COLINDELE – TRĂIRI SUFLETEȘTI, LECȚII CARE CHEAMĂ LA RUGĂCIUNE ȘI IUBIRE ÎNTRE OAMENI

… Simțim încă bucuria Crăciunului, care a fost o adevărată zi a reculegerii, sărbătoare a păcii și credinței strămoșești.

A fost o zi a colindelor, a cântecelor de slavă, de cântare îngerească și chemare la pace și iubire între oameni.

În acest context, corul „ANASTASIS” din cadrul Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Deva, condus de Paul CLADNI, a interpretat frumoase colinde creștinești, poposind în diferite locații, printre care Biserica de care aparține, mănăstirea Dumbrava (Alba), Episcopia ortodoxă din Gyula (Ungaria), la Familia Regală (Săvârșin) și nu în ultimul rând în localitatea Cinciș-Cerna (de unde redăm câteva imagini).

Paleta bogată de colinde a oferit auditoriului adevărate trăiri sufletești, lecții care cheamă la pocăință, rugăciune, înțelepciunea religiei ortodoxe mântuitoare – reazem și trăire a vieții – dar și la închinare în fața altarului credinței specifică modelului de oameni care tind spre asemănarea cu Dumnezeu.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Aviz renegaților din presă

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor români, prima asociație înființată, în urmă cu 100 de ani, în România reîntregită, ia act cu amărăciune și indignare de atacurile îndreptate împotriva ei chiar din interiorul breslei. În condițiile în care drepturile câștigate, cu eforturi mari, de UZPR, pentru membrii săi, sunt puse în pericol (în rând cu toate celelalte uniuni de creație) de inconștiența sau cinismul politicienilor, există jurnaliști care subscriu și contribuie la această vendetă politică pe seama creatorilor, lovind în propria breaslă. Unul dintre aceștia este Cornel Nistorescu, fost jurnalist în presa comunistă (Scânteia Tineretului, Viața Studențească, Echinox, Steaua, Flacăra) și jurnalist (dar mai mult om de afaceri) în presa actuală. În editorialul său din 20 decembrie din Cotidianul, intitulat „Lupta pentru privilegii domină țara”, prosperul om de afaceri Cornel Nistorescu își manifestă indignarea împotriva tuturor uniunilor de creație, dar în primul rând împotriva UZPR, pentru că membrii acestora primesc acea amărâtă de indemnizație. Cu o ipocrizie demnă de un politician, domnia sa „moare de grija altuia”, mai exact de grija drumurilor, spitalelor și școlilor, lamentându-se levantin:nimeni nu se gîndește că în cele din urmă banii vor veni tot din contribuția fiecăruia și din reducerea cheltuielilor pentru treburile publice, mai ales pentru sănătate, școală și drumuri”, calificând ca înșelătorie faptul că UZPR este uniune de creație, întrucât – zice domnia sa, „majoritatea ziariștilor nu au făcut creație de nici un soi”. Și mai zice, prosperul om de afaceri, că „această UZPR este o uniune a ziariștilor de modă veche, în special de la ziarele percepute mai comuniste”. Ce înseamnă „percepute”, domnule Nistorescu? Și de cine? Ce înseamnă „mai”? Dumneavoastră la ce fel de publicații comuniste ați scris, înainte de 1990? La unele „mai”, sau la unele „mai puțin”?

Confundați, domnule Nistorescu (ceea ce este inadmisibil pentru un jurnalist cu pretenții), noțiunea de „privilegiu” cu cea de „normalitate” într-o societate corectă. Faptul că un jurnalist ajuns la pensie, după o viață profesională în care a fost plătit mizerabil de patronii din presă (ceea ce chiar dumneavoastră recunoașteți, în deplină cunoștință de cauză, desigur, căci sunteți unul dintre ei), primește o sumă de bani cu care poate măcar să-și cumpere medicamentele cărora le duceți grija, chiar vi se pare un „privilegiu”, așa cum v-ați exprimat? Chiar nu știți ce viață duce un ziarist, la ce pericole se expune rostind adevărul și denunțând minciuna? Mă refer la ziariștii adevărați, cinstiți, nu la mercenarii plătiți de acei patroni printre care vă numărați… Iar dacă există lucruri discutabile în această evaluare, lăsați UZPR-ul să și le asume, după criterii din care nu lipsește omenia, nu emiteți dumneavoastră judecăți de valoare despre lucruri despre care n-aveți habar!

„Nu sunt membru în nici o uniune de creație din nici un domeniu, cu atît mai puțin al uneia din domeniul jurnalisticii, mai ales că activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente” – mai scrieți dumneavoastră, cu aerul de superioritate al unui guru blazat. Nu știu dacă e cazul să vă faceți un titlu de glorie din asta, dar ferească-vă Dumnezeu să aveți vreodată nevoie de solidaritatea breslei. Cât privește afirmația dumneavoastră că „activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente”, referindu-vă, evident, la UZPR, aici ori nu sunteți informat (ceea ce nu e bine, pentru un jurnalist care se pretinde formator de opinie), ori mințiți cu nerușinare. Documentați-vă! Sau autodenunțați-vă, ca să ne scutiți pe noi! Citiți pagina web a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o să aveți neplăcute surprize vizavi de afirmațiile dumneavoastră aberante. Una din aceste „surprize” este aceea că Uniunea cuprinde acum, în baza de date, peste 3.500 de membri, din toate trusturile de presă de radio, televiziune sau presă scrisă și mediul on-line și doar mai puțin de 30 la sută sunt jurnaliști pensionari. 

