În Europa nu se mai moare nici de cancer, nici de infarct. Nimeni nu mai vorbește de diabet, obezitate ori scleroză în plăci. În aceste zile, dacă nu mori de COVID înseamnă că ai făcut umbră degeaba pământului.
Dacă nu ai Covid, nu dispera, au grijă autoritățile să fie totul bine, să-l scoată vinovat pe acest coronavirus.
Autorul
În cadrul manifestării de omagiere a marelui ziarist Pamfil Șeicaru, de la Orșova, o delegație a conducerii UZPR a făcut o scurtă vizită de documentare în Băile Herculane, evaluând starea actuală a localității care poartă amprenta prof. Univ. Dr. Ilie Cristescu, membru important al Uniunii, primul doctor în turism din România și fost director al stațiunii din perioada în care turiștii străini se înghesuiau la milenarele „băni“ ale lui Hercule.
Însoțiți de Ilie Cristescu, membrii UZPR au vizitat localitatea, au revăzut reperele cele mai importante ale uneia dintre cele mai faimoase stațiuni românești și au făcut un popas la casa lui Ilie Cristescu, gazdă primitoare, care a condensat o întreagă istorie a Băilor Herculane, de la monumentele cu aer antic până la hotelurile moderne, deschise, unele dintre ele, chiar și în condiții de restricții generate de pandemia COVID-19.
La reședința lui Ilie Cristescu, într-o curte impozantă, la adăpstul unor arbori falnici, membrii conducerii UZPR au avut ocazia să vadă amplasate busturile a trei mari personalități ale culturii – poetul român Adrian Păunescu, poetul moldovean Grigore Vieru și poetul chinez Jidi Majia – ca un memento simbolic al importanței covârșitoare a spitirtualității, capabilă să depășească barierele de limbă, diferențele culturale și distanțele geografice.
La finalul unei întrevederi pline de sensuri profunde, membrii conducerii UZPR au primit din partea prof. Univ. Dr. Ilie Cristescu volumul său „Herculane. Hercules Land. Mirajul Cernei”, cu autograful autorului.
Departamentul Comunicare
De fiecare dată când o tânără speranță a jurnalismului intră „în pâine” cu un mic rucsac mental în care a îngrămădit la nimereală câteva cărți subțirele, strict necesare pentru examene, este pierdută; și pentru profesie, și pentru jurnalistul respectiv însuși. Poate acesta este și motivul unei anomalii omniprezente anunțurile de „recrutare” de redactori, care conțin cerința „cunoașterea perfectă a limbii române”. Ca și cum un jurnalist ar putea să NU cunoască impecabil unealta sa de lucru…
Și totuși…
De Ziua Limbii Române, jurnaliștii se pot opri o clipă să se întrebe, cu conștiința la ei, în ce măsură aplică etica profesională. Sunt oamenii care devin persoane publice, modele, chiar elită, care sunt citiți și ascultați mult mai mult decât majoritatea celorlalte categorii profesionale. Jurnalistul care știe toate tain(iț)ele limbii române face imediat deosebirea dintre formularea „autoritățile ar putea să…” și „autoritățile pot să…”, întrucât la mijloc poate fi un text de lege sau, dimpotrivă, o manipulare.
Responsabilitatea furnizării unei informații care poate puncta o clipă la rating pentru a devasta o familie în clipa următoare este enormă și trebuie subliniată și asumată zilnic. Controlul perfect al termenilor, alegerea în cunoștință de cauză a cuvintelor care ajung în mințile oamenilor, determinându-le și acțiunile, și emoțiile, sunt cruciale. Unui jurnalist profesionist nu-i este permis nici să livreze „vorbe” interpretabile, nici să „gângăvească” știri citite de pe telefonul mobil, în propoziții chinuite, pline de repetiții și de pauze jenante, între care se cască hăul lipsei de lectură și de logică în gândire. Forma informării trebuie să fie la înălțimea fondului și ambele la cele mai înalte standarde profesionale. Toate acestea pentru că un jurnalist profesionist este în examen în fiecare moment. Abia când aceste condiții sunt îndeplinite, angajatorii nu mai introduc „cunoașterea limbii române” în cerințele postului de redactor, presa își poate recăpăta credibilitatea, iar informația nu mai explodează în fața publicului, ci îi intră în minte.
De Ziua Limbii Române, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, alcătuită din gazetari de top, lângă care se forjează viitoarea generație a unei bresle fundamentale pentru societate, face un (nou) apel la respectarea și aplicarea efectivă, alături de deontologie, a eticii jurnalistice, care nu se poate imagina fără proprietatea deplină asupra termenilor limbii române.
Doru Dinu Glăvan
Președinte al UZPR
1 septembrie 2020, ora 17.00, Curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ Reșița:
Prima zi a Răpciunelui, sub semnul culturii
Rolf Bossert, născut la 16 decembrie 1952, urmează cursurile şcolii generale şi de liceu în localitatea sa natală, Reşiţa (1959 – 1971). Apoi urmează studii de germană-engleză la Universitatea din Bucureşti (1971 – 1975). Ca tânăr absolvent este numit profesor la Buşteni / Prahova. Între anii 1979 și 1981 activează ca instructor cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din Bucureşti. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitală, iar din 1982, la Editura „Kriterion“. Rolf Bossert înaintează în 1984 actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interdicția de a publica. În decembrie 1985 emigrează în RFG. La 17 februarie 1986 se sinucide în Frankfurt pe Main. Rolf Bossert debutează ca poet în 1971, în revista „Neue Literatur“ din Bucureşti. În 1979 îi apare cartea de debut, „siebensachen“. În perioada 1972 – 1974 devine membru al grupării literare „Aktionsgruppe Banat“. În anul 1982 i se decernează Premiul Cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timişoara. Rolf Bossert este laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Gellu Naum. La 10 februarie 2011 i-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare post mortem al municipiului Reşiţa. Cunoscut şi apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care, 6 postume), 3 volume cu traduceri şi multe apariţii în publicaţii din ţară şi de peste hotare, Rolf Bossert rămâne cel mai important literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX.
