Pavel PADURU: Un om al legii și dreptății – Luca Zăvoian

În grădina Maicii Domnului (România), în partea de sud-vest există un spațiu sacru autohton, numit Țara Almăjului. Aici este satul Putna, una dintre cele mai pitorești localități, un loc al veșniciei și tihnei, care dă energii și înțelepciune locuitorilor zămisliți în acest peisaj de basm. În satul Putna, s-a născut Luca Zăvoianu la 20 mai 1948, într-o familie de țărani credincioși și harnici. Alături de sora sa, Ana Zăvoian, a primit o aleasă educație creștină de la bunicii Irina și Clemente Zăvoian și părinții Marina și Toma Zăvoian împlinind zicala cei 7 ani de acasă. Educația și-a completat-o prin școlile prin care a umblat. Clasele I-IV în perioada 1955-1959 la Putna, 1959-1962 la Prigor. În anul 1962 promovează examenul de admitere la Liceul din Bozovici unde stă până în 1964. În 1964-1965 este la Școala Profesională Reșița. În 1966 urmează Școala de Șoferi la Constanța. În anul 1967 se căsătorește cu tânăra și frumoasa Elena Curescu. În perioada 1967-1968 face armata. În anul 1972 este la Școala de subofițeri de miliție la București. Din anul 1973 este repartizat ca ajutor de șef de post în localitatea Constantin Daicoviciu (Căvăran). Luca Zăvoian, născut la Putna, în copilărie a hălăduit o vreme prin mai mulyte școli până și-a găsit rostul în viață, de lucrător la Ministerul de Interne – milițian. În această vreme își completează studiile la Liceul Economic din Reșița. În august 1975 este transferat la Postul de Poliție din localitatea Ramna, ca ajutor de sef de post, unde lucrează până în 1980.
Muntean cu abilități practice și intelectuale deosebite, a primit repede respectul cetățenilor din satele unde a lucrat, cât și a consătenilor săi, fiind apreciat pentru simplitatea și sinceritatea cu care zâmbea și cu care vorbea cu fiecare. În viața localităților pe unde a fost, s-a remarcat ca un om plin de curaj patriotic, de dăruire creștină și iubitor de neam. Om cu alese calități sufletești,râvnitor, apropiat de săteni, s-a implicat repede în numeroase activități sociale și spirituale. A înțeles că secretul vărstei este să-ți umpli mintea cu frumusețe. El glumea cu toată lumea pentru a bucura și a-i face pe cei din jur să uite greutățile. Vedea astfel frumosul în vorbe și fapte.astfel era fericit pentru că simțea că zidește în frumusețe. Era cunoscut pentru umorul lui sănătos încă de copil, când a spânzurat păpușa surorii sale de lanțul de la vatră sau mai târziu când făcea circulație cu lămpașul, spunând că le face lumină șoferilor. Era un om al faptelor și nu al vorbelor când lucra. Fiind conștient că prin credință se dă farmec asprei sale munci. A fost beneficiarul educației primite din familie unde și-a însușit elementele constitutive ale personalității de mai târziu: respectul, cinstea, corectitudinea, responsabilitatea, munca și celelalte elemente formative ale caracterului sănătos. O familie de oameni modești, cinstiți și muncitori, pentru care ridicarea copilului la o educație socială superioară a fost principalul scop în viață. Astfel, Luca a deprins din mediul familial, componente caracteriale precum: cinstea și respectul pentru adevăr-cu efect direct în viața sa. Aceste deprinderi din copilărie, l-au ajutat să înfăptuiască în tăcere mult bine pentru deaproapele și pentru marele ocrotitor, neamul românesc. Personalitatea lui vorbea prin faptele de