(interviu cu jurist Mariana SUCIU, solistă de muzică populară)

– Pe scurt, prezentați-ne câteva date biografice.

– M-am născut într-o frumoasă zi de primăvară, în luna lui mărțișor, în comuna Lunca Cernii de Jos, satul Lunca Cernii de Sus, județul Hunedoara, din cei mai minunați părinți, Petru și Ana Neidoni. Sunt născută într-o familie cu trei frați. Petru, fratele meu mai mare cu trei ani dacât mine, apoi eu, Mariana și sora mea mai mică, Lucia, venită pe lume șapte ani mai târziu.

Școala am absolvit-o în satul natal, am urmat Liceul Agroindustrial din Blaj, secția horticultură, apoi am absolvit cursurile Facultății de Drept „Simion Bărnuțiu” din Sibiu.

M-am căsătorit cu soțul meu, Suciu Ioan, profesor și avem împreună doi copii, Suciu Ionuț – astăzi doctor în filologie și Suciu Radu Alexandru, masterand în economie.

Am lucrat la Primăria comunei Lunca Cernii de Jos, după care m-am stabilit în municipiul Hunedoara și lucrez la Biroul Registrul Agricol, Cadastru, Aplicarea Legilor Fondului Funciar, unde sunt șefă de birou.

– Sunteți născută într-o frumoasă localitate de munte. Ce înseamnă pentru dvs. satul, locul unde ați văzut lumina zilei?

– Așa cum am spus, sunt născută în satul Lunca Cernii de Sus, „cel mai frumos loc de pe Pământ” sau mai bine spus „Raiul meu”! Aici mă întorc de fiecare dată, „îmi încarc bateriile și plec din nou la drum”, pentru că așa cum spune un cântec de-al meu „Luncană-s, Luncană mor!”

O am încă pe mama, la căsuța părintească, în vârstă de 82 de ani și mi-aș dori să trăiască o veșnicie!

Satul copilăriei mele – Lunca Cernii de Sus – este așezat la poalele Munților Poiana Ruscăi, mai precis, în zona pădurenilor, la interferența cu Banatul de munte și Țara Hațegului, un sat cu case înșiruite de-a lungul râului Cerna, care își revarsă ulițele ca niște izvoare de munte, cu case văruite cu alb sau albastru, care abia se zăresc printre florile de măr sau liliac.

De altfel, eu cred că fiecare dintre noi purtăm în suflet un sat, fie satul copilăriei sau satul bunicilor sau un sat de vacanță, satul este un loc în care ne-am întoarce iar și iar…

– De când ați început să cântați și cum a fost debutul?

– Cred că am cântat de când mă știu. Cântecul descoperindu-l singură, acasă la joacă, când mergeam cu vitele, apoi la școală. Îmi amintesc că eram mică și mergeam cu vitele și toți copiii, pe toate dealurile, ne întreceam în a cânta. Dar „debutul” meu, să-i zic așa, a început în clasa I, când la un concurs organizat între școlile din comună, intitulat „Cernă, pe marginea ta” am luat premiul I, ceea ce mi-a dat mare încredere în mine și m-a adus în atenția domnilor profesori și consătenilor mei, care așteptau serbările școlare să mă audă cântând.

Mai târziu am început să colind satele, pe la oameni cu inima plină de of și jale, prin cătune ascunse, de unde am cules multe cântece, bucurându-mă de tânără de prețuirea acestora.

La serbările școlare eram de neîntrecut, dar debutul meu pe marile scene din țară a apărut mai târziu, când la îndemnul domnului Rusalin IȘFĂNONI, am participat la diferite festivaluri de folclor, intrând în atenția specialiștilor, a oamenilor de folclor, de la care am învățat foarte multe. Afirmarea a fost rapidă fiind invitată atât în țară, cât și în străinătate la diverse spectacole.

>>>>>>>>>>>>articol întreg

Dr. Ada Mirela Chisăliță, Ada / Doamna Ada, cum o cunosc reșițenii / bănățenii, cunoscut și apreciat om de cultură al Banatului Montan, editor, critic literar și traducător, s-a născut la 4 mai 1950 în Sibiu, din părinții Horațiu Cruceanu și Letiția, născ. Rău.

După absolvirea Școlii Generale Nr. 15 din Sibiu (1957 – 1965) și a Liceul Nr. 3, Sibiu (1965 – 1969), urmează cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, Secția română – engleză (1969 – 1973). După absolvire, primește repartizarea în județul Caraș-Severin, fiind angajată ca profesoară la Școala Generală Socolari (1973 – 1975). Se transferă apoi la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița, în funcția de bibliotecar-bibliograf (1975 – 1982). Cariera ei continuă tot în domeniul culturii, ca referent în cadrul Centrului Județean Caraș-Severin de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare (1982 – 1990), apoi în funcție de consilier în cadrul Inspectoratului pentru Cultură Caraș-Severin (1990 – 1996), unde revine în anul 1999 și unde ocupă, între anii 2001 și 2010, funcția de director executiv al instituției, devenită între timp Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Caraș-Severin. Între timp activează în calitate de consilier editorial pentru carte și publicitate în cadrul firmei „Media Star” din Reșița (1996 – 1997) și consilier-inspector în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, Biroul Cultură (1998 – 1999).

Doctor în filologie (Universitatea de Vest Timișoara, 2001), o apreciem cu toții cei care o cunoaștem ca fiind redactor al revistei reșițene „Reflex – Artă, Cultură, Civilizație” (co-fondatoare a revistei alături de soțul ei, Octavian Doclin) și secretar al Fundației Cultural-Sociale „Octavian Doclin” din Reșița (2000-2009).

Ada D. Cruceanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, din anul 1992. Debutul publicistic este consemnat ca fiind cel cu un articol de istorie culturală în revista Liceului Nr. 3 din Sibiu, „Cibinum” (1968).

Este apreciată pe plan național datorită colaborărilor dumneaei la „Arca”,  „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „Limba română”, „Orizont”, „Orient Latin”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „Vatra” și multe alte publicații.

>>>>>>>>>>> articol întreg

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița sărbătoresc în data de 4 mai Ziua Națională a Inimii printr-o miniexpoziție filatelică a colecționarului reșițean Ion Felmeth. Aceasta a fost pregătită la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei și va putea fi vizitată la sediul acesteia după ieșirea din starea de urgență. Expozantul se ocupă de mulți ani de această tematică filatelică, reușind să câștige de-a lungul timpului, importante premii.

De menționat este faptul că Ziua Națională a Inimii este sărbătorită în fiecare an în 4 mai începând cu 1997, ea fiind introdusă în țara noastră în 4 august 1996 după Sesiunea Specială privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Științe Medicale.