Timp de 21 de zile, între 9 și 29 aprilie, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au implementat un proiect inedit, adaptându-se la situația concretă actuală de pandemie: o expoziție virtuală de artă plastică, pe net, care a avut ca tematică „SFINTELE SĂRBĂTORI PASCALE 2020”. Această inițiativă a demonstrat că prin intermediul artelor plastice, am „luptat” împreună în cel mai frumos mod cu putință contra pandemiei care ne-a schimbat total viața în aceste zile: prin artă contra coronavirusului! Au fost invitați să colaboreze la acest proiect artiști plastici din țară și de peste hotare, cu maximum 3 lucrări de persoană. Au răspuns invitației noastre: Viorel Coțoiu (Bocșa), Viorica Ana Farkas (Reșița), Marianne Florea (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Veronika Haring (Maribor, Slovenia), Doina Hlinka (Reșița), Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora Hoduț (Reșița), Orest Kryworutschko (Cernăuți, Ucraina), Cristina Lihat (Sânnicolau Mare), Ioana Mihăiescu (Reșița), George Molin (Ticvaniu Mare), Bogdan Piperiu (Reșița / Tuttlingen, Germania), Vasile Popovici (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Albert Puschnig (Klagenfurt am Wörthersee, Austria), o lucrare cu autor necunoscut din colecția Udo Peter Puschnig (Klagenfurt am Wörthersee, Austria), Tatiana Țibru (Reșița) și Cvetka Vidmar (Maribor, Slovenia).

Timp de 21 de zile, pe pagina de Facebook a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și pe cea a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (adresa: Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen), dar preluate și pe alte pagini din rețelele de socializare, au apărut lucrările fiecărui artist în parte, apreciate cu foarte multe like-uri precum și transmise mai departe. Mulțumim pe această cale tuturor celor care au trimis lucrările, celor care au urmărit postările și celor care ne-au fost aproape în derularea acestui proiect.

Și vom continua… Deja lucrăm la alte proiecte, despre care se va auzi în luna mai… Așadar, rămâneți aproape!

Erwin Josef Țigla

(inițiator de proiect)

Profund îndurerați aducem la cunoștință că în 27 aprilie 2020 a trecut la cele veșnice 

prof. Iosif Barna,

născut la 25 aprilie 1935 în Bethausen / jud. Timiș, profesor de fizică, autor de manuale, membru îndelungat al consiliilor coordonatoare ale Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (1992 – 2012), consilier județean în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin (1996 – 2008), director al Casei Corpului Didactic (1971 – 1981), purtătorul Premiului „Alexander Tietz“ pentru anul 2008, Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița din 25.12.2007, după o grea și îndelungată suferință.

Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Dumnezeu să te odihnească în pace!

Erwin Josef Țigla

în numele Forumului Democrat al Germanilor din județul Caraș-Severin

(dialog cu prof. Monika HOMPOT, director adjunct al Colegiului Național „Decebal” Deva)

– Ce reprezintă pentru dvs. internetul?

– Competența digitală este una dintre acele competențe, pe care instituțiile de învățământ le au incluse în programele și planurile de realizare a procesului educativ. Resursele digitale devin un instrument de lucru, necesar pentru a oferi un învățământ calitativ, care să corespundă noilor tendințe pedagogice și intereselor elevilor. Pentru mulți profesori însă, a fi în situația de căutare a metodelor noi cu implicarea resurselor digitale, care să corespundă nevoilor și particularităților grupului de elevi, este o adevărată provocare. Totuși, trebuie să recunoaștem că internetul ne oferă posibilitatea realizării lecțiilor altfel, folosind învățarea online prin intermediul platformelor educaționale, manuale digitale, diverse canale de comunicare, iar metodele educaționale alternative competează în mod firesc studiul la clasă susținut de profesor și îi încurajează pe elevi să aibă o atitudine pozitivă față de învățare.

– Dar pentru elevi?

