Săptămâna presei românești

PAGINI LUMINOASE DE ISTORIE

Anul 2021 și-a deschis porțile. Nu știm încă ce se află dincolo de ele dar, după câte s-au întâmplat în 2020, nu prea mai are ce să ne ia prin surprindere. O spunem nu cu pesimism, ci cu luciditate. Un nou an, o nouă luptă, o nouă provocare. Sau poate mai multe. Este de datoria noastră – considerăm noi – să ne păstrăm cumpătul și judecata dreaptă, până când ne vom da jos măștile. Și cele impuse de împrejurări, și cele autoimpuse, din diverse rațiuni, până când realitatea va fi sinonimă cu adevărul. Încercăm, așadar, să ne păstrăm în limitele normalității și să ne îndeplinim rostul în societate și în istorie.
Începem anul cu un eveniment-maraton unicat, „Săptămâna presei românești”, dedicat promovării breslei noastre, aducând în fața publicului pagini luminoase de istorie, o istorie în care jurnaliștii s-au aflat în primele rânduri.
Vom marca ziua de 15 ianuarie, declarată Ziua Culturii Române, care e și ziua de naștere marelui și inegalabilului nostru înaintaș Mihai Eminescu, ziaristul, poetul, omul deplin și desăvârșit al culturii române, arhitect de conștiință și ziditor de limbă, în felul nostru, jurnalistic. În această zi, la 171 de ani de la nașterea sa, Miron Manega și Dan Toma Dulciu vor prezenta cele mai recente și tulburătoare descoperiri din zbuciumata existență a poetului și jurnalistul nepereche. Facem aceasta ca o cuvenită și necesară completare la evocarea lui Mihai Eminescu, pe care mediul academic, în urmă cu un an, a făcut-o trunchiat, uitând sau eludând dimensiunea jurnalistică a personalității sale.
Vom semnala, printre altele, prezența numelui lui Eminescu în presa din America, încă din 1879, precum și în locuri mai puțin cunoscute ale spațiului european. Oferim, celor care vor urmări programul nostru online, pe pagina de internet uzp.org.ro sau UZP TV, vineri, 15 ianuarie 2021, de la ora 17,00, și primul film documentar despre viața lui Eminescu, realizat de Octav Minar în anul 1914. Un film istoric, de referință, cu imagini emoționante ale locurilor pe care le-a traversat în scurta sa viață, Mihai Eminescu. În același context, artistul cântăreț – dar de data asta în calitate de actor – Sergiu Cioiu va susține un microrecital liric, alcătuit din cele mai frumoase poezii ale poetului.
Apoi, timp de alte șapte zile dedicate paginilor luminoase din istoria presei, începând cu 16 ianuarie și până în 22 ianuarie a acestui an, de la orele 17,00, pe aceeași pagină a UZPR ( și UZP-TV), vor fi ilustrate momente de maximă intensitate din istoria zbuciumată, efervescentă și bogată în evenimente puternice a presei românești, la unison cu trăirile acestui popor greu încercat.
De la Radăcini, de la începuturile presei moderne, ctitorite și consacrate de Ion Heliade Rădulescu, la perioade marcate de Nicolae Iorga și „Neamul Românesc”, de la Tudor Arghezi și „Mărțișorul” său, până la vasta și densa presă transilvană și arădeană de la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, vor fi susținute dizertații de către personalități ale presei naționale contemporane. În același spirit evocator vor fi prezentate momentele, de-a dreptul emoționante din presa Sărindariului bucureștean, sau trasee publicistice cu destin istoric dramatic, cum ar fi cel al bătrânei reviste „Vatra”, până la actuala „Vatra Veche”. Va fi prezentată implicarea lui Dimitrie Gusti în jurisdicția presei de la noi și vom afla spectaculoasa și importanta evoluție a presei științifice și tehnice din țara noastră. Nu vor lipsi momentele antologice generate de apariția radioului și televiziunii naționale. Argumente puternice, suficiente pentru a releva necesitatea și importanța mass-media în societate.
Săptămâna presei românești, cu pagini luminoase de istorie, se va încheia cu un alt omagiu adus lui Mihai Eminescu, prin prezentarea unui film, excepțional realizat, având ca subiect mult discutatului Cufăr al poetului, din peregrinările sale.
Prin acest eveniment-maraton, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România vă invită la o mai profundă cunoaștere a presei și a rolului acesteia în promovarea marilor idei și a valorilor românești, precum și a purtătorilor lor, în toate perioadele istorice.

