Mă definește ambiția, perseverența și conștiinciozitatea față de bolnavi

(dialog cu dr. Carmen STOICA medic primar dermato-venerologie – Spitalul Județean de Urgență Deva)

–  Pe scurt, punctați-ne câteva date biografice pe care le considerați mai semnificative…

– M-am născut în 26.11.1979 în Timișoara. Mi-am petrecut copilăria și am locuit în Orăștie până la terminarea liceului, iar apoi mi-am continuat studiile facultății de medicină din Timișoara.

Părinții mei s-au căsătorit de tineri, încă din timpul studenției acestora, avându-mă timpuriu. Am terminat Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, promoția 1998, urmând Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara începând cu anul 1998–2004, apoi am continuat cu rezidențiatul până în anul 2010, tot în Timișoara.

Începând cu anul 2010 îmi desfășor activitatea ca și medic primar, având specializarea în dermato-venerologie, din cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva. Precizez faptul ca am o minunată fetiță de 9 ani, pe nume MAIA, elevă în Deva, la Școala „Andrei Saguna”, în clasa a II-a.

– De ce medic și nu altă profesiune?

– Să fiu sinceră, cum de altfel sinceritatea mă și caracterizează, precizez că nu am avut o vocație specifică pentru medicină așa cum afirmau mulți colegi. Pun la îndoială credibilitatea unora dintre ei privind existența unei chemări pentru această meserie, încă din liceu.

În ceea ce mă privește nu am fost niciodată adepta științelor exacte, deși știam și matematica și fizica. Îmi plăcea literatura, biologia, chimia, citeam foarte multe cărți scrise de scriitori români, citeam și literatură universală. Așa ca și o paranteză, citeam până noaptea târziu. Îmi amintesc cum citeam sub plapumă, cu lanterna aprinsă pentru a nu aprinde lumina în camera mea, și astfel să fiu observată de părinții mei care îmi spuneau să nu stau noaptea târziu, având în vedere că a doua zi eram poate obosită și somnoroasă. Însă pentru mine nu conta, cititul mă relaxa enorm, chiar și în prezent mi-a rămas aceasta, să-i spun calitate de a citi și astfel să mă relaxez, e drept că în prezent nu mai am timpul din copilărie.

În final am ales medicina, considerând că este de viitor, satisfacându-mi toate expectanțele, așadar, nu dintr-un motiv anume, chemare sau o îndrumare din partea cuiva.

– De unde și când a pornit dragostea pentru specialitatea aleasă?

– La alegerea specialității problemele s-au pus altfel. Aici eram foarte bine documentată și orientată. Nu am ales ce a rămas, am ales ce am dorit – adică – dermato-venerologie. Este una dintre cele mai grele specialități. Presupune o vastă cultură medicală și anume pe lângă noțiuni de dermatologie și venerologie, pentru ca un astfel de specialist să fie complet, trebuie să cunoască foarte bine chirurgia dermatologică, medicina internă, alergologie și imunologie (îmi place chirurgia dermatologică și o fac cu plăcere). Mi-au plăcut în timpul facultății chirurgia și medicina internă. Poate și acest fapt a înclinat balanța în alegerea dermatologiei.

–  Care calități vă reprezintă personalitatea?

– Ambiția, perseverența, conștiinciozitatea față de bolnavi.

– Sunteți șefă de secție în cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva. Vă considerați medicul potrivit pentru această funcție?

– Atunci când s-a făcut recomandarea pentru a fi numită șefă de secție, de către fostul șef de secție, în prezența managerului spitalului – eram cea mai tânără din colectivul de medici, precizându-se calitățile pentru care se face această nominalizare și nu vechimea. Am primit această nominalizare cu emoție, dar și cu o oarecare teamă, teama să nu dezamăgesc, era o responsabilitate enormă, însă la care am făcut față cu brio.

Ulterior, timpul și rezultatele au demonstrat că modestia trebuie depășită și calitațile profesionale și organizatorice pentru care am fost numită și-au făcut simțite prezența în activitatea de zi cu zi. Răspunsul meu este clar – da, mă consider potrivită pentru această funcție, omul potrivit la locul potrivit.

– Vă amintiți de o satisfacție inedită în meseria de medic?