mare preț care spuneau mai mult decât vorbăria de târg, pentru că fapta bună și credința puternică a împrumutat farmec muncii sale de milițian. Faptele mari i-au marcat devenirea trăirii sale, atât în domeniul credinței, cât și a celei de carieră profesională. Astfel, a înțeles că pentru a obține cunoașterea Lui Dumnezeu, nu este suficientă rațiunea fără implicarea inimii. Din minunata familie Elena și Luca Zăvoian, au rezultat trei copii ca florile, Irina, Mariana și Toma, care au crescut cu ei dar și cu bunicii, în vacanțe, la Putna.
În vara anului 1980, ca urmare a experienței sale căpătate în anii anteriori cât și a calităților sale sufletești, este numit șef de post la Bucoșnița, unde lucrează până în august 1993. Din august 1993 este transferat ca șef de post la Eftimie Murgu (Rudăria) până în ianuarie 2000 când se pensionează.
În perioada stalinizării României, la Putna exista un puternic grup al Oastei Domnului care au ținut ascuns pe părintele Nil Dorobanțu o vreme. Din acest grup făceau parte și bunicii lui Luca Zăvoian. Iar tatăl lui, Toma Zăvoian, a fost multă vreme epitrop la biserică. Crescând în acest mediu, tânărul Luca a învățat de mic să iubească pe Dumnezeu, îndrăgind rugăciunea și Biserica.
În anii 1970 veneau la Putna mulți preoți din toată țara, astfel, în 1979 Luca îl cunoaște de la mama sa, Marina, pe părintele Alexandru de la București. Rămâne fascinat de puternica personalitate a părintelui, ceea ce i-a schimbat viața, căutând devenire prin credință.
Încă din tinerețe, arăta celor apropiați cât de importante sunt pacea și bunavoire între ei. A fost și este un model luminos și inspirator pentru generația tânără, prin competența sa, prin tenacitatea sa și noblețea sa sufletească, prin modul cum a reușit să îndrume colegii tineri și mai bătrâni, în contextul vremurilor din acei ani.
La domnul Luca Zăvoian, nu vorba conta în primul rând, ci lumina din ochi, blândețea sufletului desprinsă din fiecare gest, aura de bunătate și iubire – iubire de oameni și de neam deopotrivă, revărsată în activitatea sa de fiecare zi. Luca a fost și este un pasionat cititor, încă de copil a citit literatură, Biblia și cărțile sfinte, crezând în zicala ”ai carte, ai parte!” la el se remarca bucuria care îi lumina sufletul la reușitele consătenilor, întristarea și durerea care-l cuprindeau la necazurile lor. Să ajute oamenii – acestea i-au fost bucuriile în slujirea comunității și a satului. Astfel a devenit un om al Lui Hristos, om pentru alții.
După ce s-a mutat la Ramna, a început să facă pelerinaje la diferite mănăstiri din țară. Mergea des la mănăstirea Vasiova, unde l-a cunoscut și s-a împrietenit cu părintele Boghiu. De asemenea, îi cunoștea bine și era prieten cu călugării de la Piatra Scrisă – Armeniș.
Avea un cult al prieteniei cu oameni din domenii variate, o prietenie adevărată, nu bazată pe interese. Putem exemplifica prietenia cu inginerul Iacob Burac. Iubea muzica și pe muzicanți. Încă de copil. A fost bun prieten cu cel mai important saxafonist al Banatului – Ministerul, cu trompetiștii Poja de la Glob, Sandu Florea de la Armeniș și alții.
În vara anului 1984 vine de la mare, cu familia, și se oprește la mănăstirea Cernica, la București, la hram. În mulțime este descoperit de părintele Argatu, marele duhovnic al mănăstirii, care îl cheamă să discute despre credință. Printre altele îi spune că va face o mănăstire la Putna, atunci când se vor auzi bubuiturile în Iugoslavia, numindu-l milițianul fără pistol.