Departamentul  Comunicare

Dacă Dumnezeu, dacă mintea și trupul meu au avut puterea să mă țină la suprafață în această perioadă haotică, dureroasă, tristă, o perioadă în care tot pământul s-a transformat în halate albe, uși închise, ferestre ferecate și spre final în seringi  fără nume, dar cu mâini lungi, fără picioare, dacă așa zișii oameni ai țării și-au dat mâna pe sub mesele din platourile televiziunilor, aceștia fiind tocmai personajele în care omenirea întreagă și-a pus speranțe mari, atunci pot spune cu mâna pe suflet că liniștea mea, bucuria și fericirea vieții mele se datorează unui singur om și acest om se numește Mihai Eminescu.

Cineva din interior îmi spune astăzi: Nu sunteți singuri în această luptă cu pandemia, Eminescu este cu voi!

Pot spune că eu, ca roman și bun creștin, am o liniște sufletească, o pace interioară, am o dorință imensă, dar și o datorie, să duc mai departe dragostea pentru pământul strămoșesc.

Poetul nostru a fost un mare patriot, acesta saluta pe toată lumea cu „Trăiască nația” și visa la unirea tuturor românilor.

Prezentul mi-a sechestrat degetele în cartea cu adevăruri, acum îmi tot repetă: Citește poezia ”Doina”, sau ”Diana”, sau ”Pajul Cupidon”, citește ”Iubind în taină” și o să vezi că numai El, Marele Poet te mai poate trezi din somnul morții, numai el îți poate da dimensiunile care îți lipsesc, numai El te poate introduce în spațiul și timpul în care te simți cu adevărat român, numai El îți poate pătrunde în tainele sufletului, atât de încercat, numai El îți poate aduce fericirea pe chip, El, Poetul tuturor timpurilor-Mihai Eminescu.

• 

• 

Și curajul se naște în fiecare simț din mine, sunt aceeași femeie cu gânduri jucăușe, cu vise pregătite să  înfrunte zecile de anotimpuri care năpustesc asupra mea. Nu l-am părăsit, dar nici tu, nici ei care se nasc mâine nu –l vor părăsi, Eminescu trăiește în sânge și se hrănește cu dragostea de țară. Noi suntem versurile din poezia  ”O, te-nsenină, întuneric rece…”, noi am scris ”Revedere”, noi suntem ”Somnoroase păsărele”, suntem Epigonii. Astăzi am vrut să fiu  ”Floarea albastră”, mai spre seară m-am transformat în ”Glossă”, intrând în noapte de mână cu ”Luceafărul”, sunt în toate paginile cu poezii,  sunt rima, sunt tot ceea ce vreau să fiu, mereu cu gândul la iubire.

Dragostea pentru țară a poetului o simțim în poezie, în articole, în viața cotidiană, Eminescu a fost un patriot român și universal.

Suntem români, acum și peste mii de ani, spiritul poetului sufocat de străini atunci, spiritul nostru sufocat de străini astăzi…suntem versurile care dor și astăzi: 

”De la Nistru pân la Tisa

Tot românu plânsu-mi-sa

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate

Zboară păsările toate

De neagra străinătate,

Numai umbra spinului

La ușa creștinului

Își dezbracă țara sânul

Codru-i frate cu românul

De secure se tot pleacă

Și izvoarele îl seacă

Sărac în țara săracă.”

Acum ori niciodată! Acesta este îndemnul zilelor noastre. Nu putem să lăsăm de izbeliște idealurile strămoșilor, nu mai putem să închidem ochii la tot ce se întâmplă draconic în jurul nostru, avem puterea să îndreptăm lucrurile, în fiecare zi avem șansa să fim români adevărați.  Oare cât s-a luptat Eminescu pentru demnitatea românului? Oare cât ne luptăm noi pentru demnitatea noastră?

”Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia!”