– Desigur, au fost multe asemenea satisfacții, aș remarca două dintre acestea cu diagnostic de excepție și anume: o vascularită necrotică cu tendință de generalizare și o mucinoză foliculară, diagnosticate și rezolvate terapeutic perfect și complet.

De asemenea, am fost extrem de satisfăcută când am obținut titlul de medic primar.

Aș mai completa, cu toată sinceritatea care mă caracterizează, că experiența acumulată în meseria ce o practic am dobândit-o și datorită norocului de a lucra cu doi medici de excepție: Dr. Darie OVIDIU – în Timișoara, în timpul rezidențiatului și respectiv Dr. Caius SEVICIU – la Spitalul Județean de Urgență Deva.

– Cât despre o neîmplinere, ce ne puteți spune?

– Au fost mai multe neîmpliniri. O să menționez doar două. Prima – că nu m-am înscris la doctorat, dar încă nu este târziu, cea de a doua este că nu m-am orientat spre o carieră universitară.

– Cum apreciați activitatea colectivului pe care îl conduceți?

– Consider satisfacător spre bine. Poate fi îmbunatățită, prin contribuția atât a factorilor de conducere cât și a subalternilor (cu toate că îmi place să le spun colegi), punctualitate, seriozitate, pregătire profesională).

– Ce noutăți organizatorice și medicale oferiți pacienților internați în secția pe care o conduceți?

– Noi oferim toate principiile organizatorice moderne care există într-o secție de Spital Județean de Urgență, urmând ca în viitor să acumulăm și să le punem la dispoziția pacienților tot ce apare ca noutate, bine conturată și eficientă.

– Cum stați cu pregătirea profesională și de cercetare medicală?

– Pregătirea profesională este bună, continuă. Citim literatura medicală care apare, participăm la congresele naționale și internaționale, suntem într-o competiție permanentă.

Dispunem de aparatura necesară, ce ne permite efectuarea unor intervenții de chirurgie dermatologică, biopsii cutanate, dar și de serviciile laboratorului clinic ce ne permite dignostice de excepție, colagenoze, boli autoimune, maladii buloase.

Cercetarea medicală nu se ridică la standardele pe care ni le-am dorit. Este și  o deficiență la nivel central, care se reflectă până la structurile organizatorice de la nivel județean.

– Cum vă priviți viitorul profesional în domeniul specialității?

– Având în vedere că dispunem de o bază materială solidă, o secție de excepție, cadre medicale bine pregătite, o permanentă stimulare și concurență reciprocă, pentru mine ca medic primar dermato-venerolog, șef secție a Spitalului Județean de Urgență, viitorul profesional în domeniul specialității, nu poate fi decât acela, care și-l dorește fiecare profesionist de excepție.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România lansează concursul pe anul 2020 cu tema „Sens și contrasens în mass-media”, prin care colegii noștri de breaslă – pentru prima dată, nu doar membri ai Uniunii – sunt invitați să trimită materialele de presă pe care le consideră relevante deopotrivă pentru temă, pentru importanța jurnalismului în societate și pentru activitatea lor.

Prin aria de abordare propusă dorim să evidențiem parcursul și evoluția presei în vremuri de provocări sanitare, economice, sociale și politice. Materialele de presă se vor putea înscrie în tematica luptei presei profesioniste cu fenomenul știrilor false, cu manipularea și ascensiunea extremismelor într-o lume confuză, în care jurnaliștii sunt primii chemați să facă lumină și să îndrume publicul, prin reflectarea adevărului. Vor fi premiate cele mai bune articole și producții din segmentele audio-vizuale ale mass-media care au reflectat cel mai bine, în anul 2020, reacția societății și a opiniei publice la criza sanitară globală, abordările profesionale ale jurnaliștilor care au sprijinit comunitățile să facă față situațiilor complicate, efortul presei de a se afla tot timpul în teren, în mijlocul evenimentelor, și de a se constitui în cea mai avizată legătură între autorități și cetățeni. 

Materialele jurnalistice de la toate categoriile – presă scrisă, audiovizuală, online, publicistică – vor putea fi transmise până la data de 1 martie 2021, la sediul UZPR, din Bd. General Gheorghe Magheru, nr. 28-30, sector 1, București și vor fi evaluate de un juriu alcătuit din personalități reprezentative ale jurnalismului, membri ai UZPR. Cele mai bune lucrări vor fi premiate în cadrul unei Gale televizate, care va fi organizată în acest an. 

