Zi: 3 iulie 2020

De ce 28 iunie? De ce Eminescu? Galeria ticăloșilor

/ uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

În 2014, data de 28 Iunie a fost declarată, pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Ziua Ziaristului Român. Anul acesta celebrăm, așadar, cea de-a șaptea ediție, în cadrul căreia se vor decerna și premiile „Eminescu Ziaristul” (aflate la cea de-a opta ediție). Spre deosebire de edițiile trecute, anul acesta se vor acorda și premii post-mortem câtorva mari personalități care s-au dedicat promovării lui Eminescu în spațiul public. De asemenea, se vor acorda și câteva premii ale „rușinii”, pentru cei care s-au „remarcat” prin denigrarea, contestarea sau batjocorirea lui Eminescu în spațiul public. „Distincțiile” vor purta titlul generic „Premiile Mătrăguna”.

Ziua Mondială a Mersului pe Jos se poate. Ziua Ziaristului Român de ce nu se poate?

Revenind la Ziua Ziaristului Român, reamintim că încă de la început, din 2014, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a demarat acțiunea unui proiect de lege care să consacre această dată (28 iunie) ca zi reprezentativă a întregii bresle jurnalistice din țară și din toate locurile de pe pământ unde există ziariști români. Opoziția furibundă a Parlamentului României, prin vocea unor parlamentari  și prin consensul celorlalți, dar și a unor ONG-uri din așa-zisa societate civilă ne-a uimit la început. Apoi ne-am lămurit definitiv în privința unei direcții antiromânești programatice, constituite atât la nivelul legislativului, cât și la cel al executivului (guvern și președinție). Cazul recent cu respingerea Legii Trianon este o confirmare mai mult decât concludentă a acestei direcții. Altfel, consecvența cu care este respins acest proiect, ca și altele asemenea lui, nu are, pur și simplu, nicio explicație logică, în condițiile în care se celebrează pe planetă cele mai fanteziste zile internaționale. Iată numai câteva exemple: Ziua Internațională a Somnului, Ziua Mondială a Sănătății Orale, Ziua Mondială a Vrabiei,  Ziua Mondială a Marionetiștilor și Păpușarilor, Ziua Internațională a Vizibilității Persoanelor Transgen, Ziua Internațională de Reflecție asupra Genocidului din Rwanda, Ziua Internațională a Hemofiliei, Ziua Star Wars, Ziua Internațională a Moașelor, Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei, Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internațională a Văduvelor, Ziua Internațională a Tigrului, Ziua Internațională a Pisicii, Ziua Mondială a Elefanților, Ziua Internațională a Stângacilor, Ziua Internațională a Berii, Ziua Internațională a Blasfemiei, Ziua Mondială a Trombozei, Ziua Mondială a Spălatului pe Mâini, Ziua Mondială a Mersului pe Jos, Ziua Șefului, Ziua Mondială a Vasectomiei etc. Ziua Ziaristului Român nu merită, se pare, măcar considerația de care se bucură, la nivel mondial, pisica, vrabia, elefantul, prosopul, spălatul pe mâini sau tromboza. De fapt, cel care este vizat de această respingere programatică este – de ce s-o mai ocolim? – Mihai Eminescu. De aceea, considerăm util să reiterăm, pentru cei care încă nu știu, motivele pentru care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a inițiat proiectul de lege prin care Ziua Ziaristului Român să fie data de 28 iunie și nu alta. De asemenea, vom mai prezenta o dată, în acest cadru sintetic, odiseea  parlamentară a acestei legi, respinsă sistematic de lefegii unei gândiri străine…