Eminescu este un exemplu pentru fiecare generație, fiecare român trebuie să știe despre iubirea poetului față de spiritualitatea țării noastre, frumusețile ei, minunățiile universului, energia istoriei poporului roman…Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de iubire și Eminescu ne poate oferi acest lucru, trebuie doar să deschidem cartea sa de poezii și să intrăm în lumea cuvintelor, numai așa ne putem încărca cu istoria poporului român, cu tradiție și credință. Poeziile lui Mihai Eminescu ne îndeamnă să fim patrioți, dar dacă avem ceva de învățat de la alte popoare atunci să nu pierdem ocazia, poetul a fost și rămâne un model pentru noi toți, un fidel păstrător al identității sale naționale.

 Astăzi, învățăturile poetului ne ajută să nu ne pierdem, să trăim, să simțim și să iubim românește! Deschideți cartea lui Eminescu și inima voastră va fi și ea deschisă tuturor timpurilor, lumea este o poezie mare în care oamenii sunt versurile!

   ”Trăiască nația”

                                       Maria Rogobete  15.01.2021

poemul lui Eminescu

iarăși vis iarăși te-ntuneci

într-o parte dimineață,

viață, mama ei de viață,

dintr-un gând în altul luneci

uit-așa între pagini

vina lumii să ne-o scrie

în prădalnice sicrie

magul sângerează-n pagini

Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 15-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.

Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.

Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile artistului plastic consacrat Ioan Ernest Stendl din București, și ale istoricului Attila Varga, în prezent stabilit în Cluj-Napoca.

Vineri, 15 ianuarie 2021

Ioan Ernest Stendl, artist plastic, profesor univ. dr., București

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

M-am născut la Reșița la 18 februarie 1939. După povestirea mamei, era o zi însorită ca de primăvară. Cu acest soare de la nașterea mea e legată toată dragostea mea pentru acest oraș, în care am petrecut doar 18 ani, după aceea doar în vacanțe sau sporadic. Bunicul din partea mamei și tatăl meu au lucrat la UDR sau Combinatul Metalurgic. De la ei am moștenit dragostea pentru meserie și grija permanentă pentru lucrul bine făcut.

Aproape toți colegii mei de joacă sau de școală s-au întors cu studii superioare ca ingineri sau profesori în oraș. Eu și încă câțiva, am fost contaminați de „microbul artei” și ne-am împrăștiat pe alte meleaguri.

Deși departe de Reșița, orașul a rămas permanent în sufletul meu. Casa în care mă visez mereu, e casa din Colonia Oltului 6, unde locuiau bunicii mei, unde m-am născut și am copilărit.

Am permanent în minte, dealurile din jur, pădurea, râul Bârzava, cunoscuții pe care îi întâlneam pe stradă. Anul acesta, 2021, când se împlinesc 250 de ani, de când au intrat în funcție cele două furnale, ne va oferi un prilej de mândrie pentru tot ce a produs de la fondare și până la noi, cei de azi, orașul Reșița. Îmi  închipui viitorul orașului, legat de ramuri industriale noi, inovative. Am încredere în oamenii Reșiței că vor găsi noi modalități de muncă și existență.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

Reșiței și locuitorilor ei, la început de an jubiliar, le urez din toată inima, sănătate, multe idei creative, să ducă mai departe dragostea pentru meserie și mult, mult soare.

Attila Varga, dr., istoric, cercetător, Cluj-Napoca

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Întâi de toate aș dori să mărturisesc faptul că mă simt bucuros și, totodată, onorat, întrucât pot sărbători împreună cu ceilalți reșițeni împlinirea a 250 de ani de industrie în această urbe de care eu mă simt foarte atașat. Spun aceasta, întrucât m-am născut la Reșița, am crescut aici, iar anii mei de școală, cei mai frumoși din viața mea, i-am petrecut pe aceste meleaguri. Cei dintâi mentori, care m-au format pentru vocația mea profesională, provin din Banatul de Munte, în consecință acest areal și istoria sa ocupă, inevitabil, un loc foarte important în sufletul meu.

În calitate de istoric nu pot să nu mă gândesc la cei 250 de ani de tradiție industrială ceea ce, în durata lungă, reprezintă prilej de reflecție profundă: ce a fost, până la urmă, Reșița acum două secole și jumătate, ce este ea acum și, mai presus de toate, ce anume ar trebui să devină în perspectivă.

