În data de 17 noiembrie se împlinesc 55 de ani de la trecerea în eternitate a lui August Pittner, născut la Reșița în data de 7 decembrie 1879, învățător, director de școală în casa sa – cunoscută ca Școala (Casa) Pittner -, cantor de biserică, personalitate carismatică a Reșiței Montane în prima jumătate a secolului trecut.
Erwin Josef Ţigla
Deși eram conștientă, mai ales în ultima vreme, că va urma, cât de curând, un astfel de material, de rămas bun, totuși speram că Doamne – Doamne va face încă o minune și va mai prelungi zilele profesorului Vasile C. Ioniță.
Însuși profesorul Ioniță aștepta, de la clipă la clipă, să-și pună sufletul în mâinile Mântuitorului. Asta spunea, cel puțin în ultima lună de viață.
Și iată! În 12 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță s-a stins în casa sa din Câlnic – Reșița, fiind vegheat de întreaga familie care a dus povara bolii alături de el și care l-a îngrijit cu răbdare și înțelegere până în ultima clipă.
Vestea s-a răspândit cu repeziciune și mesajele de condoleanțe au început să curgă în toate modurile posibile: de la telefoane și sms-uri trimise familiei, până la rețele de socializare și massmedia.
Numele lui Vasile C. Ioniță și personalitatea acestuia sunt cunoscute în toată țara. Deşi născut pe meleaguri sucevene, la Dolhasca, la 24 martie 1932, profesorul Vasile C. Ioniţă este unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai Banatului, unul dintre lingviștii harnici și cu renume în Banatul Montan.
Absolvent al Facultăţii de Filologie din Timişoara (1971), prof. Vasile C. Ioniţă a urmat un doctorat la Facultatea de Filologie din Cluj, iar din 1983 devine doctor în filologie (cu teza Cursul superior al Văii Timişului) .
Dialectolog, etimolog, onomastician, toponimist, publicist, scriitor, Vasile C. Ioniţă și-a dedicat întreaga viaţă cercetării, studiului şi scrisului.
A deținut diverse funcţii şi a practicat, de-a lungul vieții sale, mai multe profesii/ meserii: la începuturi a fost învăţător, apoi profesor, redactor de ziar, inspector şi secretar la Comitetul de Cultură şi Artă din Reşiţa, lector la direcţia Generală a presei şi Tipăriturilor pentru judeţul Caraş-Severin, traducător din rusă şi franceză.
Ca publicist a debutat în 1949 în „Viaţa Buzăului”; apoi a colaborat la diverse publicaţii din ţară şi străinătate, publicaţii de specialitate şi nu numai. La ziarul „Timpul” din Reşiţa a susţinut o rubrică permanentă.
A debutat editorial în 1972 cu un Glosar toponimic Caraş-Severin, apărut la Reşiţa, la Casa Corpului Didactic; în 1975, în colaborare cu Octavian Răuţ, editează Studii şi cercetări de istorie şi toponimiesub egida Muzeului de Istorie; în 1976, sub egida Bibliotecii Judeţene Caraş-Severin, realizează o plachetă în 40 de pagini Banatul, parte integrantă şi individualitate distinctă în contextul istorico-geografic şi al spiritualităţii româneşti. Contribuţii bibliografice. 1 Graiul bănăţean; în 1982 apare la Timişoara la editura „Facla” – Nume de locuri din Banat – o amplă monografie a toponimiei Banatului prefaţată de Alexandru Graur. În 1985, tot la Timişoara, la editura „Facla”, apare volumul Metafore ale graiurilor bănăţene; în 1997, la editura „Timpul” din Reşiţa, apare eseul monografic Sabin Păutza; Monografia localităţii Câlnicdin Caraş-Severin apare tot în 1997 la editura „Timpul” din Reşiţa; volumul Capricii. – un volum de amintiri, file de jurnal şi corespondenţă – apare în 1999 la editura „Timpul” din Reşiţa; în 2002, la editura „Eurostampa” din Timişoara, apare primul volum de Contribuţii lingvistice. Onomastică. Lexicologie semnat Vasile C. Ioniţă; în 2004, la „Intergraf ”din Reşiţa apare cel de-al doilea volumul de Contribuţii lingvistice…; tot în 2004 coordonează volumul Uite cine, ce şi cum vorbeşte. Teste comentate privind limba română, volum apărut la „Intergraf” la Reşiţa; tot în 2004, lăsând la o parte preocupările lingvistice, publică un volum de proză – Aripi frânte – continuând astfel seria volumelor memorialistice, relatând fapte absolut reale; Oglinzi infidele, volum apărut în 2005, Reşiţa, „Intergraf”; Meandre este volumul care continuă cronologic Aripi frânte şi apare în 2005 tot la editura „Intergraf” din Reşiţa.