Formularul de concurs poate fi descărcat AICI

Departamentul Comunicare  

Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 12-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.

Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.

Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile academicianului Mircea Martin și ale tânărului profesor de filozofie Paul Gabriel Sandu.

Marți, 12 ianuarie 2021

Mircea Martin, academician, București

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Pentru mine apartenența reșițeană a însemnat și continuă să însemne un motiv de mândrie. Iar motivul cel mai adânc și cel mai puternic al acestei mândrii este dat de tradiția industrială extraordinară a acestui oraș, comparabilă cu a celor mai vechi și vestite centre din Europa și din lume. Vechimea, cum știm, reprezintă în sine un titlu de noblețe, titlu pe care însă Reșița l-a cucerit prin muncă temeinică de zi cu zi, an de an, deceniu după deceniu, timp de două secole și jumătate. Și, desigur, prin realizări grandioase pe care alții sunt mai calificați și mai îndreptățiți decât mine să le enumere.

După 1920 și, mai intens după 1960, Reșița a contribuit esențial, decisiv la industrializarea României prin produsele ei – oțel și laminate, locomotive, poduri, motoare electrice, turbogeneratoare dar, mai ales, prin specialiștii detașați pretutindeni în țară, la Hunedoara, Craiova, București, Galați, Târgoviște etc.

Nici guvernele burgheze interbelice, nici guvernele comuniste n-au răsplătit efortul enorm și competența tehnică depuse de muncitorii și inginerii reșițeni prin investiții care să ridice nivelul de trai al localnicilor, dar măcar au asigurat o dezvoltare industrială normală și locuri de muncă cât de cât decent remunerate.

Ce s-a întâmplat după 1990 depășește cele mai pesimiste previziuni, chiar dacă ținem seama de schimbările radicale – economice și tehnologice – survenite pe plan mondial. Nu puține decizii, complicități, vânzări ar trebui încadrate la ceea ce în termeni juridici se numește „subminarea economiei naționale”.

Este, în orice caz, incredibil și inadmisibil ca, în acești ultimi ani, în fosta mare industrie reșițeană să mai lucreze doar aproximativ 1.500 de oameni, este halucinant să aflu că UCMR – atât de productivă altădată – este în insolvență!

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

Cum va întâmpina Reșița împlinirea celor 250 de ani de existență industrială? Cât de fast este acest moment aniversar, de o uriașă semnificație istorică? Vor vrea – și vor ști – conducătorii locali și guvernanții actuali să se ridice la înălțimea acestui eveniment? Vreau să sper că-și vor îndeplini cum se cuvine măcar o datorie de memorie.

Reșițenilor le doresc multă sănătate și o conștiință crescută a ceea ce reprezintă locul lor și tradiția lui tehnică, unică în România.

Paul Gabriel Sandu, dr., profesor de filozofie, scriitor, București

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Pe lângă „Josephus” și „Franziskus” (în varianta lor târzie, contemporană mie, desigur),  am trecut de nenumărate ori. Fără să știu cum le cheamă. Am copilărit la umbra lor. Au fost, alături de alte câteva repere spațiale, granițele lumii mele. Dar, fără să știu, au fost mereu mai mult decât atât. Pentru că ele sunt un mesaj, în piatră și fier, al  generațiilor care au clădit orașul. Adică al comunității lărgite din care fac parte, mereu, și cei vii, și cei care nu mai sunt.

Astăzi, privind la funicularul și furnalele Reșiței, mă simt interpelat, luat la întrebări de toți cei care au construit-o: Ce faceți cu ea? Ce aveți de gând cu ea? Două furnale, două întrebări la care nu putem răspunde… cu ciocanul cu care s-a tot răspuns acestor întrebări, de 30 de ani, în aproape toată țara. „Ce faceți cu noi?” Asta înseamnă, pentru mine, Reșița.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?

I-am auzit de multe ori pe bunicii și părinții mei amintindu-și de un oraș viu, plin de viață, așa cum i-am auzit regretând că se prăbușește totul în jurul lor. Reșița este oamenii ei, iar oamenii ei trebuie să-și ia înapoi orașul, să recupereze cumva și să onoreze trecutul și tradiția ei. Asta este cea mai bună formă de celebrare!