Cu mai bine de 200 de ani în urmă, orașul nostru a pășit într-o nouă etapă a existenței sale. Urmând calea industrializării sub cupola Luminilor, la fel ca și alte orașe de pe cuprinsul Monarhiei Habsburgice, Reșița a inaugurat atunci complicatul proces de modernizare ceea ce, inevitabil, a avut consecințe importante asupra evoluției sale. Încet, încet, aici s-a făcut trecerea de la o așezare modestă, plasată undeva la periferia unui mare imperiu, spre un oraș care, mai apoi, a jucat un rol important în economia de interese a Casei de Habsburg aflată în plină expansiune pe plan continental. Reșița industrială, cu resursele sale, a devenit un reper în această parte de lume, iar tradiția „focului nestins la furnale” a făcut din aceasta o veritabilă legendă.

Creând un arc peste timp și gândindu-ne la ce anume este Reșița acum, nu putem să nu menționăm că, similar vremurilor de altădată, ea se află în punctul în care poate începe iarăși o nouă fază importantă a existenței sale: prin conectare la alți poli urbani de referință din apropiere sau depărtare, prin infrastructură modernă, prin strategii și idei sustenabile de valorificare a potențialului turistic al zonei, prin conexiunea academică cu Universitatea din Cluj, cea dintâi universitate a României, dar mai ales prin punerea în valoare a pontențialului uman și a siturilor sale istorice, Reșița are toate șansele să-și recâștige, în prezent, renumele și prestigiul de care s-a bucurat altădată.

Ce anume trebuie să devină? Cred că acel loc unde nu numai că este frumos să revii cât mai des cu putință, ci să-l și iei cu tine în suflet, pentru că te face să te simți Acasă oriunde ai pribegi pe această lume. În consecință, îndrăznesc să spun, acest eveniment de 250 de ani de industrie la Reșița reprezintă acel imbold necesar de care ai nevoie pentru a nu uita cine ești, de unde ai plecat (dacă ai plecat) și, mai presus de toate, cine trebuie să fii pentru a te dovedi cu adevărat demn de aceste meleaguri și de cei care, la diferite intervale de timp, au devenit istorie tocmai pentru că au știut să deschidă ferestre largi spre Viitor. 

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

Îmi aduc aminte de vorbele regretatului Valeriu Leu, unul din marii cărturari ai locului, cel sub bagheta căruia mi-am făcut și eu ucenicia pe la începuturile parcursului meu profesional. Domnia Sa îmi spunea adesea că: „atunci când te duci departe și îți este dat să cunoști gloria profesională, nu uita să menții punți trainice cu aceste locuri, întrucât, atunci când ai unde să revii cu bucurie, te poți considera cu adevărat împlinit în această viață.”

Reflectând acum la „Banatul lui Valeriu Leu”, la Reșița noastră și la toți cei care o locuiesc și se bucură în ceas aniversar, transmit tuturor celor de Acasă multă sănătate, să fie mândri că pot trăi acest moment istoric de cotitură și să nu uite niciodată că a fi parte din renumele și legenda Reșiței este, cu adevărat, un privilegiu de care merită să te bucuri în orice clipă a vieții.

Așadar, La Mulți Ani, Reșița! Vivat! Crescat! Floreat!

Se spune că, atunci când este vorba despre oameni de seamă, ne place să știm cât mai multe despre activitatea lor, pentru a le înțelege mai bine personalitatea, măreția, precum și moștenirea pe care aceștia o lasă în urmă.

Unul dintre acești oameni de seamă ai Banatului este, fără îndoială, prof. univ. dr. Martin Olaru.   

Născut în 14 ianuarie 1951 la Forotic (comună în județul Caraș-Severin, Banat, formată din satele Brezon, Comorâște, Forotic și Surducu Mare), Martin Olaru este absolvent al Facultății de Biologie-Geografie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1971 – 1975), iar din 1985 este doctor în geografie, urmând cursurile doctorale la Facultatea de Geografie a Universității București, cu teza „Munții Banatului. Studiu de geografia turismului”, conducător științific prof. univ. dr. emerit m.c. al Academiei Române, Nicolae Al. Rădulescu.