– Elevii apreciază și simt utilitatea lecțiilor în care metodele tradiționale vechi nu ocupă toate cele 45 de minute, ele alternând cu cele considerate moderne. Internetul le dă acestora posibilitatea de a se documenta asupra temelor discutate în timpul orelor de la clasă – care îi interesează și vor să afle mai multe despre acestea – și să ia parte la dezbateri în cadrul colectivului de elevi al clasei, dezbateri inițiate de ei și coordonate de profesor. Chiar dacă uneori elevii par cu mult mai avansați decât profesorii în cea ce numim noi tehnologii informaționale și de comunicare, Internet, mediul online, pentru ei există provocarea confruntării cu un volum mare de informații virtuale, greu de selectat.

– Există vreun control, o cenzură asupra operațiilor oferite de internet?

– Din păcate, nu există un control deplin, o cenzură asupra operațiilor oferite de internet. Există unele pericole la care se expun elevii care folosesc internetul.  Dintre aceste pericole aș dori să amintesc:

Dependența este un aspect la care părinții ar trebui să fie atenți. Dacă un elev petrece multe ore online acest lucru ar putea să-i afecteze performanța la școală sau să genereze probleme de integrare socială.

Acțiunile ilegale pe care copilul lăsat singur la calculator ar putea să le săvârșească se referă la descărcarea de fișiere protejate de legea drepturilor de autor precum filme sau muzică.

Virușii informatici nu au neapărat în vizor copiii, dar pot infecta calculatorul în timpul utilizării acestuia.

Informațiile personale dezvăluite de copil îl pot pune în pericol pe el sau chiar întreaga familie.

– Cum accesați informația, datele necesare oricărui navigator?

– Pentru accesarea informației necesare îmbunătățirii calității lecției, folosesc motorul de căutare Google Crom și îmi aleg site-urile care oferă informații legate de temele studiate la clasă, altele decât cele aflate în manual. De asemenea îmi sunt de folos filmulețele prezentate de canalul youtube, unde elevii pot viziona experimente de fizică/chimie care, din diverse motive (procedee industriale, securitate etc.) nu se pot realiza în laboratorul școlar. De curând, am descoperit utilitatea mai multor aplicații online (zoom, discord), care permit întâlnirea cu clasele de elevi în mediul virtual.

– Care sunt implicațiile educaționale ale internetului?

– În ceea ce privește implicațiile educaționale ale internetului, consider că oferă un volum mare și variat de informații, interactivitate, este rapid, accesibil. Totodată însă, multe site-uri nu sunt validate științific, dezinformează, nu există ceritudinea corectitudinii informației, astfel informația trebuie verificată din mai multe surse. Totuși, învățarea online a început să fie deosebit de utilă în zilele noastre. Platformele educaționale completează cu succes învățarea clasică, dezvoltă autonomia și curiozitatea, permit elevilor să învețe în ritm propriu și transformă tehnologia într-un aliat pe termen lung; prin manualul digital se atinge un nivel superior al procesului de predare-învăţare-evaluare prin atributul de imersiune (virtual reality şi augmented reality) pe care un eveniment de învăţare continuu (manual digital) îl conferă procesului didactic, faţă de un eveniment de tip discret (RLO, Reusable Learning Objects) şi faţă de experienţa acumulată de elevi sau cadrele didactice în utilizarea de software educaţional (lecţii interactive) prin laboratoarele virtuale pentru fizică, chimie, biologie etc.

– Punctați-ne câțiva termeni uzuali din „dicționarul internetului” care sunt folosiți mai des.

– Internetul este o rețea globală de calculatoare, iar termenii uzuali „dicționarul internetului” care sunt folosiți mai des, ar putea fi următoarele expresii:

browser web – aplicația cu ajutorul căreia este posibilă vizualizarea paginilor web, într-un mod ușor de înțeles. Exemple de browsere web: Internet Explorer, Mozzila Firefox, Google Chrome etc.;

pagina web – un document scris într-un limbaj de programare numit HTML (Hyper Text Markup Language). Practic, fiecare pagina pe care o vedem, atunci când deschidem un browser web, are la bază un document sub această formă;

website (site) – reprezintă o colecție de mai multe pagini grupate sub același nume de domeniu;

www (world wide web) – este o parte a internetului, care leagă între ele toate paginile web existente pe toate calculatoarele din întreaga lume. Www-ul este cel care permite să „ne plimbăm” de la o pagina la alta;

URL (uniform resource locator) – este denumirea „tehnică” a adresei unui site web.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Având în vedere situația generată pe plan mondial de virusul COVID-19, la nivelul Asociației Pădurenilor – după cum ne spunea interpretul de muzică populară Bogdan TOMA  (în foto), în calitatea sa de președintele al acesteia – s-a luat hotărârea de a sprijini acțiunea cadrelor medicale din Spitalul municipal „Alexandru Simionescu” Hunedoara.

