Despre Sărbătorile Pascale

 Știați că…

+ … Paștele este considerat cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, chiar dacă popularitatea sa n-o depășește pe ce a Crăciunului?

+ … Paște provine din limba ebraică (oficială în Israel), în care „pesah” înseamnă „trecere”? Amintește de trecerea evreilor prin Marea Roșie și eliberarrea lor de robia egipteană.

+ … Sinodul Ecumenic de la Niceea (oraș în Bitinia, Asia Mică; azi, Izmir, în Turcia), din anul 325 d. Hr., a stabilit ca Paștele să fie celebrat în prima duminică după Lună plină, care cade odată cu echinocțiul de primăvară (20-21 martie) sau imediat după aceea?

+ … Biserica Ortodoxă folosește Calendarul Iulian în stabilirea prăznuirii Paștelui? Data stabilită vine după sărbătorirea „Pesah-ului”, care n-are nimic în comun cu Învierea Domnului Iisus Hristos. Se ia ca reper Luna astronomică.

+ … Biserica Romano-Catolică utilizează Calendarul Gregorian în stabilirea datei sărbătoririi Paștelui? Prima Lună plină după echinocțiul de primăvară este stabilită folosind o serie de calcule și tabele ecleziastice (bisericești).

+ … în anul 1997, în localitatea Alep din Siria, Consiliul Mondial al Bisericilor a încercat, fără succes, sincronizarea datei Sfintelor Paști?

+ … de multe ori, Paștele a fost sărbătorit de întreaga creștinătate la aceeași dată? Ultima dată s-a întâmplat în 20 aprilie 2017, iar următoarea va fi în 20 aprilie 2025.

+ … în Joia Mare, seara,  nu trebuie să dormi pentru a nu fi leneș și fără spor în restul anului?

+ … în Vinerea Patimilor se priveghează trupul neînsuflețit al lui Iisus, simbolizat prin Sfântul Aer scos din Sfântul Altar și așezat în mijlocul bisericii, joia? Tot atunci, multe persoane țin post negru, cu credința că vor fi ferite de boli și că vor avea noroc.

+ … Floarea-Paștilor (Anemone ranunculoides), numită și păștiță, este o plantă erbacee perenă, cu una-două flori galbene, care apare primăvara prin păduri și tufărișuri?

+ … la Sărbătorile Primăverii din Egiptul Antic, din Persia și, apoi, din Grecia și din Imperiul Roman se ofereau, în dar, ouă colorate?

+ … unele credințe spun că ouăle de Paști  sau cojile lor pot aduce frumusețe, sănătate, rod bogat și belșug? Ele pot uni sau îndepărta oamenii, pot grăbi căsătoria fetelor și pot înmulți vitele.

+ … ouăle semnifică mormântul lui Iisus? Ciocnirea lor, rostind „Hristos a Înviat!”, înseamnă deschiderea simbolică a mormântului, fiind martori și părtași la Învierea Domnului Iisus Hristos!

+ … vopsirea ouălor, în diferite culori, reprezintă o „simbolistică” interesantă? Astfel, roșu – reprezintă soarele, focul și dragostea; galben – lumina, bogăția recoltelor și tinerețea; verde – forța naturii, rodnicia și speranța; albastru – sănătatea și seninul cerului; negru – statornicia și eternitatea.

+ … în Postul Paștelui, pe lângă postul negru, există severe interdicții de muncă privind torsul, țesutul și cusutul?

+ … un motiv ornamental desenat pe Oul de Paști este „Calea Rătăcită”? Pe Calea Rătăcită ar merge neliniștite sufletele morților, la Judecata de Apoi.

+ … „Fântânița” este ziua de vineri din prima săptămână de după Paști, dedicată căutării izvoarelor de apă, construirii și curățirii fântânilor?

+ … „Săptămâna Luminată” este perioada cuprinsă între Duminica Paștelui și Duminica Tomii, fiind un timp purificat de forțele răului?