În perioada 1977 – 1994 dl. Martin Olaru frecventează cursuri de specializare și perfecționare în domeniul muzeografiei, organizate de Ministerul Culturii. De altfel, din 1975 până în 1994, îl găsim  la Muzeul Banatului Montan din Reșița ca muzeograf principal, șeful Secției Oficiului Județean pentru Patrimoniu Cultural Național Reșița, Caraș-Severin. În această perioadă desfășoară o laborioasă activitate de cercetare științifică, fiind și fondatorul și coordonatorul publicației „Studii și cercetări de Geologie, Geografie și Biologie” (1978).

În perioada 1994 – 2015 urmează pașii universitari funcționând ca lector, apoi conferențiar, profesor și, din 2007 până în prezent, conducător de doctorate la Universitatea de Vest din Timișoara, Departamentul de Geografie, Învățământ universitar, educație și cercetare.

Prof. univ. dr. Martin Olaru semnează ca autor, coautor și coordonator de cărți și de lucrări; elaborează aprox. 65 de articole științifice și lucrări publicate; este expert în strategii de dezvoltare locală și regională, planificarea teritoriului, amenajare și dezvoltare turistică, turism rural și agroturism, ecoturism.

Între volumele care poartă semnătura dlui. Martin Olaru amintim: „Bibliografia Banatului. Științe naturale”, Reșița, 1978;  „Turism în Munții Banatului. Resursele turistice naturale și antropice”, Timișoara: Hestia, 1996; „Munții Banatului. Dezvoltarea și amenajarea turistică”. Timișoara: Hestia, 2000.

Pe harnicul cercetător Martin Olaru îl găsim și ca membru în colective de redacție a unor importante reviste științifice precum: „Geographica Timisiensis” a Universității de Vest din Timișoara, „Analele” Universității de Vest, seria Geografie, „Analele” Universității din Oradea, seria Geografie, „Terra” S.G.R. București, „JETA” – Universitatea București, „Review of Historical Geography and Toponomastics” Universitatea de Vest Timișoara, „Human Geographies” Universitatea București etc. De asemenea, îl găsim membru în diverse comisii de evaluare și acreditare a contractelor de cercetare științifică, de elaborare Laudatio pentru conferire de titluri, în comisii de examinare, de etică și de teze de doctorat. Nu în ultimul rând, membru în comisii municipale, județene și regionale, precum și a comisiei Naționale a Monumentelor București.

Relevantă este activitatea în proiecte și granturi de cercetare în etape: 2004-2006 „Evaluarea potenţialului de dezvoltare şi planificare a turismului din Regiunea de dezvoltare V Vest în context transfrontalier”; 2006-2008 „Evaluarea potenţialului geodemografic şi a resurselor de muncă din regiunea de dezvoltare economică V Vest în vederea optimizării strategiilor de dezvoltare durabilă a comunităţilor locale”; 2007-2010 Elaborarea de sisteme integrate de valorificare turistică a satului românesc tradiţional cu scopul menţinerii specificităţii regionale [Elaboration of Integrated Systems of Touristic Valorification of Traditional Romanian Village, In Order To Maintain The Regional Specificity (SISAT)]”, 2009-2011 „Evaluarea disparităţilor teritoriale din Regiunea de dezvoltare Vest cu scopul stabilirii modelului teritorial şi a strategiilor de creştere a coeziunii şi competitivităţii teritoriale” [Evaluation of territorial disparities in the West Development Region in Order to Establish Strategies for Growing the Regional Competitivity and the Cohesion (VESTPROSPECT)]; 2008-2011 Membru în grantul „Crearea bazei de date şi a hărţilor tematice ale domeniului schiabil din Carpaţii Meridionali, folosind tehnica SIG. Analiză, evaluare şi prognoză în perspectiva schimbării climatice globale”.

Iată, o activitate complexă, importantă prin responsabilitate și efort susținut, o activitate căreia dl. Martin Olaru i-a făcut și îi face față cu cinste.

Și, ca un bănățean neaoș, ca un veritabil fiu al Foroticului, Martin Olaru se străduie să scoată la iveală și să așeze la loc de cinste oameni și fapte, obiceiuri, tradiții ale locului său de baștină. Este foarte implicat în viața satului, iar contribuțiile sale la ridicarea prestigiului comunei Forotic sunt remarcabile și deosebit de necesare.

La ceas aniversar, se cuvine să-i transmitem inimosului cercetător Martin Olaru, dascăl și fiu al Banatului, calde urări de sănătate și putere de muncă! La mulți ani!