În 1990 prof. Vasile C. Ioniţă se pensionează, dar activitatea culturală a domniei sale continuă. Îl găsim colaborator al unor publicaţii, dar şi colaborator al unor instituţii. O foarte bună şi rodnică colaborare a avut-o cu Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, redactorul şef de la acea vreme, sesizând şi valorificând puterea de muncă a maestrului, priceperea, profesionalismul acestuia. Pe lângă faptul că deţinea o rubrică la acest post de radio, Vasile C. Ioniţă scria, desfăşura o activitate scriitoricească rezultând câteva volume apărute sub egida Radio Reşiţa: Dicţionar de evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, vol. 1 apărut la Reşiţa, la editura „Banatul Montan” în 2007, iar volumul 2 – Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, a apărut în 2008; 30 de istorioare despre oameni şi vremi, volum apărut în 2008 tot la Banatul Montan; Lecturi interzise, apare în 2009, Reşiţa. Banatul Montan; Memoria cuvintelor, volum apărut în 2010 la aceeaşi editură din Reşiţa şi Crâmpeie dintr-un veac trecut este volumul care încheie, în 2011, într-un fel, colaborarea cu Radio Reşiţa, o dată cu plecarea lui Doru Dinu Glăvan din radio, dar şi ultimul cu caracter memorialistic.
Din anul 2012 prof. Vasile C. Ioniță devine colaborator al revistei ”Bocșa culturală” și, tot în acest an, hotărăşte ca mare parte a bibliotecii sale să o dăruiască oraşului Bocşa, Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea”, având încredere în această instituţie şi în managerul ei. Să-și „mărite fetele” la Bocșa, cum îi plăcea să spună. Astfel a început o poveste, cea a amenajării unei săli destinată acestui veritabil fond de documente, apoi povestea a continuat cu inaugurarea, în noiembrie 2013, a sălii care-i poartă numele, iar în 23 martie 2017, la aniversarea celor 85 de ani ai profesorului Ioniță, lansarea „Catalogului Sălii prof.dr. Vasile C. Ioniță” de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa (volum apărut la editura TIM din Reșița, dir. Gheorghe Jurma).
Povestea „încuscririi” a continuat cu susținerea rubricii „Povestea vorbei” în revista trimestrială „Bocșa culturală” și, probabil, va continua, pentru că „moș Ioniță de pe Nergăniță” (așa-i plăcea să se prezinte, deoarece așa l-a denumit mitropolitul Nicolae Corneanu) a lăsat manuscrise și cărți din care să poată fi susținută întotdeauna rubrica sa.
În 14 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță a fost condus pe ultimul drum și înmormântat în Cimitirul din Câlnic, din păcate, de prea puțină lume, motivul fiind restricțiile impuse de pandemie.
Ne va fi dor de hazul și ironia dlui. Vasile Ioniță, de înțelepciunea domniei sale și de comentariile pline de savoare. Ne va lipsi acest om hâtru și fascinant prin darul său de povestitor. Vom intra în sala „Vasile C. Ioniță”, îi vom mângăia cărțile și ne vom aminti fiecare clipă din povestea acestei săli. Vom depăna amintiri, iar, din povestitor, Vasile Ioniță va deveni personaj. Personajul principal…
Rămas bun, dragul nostru Vasile C. Ioniță!
Rămas bun, Domnule Profesor!
Dumnezeu să vă odihnească în pace !Gabriela Șerban și echipa „Bocșa culturală”
Lansarea catalogului în ediție bilingvă
_____________________________________
Cristian Graure: HUTTERER: Fotograful = der Fotograf
Publicarea prezentului catalog reprezintă un act deliberat de reabilitare culturală a operei unei figuri reprezentative pentru viaţa imaginii, pentru studiul şi cercetarea artei fotografice în general.
În consecinţă, conţinutul materialului poate fi perceput ca o privire introspectivă asupra propriului traseu artistic al autorului, a percepţiei personale asupra imaginii dincolo de natura reprezentării, dar și o călătorie retroactivă prin universul fotografic al lui Hutterer care străbate straturile timpului implacabil și transformă aceste imagini scenice în procese cognitive ce se supun în mod veritabil unor dimensiuni reflexive.
Opera fotografică a lui Hutterer Géza (1864-1917) este redescoperită şi pusă în context cu spaţiul multicultural activ din vestul ţării, continuând să se manifeste și în prezent ca „privire postumă”, în prelungirea unor instrumente şi procedee „alchimice”, devenind astfel consonanța spontană a reprezentării, un mijloc de eternizare şi perpetuare al unei realităţi ireductibile.
