19 februarie 2020, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională Constantin Brâncuși.

Vernisajul expoziției de fotografii realizate de Erwin Josef Țigla.

Incursiuni muzicale în organizarea prof. Nicoleta Garoiu, Liceul de Arte „Sabin Păuța“ Reșița.

A plecat dintre noi poetul

OCTAVIAN DOCLIN

S-a născut la 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950), în localitatea Doclin, judeţul Caraş-Severin. A studiat la Şcoala generală din localitatea natală, la  Liceul din comuna Grădinari, județul Caraş-Severin, și a urmat cursurile Institutului pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română-franceză.

   A fost succesiv Profesor la Şcoala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare), Referent de specialitate – Centrul Judeţean Caraş-Severin, Redactor-şef al revistei Reflex – artă, cultură, civilizaţie (Reşiţa), Coordonator al Bibliotecii Reflex; Director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, întemeietor și Preşedinte al Fundaţiei Cultural-Sociale Octavian Doclin, Reşiţa. A fost Membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR (1990-2005), Membru al Societăţii de Ştiinţe Filologie din România, Filiala Reşiţa și Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România

   A debutat literar în 1968, în revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, și editorial, în același an, în volumul colectiv Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan. A colaborat la numeroase periodice, între care: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeş, Archenoach (Munchen), Banat (Lugoj), Bucovina literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Piteşti), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timişoara, Nase snahy Plus (Nădlag), Nelinişti Metafizice (Constanţa), Ogledalo/Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focşani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focşani), Rovnobežné Zrkadlá/Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш Толос/Naş Holos (Bucureşti), Steaua, Semenicul (Reşiţa), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timişoara),  Vatra, Viaţa Românească ş. a. Este autorul unui număr impresionant de volume de poeme: Neliniştea purpurei, Muntele şi Iluzia, Curat şi nebiruit, Cu gândul la metaforă, Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Ceasul de apă, A te bucura în eroare, În apărarea poemului scurt, Climă temperat continentală, Agresiunea literei pe hârtie, Poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte, 47 Poems about Life, Love and Death, Poeme duminicale, Între pereţi de plută sau Moartea după Doclin, Dubla eroare, Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil,  Poemele dinaintea tăcerii, Urma paşilor în vale, Nisip, ape de odihnă, Carte din iarna mea, Pîrga, Pîrga II, Locomotiva şi vrabia, Pîrga III, Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Golf în retragere, Urna Cerului. Poeme, Aquarius. Poeme, Sălaşe în iarnă. Docliniană, Firul cu plumb/The Plummet, Nata-Ioana vrea păpuşi. Versuri pentru copii,  20+1 poeţi din Banatul montan, Nata-Ioana-i şcolăriţă, Sînge de vişin, Baletul de noapte. Poeme, Sărbătorile. Poeme, Răsaduri, Poeme libere (din Cartea Subteranei etc. Alături de Ada D. Cruceanu a scris importante cărți de publicistică: Faţă în faţă. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Faţă în faţă (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare şi plastice, Faţă în faţă (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare şi plastice. Poemele sale sunt prezente în numeroase volume colective și antologii, apărute atât în țară cât și în străinătate, fiind tradus în engleză, franceză, germană, sârbă, slovacă și bulgară.

   Prodigioasa activitate a lui OCTAVIAN DOCLIN în domeniul cultural a fost răsplătită de semnificative premii, distincții și onoruri: Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Premii pentru Poezie ale Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Special al Juriului al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” (Bistriţa), Premiul Eminescu şi Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu-1868-Oraviţa” etc. A fost  Cetăţean de Onoare al comunei Doclin (Caraş-Severin), Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, Senior al poeziei, distincție acordată de Societatea Română de Radiodifuziune – Studioul Regional Radio Reșița, și Senior al culturii Caraș-Severinene, titlu acordat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

   Dispariția lui OCTAVIAN DOCLIN lasă un gol imens în peisajul poeziei contemporane. Pierdem un minunat prieten și coleg, o ființă dăruită trup și suflet celorlalți, poeziei, literaturii, culturii naționale.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pagina de WEB a Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Timisoara

Sala sporturilor din orașul reședință de județ a găzduit etapa județeană a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar rezervată liceelor și colegiilor, cu participarea a 6 echipe din Deva, Brad, Orăștie, Vulcan și Petroșani.

Pe fondul unor arbitraje corecte, întâlnirile au oferit în general jocuri de angajament, cu acțiuni ofensive, uneori chiar furtunoase.

Întâlnirea decisivă pentru câștigarea primului loc și dreptul de participare la etapa de zonă   s-a desfășurat între echipele C.N. „Decebal” Deva (antrenor C. BAUMAN) – în foto – și L.P.S. „Cetate” Deva (antrenori C. STOICOVICI și D. RECLARU).

