În perioada 11 – 15 ianuarie 2021, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, a fost expusă utilizatorilor serviciilor bibliotecii o expoziție de carte dedicată poetului nepereche, Mihai Eminescu, purtând ca titlu un vers care-i aparține poetului bănățean Nicolae Sârbu.

Evenimentul s-a înscris în tradiționala sărbătoare a culturii naționale și, dacă în edițiile trecute a fost acompaniată de recitaluri de muzică și poezie, precum și de lansări și prezentări de cărți, în acest an, încă în pandemie, expoziția a fost vizionată  doar de cititorii bibliotecii, de utilizatorii activi ai serviciilor acestei instituții de cultură.

Mai precis, de cărțile expuse cu prilejul Săptămânii Culturii Naționale s-au bucurat 32 de vizitatori, de toate vârstele, iubitori ai poeziei și scrierilor lui Mihai Eminescu.

Deși biblioteca bocșană beneficiază de un fond generos de carte dedicată Luceafărului poeziei românești, în expoziție au fost prezentate mai puține titluri, însă dintre cele mai valoroase. Au fost expuse cărțile rare, cele care se regăsesc în fondul special, precum ediția de „Poesii” apărută în 1907 la editura Librăriei Leon Alcalay din București, cu o notiță biografică  de Ioan Săndulescu; apoi volumul „Geniu pustiu”, roman, apărut în colecția „Biblioteca Scriitorilor Români. Opere complete – Opere postume” a editurii „Cartea românească” din București, volum datat 1924. De asemenea, cea de-a III-a ediție a cărții „Povești și nuvele”, apărută la aceeași editură, precum și „ediția aleasă” de „Poezii” apărută în colecția „Biblioteca pentru toți” nr. 195 – 196, la Editura „Socec &Co” S.A.R. La această cea din urmă carte este interesant și faptul că, pe prima pagină, se regăsește autograful poetului bocșean Claudius Myron Ișfan. Așadar, pentru Bocșa este un volum deosebit de  important.

În această expoziție de carte dedicată sărbătorii nașterii poetului Mihai Eminescu au fost expuse volume frumoase, interesante, atractive, ediții bibliofile cum ar fi volumul gigant „Luceafărul”, apărut la „Junimea” din Iași în 1983, dar și edițiile liliput „Luceafărul”, unul tot din 1983 ( la 100 de ani de la apariția capodoperei) și unul din 2018, bilingv (română-germană), realizat de Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Tot în categoria edițiilor bibliofile se înscriu și câteva lucrări ale eminescologului timișorean Ion Iliescu, precum și volumul „Poezii în Familia”, apărut la Oradea în 1992, dar și cărticica „La mijloc de codru…” apărută în două ediții la editura Timpul din Reșița în anul 2004. Editorul Gheorghe Jurma, coordonatorul lucrării, a realizat acest volum cu prilejul omagierii celor 115 ani de la moartea poetului Mihai Eminescu.

De altfel, expoziția a cuprins întreaga colecție „Eminescu” a editurii TIM din Reșița (16 volume), colecție inițiată și coordonată de eminescologul Gheorghe Jurma, excelând prin cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, autori Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, volum apărut la Reșița, editura „Banatul Montan”, 2018.

De interes pentru vizitatori s-au dovedit a fi și scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, publicistica acestuia, Mihai Eminescu – gazetar.

 Un loc de cinste, în această expoziție, l-au avut și volumele semnate de prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, precum și cele ale criticului și istoricului literar Adrian Dinu Rachieru.

Așadar, în această săptămână a Culturii Naționale, și la Bocșa, prin carte,  „a sosit domnul Eminescu”, după cum ar spune scribul de Banat Nicolae Danciu Petniceanu, „voievodul Mihail”, deoarece „domnul Eminescu sosește iarna”…, iar poetul Nicolae Sârbu precizează: „început de calendar…”

Ca urmare a apariţiei în presa centrală a unor informaţii privind refuzul angajatorilor de a primi la muncă salariaţi care după perioada de carantină nu prezintă un test negativ la noul coronavirus, după cum ne spunea Adrian Florin BOZDOG (foto), inspector şef, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, se fac următoarele precizări:

În Anexa 3 a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1513/2020 se stipulează că pacienţii asimptomatici sau cu simptome uşoare, care nu necesită internare – se pot izola la domiciliu sau la locaţia declarată, în situaţia în care declară că au condiţii de izolare sau într-o locaţie alternativă ataşată unei unităţi sanitare ori alte spaţii special desemnate în cazul în care au condiţii de izolare.