Argumente pentru data de 28 iunie

  1. Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României.
  2. „Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile exprimate în textele sale apărute în presa vremii (începând cu „Echilibrul”, „Să facem un Congres” şi „În Unire e tăria”, publicate în ziarul FEDERAŢIUNEA de la Pesta, în 1870, şi terminând cu avalanşa de articole de la TIMPUL) sunt bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european al timpului său.
  3. Aproape toate analizele sale sociologice, antropologice, istorice, economice şi politice sunt valabile şi astăzi. Citindu-le, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum. L-am ales, aşadar, pe Mihai Eminescu drept reper absolut al jurnalisticii naţionale, el fiind, aşa cum l-a numit Constantin Noica, „omul deplin al culturii române”.
  4. Instituirea unei zile nefaste (28 iunie) pentru acordarea premiilor „Eminescu Ziaristul” are următoarele raţiuni:

–         28 iunie 1883 are semnificaţia morţii „civile” a lui Mihai Eminescu, scoaterea lui din presă. A fost o zi neagră pentru jurnalismul românesc, dar şi un indiciu al forţei sociale a presei, de vreme ce Eminescu jurnalistul nu a putut fi făcut să tacă decât prin cămaşa de forţă. Este o zi de reflecție, o zi canonică a Ziaristului Român, nu o zi de petrecere cu mici și bere.

–         România actuală nu trece prin cele mai fericite momente ale sale, dimpotrivă. Am considerat, de aceea, că e mai potrivită alegerea, pentru celebrarea profesiei de jurnalist, a unei date cu semnificaţii grave şi nu o dată a bucuriei festive. Iar ziua de 15 ianuarie, de pildă (data naşterii poetului) este deja consacrată ca zi a Culturii Române.

–         Nu în ultimul rând, am adoptat „protocolul” creştin al pomenirii, unde este aleasă, pentru comemorarea sfinţilor, data trecerii la cele veşnice, nu data naşterii.

  1. Alegerea, ca reper de acţiune şi moralitate profesională, a jurnalistului Mihai Eminescu, asociată cu instituirea zilei de 28 iunie ca zi reprezentativă a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, sunt, credem noi, forme explicite şi simbolice de expresie a angajamentului civic şi moral al presei, în direcţia recuperării şi reafirmării demnităţii noastre naţionale de popor european. Numele lui Mihai Eminescu şi data de 28 iunie 1883 au, cel puțin pentru UZPR, semnificaţia unui clopot tras în dungă în momentele de restrişte şi pericol naţional.

Precizăm, de asemenea, că recursul la modelul jurnalistic Eminescu este un recurs la moralitatea şi valorile creative ale jurnalisticii în esenţa ei. Şi nu urmărim exploatarea în folos propriu a prestigiului uriaş al modelului, ci încercăm să ne raportăm la el, slujindu-l după puterile şi resursele noastre de conştiinţă. Slujindu-l pe el, ne slujim, de fapt, pe noi.

Mihai Eminescu, persona non grata. Galeria ticăloșilor din Parlament

 Demersul de a consfinți, printr-o lege, această dată ca reper al întregii bresle a ziariștilor din România, s-a izbit, în Parlament, de o opoziție furibundă din partea aleșilor. Primul a fost Georgică Severin, președintele Comisiei de Cultură din Senat în mandatul lui Victor Ponta. El a spus literalmente că s-a săturat de „antisemitul ăsta de Eminescu” și a făcut tot posibilul ca această lege (Ziua Ziaristului Român) să nu fie promulgată. A reușit, la vremea respectivă, la nivel de Senat, care nu era cameră decizională, votul fiind consultativ.

A urmat Camera Deputaților – cameră decizională. După ce a fost plimbată de la o comisie la alta, propunerea legislativă a fost, în cele din urmă, aprobată, aproape în unanimitate, de ambele comisii, și a ajuns în plenul Camerei. Nu pentru dezbatere, ci pentru ADOPTARE! Aici a început „ceardașul parlamentar”: deputatul Marton Arpad a formulat amendamentul că ar trebui să i se spună „Ziua Ziaristului din România”, nu „Ziua Ziaristului Român”.