Anticipată ca echilibrată și deschisă oricărui rezultat, această întâlnire a oferit, dimpotrivă, o dominare viguroasă a jucătorilor de la C.N. „Decebal” Deva.

Superiori pe plan tactic, dar mai ales la cel psihologic, decebaliștii au forțat în ofensivă, printr-un joc avântat și spectaculos, cu faze pe alocuri frumoase, unele chiar electrizante, „îngenunchind” fără emoții echipa adversă cu categoricul scor de 34-19.

Oricum, echipa de la L.P.S. „Cetate” Deva, deși a pierdut, merită felicitări pentru jocul ei ambițios și disciplina în teren.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

(dialog cu Valer ROMANESCU – președintele Asociației „URSU BRUN” Retezat)

– Coordonați o Asociație cu specific vânătoresc…

– Da. Sunt președinte al unui fond de vânătoare, adică a unei unități de gospodărire cinegetică.

 – Care vă sunt principalele atribuții?

– Asigurarea gestionării durabile a vânatului, desigur în perspectiva perioadei de valabilitate a contractului. Pe agenda de lucru stă grija față de animalele sălbatice, în mod special cele care se pot vâna. Ne preocupă hrana acestora, popularea și amenajarea de construcții vânătorești (locuri de hrănire, sărărițe etc.) și nu în ultimul rând, desfășurarea activităților vânătorești.

 – Care vă este zona fondului de vânătoare?

– Hațeg, Teliucu Inf., Sălașu de Sus etc.

 – Aveți momente hotărâtoare în activitatea pe care o desfășurați?

– Activitatea mea, responsabilitatea pe care o am este o provocare permanentă. Orice problemă ce apare în acest domeniu o analizez și o evaluez corespunzător. Orice decizie pe care o iau este esențială, hotărâtoare.

 – Cât despre calitățile dumneavoastră în această muncă, ne puteți zice ceva?

– Mă caracterizează argumentul faptelor, pasiunea, competența, energia și pregătirea în domeniu.

– Se pare că aveți o viață agitată…

– Da. Dar nici nu îmi place să fie altfel. Îmi asum de fiecare dată răspunderea și doresc mereu rezultate bune, performanță.

 – Cât despre abilități?

– Nu-mi place să mă laud. Comunic bine cu colaboratorii, mă consider un om onest și îmi place să respect legea.

 Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Casa cu Iederă din Timișoara inaugurează vineri, 14 februarie 2020, începând cu orele 18:00, expoziția de grup: Melancholy. In the Aftermath of Love.

Cinci artiști radiografiază tema inepuizabilă a iubirii romantice, a efectelor și nevrozelor ei. Conceptul este exploatat din perspectiva unui mit ambiguu și din ce în ce mai suspect, care se anunță falimentar în contextul unui univers fragmentat, amenințător și deziluzionat. Iubirea romantică se fragilizează, se dezintegrează, lăsând în urmă un individ amputat emoțional, aproape nevrotic. În parcurgerea lucrărilor, iubirea ca noțiune abstractă își pierde deghizarea, este demitizată. În lumina realității crude, aceasta devine actorul principal al unor tragedii personale concrete.

Expoziția reunește cinci tehnici și arii stilistice diferite: Cristian Graure – fotografie, intervenții mixed-media (print digital foto pe hârtie Hahnemuhle matt fibre, cașerat pe placă de aluminiu/dibond); Natalia Bica – gravură experimentală ce combina procedee variate pe suport de hârtie metalică: monotip, ac rece și tehnica individuală; Laura Duduleanu – acuarelă, paper cut și impresiunea hârtiei; Luisa Cube – instalație site specific; Endre Farkas – sculptură în metal, plexiglas.

Expoziția este deschisă până în 14 martie 2020.

Curator: Veronica Toma

Despre artiști:

Cristian Graure s-a născut în anul 1984, locuiește și lucrează în Timișoara. A studiat pictura la Facultatea de Arte și Design din Timișoara (UVT), unde și-a obținut licența în Arte Vizuale. În anul 2017 a obținut titlul de Doctor la Academia Română din București, cu o temă despre studiul și istoria artei fotografice. Preocupat de reprezentarea vizuală a noțiunii de timp diacronic – evolutiv, prin actul memorial caracteristic fotografiei și intervenții mixed-media – ca spații de comunicare și rememorare – și-a prezentat lucrările în expoziții solo, cum ar fi la Centrul Cultural Român din Viena (AT), Gyula (HU) sau mai recent, în anul 2017, prin expoziția Volatile. From Flexible to Semantic Memories la Rauminhalt Gallery din Halle – Leipzig (DE). A participat la expoziții de grup în cadrul Salonului Artistic Anual de la Muzeul de Artă Timișoara, începând cu anul 2014 și până în prezent; PhotoRomânia Festival din Cluj-Napoca (RO), în 2016; Bienala Intercontinentală de Grafică Mică Inter-Art Aiud (RO); Bienala Internațională de Arte Miniaturale Timișoara 2016 (BIAMT), în parteneriat cu Bienala de Arte Miniaturale din Québec, Canada; AnalogMania Festival, Lamut’s Art Salon, în Slovenia (SL); Rezidența artistică Broken Pixel, la Kostanjevica na Krki (SL) în 2018; Salonul Internațional de Grafică Mică A4 – UNARTE, București (RO), Ohrid (MK) și Sofia (BG), în 2018 și 2019; Galeria Helios; Galeria Pygmalion (Casa Artelor) și Calpe Gallery din Timișoara (RO), în 2019, etc.

 Natalia Veronica Bica s-a născut în anul 1982 la Slatina și a absolvit Facultatea de Arte și Design din Timișoara în anul 2006. A continuat grafica pe parcursul studiilor masterale pe care le-a finalizat în anul 2016 iar ulterior s-a axat către tehnicile gravurii în cadrul cercetării doctorale, pe care le-a absolvit în anul 2019. Artista este o graficiană care folosește în mod asumat cercetarea și experimentul pentru a găsi noi forme de expresie artistică în domeniul gravurii. Creaţia sa se confirmă prin apariția în presă și diferite cataloge, participări active la evenimente de creație și expoziții de grup sau colective, naționale și internaționale. Dintre participările sale: expoziția personală de gravură Silueta. Reconfigurarea formei prin culoare, la galeria Centrului Mutifuncțional – Bastion Theresia Timișoara, în 2018; expoziția de grup 18 la Galeria ART IX-XI, Budapesta în 2015; 3Three Exhibition, Parlamentul European, Sala Yehudi Menuhim în 2010;  A obținut diploma Pro Cultura Timisiensis Certitudini 2018 pentru meritele deosebite în promovarea culturii din județul Timș. A obținut distincții la Bienala Intercontinentală de grafică mică Inter-Art, Aiud în 2016; la Bienala internațională de fotografie miniaturală With & Without, Timișoara – 2015; la secțiunea Grafică din cadrul Salonului Artelor Vizuale, la Muzeul de Artă Timișoara în 2015 și pentru cea mai bună ilustrație de poezie, Alchimia imaginației  în cadrul Bookillfest – Novi Sad Fair, Serbia în 2016, etc.

Laura Duduleanu (n. 1983 Craiova) a absolvit studiile de licență în 2013 și master în 2015, ambele în grafică la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, iar în 2019 a obținut doctoratul în arte vizuale. A participat în numeroase proiecte artistice printre care menționăm: Juventus, Fundația Interart Triade, Timișoara, Pavilion Banat, evenimet colateral în cadrul Bienalei Art Encounters, Timișoara, Centenart – 100 de ani de identitate, București, Salonul Artelor Vizuale, Muzeul de Artă, Timișoara, Reflecții Vizuale, Teatrul Național din București. În prezent trăiește și lucrează în Timișoara. Proiectul In the Aftermath of reunește o serie de suprapuneri între amintiri și reprezentare care reușesc să genereze o rezolvare vizuală  dominată de utilizarea a trei tehnici de lucru: acuarela, paper cut-ul și impresiunea hârtiei. Relația creată între procedee, se orientează adesea spre fuzionarea elementelor de limbaj plastic, prin urmare exprimarea vizuală, este constant redefinită în procesul de evidențiere fie a caracteristicile figurative ale artropodelor, fie a anumitor fuziuni cromatice nonfigurative. Fiecare tehnică concretizată, inclusiv procedeele care implică un caracter mai experimental, a extins sfera tematică într-un areal ludic fascinant și ireal.

Luisa Cube, s-a născut în 1980 în Suceava unde a terminat Liceul de Arte, secția Pictură. Începând cu 1999 a urmat cursurile Facultății de Design din Timișoara, secția Design interior și Design grafic. În paralel cu cariera de peste zece ani în acest domeniu, aceasta și-a urmat vocația artistică explorând pictura, grafica, instalația, performance-ul. Această versatilitate se datorează procesului de căutare necontenită a unei formule poetice vizuale artista  jonglând cu tehnici și medii diverse. Expoziții personale: TRANSGRESIUNI, An Awesome Design Studio – spațiu alternativ, Timișoara (2018), SINGURĂTĂȚI,  Pop up show, Timișoara, (2019), Paratissima 15 Art Fair Torino (2019). Expoziție de grup WELCOME TO THE MACHINE, Festivalul de tehnologie Torino (2019). În 2020 realizează grafica albumului GLORIA al formației The Mono Jacks. Luisa Cube locuiește și lucrează în prezent în Torino, Italia. Cu instalația Trapped, work in progress artista lansează un dialog concret cu privitorul, acesta devenind parte integrantă a procesului de creație, actant invitat să intervină direct asupra lucrării. Hazardul, accidentul, neprevăzutul sunt elementele care finisează conceptul. Luisa Cube propune o meditație asupra tensiunilor latente din interiorul unui cuplu precum și a presiunilor exercitate din afara lui (familie, prieteni, societate în general) traduse – în cazul de față – prin intervenția publicului asupra instalației în devenire.

