GABRIELA ȘERBAN: In memoriam MIHAIL GAȘPAR – 140 Expoziție de carte

22 ianuarie 2021 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

În perioada 18 – 22 ianuarie 2021, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, a fost expusă publicului expoziția de carte „In memoriam Mihail Gașpar – 140”.

De această expunere s-au bucurat 27 de utilizatori ai serviciilor bibliotecii, oameni care, în această perioadă, au trecut pragul instituției bocșene, fie pentru a împrumuta cărți, fie doar din curiozitate, pentru a cerceta expoziția.

Mihail Gașpar este unul dintre cei mai cunoscuți bocșeni, dacă nu altfel, măcar prin casa Gașpar care încă există în micuța noastră urbe, tronând impozant pe strada care-i poartă numele, lesne de observat chiar la intrarea în Bocșa dinspre Reșița, iedera care o îmbracă fiind vizibilă de la depărtare.

Între cărțile expuse în expoziția dedicată scriitorului și protopopului Mihail Gașpar, amintim unele deosebit de importante și rare: volumul Japonia, Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905 (prima ediție); volumul În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908 (tot prima ediție); Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, [s.a.] Credem că este vorba tot despre o primă ediție. Cartea nu este datată însă, fostul proprieter a notat cu creionul pe foaia de titlu însemnarea: copertată azi 6 VI 1933. Volumul este foarte valoros pentru biblioteca bocșană și dintr-un alt motiv: este un dar primit de la scriitorul și editorul Gheorghe Jurma și are următoarea dedicație pe pagina de titlu: „Un dar din partea lui Gheorghe Jurma pentru Biblioteca din Bocșa, la aniversarea scriitorului și protopopului Mihail Gașpar, 15 aprilie 2011”; volumul Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1974, o ediție, de asemenea, importantă deoarece, pe pagina de gardă se află dedicația Doinei Bogdan-Dascălu: „Elevului Izvernar Sorin Lucian, pasionatului de literatură și frumos, cele mai bune urări de noi succese! Cu drag, Doina Bogdan-Dascălu”; apoi Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982; și cele două volume mai noi intitulate D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.

Tot în această expoziție au mai apărut și cărți care fac referire la protopopul și scriitorul Mihail Gașpar: Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii/ dr. Aurel Cosma junior. Timişoara.1933; Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic/ pr. dr. Valentin Bugariu; Precuvântare de G. I. Tohăneanu.- Timișoara: Eurostampa, 2007; Cărăşeni de neuitat II/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2009; Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa. Reşiţa. TIM. 2011; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2016; Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018/ Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Mirton, 2017; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei 1892-1950/ Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș.- Timișoara: David Press Print, 2018; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață de Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2018; Nicolae Iorga și Banatul/ Gheorghe Jurma. Ediția a II-a revăzută și adăugită.- Reșița: TIM, 2020; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 1/Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa, istorie și cultură;53).

Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop și un mare roman, Mihail Gașpar s-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş și a murit la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, județul Caraș-Severin, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.

Din 1911 a fost protopop al Bocșei, însă Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist.

Ca scriitor, a semnat cu pseudonime precum Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.

A debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în “Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin, devenind colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.

La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa.

Deosebit de importantă este activitatea bisericească pe care a desfășurat-o Mihail Gașpar la Bocșa. În publicație insera eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. A luat parte activ la conducerea Episcopiei Caransebeșului fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.

N-a fost străin nici de evenimentele politice şi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeţii din cauza autorităţilor maghiare: alături de Vasile Grasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. A fost delegat şi corespondent al ziarului „Drapelul”, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920. [1]

După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în Cameră 18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunarea deputaţilor îi validează mandatul la 28 iulie 1927.

Personalitatea lui Mihail Gașpar, cât și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii, articole. A rămas în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație europeană, precum și ca jurnalist și scriitor de factură științifică.