Obiecția era bine țintită, căci restrângea amploarea celebrării strict la teritoriul României, nu și la românii din afara granițelor țării, o mare parte dintre aceștia fiind ziariști membri ai UZPR. Propunerea, cu amendamentul lui Marton Arpad, a ajuns înapoi la Comisiile Camerei Deputaților, pentru reanalizarea denumirii.

La intervenția președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan care, aflat în Parlament, a pledat pentru denumirea inițială, explicând membrilor comisiei că aceasta se adresează tuturor românilor de pe pământ, nu doar celor din țară, aceștia au aprobat-o din nou cu denumirea inițială și au trimis-o înapoi în plen. Aici a intervenit un alt minoritar, armeanul Varujan Pambuccian, care a trimis-o iarăși la comisii, cu amendamentul că ar fi mai bună denumirea de „Ziua Jurnalistului Român”.

De fapt, era o joacă de-a „șoarecele și pisica”, în care parlamentarii îl trimiteau la plimbare pe Eminescu, după principiul „de ce n-ai bască?”, sperând că UZPR-ul va renunța în cele din urmă la proiectul legislativ.

La Comisia de Cultură proiectul a fost însă din nou aprobat. Dar, după o săptămână (înainte ca proiectul să ajungă la Comisia de Administrație), la Comisia de Cultură are loc o ședință fulger convocată de vicepreședinta acesteia, Adriana Diana Tușa (deputat PSD, fost PNL). La această ședință au fost convocate și două reprezentante ale Centrului pentru Jurnalism Independent (organizație finanțată de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, National Endowment for Democracy, Institut fur Auslandsbeziehungen, Uniunea Europeană și ambasadele mai multor regate), care au pledat împotriva „Zilei Ziaristului Român – 28 Iunie”, argumentând că nu mai e nevoie de o asemenea zi, de vreme ce avem o Zi Mondială a Presei…

În urma acestei pledoarii, s-a supus din nou la vot proiectul și… surpriză! Aceeași comisie care votase aproape în unanimitate PENTRU, a votat în unanimitate CONTRA. A urmat Comisia de Administrație unde s-a votat favorabil. La ședința comisiilor întrunite, însă, a intervenit Gigel Știrbu, președintele Comisie de Cultură a Camerei Deputaților, care a impus membrilor să respingă proiectul. Ceea ce s-a și întâmplat. Iar la ședința în plen a Parlamentului, s-a votat, de asemenea, respingerea zilei de 28 Iunie ca Zi a Ziaristului Român.

Cel care a fost respins a fost, de fapt, Mihai Eminescu, reperul absolut al jurnalismului românesc, adoptat ca atare de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

„Focul stinge lumânarea, dar întețește focul”

E greu să nu te sufoci de indignare când vezi că, de șapte ani, Eminescu este respins de forul legislativ al României! Care nu e alcătuit numai din UDMR, ci și din PSD, PNL, USR, PMP, minorități etc. UDMR-ul este, eventual, dirijorul ceardașului parlamentar, pe care toți îl dansează, probabil contra cost, indiferent de ce natură e costul. O conjurație abjectă împotriva spiritului tutelar al națiunii române…

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România nu a renunțat însă la acest angajament de credință. Opoziția cvasiunanimă împotriva proiectului ne indică limpede că Eminescu este persona non grata exact acolo unde să trebui să fie sistem de referință. Le reamintim celor implicați în această conjurație antinațională cuvintele lui François de la Rochefoucauld: „focul stinge lumânarea, dar întețește focul”.

Miron Manega/UZPR

Preotul organist mons. Josef Gerstenengst, la 25 de ani de la trecerea în eternitate

/ uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

 Anul acesta, în ziua de 3 iulie se împlinesc 100 de ani de la nașterea preotului romano-catolic și maestru al muzicii de orgă, Josef Gerstenengst, fost preot vicar parohial la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” din Reșița, între anii 1946 și 1958, cel care în București a făcut ca orga de la catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif” să fie cu adevărat regina instrumentelor. Debutul carierei sale s-a făcut așadar la Reșița, cea care nu l-a uitat și îi păstrează memoria vie până în ziua de astăzi. În data de 31 martie 2017, Consiliul Local al Municipiului Reșița a luat hotărârea de a-l declara Cetățean de Onoare post mortem pentru activitatea sa pusă în slujba muzicii la Reșița.