Endre Farkas s-a născut în 1982 la Timișoara unde trăiește și lucrează. În 2004 a absolvit Facultatea de Arte Plastice și Design din cadrul Universității de Vest  – secția sculptură pentru ca în 2007 să-și finalizeze studiile de master în cadrul aceleiași secții. Procesul artistic este declanșat și ancorat în cotidian. Aflat într-un permanent demers de cercetare artistul filtrează obiectul, evenimentul mundan, analizând cauzele ce-l transformă din ordinar, comun, banal într-unul cu veleități extra-ordinare capabil să genereze o vibrație sonoră, vizuală. Aceste instanțe, trecute prin filtrul creației – descompunere, recompunere și reinterpretare a formei – se constituie în etape ale devenirii proiectului artistic și se transformă în ceea ce artistul numește Alchimia formei. Acest joc se concretizeză în vizibil cu ajutorul tehnologiei (debitarea oțelului și a plexiglasului, sudurii industriale) printr-un proces îndelung de finisare, vopsire și revopsire până la decupajul perfect ce transpune obiectul smuls din cotidian și reinterpretat, în zona sensibilului, a poeziei vizuale. Expoziții și proiecte personale: Monument Public, portretul Prof. Dr. Ioan Vacarescu la Universitatea Politehnica Timișoara (2008), Element –  galeria Pygmalion Timișoara (2017), Armonia formelor și culorilor – galeria Facultății de Arte din Szeged-Ungaria (2017). Consonanțe Cromatice  – galeria Pygmalion Timisoara (2016). A participat în expoziții de grup: Galeria Helios Timișoara, Salonul Artelor Vizuale (2019), Galeria Helios Timișoara, Salonul Artelor Vizuale (2018), Galeria Helios Timișoara, Galeria Pygmalion Timișoara (2017), Galeria Helios Timișoara, Galeria MONK Szentendre Ungaria (2016), Galeria Helios Timișoara, Szeged-Ungaria, Salonul Artelor Vizuale Timișoara (2015), Galeria Helios Timisoara,  Institutul Cultural Roman din Budapesta, Salonul Artelor Vizuale Timișoara (2014). În anul 2018 obține premiul pentru tineret la Salonul Artelor Vizuale, Timișoara.

Casa cu Iedera

GALA EXCELENȚEI / SALONUL LITERAR GUTENBERG a acordat LIGYEI DIACONESCU – DIPLOMA DE MERIT – pentru contribuția adusă LA ÎMBUNĂTĂȚIREA CONȚINUTULUI REVISTEI – GUTENBERG UNIVERSUL CĂRȚII / GALA EXCELENȚEI- sâmbătă, 8.02.2020, la Casa Jelen din ARAD

Ligya Diaconescu – propusă pentru decernarea TROFEULUI SPERANȚA / HOPE 2020 – NEW YORK , USA, pentru talentul cu care s-a implicat în promovarea culturii și imaginii României în lume.

Asociația – SPERANȚA / HOPE urmarește Creșterea vizibilității valorilor culturale romanești în lume, constituie scopul principal al activităților desfășurate.

Asociația – SPERANȚA / HOPE va organiza în anul 2020 evenimente dedicate limbii și literaturii române, concerte și evenimente muzicale, spectacole de teatru, proiecții și festivaluri de film, evenimente artistice post-media, spectacole de balet și de dans contemporan, expoziții de design, tapiserie, cu subiecte folclorice sau antropologice, expoziții de pictura și sculptură, expoziții de fotografie, expoziții de arhitectură și urbanism, expoziții de gravură, desen sau bandă desenată și nu în ultimul rând, lansări de carte, inclusiv Antologiile STARPRESS.

În luna ianuarie 2020, la editura LEGART din Timișoara, a ieșit de sub tipar cartea d-lui Nicolae Danciu Petniceanu ,,scrib de Banat,,- Nașul lui Eminescu – carte dedicată împlinirii a 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești.