În vederea asigurării sănătății tuturor participanților, vor fi luate toate măsurile necesare conform Măsurilor și regulilor pentru evenimentele / acțiunile culturale organizate în aer liber, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, așa cum sunt ele stipulate de către instituțiile abilitate în acest sens, cuprinse în cadrul Ordinului nr. 2.941 / 1.120 / 2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară în domeniul culturii, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 19 iunie 2020. Astfel, participanților la finisaj l-i se va măsura la intrarea în zona delimitată a evenimentului temperatura, prin termometru non contact și se va efectua triajul observațional, se va asigura, de asemenea, la intrare covor saturat cu dezinfectanți autorizați, vor fi puse la dispoziția participanților dezinfectanți de mână, iar în curte se va păstra distanța obligatorie între participanți. Nu în ultimul rând, vor fi separate intrarea în și ieșirea din locația evenimentului – din curte. De asemenea, este obligatoriu ca toți participanții să poarte măști de protecție la nivelul gurii și nasului, pe tot parcursul evenimentului.
În perioada 17-22 august 2020, pe malul barajului de acumulare de la Secu- unul dintre locurile de o frumusețe covârșitoare din Banatul de Munte, s-a desfășurat prima ediție a Taberei Naționale de Poezie cu participanți din Lugoj: Ela IAKAB și Nicolae SILADE, din Tg.Jiu -Nicoleta CRĂIETE, din Bistrița Năsăud: Daniela FULGA și Alexandru UIUIU, din Reșița: Ada BOTEZAN și Costel STANCU, din Timișoara- George LÂNĂ și Peter SRAGHER din București. Joi, 20 august 2020, sub bolta viței de vie care acoperă curtea librăriei reșițene Semn de Carte, poeții au fost protagoniști ai unui adevărat regal de poezie, evenimentul fiind moderat de jurnalista reșițeană, poeta Ada BOTEZAN. (mai mult…)
Întrunită statutar, la sediu și prin prezența unora dintre membri online, reuniunea Consiliului Director al UZPR a relevat preocupările curente ale conducerii Uniunii și stadiul celor mai importante proiecte asumate în ultima perioadă.
În primul rând, a fost luată în discuție tema acțiunilor derulate recent. Comemorarea marelui jurnalist și patriot, erou de război Pamfil Șeicaru, la Mănăstirea „Sfânta Ana”, din Orșova, pe care e edificat-o, a avut loc la inițiativa mai multor șefi de filială și în prezența unui mare număr de ziariști. Acțiunea s-a desfășurat cu sprijinul episcopului de Mehedinți, Nicodim, precum și a stareței așezământului, Iustina. După slujba de pomenire a avut loc o proiecție a filmelor realizate de M. Șalapa despre personalitatea lui Pamfil Șeicaru și despre monumentul pe care l-a finanțat și construit. „Aflat în exil, Pamfil Șeicaru a sesizat revirimentul sentimentului național în perioada socialistă și a scris volume memorabile care reflectă acest fenomen”, a punctat Gheorghe Văduva.
Dat fiind faptul că în luna octombrie se vor împlini 40 de ani de la moartea marelui ziarist, așa cum a punctat Nicolae Băciuț, precum și 15 ani de la înhumarea la Mănăstirea „Sfânta Ana” a rămășițelor sale pământești, UZPR intenționează să organizeze un eveniment omagial pentru întemeietorul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, precum și numirea după marele ziarist a unora dintre Premiile UZPR. „Dorim să stimulăm jurnalismul profesionist să manifeste spirit de jertfă, credință și iubire pentru profesie și societate, pornind de la exemplul marelui nostru înaintaș”, a punctat președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan.
Un alt punct pe agenda ședinței a fost evenimentul care a stat sub semnul Asociației Scriitorilor Români din Austria, care a organizat acordarea unui număr de zece distincții pentru jurnaliști din cadrul UZPR. Condusă de partenerii Uniunii, Daniela și Constantin Gumann, organizația este un bastion al românismului din Diaspora și un exemplu de demnitate românească peste hotare, de păstrare a tradițiilor și spiritualității naționale.
La întâlnirea conducerii UZPR cu Comitetul Mondial al Românilor s-a decis un parteneriat pentru un proiect bazat pe reportaje din 100 de locuri emblematice ale României. Primele părți vor reflecta județele Mureș, Covasna și Harghita. În anul 2021, cele 100 de locații vor fi prezentate sub formă de reportaje de câte patru minute, pe o hartă interactivă. De asemenea, realizatorii filmului „Siberia cu oase”, din R. Moldova, au primit o importantă distincție, la recomandarea UZPR.
Una dintre manifestările dedicate sporirii vizibilității Uniunii va avea loc la Târgoviște și va fi centrată pe relansarea acordării Ordinului Ziariștilor. Cu această ocazie, va fi celebrată aniversarea celor 20 de ani de existență ai revistei…, publicație etalon a presei din acest spațiu de tradiție jurnalistică. În același context fast va fi lansat și volumul „Cavalerii noilor Apocalipse. Nu vă fie frică”, de Corneliu Vlad, iar Filiala Bacău va organiza lansarea celor două volume despre jurnalism apărute la Editura UZP sub semnătura lui Neagu Udroiu.