La numai 48 de ani Mihail Gașpar s-a stins din viață într-un sanatoriu din Timișoara, pe 27 noiembrie, suferind de diabet zaharat. Camera Deputaților îl omagiază în ședință extraordinară. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Montană, iar necrologul este rostit de preotul Petru Ieremia din Câlnic.

În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. [2]

Impresionantă și demnă de menționat a fost prietenia scriitorului cu istoricul Nicolae Iorga, căruia i se adresa cu „iubite maestre”. În scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Nicolae Iorga, aceasta clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând o anume tendință sămănătoristă.

Păstrând proporțiile, putem spune că acțiunile patriotice și culturale desfășurate de cei doi propovăduitori au avut drept menire luminarea oamenilor de pretutindeni căci naționaliștii adevărați (înțelegând prin naționaliști – patrioți) sunt un număr de oameni cu înțelegere, conștiință, hărnicie și caracter, care-și dau seama că un neam e o ființă organică, un fapt viu al lumii, care poate să fie ori să nu fie, să se ivească sau să moară, dar nu se poate preface în altă făptură organică. Și, așa fiind, el nu e chemat la altceva decât la desăvârșirea ființei sale în folosul civilizației universale, care răspândește asupra oamenilor lumină și fericire…”[3]

[1] http://www.bcut.ro/dyn_img/Analele%20Banatului%20Arheologie-Istorie/Analele%20Banatului%20XVI%202008/3_3_ardelean.pdf

[2] Apud Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic.Timișoara: Eurostampa, 2007, p. 97. Redacția. Serbările culturale la Bocșa-Montană, în: „Cuvântul satelor”, Șoșdea, 1943, nr. 26, p. 6.

[3] N. Iorga. Pe ce se poate sprijini un popor. Vălenii de Munte, 1910.

GABRIELA ȘERBAN: In memoriam Colecționarul bănățean Constantin Gruescu

22 ianuarie 2021 / uzpcarasseverin / Un comentariu

… Și a trecut un an de la plecare… Cu acest prilej, în perioada 25 – 29 ianuarie 2021, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, va realiza o expoziție de carte In memoriam Constantin Gruescu.

„…Florile din grădina mea sunt curate ca și transparența cuarțului de la Dognecea, serioase ca ametistul de la Ocna de Fier, împurpurate de modestie ca realgarul de la Moldova Nouă, vesele ca malahitul de la Petru și Pavel și gingașe chiar în sobrietatea granaților negri melaniți de la bătrâna carieră juliana…”

Ne amintim cu atâta drag vorbele înțeleptului Constantin Gruescu, nea Costică al nostru, colecționarul de la Ocna de Fier, de la care plecare „în lumea cea fără de dor” a trecut un an, lăsând în urmă amintiri alese, precum și îndemnul pentru generațiile viitoare „întru păstrarea bogățiilor nestemate moștenite, întru continua cercetare a adâncurilor pentru ca și alte comori să iasă la lumină, spre mândria și bucuria ochilor noștri, ale fiilor și nepoților acestui pământ românesc.”

Constantin Gruescu, tehnician miner de profesie și renumit colecționarmineralog de la Ocna de Fier, s-a născut în 12 aprilie 1924 la Docnecea și s-a stins în 22 ianuarie 2020 la Ocna de Fier, județul Caraș-Severin.

După căsătoria cu tanti Mia – cea care i-a fost alături zeci de ani iubindu-l și sprijinindu-l până în anul 2016 când s-a stins din viață – s-a mutat la Ocna de Fier unde, din 1945 colecționează eșantioane minerale, iar în 1950 a încropit un muzeu de mineralogie estetică a fierului, muzeu care astăzi este recunoscut la nivel internaţional. Colecţia lui Constantin Gruescu numără peste 2000 de exponate, cristale şi minerale de valoare, unele fără egal pe plan mondial.

