Luni, 13 aprilie 2020, ”Sfânta și Marea Luni”, în calendarul creștin, am fost spectator de la distanță, dacă îmi permiteți să numesc Viena orașul depărtatelor nostalgii, al Seratelor Eminescu, Ediția Princeps !

      Le-am numit astfel, marcând în termeni livrești lansarea primei ediții on line a acestei lunare laolaltă reuniri de suflet a iubitorilor de Eminescu.

     Desfășurat ritmic, în scurgerea nesincopată a celor 7 ani de existență, evenimentul marca Doru Dinu Glăvan, a devenit un ”must-see” în peisajul  caleidoscopic al evenimentelor culturale românești, coagulându-se treptat în conștiința colectivă drept o formă de reviriment spiritual, de rejectare a tendințelor de ocluziune a gândirii ”Luceafărului”, încercare din fericire neizbutită, articulată din păcate de unii în spațiul public cu infatigabilă neobrăzare.

     Seratele eminesciene sunt o manieră elegantă, înțeleaptă și cuminte de reacție ”asimptomatică” în fața încercărilor de aneantizare a operei eminesciene, direcționate  de efemere ”corectitudini politice”.

   Așadar, Serate Eminescu sunt de ținut minte nu doar sub aspectul periodicității temporale, ca reuniune mensuală a acestor purtători ai uleiului de mir ai posterității eminesciene, ci în paradigma modernismului de extracție cibernetică, se configurează ca un miraj astral, de strălucire selenară.

  Desfășurate nu întâmplător în Săptămâna Patimilor (coronavirotice), transmisia acestor serate online este un veritabil mesaj ”urbi et orbi” al UZPR-ului către Cetate și către Lume, un miracol viu, demonstrând că breasla jurnaliștilor este în prima linie a luptei pentru lumină, adevăr și dreptate.

      Pe alt plan, putem spune că am asistat la un eveniment istoric, adică la nașterea primei forme de ”broadcasting” a UZPR-ului.

      ”Seratele Eminescu”, care puteau fi definite până mai ieri, alaltăieri drept un spectacol intelectual, ”one- to –some”, a devenit acum un fenomen ”one-to-many”.

    Desigur, unii ar putea crâcni, spunând șoptit că fiorul seratelor este inefabil, fiind trăit doar ”live”, doar prin prezența ”in situ”. Nu cred că este corect să gândim astfel, eu trăind la orele 17,00  aceleași emoții, de parcă aș fi fost prezent în sala ICR din București. De aceea, îmi permit să mă îndoiesc în privința argumentelor contrare, evocând un experiment precedent, căruia – într-un fel – aveam să îi fiu naș și părtaș, realizat de Radio România Cultural, Secția Teatru, din inițiativa admirabilului regizor Mihai Lungeanu.

       Evoc cu plăcere acest nume, fiindcă maestrul Mihai Lungeanu este cel care a inaugurat, marți, 10 decembrie 2013, la Teatrul Mignon din București, prima ediție a Seratelor Eminescu, punând în scenă spectacolul lectură, pe textul ”Interviu cu Mihai Eminescu”, de Miron Manega.

       Prin urmare, în urmă cu un deceniu și mai bine, împătimiții Teatrului Radiofonic se reuneau săptămânal la Majestic, pentru a asculta înfiorați spectacole înregistrate, aflate în fonoteca de aur a radioului sau chiar premiere absolute. Repet, spectacolul era înregistrat, dar cei prezenți trăiau din plin bucuria de a comenta, la sfârșitul ediției, tot ceea ce au trăit, simțit.

      Aceleași efect l-a generat, sper, ediția primă, online, a Seratelor Eminescu, oferindu-ne posibilitatea ca, prin acest proiect modern, în același timp un curajos demers de ordin jurnalistic, să revedem, reauzim, ”ad libitum”,  oriunde ne-am afla, de câte ori voim, voci, figuri și idei ale unor personaje contemporane.

     ”Fugit inreparabile tempus”, spunea Publius Vergilius Maro (Virgiliu), de aceea vreau să îmi închipui că ”Seratele Eminescu” vor deveni o frântură de nemurire, ”sub specie aeternitatis”.

     Ah, ce dor îmi este de gândurile, imaginea, vocea regretatului  mare cărturar, scriitorul și profesorul Mihai Diaconescu ! Sper din tot sufletul să se fi păstrat fragmente filmate, înregistrări video sau audio, păstrând pentru viitorime dizertațiile, memorabilele sale discursuri și demonstrații de magistru, de erudit fără pereche, inegalabil în rostire și trăire, ce ar putea fi rememorate într-o viitoare ediție a acestor serate.

       În fine, adresez încă o dată cuvinte de recunoștință celor care au făcut posibilă punerea în practică a inițiativei domnului Doru Dinu Glăvan de a păstra vie flacăra acestor serate, dându-ne și nouă, celor de peste mări și țări, șansa de a lua lumină de la cei ce îl slujesc pe Eminescu.

      O dovadă că proiectele inovative infirmă așa zisa ”încremenire în proiect” dâmbovițeană, în vremuri de carantină.

     ”În situații  de forță majoră, UZPR-ul a dovedit capacitatea de a fi ea însăși o forță majoră” ! Q.E.D.

      În încheiere, adresez Felicitări cordiale și urări pascale tuturor membrilor jurnaliști !