           SĂRBĂTORI FERICITE!                                                     Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR

POEZIE LA EDITURA UZP / ˝Scrisori pe vânt˝

Surprize de câmpie 

Pentru că il cunosc de câteva decenii, de fapt aș putea să spun, forțând puțin mâna lui Cronos, că aproape o jumătate de secol am cutreierat împreună, uneori mai timid alteori mai temerar, șesul nemărginit al literaturii române, prin anii 70 ai veacului trecut întâlnindu-i întâia oară numele într-o revistă, eram convins că nu îmi mai poate produce o surpriză majoră. O anume plurivalență creatoare, în privința mea total liniștitoare, el fiind ,,acasă” indiferent de genul în care se exprimă (proză scurtă, caricatură, epigramă, poezie etc.), m-a făcut să cred că din trenul liricii lui Constantin Stroe nu va face parte vreun vagon care să mă mai surprindă. Iată însă că noua lui carte (SCRISORI PE VÂNT, Editura UZP, 2020) îmi vălurește câmpia așteptărilor, în ce-l privește, cu surprize îmbucurătoare. Inspirat și expresiv încă din titlu, el sparge silențios monotonia Bărăganului metaforic la care trudește, îl brăzdează cu râuri limpezi, răcoritoare ce curg spre a se uni într-un fluviu neașteptat – bucuria lecturii! Cartea aceasta, care este într-un anume fel demonstrația faptului că numeroasele premii literare obținute de a lungul timpului de autor sunt binemeritate, îmi îmbogățește bagajul convingerilor intime cu încă una: orice câmpie, oricât de netedă ar părea pe toată întinderea ei, e capabilă să ascundă oricând vreo surpriză. Împlinirea artistică, atinsă prin acest volum, îmi consolidează impresia pe care o am de mai multă vreme, anume că împrietenirea lui Constantin Stroe cu limba română s-a săvârșit în tihnă. Fără echivoc, definitiv și ireversibil.
Pentru cititorul grăbit, momit de iluziile raidurilor cotidiene prin câmpiile cine știe căror necunoscute, încerc o croială din materialul clientului: ,,plânsul șoaptei” se consumă ,,preț de un oftat” spre a zămisli ,,fluturi de jurăminte”, buni să însuflețească ,,un trup de cuvinte” ce se călește la ,,focul gândului” în timp ce noi, cititorii, rămânem ,,captivi reveriei”, maturizați de troienirea emoției din trecerile care ,,au nins”!
În finalul acestor rânduri, am să spun ceva ce poate ar fi trebuit să precizez la început. Cu această carte, Constantin Stroe nu o bucură doar pe doamna Ileana, stăpână grijulie a inimii sale(volumul i se dedică cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viață sub curcubeul iubirii reciproce!), ci și pe mulții săi prieteni, surprinși fericit de noua-i arhitectură lirică.
Firiță Carp / UZPR

Maria ROGOBETE: POEZII DE IZOLARE

ASCULTĂ MAMĂ TOACAMia Rogobete

 

Și am pornit la drum cu Gândul braț la braț,

Câmpii albastre ne aruncau priviri amăgitoare,

Nebuni frumoși, fugeam ca vântul, într-un curat nesaț,

Să prindem toaca ce bate prin colțuri de oboare.

 

Cu sufletul la gură am prins întunericul de mână,

Intrase prea devreme în comuna cu cireși bătrâni.

Pe podulul satului treceau agale oile venite de la stână,

Iar mieii fericiți călcau pământul, crezându-se stăpâni.

 

E primăvară! Exclamă fericit prietenul meu Gând,

Făcându-mi semn să mă opresc pe Mala Mare,

Dar prea târziu, eram deja la mama, la mormânt,

În ciripit de rândunici ardea o tristă lumânare.

 

Ascultă mamă toaca cum bate singură pe străzi pustii,

Dă-mi un sărut pe frunte și întreabă-mă cum o mai duc.

Te rog, spune-i lui tata că mă gândesc la el în fiecare zi,

Ascultă astăzi strigătul din mine și cântecul de cuc.