Sprijinul nostru – ne spunea Bogdan TOMA – a constat în achiziția unui aparat de purificare și dezinfectare a aerului dintr-o încăpere de 100 m². Aparatul Healthway Deluxe a fost importat din Grecia, fiind unul dintre cele folosite în marile spitale ale lumii pentru siguranța pacienților. Acesta purifică aerul până la 0.007 microni, dimensiunea coronavirusului fiind conform unor specialiști de 0.05 microni.

Aparatul a costat aproximativ 9000 lei, iar costul acestuia a fost suportat din cotizațiile pe anul 2020 și din donațiile membrilor din Asociația Pădurenilor, precum și ale altor câțiva prieteni ai zonei.

Întrebându-l pe Bogdan TOMA, președintele Asociației Pădurenilor, ce dorește să transmită cititorilor noștri în această etapă de carantină și luptă împotriva coronavirusului, acesta ne-a declarat: Să facă din sănătate un scut împotriva bolilor! Să se bucure când sunt sănătoși! Să profite de fiecare clipă a sănătății (stând acasă) căci aceasta pierdută, nu se mai întoarce niciodată! Să aibă răbdare, calm, speranță și credință în lumina vieții!

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Eugen ALBU în calitatea sa de președinte al Asociației epigramiștilor clujeni „Satiricon” este omul care se bucură de o mare putere în a crea, dar și de o autentică dăruire epigramei.

Epigramele lui cu sensuri și simboluri diferite „zboară” ușor spre cititori, pătrunzător și tainic, apoi plutesc frumos și plăcut în mintea acestuia.

Prin frumoasele sale jocuri de cuvinte, el dovedește o sinceritate aparte și un suflet pur ca o floare a câmpului, manifestările sufletești fiind sensibile și nealterate.

Eugen ALBU, în acest sfârșit de aprilie, a împlinit 80 de ani de viață și 40 de ani ca și epigramist.

Despre personalitatea lui am rugat-o să ne vorbească pe Silvia POPESCU, fost secretar literar al Asociației epigramiștilor clujeni și care, cu bunăvoința care o caracterizează, ne-a declarat:

,,VIZITA MARE. Catrene compensate” este noul volum cu care Eugen ALBU – președintele Cenaclului „Satiricon” al epigramiștilor clujeni și membru al Uniunii Epigramiștilor din România își sărbătorește trecerea anilor, ani bogați în creații literar-artistice, însumând un număr de 15 volume de autor, în care a adunat mii și mii de epigrame. Volumul a apărut la Editura „Ecou transilvan”, 2020. Pentru o asemenea carte, trebuie să ai o mare neliniște creatoare și o perpetuă tinerețe spirituală, evidențiată și prin forma sa intelectuală. Eugen ALBU este și o prezență luminoasă, deschisă și tonică în viața cenaclului nostru.

>>>>>>>>> Citiți articol întreg

    Domnilor guvernanți,

    Nu folosiți ca pretext pandemia COVID 19 pentru a desființa, prin ordonanțe militare, presa scrisă, măcar din respect pentru rostul și rolul ei în istoria poporului român. Dar nu numai pentru asta, căci presa scrisă încă are puterea de a fi vector al vigilenței civice și câine de pază al democrației. Informația scrisă, o știți și dumneavoastră, o știm și noi, are mai multă autoritate și credibilitate decât informațiile online, care pot fi șterse instant, fără preaviz, fie și dintr-o calificare eronată, ca fake news, a mesajului și, odată cu el, și a probei implicite. Informația tipărită este, la o adică, probă materială atât pentru apărare, cât și pentru acuzare. 

