dovedit a fi și scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, publicistica acestuia, Mihai Eminescu – gazetar.

 Un loc de cinste, în această expoziție, l-au avut și volumele semnate de prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, precum și cele ale criticului și istoricului literar Adrian Dinu Rachieru.

Așadar, în această săptămână a Culturii Naționale, și la Bocșa, prin carte,  „a sosit domnul Eminescu”, după cum ar spune scribul de Banat Nicolae Danciu Petniceanu, „voievodul Mihail”, deoarece „domnul Eminescu sosește iarna”…, iar poetul Nicolae Sârbu precizează: „început de calendar…”

Ca urmare a apariţiei în presa centrală a unor informaţii privind refuzul angajatorilor de a primi la muncă salariaţi care după perioada de carantină nu prezintă un test negativ la noul coronavirus, după cum ne spunea Adrian Florin BOZDOG (foto), inspector şef, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, se fac următoarele precizări:

În Anexa 3 a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1513/2020 se stipulează că pacienţii asimptomatici sau cu simptome uşoare, care nu necesită internare – se pot izola la domiciliu sau la locaţia declarată, în situaţia în care declară că au condiţii de izolare sau într-o locaţie alternativă ataşată unei unităţi sanitare ori alte spaţii special desemnate în cazul în care au condiţii de izolare.

În cazul izolării la domiciliu sau la locaţia declarată de pacient, medicii de familie vor monitoriza zilnic starea de sănătate. Aceşti pacienţi asimptomatici/simptomatici cu forme uşoare ce au încheiat perioada de izolare de 14 zile de la primul test pozitiv, declaraţi vindecaţi fără al doilea test de control îşi pot relua activităţile curente şi profesionale cu păstrarea distanţării şi purtarea măştii acasă şi la locul de muncă pentru încă 10 zile, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe cale de consecinţă condiţionarea de către angajator a reluării activităţii de prezentarea unui test negativ la noul coronavirus prezintă în fapt o încălcare a drepturilor respectivilor salariaţi.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi instituţia Avocatul Poporului prin adresa 15788/02.12.2020 transmisă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Pe cale de consecinţă în controalele viitoare ale inspectorilor de muncă se vor verifica şi aceste aspecte, iar în situaţia apariţiei unor asemenea cazuri se vor dispune măsuri de intrare în legalitate.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Pandemia provocată de virusul Sars-Cov-2, după cum susține Mircea BORDEAN, președintele Sindicatului Siderurgistul Hunedoara (foto), a apărut într-un context de dezechilibrare socială majoră în România, unde venitul obținut din muncă nu oferă un trai decent pentru majoritatea lucrătorilor, accesul la servicii publice de calitate este rezervat doar celor priviligiați, oportunitățile de angajare sunt uniforme, în condiții egal de precare, singura alternativă, pentru mulți, fiind emigrarea spre alte locuri de muncă mai bine plătite.

În același timp, cea mai mare parte din povara fiscală este pe umerii lucrătorilor, prin contribuțiile sociale, impozit și T.V.A.-ul plătit la achiziționarea bunurilor de trai (veniturile mici se duc integral pe consum). Această povară fiscală, care anulează cea mai mare parte din câștigurile lucrătorilor, este în plus colectată prost și gestionată ineficient. Avem o politică fiscală care dezavantajează lucrătorii.

Astfel, acest context al pandemiei, în loc să fie utilizat pentru politici care să mai echilibreze lucrurile și să le așeze într-un raport mai echitabil, este folosit tocmai pentru ca pretext de a tăia și mai mult de la cei săraci, maximizând și conservând bogația celor priviligiați. Creșterile de prețuri, costuri suplimentare în sarcina angajaților, menținerea salariului minim la un nivel derizoriu, menținerea blocajului asupra negocierii contractelor de muncă la nivel de ramură, la nivel național, Sindicatul Siderurgistul se opune cu vehemență politicii de austeritate în domeniul salarizării. Nici menținerea salariului minim la un nivel atât de scăzut, nici înghețarea unor drepturi salariale nu se justifică având în vedere că salarizarea din România este mult în urma productivității și a nivelului prețurilor pentru bunuri și servicii.