 

Mi-e dor de voi, mi-e dor de joaca din serile cu Denie

Ți-aduci aminte când m-aruncam prin iarbă și priboi?

Mi-e dor de ochii tăi curați, de viața în smerenie,

Mi-e tare, tare dor mamă, de dorul de a mai fi noi!

 

Vezi, am ajuns în sat cu Gândul și ți-am adus o floare

Din grădina noastră cu lăcrămioare și glasuri de copii.

Deschide poarta casei larg, în Topleț azi e Sărbătoare

Ascultă mamă toaca cum bate-n dor și-n vieți târzii!!

 

MIA. R.

Revista DESTINE LITERARE – Montreal Canada, ianuarie-martie 2020

Dragi români și prieteni ai românilor de oriunde pe Planetă (English message will folow)

Împreună cu urările noastre de bine din Montreal/Canada, vă trimitem atașată revista Destine Literare (portable document format – pdf). Mai poate fi descărcată și de la pagina web www.destine-literare.com .

Vă urăm lectură plăcută! Sărbători pascale fericite!

 Alexandru Cetățeanu  (din partea Colectivului de redacţie)

DESTINE LITERARE-LITERARY DESTINIES -Jan.-March 2020.pdfDestine literare

,,Țară a nimănui, România moare puțin câte puțin, iar Învierea ei este tot mai departe”. Mesajul de suflet al președintelui Tribunalului Timiș, înaintea Paștelui

Mesaj de suflet al președintelui Tribunalului Timiș înaintea sărbătorilor pascale. Îl redăm integral mai jos. Aceasta l-a postat pe pagina sa de socializare.

„Ţară a nimănui, România moare puţin cate puţin, iar învierea ei pare tot mai departe.

Aşa cum fantoma comunismului bântuia cândva prin Europa, fantoma unei Românii desculţe şi chinuite orbecăie prin lume, căutând în zadar luminiţa de la capătul tunelului.

Cei care ar trebui să o ocrotească şi să o ajute să crească au întors demult capul în altă parte.

Secretarul de partid, stăpânul absolut, s-a reinventat.

Dar esenţa lui e în toate cele ce sunt şi e pregătit să ne ducă pe noi culmi de civilizaţie şi progres…

S-a şcolit şi acum rupe câteva vorbe în engleză.

Nu mai e îmbrăcat în „alain delon-ul” care îl făcea să se distingă în marea cenuşie de oameni mohorâţi.

Nu mai are tradiţionala şapcă şi nici şosetele albe asortate grandios la costumul de stofă de proastă calitate.

Azi e cool.

Un lucru a rămas, însă, neschimbat.

Minciuna.

Instituţionalizată, încremenită, perenă.

Comuniştii declamau, arătând spre Rege, acuzator, „ minciuna stă cu regele la masă, dar asta-i cam demult poveste…”.

Azi, în democraţie, minciuna a devenit regina.

Minciuna rostogolită de zeci de ani, ipocrizia combinată cu infecţia numită pilă ne-au adus unde suntem acum.

Am fugărit controlorii de bilete, dar i-am lăsat nederanjaţi pe hoţii de motorină şi vagoane.

Am urlat împotriva medicilor, dar am închis ochii la fabricile de diplome, unde nici măcar pe la examene nu trebuia să treci.

Am ignorat jafurile care au distrus ţara, dar ne-am lăudat peste tot că suntem corecţi.

Mizeria şi corupţia din spitale sunt opera noastră.

Noi, la internare, punem singura şi cea mai importantă întrebare „cât se dă la doctor, cât la anestezist?”.

Mizeria şi corupţia din instituţiile publice sunt opera noastră.

Noi suntem cei care ne milogim la câte un ştab să-l angajeze pe „cumnatul băiat bun dar fără noroc”, chit că nu are nicio şcoală.

Dar, nu-i aşa, îl recomandă vocea şi talentul.

Şi plicul.

Au distrus comuniştii elitele, dar noi le-am încununat munca.

Noi am distrus învăţământul, cultura, cercetarea, am aruncat la gunoi tot ce înseamnă valoarea adevărată şi i-am lăsat apoi pe cei „isteţi” să-şi propulseze neamurile şi pilele şi protejaţii.