    Domnilor guvernanți,

    Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor, având 3.500 de membri din România, diaspora și spațiul românesc din jurul României, ia act cu îngrijorare de măsurile, uneori pripite sau intenționat stângace, care se iau la nivel guvernamental privind „protecția” populației, măsuri cu urmări adesea mai distructive decât pandemia propriu-zisă. Poziția noastră, a UZPR, este neutră din punct de vedere politic și fermă din punct de vedere civic, atât în privința faptelor infracționale săvârșite de cetățeni, cât și în privința derapajelor instituționale.

    Aveți nevoie de presă scrisă în egală măsură cu populația care, o mare parte din ea, nu are acces la mediul online. Întâmplarea face ca cititorii cei mai fideli ai presei scrise să fie exact cei care constituie principala „țintă” a ordonanțelor, respectiv bătrânii. Subminarea – voluntară sau involuntară – a presei tipărite reprezintă încă o lovitură dată acestei categorii vulnerabile.

    Nu e cazul să vă dea sfaturi Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Dar o sugestie ne putem permite: luați exemplul guvernului britanic care, dintr-un atașament respectuos față de presa scrisă, este principalul client de publicitate al ziarelor. Și tot guvernul britanic, din același interes nonpartinic și îngrijorat de soarta acestei forme de transmitere a informației care a făcut istorie – presa scrisă, a dat comunicării publice rezultatul unui studiu medical prin care a demonstrat că virusul COVID 19 nu se ia de pe hârtia de ziar. Iar chioșcurile de presă au fost introduse în lista domeniilor strategice. Sunt motive suficient de puternice pentru ca dumneavoastră, Guvernul, să folosiți această… informație în sensul sprijinirii ziarelor și revistelor tipărite. 

    Cum? Simplu: faceți la fel ca guvernul britanic, chiar dacă Anglia a ieșit din Uniunea Europeană! Încurajați-i pe distribuitorii de presă scrisă prin facilități specifice, pentru a-i determina să nu-și abandoneze activitatea! Impulsionați distribuția de presă scrisă și abonamentele prin Poșta Română! Putem găsi împreună formule viabile la o masă rotundă, la care reprezentanții celor menționați pot veni cu propuneri. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, căci timpul trece iar contribuțiile la bugetul național stagnează și pe acest domeniu.

    Altfel, ignorarea celor semnalate de noi configurarează un tablou similar cu cel prezentat de Eminescu în TIMPUL, în ultimul său articol, cel din 28 iunie 1883, ziua în care el a fost scos cu forța din presă și băgat în cămașa de forță: „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie. Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, tot căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea deja câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Departamentul de Comunicare

Într-una din cărțile sale, Mircea Eliade făcea următoarea remarcă: “Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura.” Adevărat!

Dacă avem un strop de înțelepciune și suficientă răbdare încât să privim mai cu atenție oamenii din jurul nostru, vom observa că între acești anonimi descoperim oameni simpli, dar extraordinari. Cu pasiuni dintre cele mai frumoase și interesante, cu destine de poveste, răspândind parfumul vieții de altădată. Mai mult, acești oameni extraordinari înseamnă crâmpeie din viața unei comunități, poveștile lor putând consemna veritabile pagini de istorie locală.

De fiecare dată când vine la Bocșa, regizorul Ioan Cărmăzan vizitează un vechi prieten: Tibi Gruia. Adesea auzim replici precum: „Sunt la Tibi Gruia la o zupă” sau „Sunt la Tibi Gruia la golumbi”. Iar dacă-l întrebi „ Cine-i Tibi Gruia?” Ioan Cărmăzan va răspunde: „Nu-l știi pe Tibi Gruia? Pierderea ta! Tibi Gruia e un personaj! Este un om deosebit, cu o mulțime de pasiuni frumoase și este unul dintre cei mai buni columbofili din Bocșa. Tibi Gruia e o poveste.”