Fotografiile sale conţin însăşi „tensiunea” timpului trăit, un contrast între subtilitatea artei și consecințele unui destin fragil, iar publicarea lor reprezentă un act memorial care pentru noi în prezent, se conturează și redefinește un segment sublim al spațiului latent dintre comunicare și rememorare.
Volumul este cofinanţat de Guvernul României – Departamentul Pentru Relaţii Interetnice, prin Formul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin și se înscrie în seria autorului dedicată artei fotografice.
Evenimentul se va desfăşura online începând cu ora 18:30, din sala de conferințe a Bibilotecii Germane „Alexander Tietz” din Reşita şi îi va avea ca protagonişti alături de autor, pe scriitorul Robert Şerban, editorul Erwin Josef Tigla şi va putea fi vizionat accesând link-urile celor două platforme sociale:
https://www.facebook.com/Demokratisches.Forum.der.Banater.Berglanddeutschen
https://www.youtube.com/channel/UC_kYvj3wj9oGipq7pmZoS_g
Cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 80 de ani urăm Domnului Ion Mărin Almăjan – mare scriitor, Om și român adevărat, sănătate și bună sporire în toate
Valorosul fiu al Almăjului şi al ţării întregi, născut la 16 noiembrie 1940 – în localitatea Dalboşeţ din “Ţara Almăjului”, judeţul Caraş-Severin, trăieşte azi la vrâsta împlinirii.
Luminat de ochiul ceresc ce face să înflorească trunchiul său ţărănesc din care a crescut ca un brad puternic, cu rădăcini până în inima neamului, care să sune slava numelui şi a duhului său Ion Marin Almăjan devine Omul simbol.
Măreaţă potriveală ieşită din rânduielile lui Dumnezeu. El vine din străfundurile noastre unanime, din plămada nealterată a sufletului românesc, din brazda sfinţită prin truda milenară a strămoşilor.
Duhul mirificului spaţiu almăjan i-a înaripat mâna cu har divin şi a dezlegat mintea întru Lumină din Lumină, ce se răspândeşte asupra semenilor asemenea râului Nera, ce rupe zăgazurile naturale, dar revarsă şi rodnicie peste lunca lui largă, apoteozând speranţa oamenilor şi a locurilor natale ce a cântat-o în primăvara vieţii.
Personalitatea astfel creată este rezonanţă a ordinii divine împletită cu cea a tradiţiei şi istoriei naţionale, ce răzbat nu numai din scrieri, ci şi din prestanţa domniei sale.
Viaţa lui este expresia desăvârşitei manifestări a geniului românesc(almăjan) pe teren spiritual, înscriindu-l între marile figuri ale literaturii naţionale.
A înţeles de tânăr că munca şi truda sunt marile virtuţi, care se mai cer, pe lângă, inspiraţie concretizându-se ca la nimeni altul gândul în faptă, prin forţa geniului său bazat pe clarviziune şi originalitate. Lumina nouă pe care o aduce este menită să sporească taina lumii, străbătând frontul culturii cu consecinţe de revoluţie.
Tânărul absolvent de facultate renunţă la profesia de dascăl pentru cea de modelare a fiinţei umane prin cultură. Astfel a început să-şi scrie cărţile din care aflăm că năzuinţa primară a omului a devenit desăvârşirea. Ele redau experienţa proiectivă a vieţii prin sentimente de armonie cu lumea înconjurătoare, prin nevoia de frumos, deopotrivă, şi prin capacitate morală şi dăruire.
Ion Marin Almăjan este de o limpezime cinstită, înzestrat cu har şi cu tact pedagogic, cu o putere de convingere excepţională, simte cu uşurinţă impostura, demascând şi executând toate şarlataniile şi pe impostori, lucru care nu i-a fost iertat. Scrierile lui au un ecou revelator în inima românească. Redă în cărţile sale momente de istorie, dar şi drama individului, infirmitatea sufletească a celor răi. Unele din ele transformă viaţa satului în literatură.
Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale activităţii culturale ca : ziarist, director de editură, prozator, eseist şi conferenţiar, unde în meditaţia despre destinul fiinţei româneşti, numele lui Ion Marin Almăjan se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori.
Om de suflet şi om de nădejde, cărturar, cuget limpede şi generos, cercetător, pe cât de modest pe atât de hotărât în actele şi judecăţile sale ajunge, director de editură unde a editat numeroase cărţi ale clasicilor, dar a promovat şi mulţi tineri ce băteau la poarta consacrării literare. Principiul de promovare era talentul, însă mulţi dintre ei “simţindu-şi aripile crescute, au găsit natural lucrul să spurce” şi să trădeze binefăcătorul-mentorul. A editat lucrări despre Almăj cu caracter de acţiune restitutivă.
