Femei cu care ne mândrim

Încercăm să creionăm personalitatea unui cadru didactic cu o bogată experiență în învățământ unde lucrează de 24 de ani dintre care 16 ani având funcții de conducere sau de îndrumare și control.

Este vorba despre prof. dr. Maria ȘTEFĂNIE (foto), azi cadru didactic titular al catedrei de chimie la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Orăștie.

Despre ea, profesor Sorina COBORI, directorul Palatului Copiilor din municipiul reședință de județ-Deva, ne spunea că „valorile în care aceasta crede și după care își orientează activitățile sunt respectul, integritatea, înțelepciunea, generozitatea, încrederea, sinceritatea, toleranța și empatia”.

Prof. dr. Maria ȘTEFĂNIE a funcționat ca inspector școlar și inspector școlar general la ISJ Hunedoara.

De fiecare dată a dovedit spirit de echipă și abilitate în comunicare dobândite prin formarea sa la locul de muncă sau în cadrul experienței ca manager, evaluator și formator, dar și mereu implicată în activitatea de voluntariat.

A dovedit de fiecare dată capacitate sporită de autodisciplină și executare a sarcinilor la termen.

A fost managerul a mai multor proiecte educative, a participat la cursuri de formare profesională, dovedindu-se un bun profesor mentor și un lăudabil organizator al activităților școlare.

Mereu receptivă la nou este un activ membru al Corpului național de experți în managementul educativ și un bun profesor metodist pentru proiecte educaționale.

*  * *

Zilnic, în orașul de pe Cerna-Hunedoara, ne întâlnim cu zeci de oameni-bărbați și femei, dar și cu mulți tineri și copii.

Din mulțime, consemnăm cu plăcere prezența multor femei de profesii și situații sociale diferite, unele dintre ele apreciate în mod deosebit de comunitatea hunedoreană pentru experiența lor în muncă, integritate, sinceritate și generozitate.

Pe una dintre aceste femei am contactat-o recent într-un dialog blitz rugând-o să ne puncteze cele mai semnificative date biografice și nu numai. Aceasta este dr. Carollina RADU (foto)-medic primar boli infecțioase și specialist în boli endocrine care cu amabilitatea ce o caracterizează ne-a declarat în exclusivitate:

„După absovirea Facultății de Medicină Generală din Craiova, în 1987, am fost repartizată la Spitalul Municipal din Hunedoara. Am avut deosebitul privilegiu de a întâlni unii dintre cei mai minunați oameni și medici pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale și datorită cărora am decis să rămân în Hunedoara. Este vorba de mentorii mei dragi și minunati, unii dintre ei plecați în lumea celor sfinți și drepți, și anume – dr. Farcaș, medicul șef al secției chirurgie, dr. Simionescu, medic șef ortopedie, cel care ulterior a dat și numele actual al spitalului, ca o expresie supremă a respectului pentru un om de o competență profesională și morală deosebite. De asemenea, aș dori să îl amintesc pe dr. Crăciunescu Mihai, un oltean cum rar am întâlnit și care a rămas în sufletul meu, ca o icoană de iubire pentru colegii săi din echipă și pentru paciente, depotrivă. Cum aș putea să nu îmi amintesc cu deosebit respect și adâncă prețuire, de dr. Deceanu Nicolae și dr. Sârbu Leonida?

Desigur, lista mentorilor minunați cu care am colaborat în anii de stagiatură este lungă. Tuturor acestor OAMENI ȘI MEDICI MINUNAȚI, le port în suflet o duioasă și plină de respect amintire, pentru că ei m-au primit pe mine și colegii mei care am decis să rămânem în Hunedoara, ca pe niște copii ai lor, din marea și frumoasa  familie  a acestui spital minunat. Atunci, ca și acum, aici s-a scris o pagină minunată de istorie, în domeniul medical, de către acești titani ai medicinei anilor ’60-80.

Ulterior, de-a lungul frumoasei mele cariere medicale și personale, nu am regretat nicio clipă decizia de a rămâne în acest oraș încărcat de istorie și cu un spital de referință în județ și în țară.

Prima specializare, aceea de boli infecțioase, am efectuat-o în Clinica de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca, unde am întâlnit de asemenea, clinicieni din elita școlii medicale ardelene: prof. Gorgan, prof. Carstina și prof. Tatulescu Doina, o craioveancă ardelenizată, de care avea să mă lege o aleasă relație de prietenie și respect profesional.

Am revenit la Spitalul Municipal din Hunedoara, secția de boli infecțioase, unde mi-am continuat activitatea până în 1 noiembrie, anul acesta. După acea dată, mă voi alătura tinerilor pensionari. Totodată, îmi voi continua activitatea la clinica medicală privată, pe care am creat-o împreună cu soțul meu, din 2012 și unde am deosebita onoare să colaborez cu peste 20 de medici tineri, frumoși și celebri, atât din spitalul nostru, cât și din alte spitale din județ și din clinicile din țară.