Tiberiu Avram Gruia s-a născut la Gătaia (județul Timiș) la 1 iulie 1949. De la vârsta de 3 ani trăiește în Bocșa. Aici urmează cursurile liceale și se angajează la UCM Bocșa. Din familie dobândește tot felul de pasiuni: mai întâi sportul – fotbalul – tatăl său fiind jucător, apoi antrenor al echipei Metalul; tot de la tatăl său, Nicolae Gruia (nea Lae), prinde „microbul” porumbeilor, pasiune care îl apropie și mai mult de prietenul său Nuțu (Ioan Cărmăzan), preocupări care îi va ține prieteni toată viața.

Apoi, Tiberiu Gruia se va îndrăgosti de muzică, de muzica populară, dar primit de la bunicul său de la Gătaia, care era solist și cânta și la contrabas. Se înscrie în Taraful (ansamblul) Clubului UCM Bocșa alături de Petru Ivan, Victorița Ciulă, Rodica Ciulă, Adina Cosma, Ana Drăgan și cântă la spectacolele din Bocșa și din jurul Bocșei. Îi vor fi de mare folos lecțiile luate de la Mathias Antzel, cu care studia de două ori pe săptămână la Clubul din Bocșa Română.

În anul 1977, la prima ediție a Festivalului „Aurelia Fătu Răduțu”, festival care a luat naștere în cadrul Festivalului Național „Cântarea României” și care s-a desfășurat la Casa Muncitorească din Bocșa Română, Tiberiu Gruia se înscrie în concurs și va primi Premiul Special al Juriului, fiind îndemnat să continue studiul muzicii folclorice. Își amintește și astăzi cu emoție de acel concurs, de faptul că în juriu se afla Emilia Comișel, că între concurenți era și Elisabeta Turcu, iar orchestrația era asigurată de Ansamblul „Doina Banatului”, dirijor Ion Budișteanu.

>>>>>>>>> Articol întreg – GABRIELA ȘERBAN:  Tiberiu Avram Gruia: om și poveste

Și în satele comunei Teliucu Inferior – după cum ne spunea în exclusivitate Mircea MODÂRCĂ în calitatea sa de viceprimar – s-au împărțit Sfintele Paști și Lumina Sfântă în liniște creștinească și trăire sufletească.

S-a cântat Hristos este viu! Hristos trăiește! Hristos a înviat! – un adevărat cântec al veacurilor creștine, dogma mântuirii și a credinței noastre străbune.

Acum, în momente de carantină, când trăim grele încercări, s-a făcut un apel la credință, la mâna vindecătoare a lui Dumnezeu pentru învingerea coronavirusului ucigător de ființe umane.

Pe fondul luptei pentru stoparea furiei acestui adevărat flagel, agenții Postului de poliție din Teliucu Inferior (aparținând secției 5 Poliție rurală Hunedoara, condusă de subcomisarul Cristian ȘINCOVICI) au dovedit în aceste zile un înalt simț al responsabilității prin acțiunile de zi cu zi pentru protejarea locuitorilor din satele comunei, dar și a localităților aparținătoare comunelor Toplița și Ghelari. Ei au urmărit sub genericul „Stați acasă!” respectarea de către cetățeni a rigorilor și legilor oficiale.

Au verificat motivele și locurile deplasărilor notate de către cetățeni în Declarația pe proprie răspundere și au avut stabilite puncte drept „filtre” în vederea controlului asupra datelor privind traseele parcurse de conducătorii auto.

…Am solicitat însă și câteva opinii ale cetățenilor din comună. Astfel, Maria Luminița NISTOR din Teliucu Inferior și consilier local ne-a precizat: Polițiștii din comuna noastră au dovedit zilele acestea o bogată activitate pe linia asigurării liniștii publice și nu numai.

Am văzut cetățeni receptivi, cu multă înțelegere față de regulamentele impuse prin ordonanțe.

Am admirat profesionalismul agentului șef de post Vasile Daniel CHEBAC (care de altfel este membru în Comitetul local pentru situații de urgență) și a agenților Ioan GLĂVAN, Patrik Ionuț CONȚ și Alina TRIC, cu toții dovedind respect față de semeni și sănătatea acestora.

