(dialog cu pr. prof. dr. Gabriel Valeriu BASA, inspector şcolar de specialitate, disciplina religie, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara – Deva)

 –  Se apropie încheierea anului școlar 2019-2020. Cum apreciați respectarea, în unitățile școlare ale județului, a obiectivelor pedagogice privind predarea religiei din punct de vedere dogmatic?

–  Predarea religiei presupune respectarea deopotrivă a învăţăturii dreptei credinţe, dar şi a prevederilor cerinţelor curriculare în vigoare, ceea ce include, în mod firesc şi respectarea principiilor şi obiectivelor strategice ale pedagogiei. În acest mod ar fi firesc să se ajungă la realizarea şi formarea competenţelor, atât din punct de vedere al trăirii învăţăturilor de credinţă, cât şi al relaţionării, în mod firesc, cu tot ceea ce ne înconjoară, fie că vorbim de semenii noştri – mai apropiaţi sau simpli cunoscuţi – fie că vorbim de relaţia cu divinitatea, căreia îi datorăm totul, în chip fiinţial. Iar acest lucru, pot afirma îl realizează, în cea mai mare parte, cei care predau disciplina religie în judeţul nostru, fie că vorbim de profesori titulari sau de cei care sunt angajaţi ca şi suplinitori ori în regim de plata cu ora. Important este faptul că, în judeţul Hunedoara, aceia care se adresează copiilor, în proporţie de 100% sunt oameni de specialitate şi în general de vocaţie.  

– Cât despre statutul orei și al profesorilor de religie, ce ne puteți spune?

– Statutul orei de Religie este acela de disciplină componentă a trunchiului comun, pe care copiii, conform declaraţiei părinţilor la momentul înscrierii în clasa pregătitoare, o urmează, în funcţie de apartenenţa lor religioasă. Aceştia frecventează ora de religie pe parcursul întregii perioade de şcolarizare (clasa pregătitoare – clasa a XII-a) sau până în momentul în care părintele sau elevul, dacă este major, revine asupra declaraţiei şi în baza prevederilor constituţionale, referitoare la drepturile omului, solicită participarea la ora de religie a unei alte confesiuni sau încheierea situaţiei şcolare fără disciplina religie.

De remarcat este faptul că părintele poate reveni asupra deciziei sale, iar unitatea de învăţământ este obligată, în urma aprobării în Consiliul de Administraţie, să ţină cont de hotărârea părinţilor.

– În anul școlar 2019-2020, profesorii au respectat metodica predării religiei și a particularităților de vârstă ale elevilor?

– Cu siguranţă profesorii din judeţul nostru, pentru reuşita demersului didactic, au respectat atât  particularităţile de vârstă ale elevilor cât şi cele individuale, iar metodele de lucru au fost selectate atât în funcţie de conţinuturile învăţării, cât şi de nivelul de dezvoltare şi puterea de percepere a elevilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât numărul profesorilor debutanţi este foarte  mic, iar ei sunt consiliaţi permanent de către profesorii metodişti, responsabilii de cercuri pedagogice sau colegii cu experienţă didactică din unităţile lor de învăţământ.

– Privind perfecționarea științifică și metodică a profesorilor de religie, ne puteți puncta ceva?

– În strânsă legătură cu ceea ce discutam anterior, se remarcă faptul că în proporţie de peste 75%  sunt profesori cu gradul didactic I sau II, aproximativ 15% au obţinut definitivatul, iar mai puţin de 10% sunt debutanţi. Cu toţii beneficiază atât de întâlnirile de lucru organizate de către Inspectoratul Şcolar Judeţean, unde le sunt transmise toate noutăţile din punct de vedere curricular, dar şi de activităţile de abilitare curriculară, organizate prin intermediul Casei Corpului Didactic. Deopotrivă ei participă la celelalte cursuri de formare organizate de către Casa Corpului Didactic, dar şi la o serie de forme de perfecţionare continuă, asigurate de către proiecte cu finanţare europeană, cum este CRED-ul (Curriculum relevant, educaţie deschisă pentru toţi) sau prin diferite alte proiecte sau asociaţii. Acest  lucru îi ajută atât pentru dobândirea creditelor profesionale, de care fiecare cadru didactic are nevoie în cadrul ciclului de 5 ani al parcursului său de dezvoltare, cât şi la perfecţionarea din punct de vedere metodic. 

– Ce ne puteți spune despre comportamentul și ținuta dascălilor de religie?