Cele opt capitole ale acestei frumoase și interesante cărți tratează o ipoteză a d-lui Danciu, privitoare la debutul literar a poetului Mihai Eminescu în Revista ,,Familia,, din Pesta, a lui Iosif Vulcan. Această ipoteză vine și contrazice varianta oficială, în care se spune că, la debutul lui Eminescu cu poezia ,,De-șiu ave,, din 25 februarie 1866, în Revista Familia, Iosif Vulcan i-ar fi schimbat numele debutantului Mihail Eminovici în Mihai Eminescu, variantă cunoscută și acceptată de roți eminescologii.

     Nicolae Danciu Petniceanu susține cu argumente că cel ce i-a schimbat numele poetului din Eminovici în Eminescu a fost redactorul șef al Familiei, poetul și publicistul Iulian Grozescu.

În anul 1865, anul apariției Revistei Familia, Iulian Grozescu se afla la București, unde se întâlnește cu poeta Constanța Dunca, ce venise de la Paris, după finalizarea studiilor și care scoate primul număr al Revistei Amicul Familiei, pe care Iulian Grozescu îl aduce la Pesta și îl prezintă lui Iosif Vulcan.  Acesta hotărăște scoaterea unei reviste similare cu numele Familia, foaie Beletristică și Enciclopedică pentru educarea și emanciparea românilor din Ardeal, aflați sub stăpânire austro-ungară.

Primul număr al revistei Familia apare la 5 iunie 1865 și durează până în anul 1907, anul morții lui Iosif Vulcan, fiind cunoscută și distribuită în toate provinciile românești.

În numărul 6 al revistei Familia din 25 februarie 1865, debutează și Mihai Eminescu cu poezia ,,De-ași avea,, poezie care marchează debutul său literar. Iulian Grozescu, redactorul șef, cel ce primea corespondența, este primul care a citit poezia lui Eminescu și îi propune lui Iosif Vulcan, schimbarea numelui autorului :,,Redactorul își permise o mică schimbare. Numele de Eminoviciu nu-i suna bine, căci avea o  terminațiune slavă; romaniza dară numele, modificând terminațiunea… și astfel poeziile acelea apărură în foaia noastră sub numele de Eminescu,,.

Capitolul IV al cărții tratează așa-zisa ,,Dispută seculară privind data nașterii și locul nașterii poetului național,, în care autorul pune în antiteză ,,Amintirile din copilărie,, ale Constanței  Dunca-Schiau, privitoare la botezul cu fluturi și flori a lui Eminescu, amintiri scrise în 1897, la 50 de ani de la producerea evenimentului și studiul meu ,,Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu,, autorul afirmând:,,Inginerul editor Nicolae Iosub narează cu cifre și fapte irefutabile; pentru omul de știință botoșănean doi ori doi fac doar patru. Pentru noi, pentru literați, cu precădere onirici, doi ori doi fac și cinci, uneori, la nevoie, când nu avem la îndemână metafora.

Redacția subscrie la cele declarate de Mihai Eminescu, în adeziunea de intrare în Societatea ,,JUNIMEA,, de la Iași, născut la 20 Decembrie 1949, la Botoșani…,,

Nicolae Danciu Petniceanu, președintele Societății Literare ,,Sorin Titel,, din Timișoara, parcurge într-un capitol, realizările literare ale acestei societăți, în cei 20 de ani de la înființare, realizarea a două simpozioane literare, editarea revistei ,,Eminescu,, montarea unor plăci comemorative poetului în localități din Banat, publicarea unor studii importante despre Eminescu și activitatea lui literară, promovarea unor tinere talente literare etc.

Volumul se încheie cu un capitol de Iconografie, în care sunt reproduse cele mai importante imagini din viața și activitatea d-lui Nicolae Danciu Petniceanu, de-a lungul celor peste 40 de ani de activitate literară și publicistică.

Nașul lui Eminescu este o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca iubitorilor poetului nostru național, aducând informații importante despre debutul literar a lui Mihai Eminescu și începuturile revistei Familia, una din cele mai importante reviste literare din Ardeal.

Noi îi urăm multă sănătate și putere de muncă d-lui Nicolae Danciu Petniceanu, să treacă cu bine peste problemele de sănătate și să ne mai bucure cu alte cărți, articole și acțiuni literare. La mulți ani cu sănătate!

Nicolae Iosub – Botoșani, 12.02.2020

Multă nedumerire între prietenii scriitori, nimeni nu era sigur că da, într-adevăr, inima poetului a încetat să mai bată marţi dimineaţă, de la ora 4.00.

