Almăjul – un muzeu al naturii viu cu care poți sa te mândrești, este o adevărată rezervație de cultură și civilizație românească, o oază de spiritualitate creștin-ortodoxă. Din colierul de diamante al Țării Almăjului face parte și localitatea Prigor, diamante ce strălucește la poarta de intrare în Almăj, cu oameni harnici, iubitori de muncă și credință și cu un deosebit respect pentru Sfânta Tradiție. La Prigor în că există o comunitate de unde vin colindele care răscolesc în noi trecutul strămoșilor. O comunitate unde oamenii se cunosc, unde oamenilor chiar le pasă de nevoile sau greutățile celorlalți și se ajută reciproc, diminuându-și necazurile. Aici colindele răsună ca la ele acasă. Prigorenii știu că pentru a înțelege Crăciunul și sărbătorile lui este nevoie ”de saltul către transcendent”. Trebuie depășit cotidianul pentru a trăi cu adevărat spiritual sărbătorile Crăciunului, deoarece viața spiritual respiră prin sărbători. Acum se fac daruri, ”ne dăruim din ceea ce avem, dar este necesar să dăruim și din ceea ce suntem”. În aceste moment ei retrăiesc clipele trăite de bunicii lor cu candela aprinsă, cu crucea pe masă și cu gândul către Hristos. Este o terapeutică a colindelor, a portului popular, a obiceiurilor și tradiției românești.
În Ajunul Crăciunului copiii și tinerii din sat s-au adunat laolaltă, ca în vechime, să se fericească și să ne fericească cu zicerile și cântările cele de demult. În ziua de Ajun au început colindatul grupuri formate din copii mai mici trecând pe la fiecare casă. Spre seară un grup de copii de vârstă școlară au colindat tot satul însoțiți de părintele paroh Cătălin Primejdie. Colindele lor și cântul sacru au evidențiat felul în care se implică Biserica și Școala în frunte cu preacucernicul părinte de a menține Sfânta Tradiție în rândul localnicilor. Acești copii au făcut ca vestirea Nașterii Domnului să fie dusă mai departe întru Slava lui Dumnezeu.
După miezul nopții a apărut în sat grupul tinerilor de peste 18 ani, băieți și fete îmbrăcați în portul popular, toți elevi la diferite licee din Banat. Ei s-au străduit cu sfințenie să nu se piardă zăcămintele din timpurile imemoriale ale simțirii românești. Toți cei prezenți, cu ținută strămoșească au oferit darurile primite de la Dumnezeu vestind Nașterea Domnului. Ei au oferit temeiuri luminoase și nădejdi îndreptățite pentru viitor. Au adus pace sufletească și bucurie duhovnicească cu chipurile lor de îngeri. Cântecul lor ne-a reamintit de vremurile copilăriei când ascultam ca în Grădinile Raiului cântările trase parcă din caierul cerului. Acum am constatat că se petrece un miracol. Se săvârșește minunea renașterii perpetuă în ființa îndumnezeită și devenirea omului. Toți colindătorii au fost îngeri care devin stele ducând mai departe ștafeta luminii izvorâtoare. Cântările lor au dovedit o putere de fascinație și o capacitate uluitoare de a emoționa și a trezi în sufletul omului resorturi nebănuite. Ne-au dăruit toți cei pomeniți din Lumina presărată cu îmbelșugare de Dumnezeu în sufletele lor – cântec îngeresc suind spre cer. Din sufletele lor astfel înnobilate au revărsat bucurie în sufletele noastre înălțându-le.
În zilele televizorului și internetului care însingurează și înstrăinează omul de lume prigorenii nu renunță la cultura tradițională realizată prin cântec, joc și port. Astăzi în Grădina Maicii Domnului politicienii vând pământul, obiectul muncii cel mai de preț al neamului, iar bărbații care practică mercenariatul în muzică, îmbrăcați nemțește și cântă muzică popular românească, se cred ”sirene”, (cu coadă de pește) îmbrăcați cu pantaloni legați cu brâu. Ei trădează portul popular românesc și vând adevărata cultură românească. În acest fel apare pericolul, prevăzut de Eminescu, de a veni străinii și a spune că ei sunt locuitorii mirificului spațiu românesc.

Prof. Pavel Panduru/UZPR