Nea Costică a fost un autodidact. A absolvit şapte clase şi trei cursuri de specializare, dar a studiat numeroase tratate de mineralogie româneşti şi străine. Profesia de bază: controlor tehnic în siderurgie şi minerit. Deţine nenumărate titluri şi distincţii de mare onoare şi apreciere a muncii şi pasiunii sale. A donat din colecţia sa minerale pentru multe muzee din ţară şi străinătate: Brăila, Constanța, Caransebeș, Galați, Iași, Reșița, Timișoara, Caen – Franța. În prezent, la Bocşa se lucrează la amenajarea unui spaţiu dedicat mineralelor lui Constantin Gruiescu cu intenţia de a se înfiinţa un muzeu de specialitate care să-i poarte numele.

Din anul 2004 Constantin Gruescu este Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar din 2006 deține titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. De-a lungul vieții lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință: din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).

A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

Pasionat de scris, Constantin Gruescu are lucrări de profil publicate în România, Ungaria, Austria; dar a fost și un mare iubitor de muzică, de poezie, de artă, apropiindu-se de importanți scriitori și artiști plastici, reușind să adune în ”Casa Binelui” de la Ocna de Fier și o importantă colecție artă (pictură, sculptură etc.), precum și o bibliotecă impresionantă.

Ca pasionat de muzică, avea un glas frumos, o voce bună și, fiind un creștin ortodox practicant, adesea îl găseam cântând în strana Bisericii din Ocna de Fier.

De asemenea, a fost un pasionat al condeiului, a cochetat și cu poezia, multe dintre creațiile sale găsinde-se în pagini de revistă sau carte. Prima poezie publicată a fost cea dedicată lui tanti Mia și apărută în revista „Vasiova” a lui Tata Oancea în 1943:

Mărioara dela Bocșa

Măi bocșană Mărioară

Ochii tăi fermecători

Simt în piept cum îmi strecoară

Ai amorului fiori.

Într’o seară ‘ncântătoare

La un foc ca din povești

Contemplam cu admirare

Ochii tăi cei îngerești.

Când pierdut în depărtare

Singuratec și străin

Mi-ai ieșit gingașă’n cale

Ca o floricea de crin.

Și din clipa aceea dragă

Nu știu cum, dar bine simt

Inima cum strâns mi-o leagă

Dragostea cu’n fir de’argint.

Iar în greul depărtării

Când voi fi departe iară

Tu să nu mă dai uitării

Mă bocșană Mărioară!

Bocșa Izvor 28 iulie 1943

Constantin Gruiescu

(„Vasiova” anul XV, nr. 13 -17, Timișoara, 1 iulie-1 septembrie 1943, p. 6)

Volume la care Constantin Gruescu este fie autor, fie coautor, fie personaj principal, fie povestitor, nu sunt multe, dar cele existente sunt deosebit de frumoase și importante: L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik. Timişoara. ArtPres. 2004; Nestemate ale Banatului Montan. Reşiţa. Banatul Montan. 2005; Sânziene (versuri). Reşiţa. Casa Revoluţiei. 2005; Florile din grădina mea…Les fleurs de mon jardin.… DCCPCN Caraş-Severin. 2006 și cea de-a II-a ediție în 2008; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu. (coautor). Deva. EMIA. 2006; Cu focul inimii stingând flăcări vrăjmaşe: amintirile unui fost pompier militar. Reşiţa. Neutrino. 2007.

Referinţe despre Constantin Gruescu și Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. 1976; La paradisul mineral Gruescu/ Nicolae Sârbu. Reşiţa. Timpul. 2001; Crucea lumii/ Rodica Mihu. Reşiţa. Modus P.H. 2006; Stânci şi minerale în istoria Banatului montan. Muzeul de mineralogie estetică „Constantin Gruescu”/ Nadia Potoceanu manager proiect implementat de Fundaţia Activity; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Bocșa: Viziuni=Bokschan: Visionen/coordonatori și prefață Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. Reșița: ”Banatul Montan”, 2014.