La sfatul părintelui Alexandru, despre care Luca spunea că i-a fost un tată duhovnicesc, a ales locul pentru mănăstire la Putna și a lămurit oamenii să cedeze pământurile, în anul 1996. La chemarea milițianului Luca Zăvoian, locuitorii satelor almăjene – truditori fără hodină -, oameni frumoși la chip, frumoși la suflet – sălaș al slujitorilor cu vocație ctitoricească – au răspuns cu bucurie. După ce a primit aprobarea Preasfințitului Laurențiu Streza, episcop al Caransebeșului, pentru ctitorirea mănăstirii Almăj Putna, la 26 august 1996, a fost sfințit locul. Cu acest prilej, la Putna din Almăj s-a adunat multă lume din Banat și din țară, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare la Putna din Moldova. Acum a fost stabilit ca hram al mănăstirii sărbătoarea Schimbarea la față, din 6 august, la propunerea credinciosului Toma Zăvoian. Mănăstirea Putna inspiră minunare, lumină și taină de adâncă duhovnicie, iradiind cerească frumusețe și sfințenie. Despre Luca Zăvoianu, Dănilă Vlaicu, ajutor de post la Rudăria, ne spunea: mereu l-am simțit cald, apropiat, radiind o smerită bunătate. În el domnesc firescul, cumpătarea și bunul simț. Tinerețe, bucurie, frumusețe, sănătate și nemurire, simți lângă ”milițianul călugăr” Luca Zăvoianu, așa cum simți lângă orice om iubitor de Dumnezeu, zicea același om, Dănilă Vlaicu.
A fost un privilegiu să fiu în apropierea domnului Luca Zăvoianu. Înzestrat cu o imaginație vie, îi plăcea să spună povești reale și inventate. Ne vorbea cu neclintită dragoste și căldură. Mai strecura și câte o glumă. L-am privit cu o bucurie plină de mulțumire, izvorâtă din dragoste și sfântă admirație, spunea inginerul Șuta Petru. Domnul Luca Zăvoian are o încredere deosebită în Biserica Ortodoxă Română pe care o consideră stâlp al românismului și păstrătoare a credinței strămoșești, a limbii și culturii naționale,a identității neamului.
În anii 80 a făcut mai multe reparații la biserica din satul Putna. Deși putea să rămână la oraș, a preferat să se retragă la Putna, după pensionare, în așteptarea vieții veșnice. Ca pensionar, având timp mai mult, face numeroase pelerinaje la mănăstirile din țară cu copiii și nepoții prietenilor din satele pe unde a lucrat. De asemenea, în sat are o turmă de vreo 200 de oi care îi mângâie bătrânețile. La realizările și împlinirile domnului Luca Zăvoian, o contribuție deosebită a avut și are credincioasa sa soție. Luca și soția sa Elena, oameni de înaltă și distinsă ținută morală, au inspirat încredere celor care, căutând un sens de a fi în această lume, le-au cerut sfaturi și le-au urmat exemplul. Un om pașnic și împăciuitor, a trăit cu o delicatețe a sufletului, discret și întotdeauna preocupat de împlinirea cu responsabilitate a misiunilor primite. Pentru el, legile binelui și a dreptății erau mai presus de toți și de toate. Chipul lui răspândește lumina faptelor bune. Cu amărăciune ne spune că ne aflăm într-un moment de gravă înțelegere a sensului vieții. Azi, fiecare nu privește la cel de alături, ci la starea materială, uitând de restul.
La 20 mai, când se împlinesc 72 de ani de la ieșirea pe lume a milițianului călugăr, este un moment care trebuie marcat cu evlavie și bucurie de către toți cunoscuții și prietenii, ca un cântec al veșniciei.
Prof. Pavel Panduru