Producem pe bandă rulantă golăneală, şmecherie ieftină şi combinaţii.

Vom dispărea ca neam nu din cauza unei molecule ce ne distruge sistemul imunitar, ci din cauza incapacităţii noastre de a distruge mizeria care ne-a invadat viaţa.

Vom vedea semnele salvării doar când vom înţelege că nu avem nicio şansă dacă nu suntem corecţi şi sinceri.

Că trebuie să reînvăţăm să murim pentru o idee, pentru un principiu.

Şi că suntem datori faţă de noi şi cei dragi nouă să facem ceva pentru amărâta asta de ţară care ne hrăneşte, înainte de o strivi prostia şi impostura.

Învierea Lui nu e, din păcate, şi învierea noastră.

Hristos a înviat!”

banatulazi.ro

OPTIMIZAREA CALITĂȚII VIEȚII PERSOANELOR INSTITUȚIONALIZATE ÎN UNITĂȚILE DE ASISTENȚĂ MEDICO – SOCIALĂ

IMG_20190415_140615(dialog cu Iuliana MANASIEA, director la U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara)

Unitatea de Asistență Medico-Socială „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara, instituție publică de interes local cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local Hunedoara, asigură servicii de îngrijire, medicale și sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale din municipiul Hunedoara.

U.A.M.S. Hunedoara – după cum ne declara Iuliana MANASIEA (în foto), director la U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara – a fost înființată prin H.C.L. 247/ 2006 și funcționează în prezent la o capacitate de 70 de paturi, urmând să-și extindă capacitatea la 120 de paturi, capacitate aprobată.

Inițial, în cadrul clădirii funcționau secțiile Cronici, Geriatrie, Dermatologie, Psihiatrie și Pnemoftiziologie ale Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara. Piatra de vârf a realizării activităților U.A.M.S. Hunedoara  o reprezintă implementarea strategiei de dezvoltare continuă a calității serviciilor medicale, sociale și de îngrijire, ca și componentă importantă din cadrul procesului de planificare strategică al unității.

Pornindu-se de la scopul unității, având o abordare proactivă pentru satisfacerea nevoilor persoanelor instituționalizate și pentru eficientizarea resurselor disponibile, implicând alături de persoanele instituționalizate: familia (aparținătorii, reprezentanții și/sau susținătorii legali) acestora; echipa multidisciplinară a unității (director, medici, asistenți sociali, psihologi, asistenți medicali, maseur, infirmieri și îngrijitori); voluntari, studenți și practicanți; autoritățile administrației publice și locale, alți factori de interes local sau județean.

În procesul de dezvoltare al unității au  fost conturate importante linii strategice de optimizare a calității vieții: întărirea capacității instituționale pentru asumarea responsabilităților în abordarea problematicii persoanelor cu nevoi medico-sociale, realizată prin practicarea unui management eficient în ceea ce privește toate funcțiile managementului. Astfel, au fost obținute autorizația sanitară de funcționare, acreditarea serviciilor de găzduire pe perioadă nedeterminată, de asistență medicală și îngrijire, suport emoțional și consiliere psihologică, certificatul constatator privind îndeplinirea condițiilor de securitate și sănătate în muncă  și elaborarea manualelor de bune practici ale unității (Manual de proceduri, Cod Etic, Carta Drepturilor și Obligațiilor Beneficiarilor); îmbunătățirea  condițiilor de viață și de locuit a persoanelor instituționalizate, având ca element prioritar reabilitarea și extinderea imobilului cu bucătărie, spălătorie, centrală proprie și modernizarea acestuia, inclusiv cu lift.