Pe direcția publicațiilor Uniunii, s-a evidențiat viitorul conținut dens al Revistei UZP, care va apărea în luna octombrie, și în care va fi publicat Codul Deontologic al Jurnalistului Profesionist. În același timp, Miron Manega a anunțat apariția Antologiei „Certitudinea”, volumul I, purtătorul de cuvânt al UZPR solicitând Uniunii un punct de vedere vizavi de faptul că a fost cenzurat de către un site de socializare.
Ședința Consiliului Director al UZPR a reflectat și demersurile care se fac pentru a se aproba alocarea de fonduri publice pentru anumite entități media private, în anumite condiții, un proiect pentru care conducerea UZPR va milita constant până la atingerea acestui țel.
De asemenea, conducerea UZPR se va alătura unui demers al unei comisii extraparlamentare de investigații, după evaluarea acțiunilor pe care aceasta și le propune.
În continuare se caută spațiul cel mai adecvat pentru organizarea evenimentelor viitoare ale UZPR, de la Seratele „Eminescu, jurnalistul” la Gala Premiilor UZPR, Convorbiri jurnalistice și altele.
În același timp, s-a lansat pe site-ul UZPR un spațiu dedicat mesajelor membrilor Uniunii ( și nu numai ), prin care să reflecte propria viziune asupra parcursului Uniunii din ultimii cinci ani și, de asemenea, despre direcția în care se îndreaptă jurnalismul profesionist din România. Cele mai relevante mesaje vor fi publicate în revistele Uniunii, președintele UZPR făcând un apel la membrii Consiliului Director să asigure o lansare cât mai amplă, spre toți membrii UZPR, a acestei provocări profesionale.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Director din 20 august au mai fost o prezentare a stadiului unor dosare juridice aflate pe cale de a se încheia, plata cotizațiilor până la data de 25 februarie începând cu anul 2021 ( pentru jurnaliștii pensionari, beneficiari ai Legii 83/2016 ), constituirea Sucursalei Chișinău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, precum și anumite măsuri administrative, financiare care au primit aprobarea Consiliului Director, pentru o cât mau rațională și eficientă funcționare. S-a punctat faptul că membrii pensionari restanțieri care nu plătesc cotizația până la 15 septembrie a.c. riscă suspendarea din Uniune, cu consecințele implicite asupra indemnizației. În cazul în care doresc să revină în UZP, acești membri vor fi nevoiți să se reînscrie. Consiliul Director a decis ca în luna octombrie să fie realizată lista finală a persoanelor care nu și-au achitat această obligație.
Departamentul Comunicare
Fără a încerca să înțelegem personalitatea lui Artur Silvestri, de fapt „persoana” lui, nu este cu putință să înțelegem opera lui. În contextul acestui articol în mod deliberat voi folosi, în referire la Artur Silvestri, prezentul și prezentul continuu. După părerea mea Artur Silvestri se află în veșnicie acolo unde cronologia istorică și a lumii nu mai are nici o importantă. În veșnicie lucrurile „sunt”, ieri, astăzi, întotdeauna.
Artur Silvestri este una dintre puținele „persoane” în înțelesul deplin al cuvântului. Unul dintre cei foarte puțini care înțeleg că Omul,” persoană”, este singura din creație care există simultan în spațiul „noetic” (spiritual) și material. Dar încă mai mult „omul” (persoana) are obligaţia de a le uni, aceste două planuri, prin transfigurarea propriului său trup. Aceasta înseamnă nu „mortificarea” materiei ci transfigurarea ei, aducerea ei la „starea dintâi”. În această înțelegere ar trebui să fie limpede că de fapt singurii „materialiști” autentici, cei care înțeleg și respectă cu adevărat „materia”, sunt chiar creștinii. Această înțelegere este prima condiție pentru deslușirea operei lui Artur Silvestri. Căci așa a înțeles și a mărturisit despre „om” Artur Silvestri.
El a știut foarte bine că „omul” este alcătuit din trup, suflet și duh și la fel de bine el a înțeles diferența dintre ele și împrejurarea că ele trebuie să lucreze în concordie. Artur Silvestri, în toată opera lui, mărturisește că trupul este vehiculul care pune lucruri în mișcare, că sufletul este cel care sau prin care există creștere, simțire, percepție, iar duhul este cel prin care sunt înțelese adevărurile veșnice,” tainele”, care nu pot fi explicate ci doar contemplate. Iar deasupra tuturor stă libera voie, capacitatea și obligația de a face opțiuni morale, între bine și rău. Încă mai mult.
Artur Silvestri a mai știut ceva, un adevăr înspăimântător.
A știut că în întreaga creație nu există putere mai mare decât libera voie a celor înzestrați cu conştiinţa de sine și înțelegere duhovnicească, care înseamnă capacitatea de a alege între „bine” și „rău”. Această putere, atunci când este cu premeditare folosită spre rău, poate avea urmări devastatoare.
Toate aceste lucruri Artur Silvestri le-a știut, a vorbit despre ele, le-a împărtășit celor din jur și încă mai mult, cu o generozitate care, după cunoștință mea, nu are egal, le-a folosit pentru a promova binele și a împiedeca răul.