În 22 ianuarie 2020 s-a stins o legendă a Banatului, lăsând în urmă o minunată colecție de minerale, mult mai săracă acum, fără custode; lăsând în urmă cărți și tablouri; lăsând în urmă vise. Multe, prea multe vise! Lăsând în urmă pagini despre ce a însemnat omul și colecționarul Constantin Gruiescu și Muzeul lui numit „Casa Binelui”. Pagini întregi de gânduri ale diverșilor vizitatori, personalități sau oameni simpli, cu toții iubitori de frumos, chemați de strălucirea florilor de mină. Dar și de bunătatea lui nea Costică. Cine l-a cunoscut pe Constantin Gruescu nu avea cum să nu-l placă sau să nu-l țină minte! Impresiona prin bunătate, prin calm, prin căldura vocii și prin dragostea cu care vorbea despre florile sale. Era un bărbat frumos, frumusețe păstrată și la bătrânețe, menținută, probabil, de tinerețea sufletului, dar și de energiile care l-au înconjurat toată viața.

Nu-l putem evoca pe Constantin Gruescu și să nu amintim despre descoperirea sa, despre macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale, crucea triplă creștină, tripla maclare a cuarțului, un mineral de categoria 4X, un mineral de o perfecțiune absolută, cu aspect tridimensional, spațial, neatins de un alt mineral, unicat cunoscut pretutindeni în lume ca „Macla Gruescu”.

Este imaginea care deschide prima carte dedicată lui Constantin Gruescu și Muzeului său, volumul sugestiv intitulat „La Paradisul Mineral Gruescu” semnat de scriitorul Nicolae Sârbu, o carte care se vrea, potrivit autorului „o recunoaștere, o invitație și o provocare la meditație. O contribuție modestă la valorizarea, printr-o mai bună cunoaștere, a unei adevărate comori minerale. Un punct de reper și un ghid de folos pentru atunci când vă doriți să savurați frumosul natural, în starea lui cea mai cuprinzătoare și mai pură”. O „carte-poem-reportaj-album” după cum o numește criticul Ada D. Cruceanu, ”…un dramatic memento, ea invertariază nume sonore – din țară și din afara acesteia – care au trecut pragul Casei de la numărul 113 din satul bănățean, au admirat Colecția mineralogică Gruiescu, au studiat-o – ca atare, au ”exploatat-o” în folos științific, desigur – ca, până la acest moment, muzeul-centru de studii să fie, în fapt, încremenit în proiect!”

Proiecte și vise pe care Constantin Gruescu, părăsind această lume, le-a lăsat urmașilor… Le-a lăsat celor care, într-un fel sau altul, vor duce mai departe amintirea Muzeului de Mineralogie Estetică de la Ocna de Fier aflat în Casa Binelui de la numărul 113.

Ni-l vom aminti întotdeauna cu drag pe nea Costică! Dumnezeu să-l odihnească și veșnică fie-i memoria!

In memoriam Constantin Gruescu la un an de la trecerea la cele veșnice

22 ianuarie 2021 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Sunt personalități ale locului, care au marcat acest frumos Banat Montan de-a lungul vieții atât de mult, încât rămân înscrise în Cartea de Aur a acestei părți de țară pentru veșnicie. O astfel de personalitate a fost și Constantin Gruescu, trecut la cele eterne acum un an de zile, în data de 22 ianuarie 2020, la el acasă, în „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din casa sa, un muzeu privat care avea să facă cunoscute Ocna de Fier și Dognecea nu numai în țară, ci și departe peste hotarele României.

Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă de cei au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și simpli, elevi, studenți, maturi și bătrâni…

Pasiunea sa dedicată geologiei acestor plaiuri va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și prin ce ne oferă și astăzi „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).

A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

Acum, la împlinirea primului an de la trecerea sa în eternitate, să ne amintim cu mare drag de cel care ne-a deschis de fiecare dată cu mult drag Casa Binelui din Ocna de Fier, cel care va rămâne în amintirea noastră ca NEA COSTICĂ!