Relația de foarte bună colaborare a orașului Bocșa cu Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este una bine cunoscută și cu tradiție. Fiecare eveniment de amploare inițiat de Erwin Josef Țigla, președintele Asociației Germane, are în componență și un moment dedicat Bocșei, fie artistic, fie literar, fie de natură istorică sau religioasă. De-a lungul vremii, s-au adunat multe astfel de importante și frumoase întâlniri, evenimente cu un real succes atât la publicul bocșean, cât și la cel reșițean.

Deși suntem într-o perioadă sensibilă datorată pandemiei, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a propus, pentru luna octombrie a acestui an, organizarea Decadei Culturii Germane în Banatul de Munte, eveniment aflat la ceas aniversar, împlinind 30 de ani, 30 de ediții ale celui mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu.

Nici în acest an Bocșa nu a fost uitată, iar, între partenerii Asociației Germane, în organizarea acestui amplu eveniment, se află și Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.

Vineri, 16 octombrie 2020, începând cu ora 12.00, în curtea Bibliotecii bocșene, binecuvântat de razele soarelui, s-a desfășurat unul dintre evenimentele Decadei Culturii Germane Caraș-Severin. În sala Biblionet a fost amenajată Expoziția de artă plastică semnată de Doina și Gustav Hlinka (Reșița), iar în curtea parfumată de strugurii din via ruginie, folkistul Gilbert Ghicolescu (Călărași) a susținut un program literar-artistic.

Karl Gilbert Ghicolescu este unul dintre frații Ghicolescu, ambii pasionați de muzica folk. Gil Ghicolescu este din Călărași, trăiește în București și, din când în când, la Bocșa. Este absolvent al Liceului Pedagogic „Matei Basarab” din Călărași, al Facultății de Drept a Universității „Nicolae Titulescu” din București, precum și al Facultății de Istorie a Universității București. Este pasionat de literatură și muzică folk, le îmbină în mod armonios rezultând adevărate spectacole literar-muzicale.

De asemenea, Karl Gil Ghicolescu realizează și o emisiune muzicală pe un post de radio, emițând muzică, atitudine și conștiință într-un „dialog planetar”.

„Familia de artiști Gustav și Doina Hlinka urmează cu tenacitate, cu o din ce în ce mai dinamică înțelegere, calea artei naive, devenind, generoși și optimiști, promotori ai unui demers plastic mereu pus sub semnul întrebării și mereu învingându-și și detractorii și limitele imediate” ne avertizează Ada D. Cruceanu în prefața intitulată „Arta naivă: un act rebel” la cartea-album „Doina &Gustav Hlinka: Pictură naivă” apărută în anul 2004 la Reșița, sub egida Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, având numărul 23, editori fiind Nicolae Opațchi și Erwin Josef Țigla.

Gustav Hlinka este unul dintre cei mai reprezentativi pictori de artă naivă; s-a născut în 6 iunie 1947 la Steierdorf -Anina, Caraș-Severin, a fost îndrumat în artă de prof. Peter Schweg și prof. Petru Galiș; talentul său este recunoscut în grafică, peisagistică, artă modernă, acuarelă și pictură naivă. Este activ într-o serie de asociații și fundații între care: Societatea Numismatică Română, Asociația Filatelică Caraș-Severin, Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori; Uniunea Creatorilor Profesioniști și membru activ al Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița conducând Deutsche Kunst Reschitza, o grupare prin care descoperă și îndrumă tinere talente.

Gustav Hlinka este recunoscut pentru realizarea de grafică filatelică, machete și ștampile, medalii, plicuri și întreguri poștale, dar, în special, pentru lucrările sale de artă naivă. De-a lungul timpului a participat în importante expoziții de grup și a beneficiat de vernisaje ale unor expoziții personale, atât în țară, cât și în străinătate. De cele mai multe ori a avut-o alături și pe soția sa, Doina Hlinka, pictor de artă naivă.