De asemenea, acțiuni importante realizate în cadrul acestei linii strategice au fost: dotarea saloanelor cu paturi, noptiere și televizoare; dotarea cabinetelor medicale cu mobilier și aparatură medicală (dulapuri pentru medicamente și instrumentar, echograf portabil, EKG, aparat de aerosoli, aparat de oxigen, biciclete medicale), dotarea unității cu fotolii cu rotile, cadre, cârje, scaune de baie, amenajarea sălilor de mese și dotarea oficiilor cu veselă, frigidere, cuptoare cu microunde, mixere, blendere, prăjitoare de pâine, cuptoare cu microunde, cărucioare de inox pentru transportat hrana la patul beneficiarului, dotarea birourilor cu mobilier și calculatoare. O parte importantă din dotări a provenit în urma relației de colaborare cu S.C. Bella Romania Impex S.A., prin activitatea organizată în cadrul clubului Seni, relație formată în urma criteriilor de apreciere a calității produselor de către beneficiari și personalul implicat în activitatea de îngrijire. Ca și prioritate esențială pentru îndeplinirea misiunii ei, unitatea a întreprins constant acțiuni  de formare continuă a personalului propriu, având în vedere participarea acestuia la cursuri de educare şi formare continuă, conferinţe şi simpozioane cu teme specifice domeniului medico-social.

Dezvoltarea relațiilor de colaborare cu diferite  organizații și asociații, atât din țară cât  și din străinătate (Asociația Misionar Umanitară Maranatha, Stiching Breda help Hunedoara, Crucea Roșie Germană și Biserica din Boxtel – Olanda) și încheierea de convenții și protocoale de colaborare cu diferite intituții (Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu Hunedoara”, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara, Direcția de Sănătate Publică Hunedoara, Serviciul de Ambulanță Hunedoara, Căminul de Persoane Vârstnice Hunedoara)  au avut un impact eficient asupra nevoilor beneficiarilor unității.

Îmbunătățirea continuă a serviciilor medicale, sociale și de îngrijire acordate și adaptate nevoilor persoanelor instituționalizate, astfel încât aceștia să depășeasca situația de dificultate cu care se confruntă: astfel, prioritizând nevoile persoanelor instituționalizate, axându-ne pe satisfacerea cât mai deplină acestora, au fost realizate următoarele: amenajarea unui parc cu alei pietonale, fântâni arteziene, băncuțe, iarbă, flori și pomi; amenajarea unor rampe pentru persoanele cu handicap; amenajarea și dotarea unei săli de recuperare neuro – psiho – motorie; amenajare unei  săli de recreere și petrecere a timpului liber (bibliotecă, cărți de joc, șah, remi, TV etc. ); construirea Paraclisului cu hramul  „Sfântul Luca – Doctorul fără de arginți ” (din donații și sponsorizări); dotarea bucătăriei și spălătoriei în conformitate cu standardele internaționale de calitate și punerea în funcțiune a acesteia; punerea în funcțiune a echipamentelor profesionale ale spălătoriei (mașini de spălat, uscătoare și calandru); dotarea unității cu aspiratoare medicale electrice, pompe cu aspirație manuală, lampi bactericide cu UV, aparate de oxigen, butelie pentru oxigen medical și instrumentar medical (foarfece și pense), aparat de sigilat pungi sterilizare, tărgi transfer, cărucioare pentru colectat și transportat lenjeria murdară, sisteme cu închidere automată la toate ușile de acces,  proiectoare cu led și senzor de mișcare, plafoniere cu senzori, seif electronic, sistem de monitorizare, supraveghere și înregistrare video.

Totodată, s-a avut în vedere lărgirea sferei de participare a personalului angajat la cursuri de educare şi formare continuă, conferinţe şi simpozioane cu teme specifice domeniului nostru de activitate (Oncologie, Geriatrie și Gerontologie, Cardiologie, Neurologie, Psihiatrie, Nefrologie și Diabetologie); specializarea personalului prin diferite proiecte care au vizat creșterea accesului angajaților din sistemul medico-social din România la programele de formare profesională continuă, proiecte cofinanțate din Fondul Social European prin Programele Operaționale Sectoriale de  Dezvoltare a Resurselor Umane, cursuri de Prim Ajutor organizate în cadrul unității, cursuri de igienă și prevenire a infecțiilor nosocomiale, cursuri de Îngrijiri Paliative și diverse prezentări de produse ce au legătură cu domeniul activității (materialele de incontinență, dispozitive medicale etc.)