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Asociația Filateliștilor din Caraș-Severin marchează împlinirea celor 100 de ani de la nașterea preotului-organist Josef Gerstenengst, printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată. Întreaga corespondență care va fi trimisă de la Oficiul Poștal Reșița 1 în ziua de 3 iulie 2020, va fi obliterată cu această ștampilă.

În data de 3 iulie 2020, în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, va fi organizat, începând cu orele 16.30, un scurt concert aniversar dedicat mons. Josef Gerstenengst. Programul va cuprinde:

  • Improvizație (pian) / Cristian Roșoagă;
  • Jean-Marie Leclair (1697 – 1764), Sonata op. 9, nr. 3 pentru vioară și pian; Partea 1 – Un loc o Andante, Partea a doua – Allegro / Robert Cristea, vioară – Mihály Cristea, pian;
  • Johann Sebastian Bach (1685 – 1750), Preludiu și Fugă în Sol Minor, nr. 16 BWV 861 (Din Clavecinul Binetemperat, volumul 1) / Mihály Cristea, pian;
  • Serghei Prokofiev (1891 – 1953), Studiul op. 2, nr. 4 / Mihály Cristea, pian;
  • Franz Liszt (1811 – 1886), Rapsodia Ungară nr. 6 în Re Bemol Major / Mihály Cristea, pian.

Duminică, 5 iulie 2020, la Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița va avea loc de asemenea o scurtă evocare a personalității preotului și organistului Josef Gerstenengst.

Erwin Josef Ţigla

GABRIELA ȘERBAN – „Pandemia cărții” la Anina

/ uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Marți, 30 iunie 2020, la Anina – Caraș-Severin – s-a desfășurat, timid, un nou eveniment cultural dedicat cărții.

Intitulat „Pandemia cărții”, proiectul Casei de Cultură „Virgil Birou” Anina și Cenaclului „Gheorghe Azap – Mihai Moldovan” Oravița dă startul unor serii de manifestări cultual- literar-istorice, propunând iubitorilor de carte noi lecturi interesante și binefăcătoare pentru minte, inimă și suflet în orice vreme.

Coordonatorii evenimentului au fost Mihai Chiper (Anina) și Ion Gheorghe Chiran (Oravița), cei doi invitând, pentru această primă întâlnire post pandemie, două nume importante, reprezentative pentru cele două zone aliate în proiect: poetul Ion Rășinaru din Anina alături de poetul, istoricul, cercetătorul, criticul și istoricul literar Ionel Bota, personalitate marcantă a Oraviței și nu numai. Ambii și-au dăruit, cu acest prilej, cele mai recente volume.

Ion Rășinaru a venit în fața publicului iubitor de carte cu un nou volum de poezie intitulat „Versul uitat”, volum apărut la finele anului 2019, la Clubul Mittelruropa din Oravița, în colecția „Accente lirice, Oravița”. Este cel de-al 13-lea volum de autor al lui Ion Rășinaru, alături de volume precum: „Cioburi de silabe” (Reșița: TIM, 2006); „Suntem” (Oravița: Tipo Art, 2006); „Mugur de veghe” (Oravița: Tipo Art, 2008); „Lângă tâmpla râului” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2008); „Anotimpuri în 17 picături” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „Ultimul îngheț” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2011); „Cu lamura trecerii” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2011); „Ecoul clipei” (Cluj-Napoca: Grinta, 2012); „Rânduri pentru râu” (Timișoara: Eubeea, 2013); „Translucid de rouă” (Timișoara: Eubeea, 2014); „Cearcănele Saharei” (Cluj Napoca: Grinta, 2015); „Cu zâmbetul prin Munții Banatului” (Reșița: TIM, 2016).