Doina Hlinka s-a născut în 5 mai 1961 la Maglavit, județul Dolj; în artă i-a avut îndrumători pe Gustav Hlinka, pe Vasile Savonea și pe Mihai Vintilă; a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” unde a și debutat ca artist cu o primă expoziție de pictură naivă. În timp, lucrările Doinei s-au bucurat de succes și a expus în țară și peste hotare, fiind, alături de soțul ei, Gustav Hlinka, una dintre talentatele prezențele în Taberele de creație, saloane de artă și expoziții personale sau de grup.

La evenimentul din 16 octombrie 2020 cei doi artiști plastici au expus artă naivă bucurând ochiul și veselind spațiul prin culoare și poveste.

Despre artiști au vorbit Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban și Dana Bălănescu, în acordurile chitarei lui Gilbert Ghicolescu.

Un eveniment de suflet, desfășurat sub semnul pandemiei și în condiții de maximă protecție, menit să promoveze arta sub diversele ei forme, precum și o instituție a cărții și un oraș cu veche tradiție cultural-istorică.

La mulți ani, Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin!

La mulți ani, „Echo der Vortragsreihe”, publicația lunară a Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița!

 PREAMBUL

Jurnalismul este știința, practica și arta faptului văzut și Cuvântului care-l transformă în știre, în informație, în produs jurnalistic și, în final, după ce trece prin etapa de tezaurizare și cogniție, în cultură și civilizație jurnalistică. Jurnalismul a apărut dintr-o trebuință superioară de cunoaștere, consemnare și comunicare. Aceasta este esența lui. Dar jurnalistul nu este un simplu comunicator. Jurnalistul este dintotdeauna un profesionist al cuvântului scris, vorbit, sau exprimat prin imagine. Este, deci, un profesionist al informației publice și al creației acesteia în spațiul public. 

Profesia de jurnalist este una de tip informativ, corectiv, constructiv, creativ. Ziaristul se află totdeauna în miezul lumii, nu la periferie ei, și participă activ la zidirea civilizației în care trăim, la crearea unui univers în care oamenii află, analizează, muncesc, edifică, dar și distrug, se războiesc între ei, suportă efectele măreției, degradării, revenirii și devenirii condiției umane și a vieții lor. Nicio altă profesie nu este mai diversificată, mai bine ancorată în universul cognitiv al omenirii, în procesualitatea construirii puterii umane prin cuvânt, mai unitară și mai creativă, în esența ei. De mii de ani, jurnalistul se află în acest foc nestins, arde împreună cu el și zidește, împreună cu el, puterea faptului devoalat, descifrat și esențializat și a limbajului obiectivat din această lume. 

Profesia de jurnalist este una de tip creativ, într-un univers continuu și fără limite, de angajament total, de mare responsabilitate și de risc major. Jurnalistul nu este un grefier într-un tribunal al faptului de viață, nici un judecător al acestuia, ci un artist al transpunerii și transcrierii realității dinamice și foarte complexe, adică a faptului de viață, evenimentului, situației, prin intermediul cuvântului scris, vorbit sau exprimat prin imagine, în informație și, prin tezaurizare a acesteia, în cogniție. El este un slujbaș al cunoașterii, al adevărului și nu al interesului, indiferent de ce natură ar fi acesta. 

Jurnalistul este un liant între extreme, un moderator inteligent într-un univers haotic, un integrator de suporturi pentru valorile care se durează atât de greu. El se află pretutindeni, ca un tărâm fără hotare, ca un observator pe un câmp de luptă, ca un soldat etern în războaiele comunicaționale (sau nu) ale clocotului lumii. 

Nimeni nu-i ridică monumente, nimeni nu-i dă medalii, pentru că el nu luptă pentru o parte sau alta, pentru un țel sau altul, ci pentru adevărurile lumii, pentru informație, pentru cunoaștere. Jurnalistul este unul dintre foarte puținii profesioniști – poate chiar singurul – care se află în dialog continuu cu toate comunitățile, cu toată rânduiala și cu toți oamenii, de la savanți și creiere geniale, la scursurile societății și profesioniștii criminalității organizate, pentru că viața și cunoașterea ei le cere imperativ asta. 