Acești polițiști nu și-au slăbit niciun moment vigilența de care știu că trebuie să dea dovadă, fapt pentru care nu au irosit efortul pus în slujba comunității.

Ladislau HARAI – din satul Cinciș-Cerna – a completat: având parcă deviza „La datorie sub semnul responsabilității civice” polițiștii din comună au fost mereu prezenți și-n satul nostru, inclusiv în perioada distribuirii Sfintelor Paști și a Luminii Sfânte, având mereu în atenție prevenirea îmbolnăvirii cetățenilor.

 Privindu-i, am înțeles că au dorit ca noi, cetățenii, să fim în siguranță, sănătoși și să trecem cu bine valul epidemiologic determinat de coronavirus.

 Au urmărit astfel cu mare atenție respectarea legilor în vigoare, în mod deosebit, cea privind distanța față de cei din jur, dar și a locurilor și deplasărilor notificate în Declarația pe proprie răspundere, așa încât, după învingerea virusului, să fim mai puternici și încrezători în bucuria vieții.

Fotoreportaj realizat de Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Episcopul Dr. Iosif Traian Badescu s-a născut la Şopotu Vechi  în anul 1858. Tatăl său, înv. Iosif Badescu, ajunge mai târziu preot iar mama sa Floarea provenea dintr-o înstărită familie de grăniceri, familia Bala. Despre activitatea sa intelectuală s-a vorbit foarte mult la fel şi despre  rodnica muncă depusă la episcopie alături de bunul său prieten, Filaret Musta.

• 

     În cele ce urmează mă voi opri la Testamentul  episcopului Dr. Iosif Traian Badescu. Pentru a-l putea înţelege, în complexitatea lui, dau citire  alocuţiunii părintelui Gala Galaction referitoare la trecerea în nefiinţă a episcopului:

   „A murit la Caransebeş vlădica Traian Badescu….D-zeu să-l primească în corturile drepţilor şi să-i dăruiască desfătările raiului!…. Trebuie să fi fost dacă nu un ierarh oţelit, un om tare cumsecade, fiindcă grozav a iubit discreţia şi anonimatul. Abia dacă ştiam noi, familia teologală – că exista un vlădică numit Traian Badescu cu reşedinţa la Caransebeş….

    Testamentul acestui om al bisericii este pentru mine o revelaţie… a fost un suflet de adevărat creştin şi de adevărat episcop…. Poate că moşneagul adoptase şi el vrând nevrând moravurile  vlădiceşti. Ştiţi că la noi toţi vlădicii au un protocol special, împrumutat de la Dalai – Lama al Tibetului: nu trebuie să fie în contact cu preoţimea, cu profesorii de teologie, cu catiheţii şi cu toate celelalte categorii legate Bisericii, decât – la 10 Mai, la Bobotează şi la Ziua Onomastică, pentru felicitări….

    Nu ştiu dacă bietul vlădică Traian făcea şi el tot aşa (eu unul aş zice că nu) fapt este însă că nu l-am văzut niciodată, nici de aproape ,nici de departe …. Şi nu ştiu câţi dintre colegii mei, profesori, preoţi şi scriitori bisericeşti, pot să se laude că l-au văzut.

    Dar testamentul lui este o revelaţie, dacă nu cumva o răfuială la tot ce scriu acum şi un răspuns admirabil. Auziţi: moşneagul vlădică a pus în testamentul lui oprelişte totală: nimeni să nu-i tulbure somnul cu discursuri funebre!

    Splendidă lecţie!Moşul a ştiut ce face. Cugetaţi acum şi daţi-vă seama câtă înfricoşată experienţă a avut acest om în privinţa morilor de vânt ale elocinţei noastre ecleziastice, dacă a poruncit categoric: la catafalcul lui să nu se învârtească niciuna! Să ne plecăm adânc – fără discursuri – înaintea acestui impresionant exod!…. să nu-i înnorăm şi să nu-i împovărăm debitul lui în lumea drepţilor….”

   Testamentul a fost înregistrat la Judecătoria mixtă Caransebeş sub nr. 495/1933 şi a fost publicat în 8 august 1933 (cam la o lună după moartea ierarhului) de către Leo Peto (judecător) şi Ion Groza, grefier.