REŞIŢA. Cu glasul sugrumat de durere, jumătatea care i-a fost alături în viaţă, în cărţi şi proiecte literare, Ada D. Cruceanu, ne-a confirmat că poetul a încetat din viaţă ieri, 11 februarie 2020, la ora 4.00, în secţia de Cardiologie. Mai erau doar câteva zile până să împlinească 70 de ani, fiind născut la data de 17 februarie 1950, în com. Doclin. Şi doar câteva luni până să ducă la capăt proiectul său de suflet, Reflex, despre care zicea că în acest an va fi cu totul şi cu totul special, ţinând cont de anul în care am intrat, 2020, ediţia a XX-a a Colocviilor Reflex. N-a fost să fie nici aniversarea de 70 de ani fiindcă „aşa cum roua din Urna Cerului/ s-aşterne acoperă şi îngheaţă/ banalitatea supunerii vieţii“, poetul n-a mai supus moartea, doar cuvintele aşezate în atâtea şi atâtea poeme, intrate încă din timpul vieţii sale în nemurire. Membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Timişoara şi Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, Octavian Doclin a scris şi a publicat foarte multe volume de versuri, peste 40 de cărţi, a fost distins cu la fel de multe premii şi distincţii literare, este cuprins în numeroase antologii şi dicţionare, apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate. Octavian Doclin, pentru prieteni Tavi, este pseudonimul literar al poetului, numele său fiind Octavian Chisăliţă. Deseori povestea că, fiind copil, îi plăcea să stea culcat în iarbă, să inspire parfumul florilor şi să privească cerul, sub imperiul acestei stări de beatitudine fiind atins de aripa poeziei. Cu siguranţă este unul din puţinii poeţi născuţi, iar nu făcuţi, pe care Dumnezeu i-a dăruit cu har şi suflet ales. Dumnezeu să-i lumineze zborul spre stele!

JCS-Alexandra Gorghiu

Repere biobiliografice – Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara

Doclin Octavian (Chisăliţă Octavian)

Poet.

Născut la 17 februarie 1950, Doclin, jud. Caraş-Severin.

Studii:

Şcoala generală Doclin (1957–1965),

Liceul Grădinari, Caraş-Severin (1965–1969),

Institutul Pedagogic Oradea, secţia română-franceză (1969–1972).

Profesii şi locuri de muncă:

Profesor, şcoala generală nr. 1 Bixad, jud. Satu Mare (1972–1977),

Referent, Centrul Judeţean Caraş-Severin de Cultură şi Civilizaţie Tradiţională (1977–până în prezent),

Redactor-şef revista„Reflex”,Reşiţa,

Director al Editurii Modus, Reşiţa.

Colaborează la:„Contemporanul”, „Familia”, „Orizont”, „Caraş-Severinul”, „Flamura”, „Luceafărul”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Književni život”, „Semenicul”, „Steaua” etc.

Volume publicate:

Neliniştea purpurei, versuri, Timişoara, Editura Facla, 1979; Fiinţa Tainei, Timişoara, Editura Facla, 1981; Muntele şi iluzia,Timişoara, Editura Facla, 1984; Curat şi nebiruit, Bucureşti, Cartea Românească, 1986; Cu gândul la metaforă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989; Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reşiţa, Editura Semenicul, 1991; Ceasul de apă, Timişoara, Editura Hestia, 1991; A te bucura în eroare,Timişoara, Editura Hestia, 1992; În apărarea poemului scurt,Timişoara, Editura Hestia, 1993; Climă temperat continentală/ Temperate Continental Climate, traducere engleză, Ada D. Cruceanu, Timişoara, Editura Hestia, 1995; Agresiunea literei pe hârtie, Timişoara, Editura Hestia, 1996; Essau, 33 de poeme, Reşiţa, Editura Timpul, 1997; 47 de poeme despre viaţă, dragoste şi moarte, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; 47 Poems about Life, Love and Death, traducere Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Poeme duminicale, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Între pereţi de plută sau Moartea după Doclin, Timişoara, Editura Marineasa, 1999; Dubla eroare, Timişoara, Editura Marineasa, 1999; Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil (ediţia a II-a), Reşiţa, Editura Timpul, 1999; Poeme dinaintea tăcerii, Reşiţa, Editura Timpul, 1999; Urma paşilor în vale, Timişoara, Editura Hestia, 2001; Nisip, ape de odihnă, Timişoara, Editura Marineasa, 2002; Carte din iarna mea, Timişoara, Editura Marineasa, 2003; Pîrga, Timişoara, Editura Marineasa, 2004; Pîrga II, Reşiţa, Editura Modus P. H., 2005; 55 de poeme, Reşiţa, Editura Modus P.H., 2005;

Cărţi în colaborare:

Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan, Reşiţa, 1970; Uneori zborul: şapte poeţi tineri, Timişoara, Editura Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai, Bucureşti, Editura Minerva, 1983; Nichita Stănescu — frumos ca umbra unei idei, Bucureşti, Editura Albatros, 1985; Casa faunului. 40 de poeţi contemporani, Timişoara, Editura Hestia, 1995; Oraşul cu poeţi, Reşiţa, Editura Timpul, 1995; O mie şi una de poezii româneşti,Bucureşti, Editura Du Style, 1997; Nichita.O carte gândită şi realiată de Gheorghe Jurma (ediţia a II-a, Reşiţa, Editura Timpul, 1998), Eminescu — pururi tânăr, dedicaţii lirice, Bucureşti, Editura Litera, 1998; Vid Tystnadens Bord, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeţilor ardeleni contemporani, Tg. Mureş, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate/ Sacrality, Bucureşti, Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, 2004; Medalionul literar — structură permanentă de cultură şi educaţie, Craiova, Editura Ramuri, 2006.

A colaborat la alcătuirea Dicţionarului General al Literaturii Române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Premii:

• Premiul Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992),
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1996);
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc”, Bistriţa (1998, 2002);
• Premiul „C. S. Anderco”, la Fontiera Poesis, Satu Mare (1999);
• Premiul pentru poezie al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2002);
• Premiul pentru poezie al Festivalului Internaţional EMIA – Deva (2005);
• Premiul Eminescu şi Titlul de Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu”, Oraviţa (2006);
• Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004).

Referinţe critice

În periodice: Gheorghe Grigurcu, „Orizont”, 15 martie 1973; Dinu Flămând, „Scânteia Tineretului”, nr. 7693, 1974; Marcel Pop-Corniş, „Orizont”, 5 aprilie 1979; Liviu Papadima, „Tribuna României”, 1 mai 1984; Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr. 15, 1987; Traian T. Coşovei, „Contem-poranul – Ideea europeană”, nr. 13, 1992; Alexandru Cistelecan, „Luceafărul”, nr. 19, 1994; Valentin F. Mihăescu, „Supliment literar”, nr. 23, 1997; Cornelia Ştefănescu, „România literară”, nr. 18, 2001; Adrian Dinu Rachieru, „Convorbiri literare”, nr. 3, 2006.

În volume:Alexandru Piru, Debuturi,Bucureşti, Cartea Românească, 1981; Gheorghe Pituţ, Locuri şi oameni, întâmplări şi parabole, Bucureşti, Cartea Românească, 1982; Nicolae Ciobanu, Întâlnire cu opera,Bucureşti, Cartea Românească, 1982; Petre Stoica, Caligrafie şi culori,Bucureşti, Cartea Românească, 1984. Laurenţiu Ulici, Prima verba vol. III, Timişoara, Editura de Vest, 1992; Alexandru Ruja, Parte din întreg,Timişoara, Editura de Vest, 1994; Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană vol. I, Promoţia ’70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995; Olimpia Berca, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni,Timişoara, Editura Amarcord, 1996; Gheorghe Mocuţa, Răspântia scriiturii,Arad, Editura Mirador, 1996; Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul Scriitorilor Români,Bucureşti, Fundaţia Culturală Română, 1998; Victoria Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin,Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Călin Chincea, Jurnal sentimental,Oraviţa, 1999; Alexandru Ruja, Parte din întreg,II, Timişoara, Editura Excelsior, 1999; Doru Timofte, Microeseuri pentru clavecin şi orchestră, Timişoara, Editura Marineasa, 1999; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni,Timişoara, Editura Marineasa, 2000; Călin Chincea, Peisaje din Caraş. Cronici literare,Oraviţa, 2000; Dumitru Micu, Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism,Bucureşti, Editura Saeculum, 2000; Rodica Oprean, Flux continuu, Timişoara, Editura Augusta, 2000; George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmăren, 2000; Gheorghe Mocuţa, Pe aceeaşi Arcă,Arad, Editura Mirador, 2001; Gheo Vasile, Poezia română între milenii — Dicţionar de autori,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine,Bucureşti, Fundaţia Luceafărul, 2001; Who’s who,Bucureşti, Pegasus Press, 2002; Călin Chincea, Cronicile de la Berzovia,Timişoara, Editura Eubeea,2001; Dicţionarul General al Literaturii Române,vol. II, Academia Română, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004; Gheorghe Pituţ, Culoarea visului. Portrete, cronici, tablete, Bucureşti, România Press, 2004; Dicţionar al Scriitorilor din Banat,coordonator Alexandru Ruja, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2005; Titus Crişciu, Cei de lângă noi — portrete şi interviuri,Reşiţa, Editura Tim, 2005; Cornel Ungureanu, Geografia literaturii române, azi,vol. IV Banatul, Piteşti, Editura Paralela 45, 2005; Paul Aretzu,Viziuni critice,Craiova, Editura Ramuri, 2005; Dimitrie Costa, Carte cu scriitori,Reşiţa, Editura Tim, 2006; Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române,Piteşti, Editura Paralela 45, 2006.