Prezent în diverse antologii de versuri și volume colective, Ion Rășinaru colaborează cu importante reviste ale vremii din Timișoara, Pitești, Craiova, Sibiu, Iași, București, Focșani, Lugoj, Reșița, Bocșa, Anina, Bozovici, precum și din Serbia și Italia.

Despre cartea lui Ion Rășinaru, Ionel Bota scrie: „La Ion Rășinaru avem o poezie prin spirit și soluții. Excelența evenimentului sufletesc, aici, acoperă superlativul „camuflării” destinului în semn, în indeniabilul oricăror „epigonisme” ale existenței. Dar eul auctorial, un eu reactiv întotdeauna, stabilește foarte „zgârcit” hotarele meditației („În universul alb/ tâmpla bate în silabe/ visele sunt litere ce dor/ sufletul se sufocă/ în corsetul prea strâns al pieptului”), își exprimă devoțiunile ca pe demersuri polarizând „energiile” sufletului candriu. Multe astfel de „disecții”, în fapt, o realitate în diacronie.”

„Versul uitat”, un volum frumos marca Ion Rășinaru, un  volum prefațat și  ilustrat de talentatul artist, de astă dată, Ionel Bota, un volum care merită lectura și felicitările cititorilor.

Cea de-a doua carte propusă la evenimentul din 30 iunie 2020 de la Anina aparține istoricului Ionel Bota și este un studiu monografic intitulat: „Oravița și Țara Carașului în preistorie și antichitate”.

Volumul a apărut la finele anului 2019 la editura Tipo-Art din Oravița, în cadrul proiectului „Monografia orașului Oravița și a Țării Cărașului”. De altfel, Ionel Bota este cunoscut ca unul dintre cei mai harnici și prolifici cercetători, realizatori de studii monografice deosebit de importante și utile din Banat.  Între lucrările remarcabile elaborate amintim doar câteva care au tangență cu istoria, cartea, literatura: „Muntele și Poezia: eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin” (Reiția: Timpul, 1997); „poemele îngerului bețiv” (Cerașu: Scrisul Prahovean, 1998); „Visul și inorogul – eseu asupra poeziei lui Nicolae Sârbu” (Reșița: Timpul, 1999); „Privirea și semnul – eseu despre poezia lui Gheorghe Zincescu” (Reșița: Timpul, 2000); „Bibliotecile din Banat între 1850-1918”(Reșița: Timpul, 2000); „Restituirea unei provincii (istoria liberal cărășană)” (Reșița: Timpul, 2000); „Povestitorul și provocarea destinului – eseu despre proza Ninei Ceranu” (Reșița: Timpul, 2001); „Eminescu și Oravița” (Reșița: Timpul, 2001); „Nostalgia arhaicului sau triumful narațiunii: eseu asupra prozei lui Nicolae Danciu Petniceanu” (Timișoara: Eurostampa, 2002); „Fals tratat despre „întemeierea” melancoliei – eseu asupra poeziei lui Iosif Băcilă” (Reșița: Timpul, 2002); „Istoria Teatrului Vechi din Oravița” (în volume: Reșița: TIM, 2003/ 2005); „În căutarea timpului – poveste. Eseu despre proza lui Marcu Mihail Deleanu (Reșița: Timpul, 2004); „Frigul postum” (Timișoara: Marineasa, 2005); „Drum de fier, cale bătrână…: contribuții tehnice românești la civilizația Europei. Prima cale ferată, Oravița-Iam-Baziaș (1854) și prima cale ferată de munte, Oravița-Anina (1863) (Reșița: TIM, 2006); „Ademenirea cuvintelor” (Reșița: TIM, 2006); „Proza lui Mircea cavadia – eseuri critice” (Timișoara: Marineasa, 2009); „Chipul melancoliei și alte mitologii subversive: despre cărțile lui Titus Crișciu” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „Zădărnicia punctului” (versuri; Oravișa: Clubul Mitteleuropa, 2009);„ Cartea despre povestea cuvintelor în anotimpul natal: poezia lui Nicolae Irimia” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „George Enescu la Oravița” (Reșița: TIM, 2011); „Mirajul provinciei: despre discursul identitar în opera lui Gheorghe Luchescu” (Reșița: TIM, 2011); „Banatul Montan și Independența României. Solidarități de ideal național la 1877 – 1878” (Reșița: TIM, 2012); „Contribuții la istoria barocului muzical în Mitteleuropa. Compozitori, interpreți și turnee muzicale în Banatul imperial, 1720 – 1800. Cazul Oravița” (coautor; Reșița: TIM, 2018) etc.