Opera lui Artur Silvestri cuprinde capitole numeroase: istorie, critică literară, filozofie a culturii, literatură, memorialistică, jurnalistică, corespondență, istoria „locurilor”. Între ele toate un loc special îl ocupă scrierile despre „imobiliar”. Mai mult, îmi pare că până acuma, aceste scrieri despre „imobiliar”, au fost mai puțin citate și încă mai puțin înțelese și asta în pofida împrejurări că, după înțelegerea mea, în ele se află „cheia” care poate desluși opera lui Artur Silvestri.
Scrierile despre „imobiliar” ale lui Artur Silvestri sunt încă de prea mulți considerate „tehnice”.De fapt ele și sunt, căci au arătat direcțiile de dezvoltare imobiliară în România, viitorul dezvoltării urbanistice și în teritoriu și în plus Artur Silvestri a biciuit fără milă pe cei care efectiv tratau și tratează „imobiliarul” că pe o pradă. Dar ce nu s-a băgat de seama este împrejurarea că Artur Silvestri așeza, în centrul demonstrațiilor sale, vatra în jurul căreia se adună oamenii, locul unde ei se roagă și unde rup și împart pâine,” casa”.
Pentru Artur Silvestri „casa” nu erau cei patru pereți, era „locul” sfânt” unde oamenii ființează.
Această înțelegere am înțeles-o dintr-o emoționantă epistolă a lui Artur Silvestri privind ridicarea unei „case” la Drăgănești-Vlașca. Acea zidire era văzută de Artur Silvestri ca o naștere, ca venirea în lume a unui trup, dacă nu viu, oricum spre viață.
Din această înțelegere scrierile despre „imobiliar” ale lui Artur Silvestri nu mai pot fi socotite „tehnice”. Ele sunt un complex de înțelegere și proiectare a evenimentelor istorice printr-o altă vedere și în starea lor veșnică, întotdeauna.
În centrul evenimentului istoric, social, economic, cultural se așează „casa”, înțeleasă de Artur Silvestri ca loc spre sfințire și copie,” pre-imagine”, a lăcaşului veșnic spre care se cuvine omului să tindă necontenit.
Este o înțelegere cu totul nouă, după conştiinţa mea neîntâlnită, care obligă și care ajută.
Scrierile despre „casă” ale lui Artur Silvestri sunt scrieri care mărturisesc o taină și care ne spun, ca un dangăt de clopot, că drumul spre bucuria veșnică este mereu deschis.
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
USA
„Aproape în fiecare clipă stă secretul vieţii”. (Artur Silvestri)
Artur Silvestri, scriitor, critic literar, promotor cultural, poate fi considerat prietenul care mi-a schimbat destinul, deşi nu l-am întâlnit niciodată.
Un singur mesaj electronic de la dumnealui în care mă încuraja să scriu, că aş avea ceva de spus lumii, mi-a schimbat destinul. Aceasta se întâmpla, după ce mi-a publicat în revistele înfiinţate de dumnealui online: „Ecoul”, „Monitorul cultural”, „Semănătorul” câteva scrieri pe platforma Intermundos media activă şi astăzi. După o stagnare de mai mulţi ani, am început să public cărţi de călătorie şi cu tematică socială, versuri, eseuri, lucrări prezentate la diferite simpozioane,congrese, cugetări, teatru, articole.
De aceea îi aduc aici un omagiu, un semn de adâncă preţuire, pentru toate cărţile scrise, multe la număr şi faptele sale culturale. „Există o Românie tainică” spunea întemeietorul Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, Artur Silvestri, considerând că în această Românie există valori, oameni buni, creativi care au datoria să sporească zestrea culturală a neamului românesc.
Deţin multe cărţi de-ale dumnealui, mai ales pe cele publicate de soţie, Mariana Brăescu Silvestri, dar aşa de mult m-a impresionat „Frumuseţea lumii cunoscute”/ „La beauté du monde connu” pe care am citit-o de mai multe ori în română şi franceză, încât m-am decis s-o fac mai bine cunoscută iubitorilor de lectură.
D-na Mairana Brăescu o consideră „O elegie a vieţii” şi în prezentarea ei, dezvăluie cum a apărut cartea: erau însemnări zilnice, într-un carnet unde autorul nota ce l-a impresionat. Toate au trecut prin sufletul lui şi l-au marcat. „Câtă sensibilitate dureroasă, câtă tristeţe, dar o tristeţe luminoasă. Şi câtă uimire proaspătă, în faţa frumuseţii lumii pe care nici nu bănuia că trebuia să o părăsească. O elegie a toamne,. elegie a vieţii”.(Mariana Brăescu, cartea citată)
Sunt ultimele cincizeci de zile din viaţa autorului. Este impresionant îndemnul soţiei: „Cititorule, ca să înţelegi, parcurge cu sufletul aceste rânduri! Nu sunt pagini de jurnal ori de carte. Sunt bătăile inimii lui. Eu le-am auzit. Şi sunt ultimele.”
Ne regăsim în aceste pagini, gândim şi simţim la fel ca autorul, căci ne invadează aceleaşi emoţii, în faţa frumuseţii lumii de lângă noi.
Artur Sivestri (nume sui generis) acordă mare atenţie frumuseţii florilor, arborilor, arbuştilor, observând lumina ce o revarsă peste lume, aceste minuni ale naturii. Vedem cu ochii minţii florile de trandafir de un roşu aprins, catifelate sau galbene, legănate de vânt, flori ce se ridică triumfal, să înfrunte seceta, ploaia sau îngheţul. Iată descrierea:
„Trandafirul roşu… când culorile amurgului făceau totul enigmatic, se legăna uşor biruitor şi puternic. în vântul ce bătea alene în orele asfinţitului glorios.”