– Cu ajutorul lui Dumnezeu în judeţul nostru, cu câteva rare excepţii, aceia care predau disciplina Religie sunt oameni de vocaţie, exemple prin vorbă şi comportament pentru ceilalţi colegi din învăţământ, ei constituind şi un sprijin binevenit din punct de vedere moral. În fond însuşi faptul de a fi un om echilibrat într-o societate ca cea din zilele noastre, a oferi un sprijin necondiţionat pentru cei care au nevoie şi deopotrivă pentru formarea elevilor şi a semenilor şi de a-i învăţa că acesta este un lucru firesc, aşa cum fac în mare parte profesorii de religie, este  un lucru benefic. Desigur există şi excepţii, dar  cu ajutorul colegilor de catedră, a conducerilor unităţilor de învăţământ şi sub îndrumarea Inspectoratului Şcolar şi a Episcopiei Devei şi Hunedoarei, lucrurile sunt pe un făgaş normal. 

– Cum s-au implicat profesorii de religie în viața școlii, în colaborarea cu familiile elevilor și preoții din parohii?

– Buna colaborare existentă între Episcopia Devei şi Hunedoarei şi Inspectoratul Şcolar Judeţean face ca profesorii noştri să se afle într-o relaţie firească cu preoţii din parohii. Aceasta permite ca şi preoții din parohii să fie implicaţi în proiecte educaţionale şi la rândul lor să poată oferi sprijin comunităţii şcolare.

Prin grija Preasfinţitului Părinte Episcop Gurie, Episcopia Devei şi Hunedoarei are un consilier cu probleme de învăţământ, care coordonează activităţile din centrele catehetice la care participă o parte dintre elevii noştri. Mai mult, părintele consilier Radu Trifon participă la activităţile la care este solicitat de către profesori şi asigură o altfel de formare a elevilor în cadrul acțiunilor la care este invitat. Sunt binecunoscute şi activităţile organizate cu binecuvântarea Preasfinţitului, cu ocazia zilei de 1 Iunie unde participă profesori, elevi şi preoţi din parohiile noastre. În cadrul acestora, un număr mare de elevi sub îndrumarea unor profesori sau preoţi sunt implicaţi într-o serie de conferinţe sau activităţi educative cu un curat caracter creştin.

Privind în ansamblu asupra implicării pofesorilor de religie în viaţa comunităţii şi a şcolii, se poate afirma cu toată sinceritatea că prezenţa orelor de religie la formarea copiilor noştri aduce un plus de valoare în procesul de formare a unei societăţi, în care să existe în majoritate oameni cu un caracter deosebit, bazat pe respectul faţă de semeni şi faţă de Dumnezeu, dar şi cu credinţa că dincolo de toate încercările acestei vieţi trebuie să aibă mereu conştiinţa propriei misiuni împlinite.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Medicul urolog, Ștefan NEGOIȚĂ, de la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara este unul dintre tinerii veniți în orașul de pe Cerna cu gândul afirmării în activitatea profesională.

La propunerea fostului maistru la Uzina de Preparare din Teliucu Inferior, Ioan Goleșie, din satul Cinciș-Cerna, tratat cu mult profesionalism de medicul NEGOIȚĂ, încercăm să creionăm câteva aprecieri ale pacienților adresate respectivului medic urolog.

Pe acest fond, maistrul Ioan Goleșie a concluzionat: „Medicul NEGOIȚĂ, prin dăruirea față de meseria aleasă, contribuie în fiecare zi la sănătatea pacienților și îmbunătățirea calității vieții acestora.

Prin tot ce face, consultații și intervenții chirurgicale, prin discuțiile sincere cu pacienții, se dovedește a fi medicul dornic în a-și cimenta valoarea profesională, pe fondul responsabilității.

Ascultă, înțelege și tratează cu mult profesionalism pe fiecare pacient în parte.”

… Am discutat și cu alți pacienți, dar au dorit să le rămână în anonimat identitatea, acceptând doar inițialele numelui și prenumelui. Aceștia au fost:

1. H. Orăștie: „Meseria medicului NEGOIȚĂ cere o imensă responsabilitate.

De fiecare dată știe să se apropie de pacienți, de inima și durerea acestora, ajutându-i la menținerea sănătății.

Pentru dânsul bolnavul înseamnă aproapele său pe care-l face să creadă în vindecare și însănătoșire.”

1. V. Hunedoara: „Tangența mea cu medicul NEGOIȚĂ m-a făcut să înțeleg că întregul său destin este o călătorie pornită pe cărările ce duc la însănătoșirea noastră, a pacienților. Este medicul care știe să dovedească în relația cu pacienții mult calm, răbdare și profesionalism.”
2. H. Hațeg: „Este mereu în slujba omului bolnav aflat în suferință urologică. Știe să implementeze cu pasiune cunoștințele sale profesionale, dovedind o apropiere sinceră față de omul bolnav și suferința acestuia.”

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

La Vasiova (cartier al orașului Bocșa, Caraș-Severin), pe Valea Godinova, lângă drumul ce urcă spre Ocna de Fier, se află Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor”[1].