Personalitate complexă, Ionel Bota colaborează la numeroase reviste din țară și străinătate, dar este și inițiatorul câtorva prestigioase astfel de publicații.

Despre volumul prezentat, autorul afirmă: „ Cei care își încearcă harul condeiului în trecutul istoric, nu fac decât să realizeze regăsirea generațiilor și al efortului colectiv în memoria unui loc. De aceea, poate, de la premisa amintirii la împlinirea memoriei în scris, orice carte pe această temă reprezintă o provocare în căutarea timpului pierdut/regăsit prin confesiune. Dar este la fel de adevărat că exploatarea unei realități istorice presupune un discurs aparte, poate chiar unul exemplar, atunci când e vorba de a lua în calcul aspectele unui studiu aplicat. De la rădăcinile unei lumi în expansiune cultural-spirituală pe harta contoinentului la eflorescențele vitaliste ale spiritului aceluiași loc în lumea contemporană, textul comentariului istoric și acest tip special al discursului istoriografic, monografia orașului Oravița, un oraș românesc din Mitteleuropa, înseamnă un text ivit din dragoste. Altminteri, chiar și istoria acestui loc mirabil au scris-o, cu viața lor, oamenii, generațiile. ”

„Oravița și Țara Carașului în preistorie și antichitate” este un volum atent ticluit, serios documentat, străjuit de note bibliografice, după cum ne-a obișnuit istoricul și scriitorul Ionel Bota. Un volum pentru care autorul merită felicitări, deoarece face cinste Oraviței și Țării Carașului!

Vernisajul expoziției de artă plastică „Reșița 249: Timp și contratimp“

/ uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Vineri, 3 iulie 2020, ora 16.30, curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” Reșița:

  • Vernisajul expoziției de artă plastică „Reșița 249: Timp și contratimp“, cu lucrări ale următorilor artiști plastici (în ordine alfabetică): Luciana Cristina Ionescu (București), Nik Potocean (Bocșa), Angelica Chici (Jimbolia), Elza Kaba (Jimbolia), Sandra Leila Coroian (Reșița), Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina Hlinka (Reșița), Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora Hoduț (Reșița), Gabriel Hoduț (Reșița), Gheorghe Molin (Reșița), Maria Tudur (Reșița), Tatiana Țibru (Reșița), Lia Popescu (Timișoara), Reghina Țîrnoveanu (Timișoara), precum și al unor elevi participanți de-a lungul anilor la Concursul cu caracter internațional „Copiii desenează ținutul natal”;
  • Premierea concursului online „Reșița 249“, desfășurat în perioada 22 mai – 1 iulie, dedicat iubitorilor istoriei și ai mediului înconjurător al municipiului nostru, avându-l coordonator pe prof. univ. dr. Gheorghe Popovici;
  • Mini-concert realizat cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea, la 3 iulie 1920, la Ciacova, a organistului de talie internațională, mons. Josef Gerstenengst, care a concertat de nenumărate ori în perioada 1946 – 1958 la Reșița, unde a slujit ca preot romano-catolic, Cetățean de onoare post mortem al Municipiului Reșița; coordonator: prof. Cristian Roșoagă.