GABRIELA ȘERBAN – Oameni de lângă noi: ION COCORA

„Cântecul foamei2020-05-19_143328

 

La Londra sună centrala,

La burtă sună haleala,

Telefonul are toane

Și-anunță că ni-e foame.

Foamea e-un tirim-parim

Ce n-are rost.2020-05-19_143306

Trăim, halim, iubim și cobzărim

De foame nu ne plângem

Cordonul știm să-l strângem

Trăim de azi pe mâine,

Rozând la coji de pâine.”[1]

 

            Într-una din zilele acestui început de an, împreună cu prof. dr. Martin Olaru, am solicitat o vizită la casa familiei Nicolae Petrișor din Bocșa Română, pentru a sta de vorbă cu socrul acestuia, unul dintre deportații Bărăganului, dl. Ion Cocora.

            Cunoaștem că deportările în Bărăgan au fost o acțiune întreprinsă în anii ’50 de către regimul comunist în contextul încordării relațiilor dintre România și Iugoslavia. Astfel Banatul, aflat la aproximativ 25 km. de granița cu Iugoslavia, a devenit zonă sensibilă, iar bănățenii, indiferent de etnie, au devenit „elemente cu un factor ridicat de risc”. Drept urmare, prin HCM 1154/ 1950 din 26 octombrie, a fost aprobat planul de deportare sau internare în D.O. (domiciliu obligatoriu) și „igienizarea Banatului”, în primul rând „curățarea etnică” a germanilor, sârbilor, aromânilor, iar, în al doilea rând, îndepărtarea unor categorii sociale considerate periculoase de către comuniști. Au fost vizați bănățenii înstăriți, proprietarii de pământuri, fermieri, hangii sau deținători de restaurante, industriași, activiști pentru drepturile cetățenești și alții considerați de stăpânire „elemente dușmănoase cu factor ridicat de risc”.[2] Înscrisurile consemnează, că au căzut pradă celei mai dureroase zile a satului, 258 de localități din apropierea frontierei cu „imperialismul”, 12791 familii, 40320 de persoane care au fost trimise să trăiască în deșertul României – Bărăganul.[3]

            Între aceștia s-au aflat și cele 13 familii din Forotic, comuna în care s-a născut intervievatul nostru sau, mai bine zis, interlocutorul nostru, deoarece, împreună cu dr. Martin Olaru, l-am invitat pe dl. Ion Cocora la o discuție, la o poveste.

            Ion Cocora s-a născut în 13 martie 1927 la Forotic, județul Caraș-Severin, într-o familie înstărită, proprietari a 53 de lanțe de pământ și multe animale.

 Despre deportarea în Bărăgan, Ion Cocora ne povestește cu seninătate și, culmea, adesea cu zâmbetul pe buze, în dulcele grai bănățean. Chiar și atunci când repetă instingtiv, parcă, „o fost greu, dar o trecut”, bătrânul are chipul luminos, doar ochii umezi și o umbră de tristețe, ceea ce mă face să cred că zâmbetul afișat este doar „un strat protector”, este „hazul de necaz” al românului.

În 18 iunie 1951, în puterea nopții de Rusalii, militari și polițiști or bătut la ușă și ne-or ordonat îmbarcarea. Nu ne-o anunțat nimeni. Noaptea, pe la ora 2.00, eram veniți de la joc, de Rusalii, tata ne-o zis să ne culcăm că dimineața trebuie să ne trezim devreme, să ne ducem la sălaș, că aveam o slugă la sălaș și trebuia să ducem mâncare la omul ăla, și, pe urmă, să mergem la biserică, că așa era la noi, dimineața la biserică și după masa la horă și, când să ne sculăm, ce să ne mai sculăm, că numa, iaca, armata la poartă. O venit un ofițer sau ce-o fost și ne-o zis că putem să ne luăm doi cai, o vacă, dacă are vaca vițel, putem să luăm și vițelul, la fel și iapa, dacă are mânz, și în trei ore să fim la gară. Când am ajuns la gară, erau trase la rampă vagoanele goale, 13 vagoane pentru 13 familii. Din alea, bou-vagon. Ne-am încărcat unii pe alții. Am băgat în vagon vaca cu vițelul, caii, cartofi, ce-am avut cu noi. Pe vremea aia, la Forotic era haltă și erau două linii. Eu am văzut seara că or venit vagoane în haltă, dar n-am știut pentru ce. N-am știut nimic, până ne-am văzut în vagoane și ne-or dus. La fiecare vagon era o cătană. La vagoanele noastre or mai atașat vagoane la Comorâște, la Berzovia or atașat la convoi vagoane de la Banloc, Satchinez și am plecat spre Caransebeș, Orșova, București. În București am stat o zi să adăpăm animalele, în zori am plecat la Lehliu. Ne-o dat jos din vagoane. Era un sat acolo, dar nu ne-o lăsat, erau niște colibe. Or zis că ne duc în alt sat și că ne dau parcele să ne facem singuri colibă, casă. Ne-or dus la Dâlga Nouă raionul Lehliu. Acolo când am ajuns fiecare avea însemnat cu țărușul parcela, numărul cutare, numărul cutare… A treia uliță am fost noi, Forotic, or mai completat ulița și unii din Satchinez.”