Sfințită în 19 iulie 1907 de către arhimandritul Filaret și împodobită de Tata Oancea, cel care-i sculptează în lemn iconostasul, din 1938 devine mănăstire de maici și poartă numele Sfântului Prooroc Ilie.

Este bine cunoscută istoria veche și legendară a acestui lăcaș, potrivit căreia minerul Axente Perian și-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apa din izvorul ce se află în apropierea mănăstirii. În anul 1850 s-a construit aici o capelă, care devine loc de pelerinaj și închinare, după cum scrie Ion B. Mureșianu: „apa izvorului și tăria credinței au fost căutate de mulți pelerini ce veneau aici de la mai mari depărtări în ziua praznicului Sf. Ilie” și i-a naștere dorința construirii unei mănăstiri. Această dorință a ridicării unei mănăstiri a fost împlinită de Macarie Gușcă (1866 – 1947), sufletul acestui lăcaș, cel care pune piatra de temelie în 2 mai 1905[2].

În perioada comunistă, complexul monahal a devenit preventoriu TBC infantil, apoi școală pentru handicapați. După 1990 a fost revendicat de mănăstire și refăcut complet. Din 1996 Sf. Ilie este declarat Patronul spiritual al orașului Bocșa, iar în perioada 19 – 20 iulie mănăstirea devine centru de atracție pentru sărbătoarea urbei.

Dintre duhovnicii vestiți care au trudit în și pentru această Mănăstire îi amintim pe Vichentie Mălău, despre care se spune că „a strălucit ca un luceafăr în mănăstirile noastre”, Calistrat Bobu, Ilie Cleopa, Olivian Bindiu, Ieronim Stoica și tânărul Ieromonah Ioanichie (Ion Petrică).

Prima stareță a mănăstirii a fost maica Alexandrina Colibaba, născută în Rădăuți (Bucovina), ageră și aspră, adeptă a disciplinei, cu un suflet mare și cu multă evlavie. Nu mai prejos este actuala stareță, maica Varvara, de asemenea  fire ageră, inteligentă, o ardeleancă chibzuită și pricepută în administrarea acestui locaș sfânt în care, o mână de măicuțe, se roagă în frăție și armonie, viața acestora axându-se pe rugăciune și ascultare.

De mai bine de 15 ani, sufletul Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor” este tânărul preot Ion Petrică, părintele Ionel, devenit, în timp, ieromonah Ioanichie.

Fiu al Bocșei, Ion Petrică s-a născut în 9 mai 1975 la Bocşa Românǎ, jud. Caraş-Severin. Urmeazǎ cursurile şcolilor din Bocşa, apoi Facultatea de Teologie a Universitǎţii de Vest din Timişoara şi Facultatea de Sociologie, specializarea Asistenţǎ Socialǎ. Din 2011 este doctor în sociologie şi cadru didactic asociat la Facultatea de Ştiinţe Sociale şi ale Educaţiei din cadrul Universităţii « Eftimie Murgu » Reşiţa. Din 2002 funcţioneazǎ ca inspector de specialitate în cadrul Direcţiei Generalǎ de Asistenţǎ Socialǎ Caraş-Severin şi preot slujitor la Mǎnǎstirea Sf. Ilie din Bocşa. În 25 februarie 2019 devine Ieromonah sub numele de Ioanichie. Este unul dintre cei mai apreciați și căutați duhovnici din zona Banatului Montan, fiind un preot cu har, dar și cu mare dragoste de carte și condei, fiind un intelectual rasat.

A debutat publicistic în 1998 în « Foaia diecezanǎ »din Caransebeş. Continuǎ sǎ publice eseuri în „Reflex”, „24 de Ore”, „Timpul” (Reşiţa), „Bocșa culturală”, iar debutul editorial se petrece în 2006 cu volumul „Meditaţii pentru contemporani”, apǎrut la editura Marineasa din Timişoara. Apoi „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.- Timişoara : Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi.”– Sibiu : Agnos, 2009 ; „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler” ed. a II-a revizuită.- Timişoara : Nepsis ; Eurobit, 2010 ; „Complementaritatea între Biserică şi statul român cu privire la protecţia copilului”. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010 ;  „Meditaţii pentru contemporani”. ed. a II-a revizuită. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010; „Comunicarea organizaţională”. Studiu de caz. Arad. Editura Universităţii « Aurel Vlaicu ». 2010; „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”. Deva. Charisma. 2012; „Biserica şi asistenţa socială din România”. Iaşi. Institutul European. 2012 ; „Religiozitatea și instituțiile sociale în România”. Iași : Institutul European, 2013. De asemenea, semnează postfața ediției a III-a a volumului „Anastasis” de Adrian Georgescu (București : No 14 Plus Minus, 2014).

[1] Bocșa culturală. Anul V, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie 2004;

[2] Bocșa culturală. Anul VI, nr. 3 (50)/ 2005.

>>>>>>>> (citește aici articol întreg)