                                                                     Dan Toma Dulciu / UZPR  Viena  

Faină treabă internetu` ăsta! Stai acăsică-n fotoliu, relaxat, mănânci floricele, bei o limonadă (dacă le ai, evident, pe penuria asta!!), nu ai botniță la gură, nu mai bați drumul, metroul sau tramvaiele s-ajungi la UZPR sau la ICR sau mai știu eu unde ar putea avea loc un eveniment cultural-jurnalistic, riscând ca în drum să dai nas în nas cu-alde Garcea-cașchetă să te-ntrebe de țidulă, dacă ai completat nuș-care punct (era să zic vital!!) de pe tărășenia aia, numită Declarație pe proprie răspundere (funcție de destinația ta și traseul utilizat!), să-ți mai tragă și-o amendă că n-ai bifat corespunzător (cu inteligența lor rarisimă; 2000,00 sunt o avere pe timpurile astea mai negre -pentru unii!!- chiar decât Moartea însăși), dacă ești norocos  și încă ți-ai permis să plătești cele două facturi prioritatea priorităților, însăși esența existenței tale, Netul și Enelul, și dacă ai și apă la robinet și-o poți pune și de-o cafea, ești deja Boier Bibescu, fiindcă poți fi în contact cu lumea, poți afla care ți-e destinul pe săptămână/lună/an, de la astrologii care s-au restartat/updatat instant, însă, dacă ești om de cultură, ești deja fericit, fiindcă poți participa la viața culturală, poți fi prezent, on line, la o lansare de carte, la o videoconferință, și, iată, chiar la…”Serata Eminescu-Jurnalistul”!  Bun așa! De-ar trăi bunică-mea să vadă și ea minunea secolului XXI!!…

Am urmărit, așadar, de-acasă, din fotoliu, ”Serata Eminescu -Jurnalistul”, azi 13 april 2020. Nu e rău deloc că unii pot desfășura activitățile on. Salutară inițiativa celor de la UZPR.

Am ascultat-o și văzut-o, on, pe tânăra moldoveancă (n-am înțeles exact dacă e cumva lucrătoare în secretariat, adică secretară, sau referent, dar mă voi lămuri la vremea potrivită, oricum nu importă, dar e bine să fii informat..bine) recitând din propriile poezii, cât și relatându-ne câte ceva din transferul ei de experiențe petrecute între cele două patrii-mame. Ce bine e să fie omul norocos! Alții n-au niciuna și ea are două!! Bravo tinerețe!

Am prins un pic de Arghezi, am urmărit cele două transmisii on ale celor doi soți Gumann, Daniela și Constantin, din Salzburg (Austria). M-am bucurat să-i revăd. Îi știam, că-i filmasem, pare-mi-se, în 2018, dacă nu greșesc, la Libraria ”M.Eminescu”, în București, unde doamna Daniela își lansase aceeași carte, ”Crăciunul care mi-a schimbat viața”, o carte, scrisă în limba română (aceea din 2018), ff probabil, autobiografică, ff interesantă, povestea unei tinere românce, care deși are facultate terminată ajunge la Roma (sper ca n-am inteles greșit), îngrijitoare (”o femeie care-și rumegă în sine amarul, păstrându-și demnitatea”; ”Romanul e transferul unei realități…”).

Nu mai țin minte exact ce și cum din filmarea aceea din 2018 și n-am timp acum să caut în arhiva foto/video, dar promit să revin chiar cu un filmuleț de-atunci.

Interesantă pledoaria dlui Constantin Gumann referitoare la juxtapunerea întuneric/lumină, în ”Cartea întunericului”, citându-l pe filosof ”Lumina nu vine din lumină, vine din întuneric” (Eliade).

Aflăm și noutăți ale Editurii UZP, prioritare fiind cele două volume a câte 500 de pagini ale jurnalistului cu ștate bătătorite Dl Neagu Udroiu.

Ce-am remarcat, dl președinte, D D Glăvan  nu s-a fâstâcit cu onu nicicum. Uite domle că merge! E mai greu prima dată, că pe urmă o dibuim noi și ne-așezăm pe curpen! Uite că e bun și C19 ăsta la ceva!!…, dar..ducă-se!!!

N-am văzut chiar tot, fiindcă am ratat începutul. Dar a fost super-ok! Doar că, on-line-ul are și el ceva care mă nemulțumește, cel puțin aici sau..deocamdată!!, nu poți comenta, domle, după…și asta nu e bine pentru cârcoteri ca mine…

Una peste alta domnul Ovidiu Zanfir a avut ceva de lucru cu transmisia asta ON, dar a meritat!! Pe M Manega nu l-am prins deloc, deci nu-i văzui ochii, asa ca…n-am certitudini pentru a comenta…

Felicitări tuturor!

A fost ok, dar tot mă rog Domnului să ne scoată de  sub penitență și să ieșim afară din țarcuri, fiindcă mie, deși sunt prietenă ff bună cu solitudinea, când nu scriu, cum nu-s vremi de gătit (gastronomit), și cred că-s mulți în pielea mea, și, evident, nu vrei să-ți faci sânge rău când îți vine pe sub ușă vreun miros de fripturi sau de oltenești (bată-i vina!!) de pe la vecini, vreau totuși să ies, să mai schimb o opinie, să mai stai la o bârfă de conjunctură cu careva, să mai afli cine-a intrat și cine-a mai ieșit pe ici-pe colo, una-alta, chestii-socoteli.

Bucurie de la Dumnezeu că din altă parte de unde!!

Antoneta Rădoi

cafeneauainterviurilor.info