___________________

[1]  Cântec compus de tineretul din Rubla în anii deportării. Sursa: Viorel Marineasa, Daniel Vighi și Valentin Sămânță în volumul „Deportarea în Bărăgan”: destine, documente, reportaje. Timișoara: Mirton, 1996.

[2] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cumplita-noapte-de-rusalii-60-de-ani-de-la-deportarea-in-baragan

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_%C3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan

>>>>>>>>>>>>>GABRIELA ȘERBAN – Oameni de lângă noi: ION COCORA (articol întreg)

COMISIA METODICĂ A CADRELOR DIDACTICE, SARCINĂ NOBILĂ DE MARE RĂSPUNDERE

susanyi isabela poza

Se apropie încheierea anului școlar 2019/2020, fond pe care se poate face un bilanț al activității comisiilor metodice ale cadrelor didactice, pe specialități, din unitățile școlare și care au avut un rol bine definit în contribuția calității procesului de învățământ.

Despre caracterul concret al activității în cadrul ariei curriculare Limbă și comunicare, din Liceul Tehnologic „Matei Corvin” Hunedoara, am rugat-o să ne vorbească pe prof. Isabela SUSANYI (în foto).

– Evenimentele actuale petrecute în mediul școlar demonstrează că numai o pregătire eficientă a cadrelor didactice și a elevilor poate să ducă la obținerea unor rezultate optime.

Obiectivele didactice și măsurile care s-au luat la începutul anului școlar 2019/2020, în cadrul ariei curriculare Limbă și comunicare au implicat toți membrii comisiei și s-au desfășurat permanent.

Calitatea procesului de predare-învățare a fost și este o cerință primordială. O seamă de activități didactice au făcut posibilă îndeplinirea acesteia. Voi aminti că au fost îndeplinite toate acțiunile prevăzute în Planul managerial referitoare la îmbunătățirea demersului didactic.

Evaluarea elevilor prin diferite metode și strategii a răspuns nevoii de verificare a cunoștințelor. Elevii capabili care au fost selectați au participat la primele faze ale Olimpiadelor de limba și literatura română și au fost pregătiți suplimentar de d-nele prof. Romoșan Simona, Ivanik Irina, Oana Crăciunesc, rezultatele fiind bune.

Tradiția participării la Concursul între licee „Citești și câștigi!!!” organizat de Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara – Deva a fost continuată. Elevi din clasa a X-a, a XI-a și a XII-a, coordonați de prof. Susanyi Isabela, ne-au reprezentat unitatea școlară și au avut rezultate bune.

Am obținut și premii individuale în cadrul unor Concursuri și Proiecte educative concretizate în parteneriat cu ISJ Hunedoara, Biblioteca Huniadi și Primăria Hunedoara. Colaborarea și relațiile cu comunitatea sunt permanent în desfășurare.