În ceea ce privește distribuția salariilor din Romania, doar 13% sunt la un nivel peste salariul mediu. Avem 1,6 milioane lucrători cu normă întreagă la nivelul salariului minim, însă ceea ce este mai îngrijorător, jumătate din totalul lucrătorilor sunt încadrați cu salarii care nu depăsesc 1500 lei net/2700 lei brut, un nivel care nu permite lucrătorilor un trai demn din munca lor.

Suntem pe deplin conștienți că România, alături de întreaga lume, trece printr-o criză sanitară și economică de amploare. Credem însă că este nevoie de politici echitabile, elaborate printr-o consultare reală între guverne și partenerii sociali.

Europa a învățat lecția dură a crizei financiare din 2008 și în consecință a renunțat la modelul austerității, favorizând politici spre conservarea veniturilor populației și puterii de cumpărare, inclusiv ca soluție economică pentru a consolida cererea de produse și servicii, pentru o revenire mai rapidă.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop. Pseudonime: Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.

S-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş. Aici și-a petrecut copilăria, perioadă pe care o va descrie în viitoarele sale scrieri. De asemenea, locul natal îl va descrie cu bune și rele, acest colț de țară fiindu-i adânc impregnat în suflet viitorului scriitor bănățean. A decedat la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.[1]

A urmat studii primare la Gătaia, gimnaziale și liceale la Timişoara (1892 – 1897), Becicherecul Mare (azi Zrenianin,Yugoslavia 1897 – 1898) şi Beiuş (1898-1900); Institutul Teologic din Caransebeş (1900 – 1903) şi Facultatea de Drept din Cernăuţi.

Mihail Gașpar a fost căsătorit cu Livia Blajovan şi au avut doi fii: Titus, militar de carieră şi Ionel, avocat.

După ce opt ani a fost diacon la Lugoj, Mihail Gașpar vine la Bocșa. În 19 martie 1911 sinodul protopopesc al Bocșei Montana îl alege cu toate voturile (81) protoprosbiter tractual. Episcopul dr. Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au luat cuvântul dr. Valeriu Braniște, Aurel Oprea și Ștefan Jianu.[2]

Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist. Aici, la Bocșa, a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuța. Scriitorul Camil Petrescu, ajuns la Bocșa cu prilejul angrenării în alegerile parlamentare din cercul Oravița din aprilie 1921, face o scurtă caracterizare: „…Întrebăm pe „ober” care deodată a devenit extrem de prietenos, unde se întâlnesc intelectualii bocșeni și ne spune că alături  este „cazina română”. Am vrea să întâlnim un prieten și  colaborator al nostru, cunoscutul publicist bănățean, protopopul Mihail Gașpar. […] Dar iată pe protopop. Este unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele. E desigur cu mult mai bătrân decât arată…”[3]

O altă caracterizare ar fi cea a lui Lucian Costin „ Plin de sevă, cu o forță și perspicacitate vigilentă se ridică tocmai în acea epocă a luptelor noastre naționale, când Banatul avea absolută nevoie de cea mai puternică avantgardă de a salvgarda toate interesele în acele momente, când expansiunea imperialist a unei culture cotropitoare amenința Banatul.”[4]

Mihail Gașpar a debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în “Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin.  A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond, de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole: primul se intitulează Ne trebuiesc fapte şi este o istorie critică a poporului român în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor; al doilea articol se numeşte Care era ţinta?, un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură. La proces Mihail Gaşpar îşi recunoaşte articolele, dar consideră că n-are nici o vină. Au mai fost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni) şi Ştefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaşpar a primit 10 luni. [5]

Mihail Gaşpar a  îndeplinit şi funcţia de secretar al „Reuniunii de cântări şi fond teatral” din Lugoj. A rămas un animator al mişcării teatrale din Banat, iar pe lângă traducerile importante din italiană, lasă în urmă o corespondenţă valoroasă: se păstrează corespondenţa purtată cu Zaharia Bârsan (1879 – 1948), scriitor şi actor român, director al Teatrului Naţional din Cluj (1919 – 1935), animator al mişcării teatrale din Transilvania[6] şi  cu Nicolae Iorga (încă din 1904) ale cărui idei le propagă în Banat. Astfel,    Mihail Gaşpar a devenit cel mai îndrăgit conferenţiar din Banat. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, conferinţele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Branişte.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.