Amintirile din călătoriile sale sunt notate succint:
„Mirosul tare al Mării Mediterane…” într-un peisaj „fără pescăruşi.”. Este o mare peste care se adună „norii groşi, de o culoare metalică”, dar dispar repede, lăsând locul altor nori „sub forma unor fuioare albe”. Autorul absoarbe în suflet schimbările din atmosferă:
Lumini de dincolo de nori reprezintă „cel mai neobişnuit spectacol de fulgere pe care l-am întâlnit vreodată”. Ideea de irealitate, de efemer şi mister este pregnantă: „Cel mai tulburător fapt era tăcerea absolută care definea totul, creând sentimentul unei iluzii”.
Lectura cărţii m-a făcut să mă regăsesc pe filmul amintirilor în locurile vizitate de autor. Citind, revăd malul Mediteranei la Sète, unde am ajuns, prin programul european Comenius pentru profesorii de franceză, cheiul Paul Valléry cu cimitirul marin unde este înmormântat acest poet, cu amfiteatrul alb de la malul mării şi întinderea de apă ce se spărgea în mii de oglinzi, sub „ploaia ce cădea calmă şi binefăcătoare ca şi ploile mocăneşti din copilărie.” Observator fin al peisajului marin, autorul descrie „intensificări de vânt, schimbări de ritm şi fenomene întărite de apropierea mării”.
Noaptea, după ploaie, natura părea purificată, iar scrierea devină picturală:„Cerul dinspre munţii Pirinei de un roşu bizar, şters, dar, cu toate acestea, intens, o culoare descoperită odinioară de navigatori.”
În tablourile descrise, se combină imagini vizuale, auditive, olfactive, care le conferă unicitate: „Prin lanuri de lavanda, ca nişte arici vegetali opriţi, pentru o vreme la odihnă”. Este impresionat de parfumul de lavandă „efluviu răcoros, tăcut, enigmatic ecou şi o plăcere a miresmei care înfrumuseţează toate locurile înconjurătoare, cu o muzică nesfârşită.”
În lumina sudului Franţei, totul apare de o frumuseţe stranie, înduioşătoare. Autorul nu este uimit doar demare, munţi, ape, ci şi de vietăţile de pe Canal du Midi: raţe sălbatice, vidre, păsări.
Bucureştiul apare sun luminile toamnei cu toată frumuseţea lui deosebită de oraş sudic, cu parcuri frumoase, cu mirosul străzilor specific de merdenele, saraiilii, pateuri care au puterea de evocare a trecutului ca şi „madeleine” în opera lui Marcel Proust.
Artur Silvestri vede Cişmigiul – „un colţ de pădure în oraş, dând impresia de alt timp”. Se referea oare la timpul când trecea Eminescu sau Caragiale prin acest parc? Şi noi avem aceleaşi impresii, când trecem prin această oază de verdeaţă din inima Bucureştiului acoperit de cerul înalt şi atât de albastru pe deasupra copacilor.
Sunetul gutural al pescăruşilor peste Bucureşti, îl simte ca o „potrivire între vocile acute şi ceru înnourat, greu, apăsător”. Această potrivire tulburătoare între vocile acute şi culorile plumburii îl face să aibă presimţiri sumbre.
Ploaia căzută în perdele lungi şi reci lasă pe vegetaţie broboane de apă ce strălucesc şi par „scânteieri de apă în noapte. Foşnetele muzicale, un fel de ritm asimetric, asemănător cu valurile mării, prefac totul într-un episod irepetabil. Le priveam prin fereastra deschisă, îngândurat şi încremenit, cu sentimentul implacabilului”.
Moartea unui porumbel în stradă îi provoacă durere.
Scrisoarea primită de la un prieten îi aduce aminte de copilărie: „Toamna este frumoasă, mă linişteşte, nu ştiu ce m-aş face fără ea.” „Într-o clipă am văzut dealurile mele de la Ceahlău, frunzele arămii, colinele dulci” .
Alteori, izvorul unor sunete paradisiace îl face foarte fericit: „Era ciripitul unor vrăbiuţe, un concert al bucuriei care a ţinut câteva minute fără şir” sau le observă ciripitul vesel în iedera de pe o terasă. Adesea, vorbea brăduţului din curtea casei, dar, „uscat, nu mai aveam cui să vorbesc” scrie A. Silvestri.
Autorul se confesează dureros hârtiei, obsedat de „spaima că nu voi apuca să scriu tot ce am de spus”.
Privirea de ansamblu peste oraş aduce un tablou unic: „Acoperişurile oraşului par „un relief de lumi stranii unde senzaţia de suprarealitate este totdeauna vie”.
Se apleacă mereu cu dragoste asupra fiinţelor din lumea necuvântătoarelor: observă nişte câini „patru pete de culoare”, sau un câine trist pe o terasă, alţi câini care „dorm ca o heroglifă pe trotuar”, „un căţel gri ce dăruia atâta iubire” sau altul, lângă Terasa Doamnei „era imaginea dăruirii”.
Aţipind în fotoliu, a văzut „culori transcendente, lipsite de contururi, pete rotitoare, o feerie stranie, neobişuită, incontrolabilă, întreruptă de sunetul zborului de porumbei”, apariţie stranie care-l face să-şi simtă sfârşitul implacabil.
Parcul Herăstrău are rezervată o frumoasă pagină literară, căci acest loc are o frumseţe eternă în sufletul autorului.