12 februarie 2020, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Prelegere: „Posibilități de echilibrare a organismului după anotimpul rece”, o după-amiază de sănătate holistică cu prof. Alina Wonnerth, consilier de stil de viață sănătoasă.

„Cu prilejul făşangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica făşangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordeoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“

Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) perioada de fășang la Reșița.

Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel amintindu-și de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incandescentă. Toată populația era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracția seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măști, diversitatea lor fiind recunoscută și apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toți cei prezenți. Și nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a făşangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfășurării manifestării.

Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează și Miercurea Cenuşii, adică ziua în care creștinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani și reformații) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paștelui.

Din păcate, războiul, urmările sale și perioada de persecuții care a urmat, au condus la „înghețarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activității culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiție prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până și 1.200 de invitați. Pentru muzică semnau renumite formații de muzică germană din Banatul de Şes și din Reșița. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta și-a încheiat activitatea în mijlocul anilor `80 și implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.

Primul bal de fășang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița. De atunci, an de an, asociația organizează această manifestare, reușita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă și vorbită. Anul acesta, balul de fășang se desfășoară în ziua de 22 februarie, pentru a 30-a oară.

Din anul 2000, asociația noastră organizează în perioada făşangului din fiecare an sărbătoarea tăițeilor, o manifestare gustată de toți cei prezenți. Desigur se servesc tăiței, se ascultă muzică, se dansează și se cântă, se ascultă scheciuri. Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița organizează de asemenea an de an, în ultima zi a făşangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoșilor.

Anul acesta, reșițenilor li se alătură multe organizații și parteneri în derularea Făşangului german în Banatul Montan, manifestare ce reprezintă şi astăzi o prezență activă în viața tradițională a etniei germane din Reșița și din întreg județul Caraș-Severin.

Sărbătoarea tăițeilor pentru adulți se va desfășura marți, 11 februarie la sediul Forumului German din Reșița, str. Oituz nr. 6, începând cu ora 15.30.

Erwin Josef Ţigla

COMUNICAT DE PRESĂ

Filiala Caraș-Severin al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a organizat, la sfârșitul săptămânii trecute, o nouă rundă de convorbiri profesionale,  desfășurată sub patronajul spiritului nostru tutelar, Eminescu-Ziaristul. La întrunire au participat: Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR; Miron Manega, membru în Consiliul Director al UZPR și purtător de cuvânt al uniunii; Firiță Carp, membru în Juriul de Onoare al UZPR, membrii filialei.

În deschiderea acestei sesiuni de convorbiri, a doua din2020, Dorina Sgaverdia, președinta filialei județene, a vorbit despre eforturile filialei, una dintre cele mai mari din țară, pentru consolidarea comunității ziariștilor. O comunitate tot mai prestigioasă și mai unită în jurul principiilor și acțiunilor profesionale.

Miron Manega, preocupat îndeosebi de punerea în valoare a operei lui Eminescu în revista „Certitudinea”, editată de UZPR, dar pe care o conduce, a vorbit, intrând într-o polemică ușoară cu cei care pretind „despărțirea de Eminescu”, despre Ziaristul Eminescu. În opinia sa, „omul deplin al culturii naționale”, a fost naționalist în publicistică și cosmopolit în cunoaștere. Despre modestia Marelui Ziaristului, ca valoare profesională, valabilă astăzi mai mult decât oricând, a vorbit și Firiță Carp. Doru Dinu Glăvan, a insistat, și cu acest prilej, asupra semnificației zilei de 28 iunie, o zi desprinsă din tragica biografie a Poetului și  propusă de UZPR drept „Ziua Ziaristului Român”. Din păcate, inițiativă stă de patru ani în Parlamentul României. De asemenea, a vorbit despre preocupările UZPR pentru conectarea ziariștilor și publicațiilor, a trusturilor de presă românești din Serbia și Valea Timocului la uniune, precum și despre vizitele făcute acolo, cu o zi înainte și după această acțiune. Urmează Republica Moldova.

Întâlnirea, de altfel interesantă, a avut parte și de un moment emoționant. D.D. Glăvan i-a înmânat domnului Jenică Munteanu, decanul de vârstă al ziariștilor din Caraș-Severin, el însuși o istorie a presei din Reșița, diploma: „Credință și Loialitate”, pentru loialitatea cu care a slujit și mai slujește, la cei 85 de ani ai săi, cuvântul scris.