În cazul izolării la domiciliu sau la locaţia declarată de pacient, medicii de familie vor monitoriza zilnic starea de sănătate. Aceşti pacienţi asimptomatici/simptomatici cu forme uşoare ce au încheiat perioada de izolare de 14 zile de la primul test pozitiv, declaraţi vindecaţi fără al doilea test de control îşi pot relua activităţile curente şi profesionale cu păstrarea distanţării şi purtarea măştii acasă şi la locul de muncă pentru încă 10 zile, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe cale de consecinţă condiţionarea de către angajator a reluării activităţii de prezentarea unui test negativ la noul coronavirus prezintă în fapt o încălcare a drepturilor respectivilor salariaţi.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi instituţia Avocatul Poporului prin adresa 15788/02.12.2020 transmisă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Pe cale de consecinţă în controalele viitoare ale inspectorilor de muncă se vor verifica şi aceste aspecte, iar în situaţia apariţiei unor asemenea cazuri se vor dispune măsuri de intrare în legalitate.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Pandemia provocată de virusul Sars-Cov-2, după cum susține Mircea BORDEAN, președintele Sindicatului Siderurgistul Hunedoara (foto), a apărut într-un context de dezechilibrare socială majoră în România, unde venitul obținut din muncă nu oferă un trai decent pentru majoritatea lucrătorilor, accesul la servicii publice de calitate este rezervat doar celor priviligiați, oportunitățile de angajare sunt uniforme, în condiții egal de precare, singura alternativă, pentru mulți, fiind emigrarea spre alte locuri de muncă mai bine plătite.

În același timp, cea mai mare parte din povara fiscală este pe umerii lucrătorilor, prin contribuțiile sociale, impozit și T.V.A.-ul plătit la achiziționarea bunurilor de trai (veniturile mici se duc integral pe consum). Această povară fiscală, care anulează cea mai mare parte din câștigurile lucrătorilor, este în plus colectată prost și gestionată ineficient. Avem o politică fiscală care dezavantajează lucrătorii.

Astfel, acest context al pandemiei, în loc să fie utilizat pentru politici care să mai echilibreze lucrurile și să le așeze într-un raport mai echitabil, este folosit tocmai pentru ca pretext de a tăia și mai mult de la cei săraci, maximizând și conservând bogația celor priviligiați. Creșterile de prețuri, costuri suplimentare în sarcina angajaților, menținerea salariului minim la un nivel derizoriu, menținerea blocajului asupra negocierii contractelor de muncă la nivel de ramură, la nivel național, Sindicatul Siderurgistul se opune cu vehemență politicii de austeritate în domeniul salarizării. Nici menținerea salariului minim la un nivel atât de scăzut, nici înghețarea unor drepturi salariale nu se justifică având în vedere că salarizarea din România este mult în urma productivității și a nivelului prețurilor pentru bunuri și servicii.

În ceea ce privește distribuția salariilor din Romania, doar 13% sunt la un nivel peste salariul mediu. Avem 1,6 milioane lucrători cu normă întreagă la nivelul salariului minim, însă ceea ce este mai îngrijorător, jumătate din totalul lucrătorilor sunt încadrați cu salarii care nu depăsesc 1500 lei net/2700 lei brut, un nivel care nu permite lucrătorilor un trai demn din munca lor.

Suntem pe deplin conștienți că România, alături de întreaga lume, trece printr-o criză sanitară și economică de amploare. Credem însă că este nevoie de politici echitabile, elaborate printr-o consultare reală între guverne și partenerii sociali.

Europa a învățat lecția dură a crizei financiare din 2008 și în consecință a renunțat la modelul austerității, favorizând politici spre conservarea veniturilor populației și puterii de cumpărare, inclusiv ca soluție economică pentru a consolida cererea de produse și servicii, pentru o revenire mai rapidă.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop. Pseudonime: Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.