Vizitând Cartierul Floreasca, casele păreau „pete de culoare opace” şi el le privea, fără a le putea zări. În Cotroceni, este încântat de liniştea străzilor cu case frumoase, invadate de iederă. cu terase cu flori şi mulţi copaci.
Mergând spre Băneasa, copacii îi păreau o pictură vivantă. Era „fascinat de contururile de frunze pictate în verde şters, galben, verzi ruginiu, o infinitate de nuanţe.”
Iubea „ploaia cernută binefăcătoare pentru semănături”.
Căldura blândă a toamnei îl bucură, ca un dar divin.
Cartea se încheie cu descrierea sărbătorii Sfântului Dumitru,, ocrotitorul capitalei, când Dealul Mitropoliei este urcat de oameni sărmani cu „suflete pure”.
Regret dispariţia prematură a autorului şi recomand tuturor această frumoasă carte care oferă destindere şi încântare.
Ecaterina Chifu – Cronici culturale
Biroul de Informații și Relații Publice din cadrul Tribunalului Hunedoara – după cum ne-a informat recent expert Irina-Ildiko GLĂMAN în calitatea sa de purtător de cuvânt – este împuternicit să aducă la cunoștință opiniei publice faptul că la Tribunalul Hunedoara, funcția de președinte a devenit vacantă la data de 15.07.2020.
În cadrul ședinței din data de 20.08.2020 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, organizat în perioada aprilie-iulie 2020, începând cu data de 21.08.2020, în funcția de Președinte al Tribunalului Hunedoara a fost numită doamna judecător Mihaela-Aurelia CONTA (în foto), pentru un mandat de 3 ani, conform art. 48 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Doamna judecător Mihaela-Aurelia CONTA este judecător în cadrul Tribunalului Hunedoara din anul 2003. În perioada 2009-2018 a deținut funcția de președinte al Secției I civilă, iar începând cu data de 15.07.2018 a fost vicepreședinte al Tribunalului Hunedoara.
Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș
Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, după cum ne specifica Inspectorul şef al acestuia – Adrian Florin BOZDOG (în foto), a primit avizul privind încadrarea ca accident de muncă mortal a evenimentului petrecut în data de 15 aprilie 2020 la SNIM Valea Jiului – Sucursala Minieră Uricani.
Cercetarea evenimentului, datorită complexităţii acestuia a avut loc de la producere până în data de 04.08.2020. Aceasta a avut drept scop stabilirea împrejurărilor şi cauzelor care au condus la producerea evenimentului, stabilirea abaterilor, a reglementărilor legale ce au fost încălcate, a răspunderilor şi sancţiunilor aplicate persoanelor care au încălcat prevederile legale, stabilirea caracterului evenimentului, a angajatorului care înregistrează evenimentul şi finalizarea măsurilor de prevenire a altor evenimente similare.
Reamintim că la data menţionată anterior a avut loc o prăbuşire a puţului cu schip ca urmare a unor lucrări efectuate în vederea ecologizării.
Anterior producerii efective a evenimentului au fost efectuate diferite lucrări pregătitoare pentru a uşura munca de demolare. Astfel, aceste lucrări au condus la o scădere semnificativă a capacităţii de rezistenţă a structurii (cu cca 65%) şi la o creştere a solicitării masei structurii cu peste 350% faţă de starea iniţială.
Circulaţia utilajelor grele (excavator şi autocamion) în jurul structurii au indus vibraţii şi pe cale de consecinţă a condus la cedarea succesivă a elementelor de structură rămase pe faţada sudică şi în final la colapsul turnului.
În urma studiilor şi analizelor s-a concluzionat faptul că prăbuşirea necontrolată a turnului s-a datorat unui cumul de factori: lucrărilor pregătitoare de demolare parţială a elementelor structurale de la baza turnului şi defectele de material ale betonului din care a fost realizată construcţia, şi, nu în ultimul rând faptul că beneficiarul nu a solicitat şi nu a asigurat verificarea proiectului de demolare prin specialişti atestaţi.
Sancţiunile contravenţionale aplicate au fost în număr de 10: cinci avertismente şi cinci amenzi în cuantum de 8000 lei fiecare (în total 40000 lei).
Astfel pentru neconformităţile constatate în urma cercetării evenimentului, beneficiarul a primit o amendă în sumă de 8000 lei, executantul o amendă de 8000 lei fiecare, firma care asigura dirigenţia de şantier a încasat două amenzi de câte 8000 lei fiecare şi firma prestatoare la care s-a produs evenimentul a primit o amendă de 8000 de lei.
Procesul verbal de cercetare constituie în fapt act de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, urmând a fi înaintat acestei structuri a Ministerului Public.
Identificarea responsabilităţilor şi a persoanelor prezumate a fi vinovate vor fi stabilite de către procurori.
Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș
În perioada 15-21 august 2020 – după cum ne-a informat Sorin Gabriel ISTRATE (în foto), Inspector şef adjunct S.S.M. – la nivelulI.T.M. Hunedoara s-au realizat 109 acţiuni de control astfel: în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost efectuate un număr de 81, iar în domeniul relaţiilor de muncă au fost 28 controale.
Controalele au vizat verificarea modului în care angajatorii au luat măsurile necesare diminuării răspândirii noului coronavirus, al modului de instruire al salariaţilor pe linia diminuării răspândirii acestuia şi în vederea verificării respectării modului de acordare a drepturilor izvorâte din derularea contractelor de muncă încheiate sau pe linia prevenirii muncii nedeclarate.