Ca ziarist a fost apreciat pentru calităţile sale de model de umanitate, stil, căldură, relief, strălucire, putere comunicativă şi o nobilă sinceritate.
Conştient că vorbirea în public este o formă fericită prin care se poate contribui la umanizarea individului şi se poate câştiga prietenia oamenilor, a participat la numeroase manifestări culturale, în numeroase localităţi din ţară şi afară, dovedeşte, în conferinţele susţinute, un intelect şlefuit, onest, pus în slujba unor idei generoase, o inspiraţie hrănită de motive populare, tradiţionale, istorice şi culturale. Se simte un semn al providenţei ce vine prin bunătatea şi puterea de înţelegere a unui om ce ştie să fie prietenul semenilor săi.
Cei ce l-am cunoscut de aproape în această situaţie l-am înconjurat cu respect şi admiraţie. Ne-a întreţinut sufleteşte, ne-a fost hrană intelectuală, ne comunica un fior filozofic al vieţii. Când vorbea, plutea în totul, duhul unei vocaţii. Dacă veneai în contact cu domnia sa, simţeai că se întâmplă ceva în sufletul tău.
Era mulţumit constatând în jurul său prietenie şi afecţiune. Iradia căldura şi farmecul echilibrului său interior, acel echilibru pe care cultura umanistă îl poate asigura oricând minţilor ce ştiu să i se devoteze. Peste tot pe unde a trecut a impus un model mai rar, cel al intelectualului plecat de la sat. Era un uluitor model de viaţă şi de creaţie.
La Ion Marin Almăjan viaţa nu e despărţită strict de operă, ci se privesc una prin prisma celeilalte, completându-se reciproc.
Omul, Ion Marin Almăjan, este măreţ în modestia şi calda lui omenie, pătruns de înalta demnitate a artistului creator. Este de acord cu Rebreanu care spunea că “arta n-are menirea să-l modeleze pe om, dar poate să-l facă să se bucure că e om şi că trăieşte, şi chiar să-l facă om”.
În opera sa se constată că profunda ei umanitate este şi a omului care o crease, omul pulsa de viaţă ca şi opera.
În proza lui întâlnim un joc ingenios al minţii, cât şi o mişcare năvalnică a inimii. Ideile, pasiunile se scurg ca firul tors al unui caier din furca de la brâul fetelor de odinioară, din Dalboşeţul Almăjului şi trecut prin “strunga cerebrală ca prin urechile acului”.
Primele cărţi ale lui Ion Marin Almăjan, ce decurg din însăşi trăirea faptelor de către autor, impun un stil, perpetuează o tradiţie, ce însumează-măsură şi claritate, încredere în om şi în umanitate, raţiune şi sentiment. Povestesc despre experienţa tragică a ţăranului român din Almăj, în timpul războiului mondial şi după război, despre durerea scriitorului faţă de aceste suferinţe ale ţăranului. Cărţile lui poată titluri sugestive. Au în ele ceva afectuos, îmbietor, fiind o epopee a sufletului, a vieţii ţăranului român din “Ţara Almăjului”.
Ion Marin Almăjan-spirit dionisiac turnat în forme apolinice, epicurian şi sensibil la aprecierile semenilor, este îndrăgostit de rafinamentele civilizaţiei, ce recomandă şi discipolilor săi.
Ca şi Nicolae Iorga- apreciază că “folclorul şi cântecul românesc sunt adevărata istorie a poporului român”, de aceea muzica populară îl face să vibreze, găseşte în sine rezonanţă adâncă. Preferă doinele ce poartă în ele maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului.
Este o memorie ieşită din miracol, la o personalitate de o delicateţe neobişnuită şi cu o fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din buna cuviinţă nativă a poporului român din Almăj şi ca o expresie însuşită a Sfintei Tradiţii româneşti. Trăieşte în sârg cărturăresc, în evlavie şi nobleţe, fiind unul din marii cărturari ai ţării, ceea a făcut să fie tradus în mai multe limbi.
Prin natura şi convingerile sale, este un constructor, un creator care preţuieşte valorile fundamentale ale vieţii, repudiază trădătorii de neam şi ţară, prostia, răutatea, delaţiunea. Este un intelectual autentic, român adevărat, piatră de temelie a universului românesc. A redat profunzimea spirituală a poporului român.
Floarea albă a recunoştinţei, altoită pe trunchiul masiv al admiraţiei autorului acestor gânduri, este omagiul pe care îl aduc profesorului, scriitorului, ziaristului şi omului de cultură Ion Marin Almăjan cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani.
Profesor Pavel Panduru/UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 