S-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş. Aici și-a petrecut copilăria, perioadă pe care o va descrie în viitoarele sale scrieri. De asemenea, locul natal îl va descrie cu bune și rele, acest colț de țară fiindu-i adânc impregnat în suflet viitorului scriitor bănățean. A decedat la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.[1]

A urmat studii primare la Gătaia, gimnaziale și liceale la Timişoara (1892 – 1897), Becicherecul Mare (azi Zrenianin,Yugoslavia 1897 – 1898) şi Beiuş (1898-1900); Institutul Teologic din Caransebeş (1900 – 1903) şi Facultatea de Drept din Cernăuţi.

Mihail Gașpar a fost căsătorit cu Livia Blajovan şi au avut doi fii: Titus, militar de carieră şi Ionel, avocat.

După ce opt ani a fost diacon la Lugoj, Mihail Gașpar vine la Bocșa. În 19 martie 1911 sinodul protopopesc al Bocșei Montana îl alege cu toate voturile (81) protoprosbiter tractual. Episcopul dr. Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au luat cuvântul dr. Valeriu Braniște, Aurel Oprea și Ștefan Jianu.[2]

• 

• 

Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist. Aici, la Bocșa, a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuța. Scriitorul Camil Petrescu, ajuns la Bocșa cu prilejul angrenării în alegerile parlamentare din cercul Oravița din aprilie 1921, face o scurtă caracterizare: „…Întrebăm pe „ober” care deodată a devenit extrem de prietenos, unde se întâlnesc intelectualii bocșeni și ne spune că alături  este „cazina română”. Am vrea să întâlnim un prieten și  colaborator al nostru, cunoscutul publicist bănățean, protopopul Mihail Gașpar. […] Dar iată pe protopop. Este unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele. E desigur cu mult mai bătrân decât arată…”[3]

O altă caracterizare ar fi cea a lui Lucian Costin „ Plin de sevă, cu o forță și perspicacitate vigilentă se ridică tocmai în acea epocă a luptelor noastre naționale, când Banatul avea absolută nevoie de cea mai puternică avantgardă de a salvgarda toate interesele în acele momente, când expansiunea imperialist a unei culture cotropitoare amenința Banatul.”[4]

Mihail Gașpar a debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în “Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin.  A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond, de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole: primul se intitulează Ne trebuiesc fapte şi este o istorie critică a poporului român în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor; al doilea articol se numeşte Care era ţinta?, un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură. La proces Mihail Gaşpar îşi recunoaşte articolele, dar consideră că n-are nici o vină. Au mai fost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni) şi Ştefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaşpar a primit 10 luni. [5]

Mihail Gaşpar a  îndeplinit şi funcţia de secretar al „Reuniunii de cântări şi fond teatral” din Lugoj. A rămas un animator al mişcării teatrale din Banat, iar pe lângă traducerile importante din italiană, lasă în urmă o corespondenţă valoroasă: se păstrează corespondenţa purtată cu Zaharia Bârsan (1879 – 1948), scriitor şi actor român, director al Teatrului Naţional din Cluj (1919 – 1935), animator al mişcării teatrale din Transilvania[6] şi  cu Nicolae Iorga (încă din 1904) ale cărui idei le propagă în Banat. Astfel,    Mihail Gaşpar a devenit cel mai îndrăgit conferenţiar din Banat. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, conferinţele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Branişte.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.

---

citește aici articol întreg >>>>>>>

[1] Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Istorie şi artă bisericească/. Reşiţa: Timpul, 2000, p. 173-174;

[2] Dr. Cornel Corneanu. Mihail Gașpar (1881 – 1929) în: Revista Banatului. Anul IX, Timișoara, nr. 7-9/ 1943, p. 1-20.

[3] Camil Petrescu. Trei primăveri. Ediție alcătuită de Simion Dima.- Timișoara: Facla, 1975, p. 152.

[4] Lucian Costin. Scriitorul bănățean Mihail Gașpar. Craiova: Tipografia „Speranța”, s.a. p. 5-6.

[5] dr. Aurel Cosma junior. Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii. Timişoara: Tipografia „Unirea Română”,1933. P. 87-89 și Mihail Gașpar. Cum am intrat în temniță. Amintiri din viața de gazetar în „Răsunetul”.București, 1918, nr. 5, p.3.

[6] Ioan Stratan. Dor de frați. Epistolar lugojan. Timișoara: Facla, 1977, p. 48.