Numărul sancţiunilor contravenţionale aplicate a fost de 27, astfel: 15 în domeniul SSM şi 12 în domeniul relaţiilor de muncă. Din totalul acestora, 21 au fost avertismente (13 pentru încălcarea prevederilor legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă şi 8 privind încălcarea legislaţiei specifice din domeniul relaţiilor de muncă). Au fost aplicate şase amenzi în sumă totală de 151000 lei (141500 în domeniul relaţiilor de muncă şi 9500 în sfera securităţii şi sănătăţii în muncă).
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă o firmă ce avea puncte de lucru pe raza Municipiului Orăştie fost sancţionată pentru nerespectarea normelor specifice de securitate, locurile de muncă organizate nu erau sigure pentru lucrul la înălțime şi nu aveau montate corespunzător schele sigure în exploatare.
Au fost descoperite un număr de 73 deficienţe (58 în domeniul relaţiilor de muncă şi 15 în domeniul SSM) pentru care s-au acordat măsuri şi termene de realizare.
Trei angajatori au fost sancţionaţi pentru că foloseau în total 7 persoane fără a le fi întocmit forme legale de angajare, cuantumul total al sancţiunilor pentru cele trei firme ajungând la suma de 140000 lei.
În perioada menţionată au fost înregistrate 10 sesizări vizând în principal probleme de salarizare sau de întocmire a contractului individual de muncă, iar alte 16 sesizări au primit răspuns în urma verificării aspectelor semnalate.
Acţiunile de control ale inspectorilor de muncă din cadrul ITM Hunedoara continuă de regulă prin organizarea a cel puţin două perioade de control pe zi: una în cursul dimineţii şi altele după-masa sau seara, acest lucru arătând şi voinţa noastră de a impune respectarea legislaţiei specifice.
Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș
Joi 20 august 2020 membrii U.Z.P.R. au omagiat, în localitatea Orșova, personalitatea marelui gazetar român Pamfil Șeicaru, în cadrul unui mai amplu program de acțiuni periodice, inițiat cu timp în urmă, de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, având drept scop rememorarea acestei distinse personalități a jurnalismului din România.
Considerat unul dintre cei mai de seamă gazetari români, care și-a desfășurat activitatea între cele două războaie mondiale, Pamfil Șeicaru este și unul dintre fondatorii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în urmă cu 101 ani, 11 ianuarie 1919 marcând data constituirii acestei organizații profesionale, ce avea ca prim deziderat ,, profesionalizarea prin creaţia publicistică de mare ţinută, la nivel occidental”.
Evenimentul s-a desfășurat la Mănăstirea Sf.Ana, din Orșova, acest locaș sfânt fiind ctitorit chiar de către marele jurnalist, Hramul ,,Sfânta Ana”, fiind inspirat de numele mamei sale. Alegerea și importanța locului este dată și de faptul că Mănăstirea Sf.Ana este și locul de veci al lui Pamfil Șeicaru, din anul 2005, când s-a reușit aducerea și reînhumarea trupului său, pentru veșnică odihnă, în pridvorul sfintei mănăstiri.
La eveniment au participat membrii ai U.Z.P.R. din București și județele apropiate: Caraș Severin, Mehedinți, Gorj, Dolj, Timiș, în frunte cu președintele uniunii Doru Dinu Glăvan. Din partea filialei ,,Ștefan Naciu” – Caraș Severin, au participat: d-na Cecilia Vaipan, prof.dr. Ilie Cristescu și ing. Constantin Vlaicu.
Constantin VLAICU,
membru U.Z.P.R.–filiala ,,Ștefan Naciu” Caraș Severin
„…Der Lenz hat Rosen angezündet
An Leuchtern von Smaragd im Dom;
Und jede Seele schwillt und mündet
Hinüber in den Opferstrom.”
(Nikolaus Lenau)
„…În dom ard trandafirii roșii
Pe cruguri de smaragd și curg
Prinos jertfindu-i credincioșii
Din zori de zi până-n amurg.”
(trad. Șt.O. Iosif)
La ceas de încă pandemie și mijloc de lună august, iubitorii de artă și poezie și-au dat întâlnire la Centrul German „Alexander Tietz” din Reșița pentru un eveniment de suflet menit să emoționeze prin culoare, sunet și cuvânt.
Miercuri, 19 august 2020, în curtea Centrului German „Alexander Tietz” din Reșița, a avut loc un eveniment complex intitulat generic „Confluențe în luna lui secerar”.
Organizatorul și moderatorul Erwin Josef Țigla a propus iubitorilor de cultură două expoziții vernisate de criticul de artă Ada D. Cruceanu și pictorul Gustav Hlinka – o expoziție de fotografie prilejuită de Ziua Mondială a Fotografiei și realizată de Erwin Josef Țigla, reprezentând imagini din orașul Split din Croația; cea de-a doua expoziție a aparținut pictorului bocșean Nicolae Potocean și a constat în peisaje, fiind cea de-a 14-a personală a lui Nik Potocean.
Și pentru că arta și culoarea se asortează cu poezia, organizatorii au propus un remember Nikolaus Lenau, poetul romantic austriac născut în 13 august 1802 în Banat, în localitatea Csatád, astăzi Lenauheim, și trecut în eternitate în data de 22 august 1850 la Oberdöbling în Austria.
Despre Nikolaus Lenau și legătura lui cu Banatul a vorbit criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma; de asemenea, Erwin Josef Țigla și Viorica Farkaș au recitat versuri ale poetului bănățean în limbile română, germană și maghiară.