Episcopul Dr. Iosif Traian Badescu împreună cu familia surorii sale

        Din conţinutul actului desprindem opt puncte distincte care indică, cu multă precizie, direcţia agoniselii sale de o viaţă dobândită pe tărâmul apărării credinţei strămoşeşti.

La pct.1 testamentarul roagă ca înmormântarea să se facă în cimitirul din Eşelniţa, fără mare pompă, de către un singur preot, iar corpul neînsufleţit să fie purtat de preoţi:

  „înmormântarea să mi se facă în cimiteriul din Eşelniţa, în locul dinaintea mormântului părinţilor, fiindcă însă locul e apătos, sicriul să se pună în zid. Înmormântarea însă să se facă numai dacă corpul va intra în descompunere. Înmormântarea să se facă prin ieromonahul Macarie Guşcă (slujitor al altarului „Izvorul Miron” din Bocşa n.n.) căruia să i se dea una mie lei, deci numai un singur preot, fără asistenţă. Pentru ducerea sicriului să nu se folosească car mortuar, ci să fie dus de preoţi. Cuvântări să nu se ţină”.

     Nu a ţinut ca trecerea la cele veşnice să provoace atâta durere nici apropiaţilor şi nici membrilor familiei,  care nu erau puţini. Dorinţa de a fi înmormântat în simplitatea faptei denotă spiritul econom de care a dat dovadă tot timpul şi care în cele din urmă explică valoarea moştenirii pe care o lasă în urma sa.

Pct.2 este cel mai bogat în explicaţii testamentare fiind împărţit cu migală  multor membri ai familiilor înrudite cu vlădica Iosif:

„ Din averea mea las nepoatei mele Elena, care e fata surorei mele răposate Elena şi e nemăritată: a/casa din Eşelniţa; b/ intravilanul gol nr.25 din Eşelniţa; c/ grădina,via din Eşelniţa şi d/ casa din Orşova.”

       În continuare episcopul explică de ce lasă atât de mult acestei nepoate, Elena, din considerare la starea ei necăsătorită şi în acelaşi timp detailează cum a ajuns proprietarul acestei averi în urma despăgubirii altor rude apropiate intrând astfel în posesia lor. În finalul pct.2 testamentul mai prevede casa mea din Caransebeş am mobilat-o acum. Rog Venerabilul Consiliu Eparhial, ca mobilierul din această casă cu tablourile din ea să se dea iarăşi nepoatei mele, Elena.

Pct.3 trece la împărţirea libretelor (libelelor) de economii  pe care le avea la diferite bănci din ţară. Sunt pomenite libretele cu indicativele D şi H cu sume provenite din dispensaţiuni, hirotoniri şi singhelii, pe care bătrânul ierarh le împarte: …din sumele  libelelor (libretelor) D şi H doresc să se formeze un fond separat numit: „Fondul milelor, preotul Iosif Badescu şi soţia sa, Floarea” dorind astfel să eternizez memoria iubiţilor mei părinţi. Din acest fond să se dea ajutor orfanilor de părinţi şi săracilor.

 De asemenea se află între libele un libel : „Fondul Maria Bălan” şi unul cu indicaţia „Romana”. Cel dintâi să formeze un fond de parastas pentru răposata Maria Bălan la care am locuit şi m-a îngrijit în zilele mele grele de morb…. Iar libelul „Romana” am pus la Bancă în favorul servitoarei mele Romana.

În continuare sunt administrate  alte libele către cei apropiaţi: mai este un libel „Pavel” care e al D-lui Pavel Goanţă. Libelul V.M. e un libel care să servească pentru un fond de parastas în favorul bisericii din Eşelniţa pentru părinţii mei şi sora mea…..

 Libelul „G” e un libel în care au fost bani ai răposatului meu nepot, preotul George Costescu, iar în libelul „GM” sunt bani după mierea stupilor nepotului meu George, pe cari stupi i-a îngrijit sora mea, după moartea nepotului George şi pe care sora mea a dorit să-i păstreze depunându-se la bancă, ca să servească ca zestre celor două fete a fiului ei,  preotul George.