Fiecare profesor a subliniat prin acțiuni educative de specialitate datele importante ale literaturii noastre, ale istoriei sau ale Uniunii Europene. Spre exemplu, în ce privește sărbătorirea evenimentelor determinante ale culturii noastre (Ziua Națională, 15 ianuarie, Crăciunul, Dragobetele, 1 Martie etc.), implicarea a depășit aria noastră, majoritatea cadrelor didactice fiind determinate și receptive să participe.

O muncă impresionantă s-a desfășurat în urma susținerii Concursului „Cea mai frumoasă clasă”, organizat în preajma Sărbătorilor de Crăciun. Elevii și profesorii au împodobit împreună clasele, unii le-au zugrăvit și au avut activități de creație la care au participat și profesorii diriginți. Cea mai frumoasă clasă a fost 9 P1, iar d-na profesoară Aurora Vălean a fost felicitată pentru originalitate. La sfârșit, domnul director Voinia Claudiu a recompensat truda elevilor și a profesorilor cu o excursie la Târgul de Crăciun de la Sibiu. Dovezile demonstrează că implicarea unei mase largi de elevi de liceu și școală profesională duce la un cumul de cunoștințe necesare în dobândirea experienței de viață a fiecăruia.

În Sărbătorirea Zilei limbilor europene s-au desfășurat activități organizate de prof. Adam Irina, Iancu Elena, Eros Alexandra și Zaharia Marta. Cei care au beneficiat de proiect au fost elevii claselor X P1 și X P2. Aceștia au răspuns și anul trecut la evenimentele metodice susținute de         d-nele profesoare.

Pe tot parcursul anului școlar s-a desfășurat pregătirea suplimentară a elevilor de clasa a VIII-a și a XII-a pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat, în vederea obținerii celor mai bune rezultate școlare. Cadrele didactice care predau la aceste clase au făcut pregătire suplimentară pe grupe de elevi sau prin derularea Proiectului ROSE. Participarea elevilor a fost una neașteptată. Elevii au fost interesați de acest proiect.

În afară de cursurile de perfecționare organizate de CCD Deva, în ceea ce  privește autoperfecționarea, reamintesc faptul că doamna profesoară Rișcuța Nicolette urmează și cursurile Facultății de engleză-germană ale Universității „Vasile Goldiș” din Arad.

Activitățile metodice aferente lunilor aprilie, mai și iunie, cât și activitățile care trebuiau să se desfășoare în „Săptămâna altfel” au fost amânate și vor fi realizate în anul școlar următor. În desfășurarea practicării activităților noastre, ne-am bucurat de întregul sprijin al conducerii unității de învățământ. Aceasta  au fost alături de noi. Ne-a susținut și ne-a îndrumat.

În fiecare parcurs educativ există puncte tari și puncte slabe. Orice activitate este perfectibilă. Se spune că „Numai cine nu muncește, nu greșește”. Împreună luăm decizii pentru a optimiza activitatea didactică. Așteptăm ca în anul următor școlar să pășească pe ușa unității noastre de învățământ copii buni, determinați să învețe și vom trece împreună peste încercări. Îi asigurăm că le vom acorda tot sprijinul.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

RELUAREA GRADUALĂ A ACTIVITĂȚII DE ÎNFĂPTUIRE A JUSTIȚIEI

presedinte_tribunal_hd

În temeiul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 9 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, potrivit cărora, preşedintele tribunalului poate lua măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţei pe care o conduce, precum şi a activităţii instanţelor din circumscripţia tribunalului.