Tot cu acest prilej, poetul aninean Ion Rășinaru a fost invitat cu cel mai recent volum de poezie apărut în 2019 la Oravița sub îngrijirea istoricului literar Ionel Bota. „Versul uitat” este cel de-al 11-lea volum semnat Ion Rășinaru, volum în care, multe dintre poeme „par tablouri pictate cu râvna unui scenograf pur-sânge pentru o tragedie inspirată de Strindberg: pe hârtia ce încă miroase a foșnet de frunze/creionez grijile mamei în arșița căutării/ de la capăt de ziuă până la scăpătat de soare/ cu îndemânarea mergătorului pe sârmă/ nopți nedormite în cântec de leagăn/ murmurat până la pietrificarea buzelor/ care amintesc de jertfa anei/în corsetul zidului cel fără de moarte…”, precizează criticul Ionel Bota în „Cuvânt de întâmpinare” la volumul „Versul uitat” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2019).
Volumul a fost prezentat de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma, iar versuri au recitat Mihai Chiper și poetul Ion Rășinaru.
Evenimentul, care a îmbinat atât de frumos culoarea și cuvântul, a fost presărat cu armonii muzicale susținute de interpreta Elena Cozâltea, acompaniată de Angela Kovacs.
Așadar, Centrul German „Alexander Tietz” din Reșița a dăruit pasionaților de artă o seară a confluențelor culturale, o frumoasă întâlnire a artelor, și, în același timp, o seară a prieteniei și a bucuriei de a fi împreună dincolo de mască și pandemie.
O zi frumoasă de august. Poposim la sediul Primăriei din Teliucu Inferior. Admirăm cu plăcere un dialog sincer și calitativ între primarul ing. Gheorghe Daniel PUPEZĂ (în foto) cu câțiva oameni din satele aparținătoare primăriei, fapt ce se constituie într-o componentă esențială a activității acestuia. Acest moment exprimă competență și spirit de răspundere, o înțelegere benefică a importanței dialogului între primar și oamenii comunității.
Am reținut că aici, la Primărie, o idee se naște cu „viață” în ea pentru că este totdeauna bine gândită de echipa din jurul primarului, ea fiind utilă, interesantă. Aici, ideile se susțin și mențin pentru că se are încredere în ele, în eficiența lor.
Prezent lângă noi, viceprimarul Mircea MODÂRCĂ, cel care are o colaborare „sudată” cu primarul, ne-a prezentat cu mândrie firească câteva proiecte implementate și în curs de finalizare, finanțate prin Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, și anume: alimentarea cu apă potabilă a localității Izvoarele și a străzii Lacului (Cinciș-Cerna), ca de altfel canalizarea menajeră a acesteia. Se mai poate adăuga modernizarea dispensarului medical din comună și reabilitarea Școlii Gimnaziale din Teliucu Inferior. Există ordin de începere pentru amenajarea unui teren de sport în satul Cinciș-Cerna și a unui parc în Teliucu Inferior.
De notat că s-au depus proiecte pentru alimentarea cu gaz metan a satului Cinciș-Cerna, dar și pentru creșterea eficienței energetice în sistemul de iluminat public în întreaga comună.
Am încercat și un dialog cu primarul PUPEZĂ:
– Domnule primar, am înțeles că sunteți din nou candidat, din partea P.N.L., la „fotoliul” pe care acum îl dețineți. Zilele acestea, un fost siderurgist, astăzi pensionar, Gheorghe Junie din satul Cinciș-Cerna ne-a spus „Pentru toare realizările făcute de primarul PUPEZĂ în comuna noastră, merită să fie reales și, cu siguranță așa va fi!” … Deci, cum comentați?
– Pentru mine, contează faptele în folosul comunității. Voi continua implementarea proiectelor începute și voi demara altele noi, promovând în continuare dialogul cu oamenii.
Îmi doresc în comună o curățire a sufletelor, o primenire a preocupărilor de valoare culturală și spirituală, un respect pentru viața de la sat și oamenii acestuia, din rândul cărora până la urmă provenim cu toții.
Doresc să respect omul, țăranul, să fim mai buni, voioși și sănătoși.
Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș
Joi, 20 august 2020, ora 18:00, vă propunem o întâlnire cu poezia, sub bolta viței de vie, în curtea librăriei reșițene Semn de Carte. Vor citi, din creația proprie, participanții la Tabără Națională de Poezie, ed. I, Secu, 2020: Ela IAKAB și Nicolae SILADE din Lugoj, Nicoleta CRĂIETE- Tg.Jiu, Daniela FULGA și Alexandru UIUIU din Bistrița Năsăud, Ada BOTEZAN și Costel STANCU din Reșița, George LÂNĂ- Timișoara și Peter SRAGHER- București.
Întâlnirea- un adevărat regal de poezie- va cupride un REMEMBER Octavian DOCLIN și Ion CHICHERE.
Evenimentul va fi moderat de poetul și jurnalistul George LÂNĂ și poetul, traducătorul și fotograful Peter SRAGHER, organizatorii taberei din Banatul Montan.
Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contempotrană în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Caraș-Severin.
(citeste mai mult…)
____________________________________________________________________________
Libraria „Semn de Carte”
Resita 320051 – Libertatii 13/Timis 1, Jud. Caras-Severin
Telefon/Fax: +40-355-88.17.33;
E-mail: semndecarte@metarsis.ro
WEB:www.semndecarte.metarsis.ro
UZPR CARAS SEVERIN 