Importanța acestor acțiuni de investire în personal a fost regăsită și în dezvoltarea și diversificarea modalităților de intervenție în vederea reintegrării beneficiarilor în familie sau reinserție socială. În fiecare an, unitatea a avut astfel de cazuri, an de glorie,  ca să spun așa, până în prezent, a fost anul 2010, an în care au beneficiat de reiserție socială 4 persoane și au fost reintegrate în familie 5 persoane. Aceste rezultate dovedesc, după cum bine știm, că resursa umană este singura creatoare de plus valoare.

 De asemenea, au fost organizate diferite activități socio-culturale, cum ar fi: vizitarea obiectivelor religioase (Mănăstirea Prislop, Schit Nandru, Mănăstirea Crișan din județul Hunedoara), programe artistice de muzică populară și poezie, spectacole oferite de copii cu diferite ocazii (1 și 8 Martie, Sfintele Sărbători Pascale, 1 Iunie, 15 August, Moș Nicolae, 1 Decembrie, Crăciun), Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, Ziua Internațională de luptă împotriva cancerului, sărbătorirea zilelor de naștere a beneficiarilor și alte activități organizate în aer liber (cu pregătire de diferite bucate tradiționale: grătare, mici, gulaș, slănină, brânză, legume, tort, prăjituri, sucuri și bere fără alcool).

Crearea de noi relații de colaborare cu diverse instituțtii publice și cu organizații guvernamentale și neguvernamentale atât din țară cât și din străinătate, antrenarea și implicarea persoanelor instituționalizate, a aparținătorilor și reprezentanților acestora, a membrilor societății civile.

Luând în considerare faptul că, pe parcursul a celor cinsprezece ani de existență, de la an la an, s-a constat o creștere a numărului de persoane tinere cu diverse afecțiuni cronice în rândul persoanelor instituționalizate, „firul roșu” pe care vom merge în continuare îl reprezintă îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor medicale, sociale și de îngrijire ale unității. Pentru a identifica și a răspunde cât mai bine nevoilor tuturor persoanelor instituționalizate, în prezent, în cadrul unității se desfășoară un studiu de cercetare (componenta medicală, socială, psihologică și de comunicare) pentru creșterea calității vieții și diminuarea efectelor instituționalizării pe termen lung.

 

Au consemnat: Ioan Vlad și Georgeta -Ileana Cizmaș

Al. Florin ŢENE: O carte originală de istorie literară semnată de Nicolae Danciu Petniceanu

1La editura Legart din Timișoara, 2020, a apărut o interesantă carte intitulată ,,Nașul lui Eminescu“ semnată de cunoscutul scriitor, promotor cultural și eminescolog Nicolae Danciu Petniceanu.

Volumul este structurat în 8 capitole, după cum urmează: Cap.1-Revista “Familia “, apariție inedită, Cap.2-Revista “Familia”-Iosif Vulcan, Cap.3-Revista „Familia” și Eminescu, Cap.4-Disputa seculară privind data nașterii și locul nașterii poetului național, Cap.5-Ramuri din arborele genealogic Grozescu, Cap.6- Mihai Eminescu și Societatea ”Sorin Titel“, Cap.7- Simpozion Eminescu, festin literar și Cap.8-Iconografie, pune un mare accent pe un personaj mai puțin amintit în istoriile noastre literare. Este vorba de Iulian Grozescu din Comloșul-Mare, al popii Nica, absolvent de drept care împreună cu Iosif Vulcan au pus bazele cunoscutei reviste “Familia”, În paginile căreia a debutat Mihai Eminescu ca poet pe 25 februarie 1866, cu poemul „De-aş avea“. Prima poezie semnată de Eminescu a fost primită cu entuziasm de către directorul revistei, Iosif Vulcan, care i-a şi schimbat numele din Eminovici în Eminescu. Era perioada când revista ajunsese în București prin domnișoara Constanța Dunca, Iași, Herculane, Craiova, Constanța, Galați, Sibiu, Cluj, Orșova, Lipova, Foeni, Mehadia, Iablanița etc.