A doua mea specializare, aceea de boli endocrine, a venit ca o completare a întregii mele experiențe medicale și am efectuat-o la Clinica „Lucian Blaga” din Sibiu, sub coordonarea distinsului prof. Totoianu, căruia îi mulțumesc respectuos pentru ajutorul acordat și răbdarea pe care a avut-o cu mine.

În afară de cele două specialități medicale, cu care mă mândresc, am încă două competențe medicale – în ecografie generală și managementul serviciilor medicale.

Ca o încununare pentru întreaga mea carieră medicală, în 2012 am fost aleasă de cetățenii Hunedoarei, ca și consilier municipal și am  fost numită în funcția de director medical al Spitalului Municipal Hunedoara. În mandatul meu, am inițiat alături de echipa din care mă mândresc că am făcut parte, numeroase proiecte benefice pentru cetățeni și pentru corpul medical din spitalul nostru.

Mai presus de orice realizare profesională, doresc să amintesc despre familia frumoasă cu care Dumnezeu cel Bun și Drept m-a binecuvântat. Soțul meu, de profesie economist, m-a susținut și încurajat în tot ceea ce am realizat. Opera noastră completă și desăvârșită este unicul nostru fiu, Mircea Adrian, care a decis să urmeze cariera spinoasă și dificilă, de medic. Anul acesta, în ziua în care eu îmi luam rămas bun de la a doua mea familie din secția de boli infecțioase, după 29 de ani de activitate, fiul nostru susținea ultimul examen din cariera de student. Așa frumos a rânduit Dumnezeu lucrurile pentru familia noastră și nu am cuvinte să îi mulțumesc pentru toate darurile cu care ne-a binecuvântat.   

„Al doilea” copil al nostru și anume, Clinica medicală Carollmed, pe care am creat-o împreună cu soțul meu și pe care cu onoare și respect infinit, pentru colegii mei – medici și asistente, o coordonez din 2012. Nu este ușor, ca în aceste vremuri dificile să ne asumăm un proiect de asemenea amploare, însă am dorit să transpunem în acest proiect, toată experiența profesională și materială, de o viață, atât a mea, cât și a soțului meu. Aprecierile celor care ne trec pragul cât și faptul că echipa se extinde în fiecare an cu tinerii medici care ni se alătură, este o mândrie și o enormă bucurie pentru noi și este motorul care ne alimentează cu energie, pentru a continua. Le mulțumesc tuturor celor care au fost lângă noi de la început și continuă să ni se alăture, în acest frumos și minunat proiect medical.

Orice om care atunci când își încheie cariera și trece în rândul „tinerilor” pensionari (da, mă consider tânără, la cei 58 de ani), trebuie să își facă un bilanț retrospectiv. Cam acesta este bilanțul meu. Mă mândresc cu tot ceea ce am realizat profesional și uman și îmi doresc mult, ca Bunul Dumnezeu, să îmi îngăduie mie și celor dragi mie, să mă bucur cât mai mulți ani de toți oamenii frumoși și minunați, din viata mea! Mulțumesc familiei mele și nu în ultimul rând, mamei mele care are 82 de ani și  a fost mereu lângă mine pentru a se bucura de tot ceea ce am realizat.  Din păcate, tatăl meu minunat s-a stins mult prea devreme și nu a fost lângă mine. Cu siguranță, este unul din îngerii buni care au vegheat și veghează asupra familiei noastre minunate!

Mottoul meu, care a stat și va sta la baza carierei mele medicale, este MEDICINA CU MINTEA ȘI SUFLETUL! Acesta a fost și testamentul moral pentru fiul nostru minunat, căruia îi doresc să își depășească înzecit mama, atât în competența profesională, cât și cea morală.

De asemenea, la baza a tot ceea ce am realizat a stat  iubirea pentru  Dumnezeu și semenii mei, pentru că DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!”

Au consemnat: Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Un bănățean pe urmele lui Nicolae Densușianu

În octombrie 2020, a văzut lumina tiparului, la Editura Universității Titu Maiorescu, o carte de mare valoare: Arhivele transcendente. O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc, scrisă de domnul profesor Constantin Giurginca, cel care, timp de câteva decenii, a descifrat tainele limbii și literaturii române, dar mai ales a descoperit și stimulat talentele literare ale elevilor liceului militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, viitori ofițeri ai Armatei Române, mulți dintre ei fiind astăzi cunoscuți scriitori sau jurnaliști militari.

Pasiunea pentru istoria noastră străveche a completat și a îmbogățit formația filologică și literară a autorului. Descoperind încă din tinerețe Dacia preistorică, opera postumă a avocatului ardelean Nicolae Densușianu, profesorul Constantin Giurginca, bănățean de origine, aștepta cu nerăbdare vacanțele școlare pentru a-și continua peregrinările prin locurile sacre ale străvechii civilizații a geto-dacilor, asemenea înaintașului său, originar din Țara Hațegului.

„Neîndoielnic că memoria colectivă a omenirii a salvat în gândirea tradițională și în cultura populară o serie de date ezoterice, care vin din timpuri de dincolo de orizontul nostru limitat …”, ne spune autorul, și pornește de la papirusurile egiptene, ajungând până la cele mai noi cercetări arheologice și științifice care confirmă o mare parte din informațiile străvechi.