citește aici articol întreg >>>>>>>

[1] Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Istorie şi artă bisericească/. Reşiţa: Timpul, 2000, p. 173-174;

[2] Dr. Cornel Corneanu. Mihail Gașpar (1881 – 1929) în: Revista Banatului. Anul IX, Timișoara, nr. 7-9/ 1943, p. 1-20.

[3] Camil Petrescu. Trei primăveri. Ediție alcătuită de Simion Dima.- Timișoara: Facla, 1975, p. 152.

[4] Lucian Costin. Scriitorul bănățean Mihail Gașpar. Craiova: Tipografia „Speranța”, s.a. p. 5-6.

[5] dr. Aurel Cosma junior. Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii. Timişoara: Tipografia „Unirea Română”,1933. P. 87-89 și Mihail Gașpar. Cum am intrat în temniță. Amintiri din viața de gazetar în „Răsunetul”.București, 1918, nr. 5, p.3.

[6] Ioan Stratan. Dor de frați. Epistolar lugojan. Timișoara: Facla, 1977, p. 48.

UZPR continuă „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie”

Luni, 18 ianuarie, de la ora 17:00, continuă seria episoadelor evenimentului online realizat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie”.

Manifestare dedicată legăturii profunde dintre presă și cultură și importanței breslei jurnaliștilor pentru parcursul societății prin toate vremurile, Săptămâna Presei Românești prilejuiește, în episodul al III-lea, întâlnirea cu reperele jurnalismului de rezistență din anii comunismului, sinteză prezentată de cunoscutul jurnalist și scriitor Nicolae Băciuț, coordonator al Filialei Târgu Mureș a UZPR. De asemenea, va putea fi vizionată o producție care are în prim-plan presa tehnică și jurnalismul de știință, moment realizat de reputatul autor și ziarist Alexandru Mironov. 

Seria de producții tv care alcătuiește „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” va continua zilnic, cu abordări din segmentele radio, tv, publicistică, film documentar,  în cadrul unor producții realizate și prezentate de unele dintre cele mai cunoscute persoanalități ale jurnalismului și culturii din România.

Evenimentul online poate fi vizionat pe pe pagina web www.uzp.org.ro. 

   PROGRAMUL ONLINE

Program online, care poate fi vizionat zilnic, de la ora 17,00 pe pagina noastră și UZP-TV

Sâmbătă, 16 ianuarie 2021
   TEMA  – Rădăcini. Ioan Heliade Rădulescu, întemeietorul presei moderne la noi. Prezintă  jurnalistul prof. dr. George Coandă.

Duminică, 17 ianuarie 2021
   TEME –  Nicolae Iorga și „Neamul Românesc”. Prezintă jurnalistul și scriitorul Ștefan Mitroi
               – Tudor Arghezi și Mărțișorul. Prezintă jurnalistul și scriitorul Nicolae Dan Fruntelată.

Luni, 18 ianuarie 2021
   TEME  –  Istoria  revistelor „Vatra” și „Vatra veche”. Prezintă jurnalistul și scriitorul Nicolae Băciuț.
            – Fascinanta presă de știință și tehnică. Prezintă jurnaliștii  Alexandru Mironov și Cristian Român.

Marți, 19 ianuarie 2021
   TEME   –  Povestea fermecătoare a jurnalismului din Sărindar. Prezintă jurnalistul Dan Constantin.
               – Presa arădeană și importanța ei în actul Marii Uniri. Prezintă jurnalista Gianina Iovănescu.
             – Presa transilvană de la începuri și până astăzi. Prezintă prof. univ.dr. Ilie Rad.

Miercuri, 20 ianuarie 2021
       TEMA  –  Spectaculoasa activitate a Televiziunii publice din România, de la apariția ei, din 1956 . Prezintă jurnalistul și scriitorul Nicolae Melinescu . 