 Pct.4 – face referire la restul averii a/ cea din Eşelniţa răscumpărată, resp. Cumpărată de la nepoţi; b/ casa, grădina şi moara din Caransebeş, c/ acţiile formând averea la care se referă pct 13 din „Legea de organizare şi funcţionare a bisericii ortodoxe române” afară de unele acţii câştigate înainte de intrarea mea în monahism pe cari însă le înglobez la celelalte, e averea de jumătatea căreia pot dispune eu în sensul aliniatului ultim  din art. 13.

Din această avere dorinţa şi rugarea mea este ca această avere să formeze un fond pentru ajutorarea bătrânilor neputincioşi pentru azilul de bătrâni purtând numele „Fondul Episcopului Dr. Iosif Traian Badescu pentru ajutorarea bătrânilor ai azilului de bătrâni”. Jumătate din venitul acestei averi să se dea anual nepoatei mele Elena, fiica surorei mele reposate Elena, cât va fi în viaţă, iar după aceea venitul se va adăuga la fondul pentru scopurile fondului. Se recomandă în continuare casa să fie folosită pentru trebuinţele azilului, grădina să nu se vindă, să nu se înstrăineze, căci este de folos la casă. Morăriţa Ana Rohrich să se lase la moară respectivă să i se dea moara în arendă cât timp voieşte. În caz că ar răposa atunci să aibă pregerinţă fiul ei, Robert. Aceasta pentru că s-a arătat cu credinţă totdeauna şi a investit mulţi bani.

Pct. 5 – Trăsura şi caii se vor valoriza şi se va adăuga la cele de sub pct.4.

Pct. 6 – Se revine la pct 3 unde se mai adaugă la „Fondul pentru parastasul părinţilor Iosif şi soţia sa, Floarea” să fie pomeniţi părinţii mei, sora mea, unchiul meu Nicolae, preotul George, nepotul meu de soră Traian, fost candidat de preoţie, Petru, bărbatul surorei mele şi eu nevrednicul. 

Pct. 7 – testamentarul doreşte să fie aşezată câte o cruce la mormântul părinţilor, iar la mormântul epicopului se va pune o cruce simplă, nu lucsoasă, ci trainică.

Pct. 8 – aduce o completare la libelul (libretul) As pct.3  ca sumele de la sf. Antimise să se alăture la „Fondul milelor”. Actul testamentar este încheiat la Caransebeş, 3 oct. 1928 şi semnat dr. Iosif Traian Badescu, episcop.

Testamentul cuprinde apoi la sfârşit: subsemnaţii martori chemaţi de Prea Sfinţia Sa Episcopul diecezan al Caransebeşului dr. Iosif Traian Badescu adeverim, că Prea Sfinţia Sa fiind noi prezenţi deodată a declarat în faţa martorilor – că testamentul de faţă compus pe două coli cusute şi sigilate laolaltă datat azi este scris şi subscris de dânsul cu mâna proprie şi că acest testament cuprinse ultima ultima sa voinţă, ceeace prin subscrierea noastră adeverim, Caransebeş la 3 octombrie 1928, Teodor Roşca s.s. Ioan Domil s.s. Aurel Moacă s.s. Dimitrie Sgaverdia s.s., martori testamentari. Pentru autenticitate, LS. S.s. indescifrabil

Gh. Rancu Bodrog

Astăzi, în lumea întreagă se sărbătorește ZIUA MONDIALĂ A ARTEI. Ea este considerată ca fiind ziua recunoașterii oamenilor de artă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. Într-o zi de 15 aprilie a anului 1452 se năștea la Anchiano / Vinci, celebrul Leonardo da Vinci, sub numele său adevărat Lionardo di ser Piero da Vinci.

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița slujesc în aceste zile ARTA prin derularea proiectului / expoziției virtuale „SFINTELE SĂRBĂTORI PASCALE 2020” / prin artă contra coronavirusului (9 – 29 aprilie 2020), inițiativă apreciată pe plan național și internațional.

Pentru detalii se pot urmări paginile de Facebook ale Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (adresa: Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen).

Erwin Tigla