Dacă lumea se află într-un război continuu și fără limite, ei, jurnaliștii, sunt reporterii de război aflați, zi și noapte, în toate punctele fierbinți ale planetei, acolo unde se întâmplă ceva, dar și acolo unde faptul sănătos și robust de viață frumoasă încă mai supraviețuiește. 

Azi, mai mult ca ieri, jurnalismul este o omniprofesie, un spațiu dens, sublim, dinamic și, deopotrivă, groaznic și extrem de periculos, unde jurnalistul se află în starea GLP (gata de luptă permanent), cu pixul pe țeavă și creierii în celula de alarmă. Nu întâmplător, una dintre cele mai reduse speranțe de viață se află în rândurile piloților de pe supersonice și ziariștilor. 

Puteți lectura întregul text al acestui Cod Deotologic, accesând

                www.uzp.org.ro/Codul deontologic 2020.pdf

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România traversează una dintre cele mai faste perioade ale existenței sale, care este dublată, paradoxal, de provocările pe care i le-a pus în față o eră dificilă, marcată pe de o parte de declinul accentuat al presei „clasice”, iar pe de altă parte de presiunile pe care teribila criză sanitară planetară le-a exercitat asupra tuturor locuitorilor planetei, tuturor structurilor și domeniilor, cu un accent special pe comunicare.
În acest context dificil, nr. 19 al Revistei UZP are în centru o dezbatere axată pe provocările care stau în fața presei, pe felul în care jurnaliștii care alcătuiesc Uniunea s-au adaptat timpurilor și au știut să răspundă, fără să facă rabat de la profesionalism, unor situații inedite, fără precedent. La câteva teme aflate în prim-planul agendei publice din perspectivă profesională au răspuns, în paginile publicației, șefii de filiale ale UZPR din toată țara și din Diaspora, cei dintâi chemați să „țină cârma” acestei nobile profesii într-o epocă ce o supune unor încercări ce îi cutremură fundamentele, de la cel al susținerii valorilor naționale la pilonii pe care trebuie să se sprijine datoria presei către public și interesele sale. În cadrul mesei rotunde „Presa profesionistă se regrupează”, coordonatorii filialelor UZPR, reuniți în Consiliul Național Consultativ al Uniunii, au creionat un tablou general flancat de modalitățile prin care ziariștii profesioniști au reușit să reziste valurilor de dezinformări și manipulări, dificultăților economice și presiunilor de toate felurile, printr-o forță concentrată care a reliefat din nou, dacă mai era nevoie, că presa, în mare parte, este greu de supus, greu de mințit și greu de abătut de pe drumul conduitei.
În paginile publicației care se consolidează cu fiecare ediție ca un nucleu de dezbatere și un peisaj complex și complet al stadiului jurnalismului profesionist din România se regăsesc recentele alegeri pentru conducerea Uniunii, proiecțiile programului noului Consiliu Director, o activitate densă și aplicată în toate filialele din țară și de peste hotare și se resimte, prin intermediul articolelor, acel tip de unitate care se solidifică tot mai mult cu fiecare nouă provocare din exterior. Indiferent de generații, de maniera de exprimare, de tipul publicațiilor, de platforma de pe care se transmite mesajul jurnalistic, la baza profesiei stau aceleași valori care au făcut din UZPR cea mai mare și mai veche organizație de breaslă din țară.
Revista UZP nr. 19 marchează aparițiile editoriale ale Editurii UZP, se oprește asupra activității jurnaliștilor români care activează în comunitățile de români din Spania, Italia, sau de peste Ocean, descrie, ilustrează, evaluează, dă de veste, ia atitudine. Este o publicație care se adresează publicului larg la standardele cele mai înalte ale exprimării profesionale, fiind accesibilă și relevantă deopotrivă.
Revista UZP, una dintre foarte puținele publicații care abordează ritmul profesional al jurnalismului, este un demers care merge mai departe constant cu valorile profesionale pe care le reflectă.

Roxana Istudor