Având în vedere preconizata reluare a activităţii complete a instanţelor de judecată după data de 15.05.2020, odată cu încetarea stării de urgenţă declarată de Preşedintele României prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi a prelungirii acesteia cu 30 de zile prin Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 311 din data de 14.04.2020 și în contextul evoluţiei situaţiei epidemiologice generate de efectele infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2, judecătoarea Carmen Mihaela TIMIŞAN (în foto), în calitatea sa de președinte al Tribunalului Hunedoara, A DECIS: Începând cu data de 15.05.2020, Tribunalul Hunedoara va relua gradual activitatea de înfăptuire a justiţiei:

            – Programul de lucru cu publicul la birourile registratură, arhivă şi informare şi relaţii publice va fi următorul: registratura: luni-vineri, ora 9-13.30; arhiva: luni-vineri, ora 9-14; arhiva de falimente: luni-vineri, ora 9-14; informare şi relaţii publice, ora 9-14; biroul apostile: luni-vineri, la cam. 221, etaj II, după cum urmează: (preluare acte – între orele 10 – 12; eliberare acte – între orele 12 – 14); Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile  de pe lângă Tribunalul Hunedoara: luni-vineri, între orele 9 – 13, cam. 212, et. II.

            – Pentru informaţii şi relaţii telefonice privind dosarele înregistrate pe rolul instanţei, programul birourilor registratură, arhivă şi informare şi relaţii publice este: luni-vineri, 8-16.

            Începând cu data de 15.05.2020 accesul personalului în sediul Tribunalului Hunedoara şi al Judecătoriei Deva se va face prin intrarea din spate a clădirii (secundară).

Accesul procurorilor şi al personalului parchetului, al avocaţilor, consilierilor juridici, experţilor, interpreţilor, părţilor, participanţilor şi publicului va fi permis pe intrarea principală (dinspre Parc).

Accesul în sediul instanţei se va realiza cu respectarea distanţei sociale de minimum 1.5 m.

Indiferent de calitatea persoanei şi de calea de acces, principală sau secundară, toate persoanele care intră în sediul Tribunalului Hunedoara şi al Judecătoriei Deva vor fi testate cu scanerul termic în vederea stabilirii temperaturii corporale.

Efectivele de pază nu vor permite accesul în clădire persoanelor a căror temperatură corporală depăşeşte valoarea de 37.5 grade, la două testări consecutive, efectuate la interval de 5 minute şi nici persoanelor care prezintă simptome de viroză, gripă sau răceală.

Accesul în clădire nu va fi permis persoanelor care refuză testarea în vederea stabilirii temperaturii corporale.

>>>>>>>>>>>>> CITEȘTE ARTICOL ÎNTREG

100 DE ANI DE LA NAȘTEREA SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA IOAN PAUL AL II LEA

Anul acesta, la 18 mai, se împlinesc 100 de ani de la nașterea la Wadowice în Polonia, a celui de al 264-lea Suveran Pontif, Episcopul Romei, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a vizitat Bucureștiul și România, „Grădina Maicii Domnului” cum i-a plăcut să o numească, în zilele de 7 – 9 mai 1999, un eveniment istoric, având în vedere faptul că a fost prima vizită a unui suveran pontif într-o țară preponderent ortodoxă.

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița își aduc aminte în aceste zile de centenarul nașterii unuia dintre cei mai importanți oameni ai secolului XX, printr-o expoziție filatelică realizată la  Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei, care va putea fi vizitată la sediul acesteia după ieșirea din starea de alertă.

Se reamintește de asemenea faptul că Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița se alătură întregii lumi creștine la sărbătorirea celor 100 de ani de la nașterea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, prin realizarea unei ștampile filatelice ocazionale cu plic aferent, ștampila fiind aprobată de CN Poșta Română prin Federația Filatelică Română și Asociația Filateliștilor din jud. Caraș-Severin. Plicul este ilustrat cu fotografii realizate de mine la Wadowice, unde am avut plăcutul prilej de a vizita, în urmă cu câțiva ani, locurile de naștere și de botez ale celui omagiat. Întreaga corespondență care pleacă de la Oficiul Poștal Reșița 1, în data de 18 mai a.c. este obliterată cu această ștampilă ocazională.

Erwin Josef Țigla