Joi, 21 ianuarie 2021
       TEMA  –  Pagini luminoase din istoria Radiodifuziunii române, în cei 93 de ani de existență. Prezintă jurnalistul și scriitorul Viorel Popescu.

Vineri, 22 ianuarie 2021
       TEMA   –   Din nou și întotdeauna Eminescu. Pledoarie a jurnaliștilor și scriitorilor Miron Manega și Dan Toma Dulciu.
Va fi prezentat un recent film „CUFĂRUL  lui Eminescu”, o fermecătoare și fastuoasă realizare recentă a regizorului Mimis Ravanis.

Acest proiect al UZPR este coordonat de Doru Dinu Glăvan, sub îndrumarea ambasadorului  Neagu Udroiu, istoricul presei române și realizat tehnic de către Ovidiu Zanfir (imagine, sunet și grafică).

Multe mulțumiri celor care colaborează la împlinirea proiectului și celor care le-au stat aproape pentru conturarea tuturor subiectelor.

            Departamentul comunicare

Prima etapă a proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, s-a încheiat. Noi,   inițiatorii acestui proiect, dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, mulțumim fiecăruia dintre cele 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și fiecăruia dintre cele 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița, tuturor celor care au răspuns întrebărilor noastre. Reamintim aici numele celor 32 de reșițeni prin naștere, plecați de pe meleagurile natale și răsfirați pe toate meridianele lumii, participanți prin scris și suflet la reușita proiectului:

A. Cele 16 de personalități consacrate au fost:

1. Balazs Hugo Eduard
2. Bogardo Steriana Aurelia / Stela Enache
3. Bohn-Fabry Aloisia
4. Dascălu-Bogdan Doina
5. Farcaș Dan D.
6. Gheorghiu Maria
7. Gräf Rudolf
8. Grama Dimitrie
9. Henn Werner
10. Hohoiu Mircea
11. Kulhanek Helmut
12. Martin Mircea
13. Onaca Daniel
14. Schulz Anton
15. Stendl Ioan Ernest
16. Țeicu Marius

B. Motto: „Fiind băiet, păduri cutreieram…”. Copii sau adolescenți spre sfârșitul secolului al XX-lea, colindau pădurile din împrejurimile Reșiței, până în vârf de munte. Astăzi, profesioniști recunoscuți, își amintesc anii reșițeni, invitați să răspundă acelorași două întrebări:

1. Bârlogeanu Lavinia
2. Bogea Diana
3. Deaconu Florin
4. Duca Vlad
5. Fierăscu Sivia
6. Garoiu Lorena
7. Gräf Rudolf jr.
8. Hergane Ionuț Alexandru
9. Hoduț Andrei
10. Kremm Andreea
11. Piperiu Bogdan
12. Sandu Paul Gabriel
13. Topală Oana Raluca
14. Troner Carla
15. Varga Attila
16. Woth Walter

Un cuvânt de mulțumire adresăm de asemenea partenerilor noștri cu participarea cărora am derulat această etapă: Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând, încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Recunoștință de asemenea celui care a realizat afișul și logo-ul proiectului, artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi în Tuttlingen / Germania.

Proiectul va merge mai departe: etapa a II-a a proiectului se va materializa începând cu 1 martie 2021. Apoi, în luna mai va veni și o a III-a etapă, astfel adunându-se, în an jubiliar, gândurile unui număr de 100 de personalități originare din Reșița. Toate aceste gânduri, nostalgii și speranțe vor fi cuprinse între coperțile unei cărți, sub titlul „100 pentru Reșița”, o modalitate de a cinsti cei 250 de ani de suflet și foc, de bucurii și speranțe.

Așadar, mulțumindu-vă încă și încă o dată, reafirmând că ne asumăm numele fiecărui reșițean care a apărut în această primă etapă a proiectului, vă așteptăm să ne fiți alături și în continuare!

Cu stimă și mulțumire,

Dr. Ada Cruceanu-Chisăliță

Erwin Josef Țigla