Din Programul concertului:

Improvizație (pian) / Cristian Roșoagă;

Jean-Marie Leclair (1697 – 1764), Sonata op. 9, nr. 3 pentru vioară și pian; Partea 1 – Un loc o Andante, Partea a doua – Allegro / Robert Cristea, vioară – Mihály Cristea, pian;

Johann Sebastian Bach (1685 – 1750), Preludiu și Fugă în Sol Minor, nr. 16 BWV 861 (Din Clavecinul Binetemperat, volumul 1) / Mihály Cristea, pian;

Serghei Prokofiev (1891 – 1953), Studiul op. 2, nr. 4 / Mihály Cristea, pian;

Franz Liszt (1811 – 1886), Rapsodia Ungară nr. 6 în Re Bemol Major / Mihály Cristea, pian.

În vederea asigurării sănătății tuturor participanților, vor fi luate toate măsurile necesare conform Măsurilor și regulilor pentru evenimentele / acțiunile culturale organizate în aer liber, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, așa cum sunt ele stipulate  de către instituțiile abilitate în acest sens, cuprinse în cadrul Ordinului nr. 2.941 / 1.120 / 2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară în domeniul culturii, publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 19 iunie 2020.

Astfel, participanților la finisaj l-i se va măsura la intrarea în zona delimitată a evenimentului temperatura, prin termometru non contact și se va efectua triajul observațional, se va asigura, de asemenea, la intrare covor saturat cu dezinfectanți autorizați, vor fi puse la dispoziția participanților dezinfectanți de mână, iar în curte se va păstra distanța obligatorie de 2 metri între participanți. Nu în ultimul rând, vor fi separate intrarea în și ieșirea din locația evenimentului – din curte. De asemenea, este obligatoriu ca toți participanții să poarte măști de protecție la nivelul gurii și nasului, pe tot parcursul evenimentului.

Reșița, la 249 de ani de industrie

/ uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Astăzi se sărbătoresc 249 de ani de la aprinderea primelor două furnale la Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce astăzi este Reșița.

Anul trecut am primit din partea arhivistului Diecezei Romano-Catolice Timișoara, dr. Claudiu Sergiu Călin, copia înregistrării în matricolă a sfințirii celor două cuptoare. Înregistrarea se găsește la: „Matricula Baptisatorum, Copulatorum, Defunctorum 1758-1773 [et Conversorum, cum Status Animarum et informationes historicae] Paroeciae Karassova” (pagină nenumerotată, spre finalul volumului).

Textul în original în latină și traducerea în limba română și germană:

Annô ut Supra [1771] die 3ia Julÿ primavice benedictae sunt Cæ[sare]o Regiæae ustrinæ seu Hochöfen in Neo-erecto loco Montano Reschiza dicto per me Patrem Michaëlem Grosdich Administratorem Parochiæ Carashoviensis

(În anul de mai sus [1771], ziua 3-a a lui iulie, au fost binecuvântate cuptoarele cezaro-crăiești sau Hochöfen în nou întemeiatul loc montan Reșița [binecuvântare] rostită de mine Pater [=preot-călugăr] Michaël Grosdich, administrator parohial [=paroh] de Carașova)

(Im oben angegebenem Jahr [1771], am 3. Juli wurden die Kaiserlich-Königlichen Hochöfen im neu-gegründeten Montanistischen [Berg-] Ort Reschitza von mir Pater Michaël Grosdich Pfarradministrator in Karaschowa gesegnet).

Pentru a marca evenimentul, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Asociația Filateliștilor din Caraș-Severin au editat un plic filatelic ocazional. De asemenea au realizat o ștampilă ocazională, aprobată de Federația Filatelică Română și de POȘTA ROMÂNĂ. Întreaga corespondență care pleacă astăzi de la Oficiul Poștal Reșița 1, va fi obliterată cu aceasta.

 

Erwin Josef Țigla,