Prin strădania lui Iosif Vulcan și Iulian Grozescu, redactor al revistei, “Familia” a fost trimisă și unor personalități, precum domnitorului Cuza, lui Costa-Foru, rectorul Universității din București, Aron Pumnul la Cernăuți, lui Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Timotei Cipariu, mitropolitul Andrei Șaguna și episcopului Ioan Popasu din Caransebeș.

Revista “Familia” ajunsese încă de la cel dintâi număr în școala de la Cernăuți a domnului professor Arune Pumnul, care de îndată făcuse abonament.“( …)

Fișele biobibliografice din subcapitolul “Note“ ale personalităților care au contribuit din plin la editarea, răspândirea și publicarea de materiale în revista Familia” ne fac cunoscute date importante despre aceste adevărate suflete de români care au menținut flacăra aprinsă a culturii române în Ardeal. Printre acestea sunt: Iosif Vulcan născut în Holod la 19 martie 1841, Iulian Grozescu născut la 20 iunie 1839 în comuna bănățeană Comloșu Mare, George Ardeleanu, născut la Timișoara în martie 1837, Nicolae Coșariu, ziarist bănățean născut la 20 septembrie 1842 în Chizătău-Timiș- Pavel Rotariu, născut în Dragșina-Timiș- în 1840, și mulți alții.

În Capitolul 2 autorul Nicolae Danciu Petniceanu ne spune că redacția revistei Familia” era în strada Leopold nr.18 din Pesta. În redacție lucrau doi gazetari: Iosif Vulcan și Iuliu Grozescu, iar pe manșeta revistei se menționa: Iosif Vulcan –“ Propretariu, redactoru respundiatoriu și editoriu“. Despre Iulian Grozescu nu se face nicio mențiune. În volumul “Prin Timișoara de altădată “ de Aurel Cosma-junior, apărut la Editura Facla, Timișoara, 1977, sunt scrise multe date despre “Iulian Grozescu, precum calitatea sa de “prim redactor” , adică redactor șef, la Familia” lui Iosif Vulcan”. Se spune în carte de avocatul ziarist Aurel Cosma-junior(1901-1983 ) că acesta a cunoscuto pe Emilia Lungu –Puhallo (1901-1983 ), nepoata lui Iulian Grozescu și că acesta îl cunoscuse pe Mihai Eminescu, în vara anului 1868.

În Capitolul 3 sunt publicate poeziile lui Mihai Eminescu care au văzut lumina tiparului în paginile revistei “Familia “, sunt 19 poezii. Prima poezie a fost publicată la 25 februarie, în anul II, nr.6, 1866 și se numește “De-aș avea… “, iar ultima poezie publicată este “Din noaptea… “ anul XIT, nr.7 din 12.02.1884.

Capitolul 5, prin cercetările cu acribie ale autorului acestei cărți deosebite, se publică arborele genealogic al Iulian Grozescu care a trăit între anii 1839 și 1872. Acesta a publicat proză și poezii în Familia, Umoristul, Albina, Anvonul, etc.

Un interesant episod cu înființarea Societății “Sorin Titel“ se află în capitolul 6. Sufletul acestei asociații culturale din Timișoara este chiar autorul cărții, Nicolae Danciu Petniceanu. Această societate a militat în toți anii în promovarea vieții și operei Poetului Național Mihai Eminescu. Editând cărți și revista EMINESCU.

Cartea se încheie cu un amplu evantai de fotografii după manuscrise, diplome, și imagini care imortalizează momente din activitățile cultural-literare organizate de Nicolae Danciu Petniceanu în care se promova opera eminesciană.

Citind această carte, pot exclama cu zicerea lui: Malcolm Bradbury “Cultura este o modalitate de a face faţă lumii prin definirea ei în detaliu”.

——————————–

Al. Florin ŢENE

Cluj-Napoca

13 martie 2020