Capitolul I, intitulat Semnele primordialului, este o trecere în revistă a ipotezelor privind apariția și evoluția civilizațiilor lumii, dar și a bibliografiei disponibile în limba română și în alte limbi.

Capitolul II are un titlu și un conținut deosebit, Pentru o altfel de bibliografie, fiind dedicat celor douăzeci și cinci de personalități, adevărate biblioteci vii, care l-au călăuzit pe autor în locurile vizitate ori au contribuit la descifrarea unor înțelesuri și au înlesnit redactarea și publicarea textului. Aceste biblioteci vii se adaugă celor peste 150 de cărți cuprinse în Bibliografia aflată la sfârșitul Arhivelor transcendente.

Capitolul III se ocupă de Comorile Bucegilor. Kogaionul Bucegi, Coloană a cerului – Axis mundi, descifrând urmele străvechilor civilizații păstrate pe Muntele sacru Caraiman și pe alte vârfuri din Munții Bucegi.  

Capitolul IV este consacrat menhirelor și altor monumente rupestre străvechi păstrate până astăzi în zona Carpaților de Curbură (Colchida carpato-danubiană, Caucaland sau Țara Luanei).

În capitolul V, autorul se oprește pe Dealul Istrița, pe care îl consideră „centru cultic hyperboreic și punct geometric al căilor sacre hyperboreice și al căilor sacre scitice”.

Piatra Doamnei și templul rupestru de Corbii de Piatră constituie subiectul capitolului VI al cărții, prilejuind o căutare a rădăcinilor argeșene ale neamului Corvineștilor, care a dat românilor și europenilor pe marele voievod al Transilvaniei Iancu de Hunedoara, apărător al creștinătății apusene, iar ungurilor pe cel mai important rege al Ungariei, Matthias Corvin.

Cetatea geto-dacă de la Subcetate, cunoscută îndeosebi prin Patul (sau Scaunul) Jidovului, permite autorului să meargă, în capitolul VII, pe urmele cercetărilor întreprinse, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, de colonelul topograf Constantin Zagoriț, colaborator al istoricului Nicolae Iorga. Cercetările lui Zagoriț au fost marginalizate deoarece contrazic concluziile arheologiei și istoriografiei oficiale.

Capitolul VIII tratează aspectele lingvistice, mitice și istorice ale variantei bănățene a baladei „orfice” Miorița, iar capitolul XIX se ocupă de urmele toponimice ale Mioriței.

În capitolul X, autorul străbate, împreună cu noi, cincisprezece situri arheologice care amintesc, prin toponimia lor, existența unui neam de uriași (numiți în memoria populară din diferite părți ale spațiului etnic și spiritual românesc, jidovi, novaci, tătari, tatani sau turci).

Capitolul XI, cel mai întins și mai bogat în informații din întreaga carte, folosește informațiile oferite de vechile dicționare geografice ale județelor României, scrise de istorici sau profesori originari din acele județe, și de marele Dicționar Geografic al României (Vol. I-V, 1898-1902), realizat de generalul topograf Gheorghe Brătianu, de istoricul Grigore Tocilescu și de inginerul George Ioan Lahovary, pe baza dicționarelor geografice județene. În acest capitol, autorul urmărește urmele lăsate de neamul uriașilor în toponimia județelor Bacău, Botoșani, Buzău, Dorohoi, Fălciu, Gorj, Ialomița, Ilfov, Mehedinți, Muscel, Neamț, Olt, Prahova, Putna, Râmnicu Sărat, Roman, Romanați, Suceava, Teleorman, Vâlcea și Vlașca.

Capitolul XII ne invită în Piramida Ceahlăului, să descoperim Peonul sau Kogaionul sacru al hyperboreilor.

Capitolul XIII caută urme ale neamului uriașilor în Banatul montan, iar în capitolul XIV, poposim în Țara Lotrului.

Cartea cuprinde numeroase ilustrații și fotografii color ale monumentelor megalitice descoperite de autor în „geografia sacră a pământului românesc” și este dedicată „Înainte-mergătorului Nicolae Densușianu  și familiei, pentru sprijinul moral de care s-a bucurat.

Deoarece cartea a apărut într-un tiraj mai degrabă bibliofil, prin efortul conjugat al autorului și al câtorva foști elevi, colegi și colaboratori ai săi, trebuie să spunem că o carte de o asemenea bogăție și valoare ar merita să fie publicată într-o viitoare ediție, cu sprijinul material al Ministerului Culturii și/sau al Ministerului Educației Naționale, și să devină astfel accesibilă cititorilor, dar mai ales elevilor, din toate județele României, în bibliotecile județene, municipale și comunale, la bibliotecilor liceelor militare, școlilor și academiilor militare.

Anul viitor, când autorul acestei cărți, domnul profesor Constantin Giurginca, va ajunge la vârsta de optzeci de ani, se vor împlini o sută zece ani de la „chemarea la Domnul” a lui Nicolae Densușianu, iar cartea este un minunat omagiu adus acelui deschizător de drumuri în cercetarea trecutului nostru adeseori uitat.

                                       Prof. dr. Mihai Popescu