Și încă o întrebare, de principiu sau poate doar retorică, la care nu așteptăm răspuns: dumneavoastră, în calitate de ziarist care folosește „aceleași instrumente ca și scriitorii (pix, stilou, mașină de scris, calculator)”, considerați această activitate încadrabilă în noțiunea de creație?…

Dincolo de aspectul strict cazuistic al demersului dumneavoastră, sunteți, domnule Nistorescu, prin felul în care vă raportați la comunitatea profesională din care faceți sau ați făcut parte, un renegat. Nu vă interesează și, probabil, nu v-a interesat niciodată, condiția existențială a gazetarilor din mijlocul cărora v-ați desprins și pe care i-ați folosit doar ca instrumente de câștig. Fără empatie, fără scrupule, fără milă. E ușor să te poziționezi critic și visceral față de o comunitate care încearcă să resusciteze demnitatea profesiei de jurnalist, dacă nu faci parte din ea, dar considerându-te deasupra ei. Dumneavoastră sunteți mai bogat decât marea masă a condeierilor, fotoreporterilor, realizatorilor de televiziune sau radio, a tuturor truditorilor din această breaslă, dar numai atât. Sunteți mai bogat, dar nu deasupra lor. Sunteți în afara lor. De aceea, a denigra, ca ziarist, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, este o impostură strigătoare la cer. Pentru că nu e opinia unui ziarist, ci a unui patron. A unui patron cu atitudini reminiscente de politruc comunist, care a găsit de cuviință să mai tragă și el o copită unei comunități vizate că piardă acea indemnizație nenorocită prin „lucrarea” iresponsabilă a unor politicieni agramați, care nu fac distincție între „pensie specială” și indemnizație. Pentru dumneavoastră, ca și pentru ei, oamenii sunt simple jetoane de cazino, pe care le aruncați în jocul de ruletă al intereselor de moment sau de perspectivă. Sau poate doar al unor umori necontrolate.

Am dori să fim bine înțeleși, de cititorii noștri: noi nu avem vreo problemă cu persoana lui Cornel Nistorescu, ci cu el ca exponent al inamicilor declarați ai UZPR, fie ei din afara sau din interiorul Uniunii. Cornel Nistorescu e un dușman „sub acoperire”, ca să zicem așa, adică un ziarist care-și urăște breasla. Iar noi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, avem datoria morală (și statutară) de a ne apăra membrii, împotriva oricărei agresiuni. Atitudinea noastră, respectiv textul de față, se numește spirit de breaslă, noțiune al cărei sens și conținut îi sunt străine, se pare, fostului ziarist…

Este degradant, domnule Nistorescu, să lovești în comunitatea din care lumea crede că faci parte. Nu faceți parte din ea, ci dintr-o alta, care nici măcar nu e comunitate. E mai degrabă o specie profesională mutantă și extrem de periculoasă pentru cei pe care aparent îi reprezintă: SPECIA RENEGAȚILOR.

                                                                                     Doru Dinu Glăvan

                                                                                        Miron Manega  

Mesajul de la Ambasada Chinei din România

La data de 20 decembrie, noul ambasador al SUA, în România,  Adrian Zuckerman a făcut o precizare în legatură cu 5G în discursul său rostit la Timișoara. Referindu-se la această chestiune, purtătorul de cuvânt al Ambasadei a făcut o declarație în scris.

  

Ambasadorul SUA a ponegrit tehnologia chineză 5G fără temei și ne opunem ferm acestui lucru. De mult timp SUA și-a dat toată osteneala să exagereze problemele de securitate ale tehnologiei chineze 5G, dar până în prezent, SUA n-a putut furniza nici o dovadă despre acest așa-numit „risc de securitate”. Abuzul puterii de stat și oprimarea întreprinderilor din alte țări prin intermediul mijloacelor politice sunt rușinoase și nu se potrivesc cu statutul de mare putere al SUA.

După ani de revizuire, guvernul britanic, Oficiul Federal de Securitate IT (BSI) din Germania și Comisia Europeană nu au depistat nici o „ușă din dos” evidentă în compania Huawei. Pe când, lacune de securitate au fost depistate în mai multe companii tehnologice americane, fiind dezvăluite multe cazuri de „ușă din dos”. Huawei și-a exprimat disponibilitatea de a semna un acord fără „ușă din dos” și de a fi supus testelor și supravegherilor terțe. SUA poate să-și asume același angajament?

Huawei a investit și a operat în România de mulți ani și nu a provocat niciodată pericole pentru securitatea cibernetică. Huawei a participat activ la construcția rețelei de comunicații a României, a creat mii de locuri de muncă și a adus contribuții importante la veniturile fiscale, dezvoltarea economiei digitale și a progresului social din România. Cooperarea pragmatică dintre China și România a adus cele două părți într-o comunitate strânsă de interese.

Guvernul Chinei încurajează întotdeauna întreprinderile chineze să desfășoare cooperarea economică și comercială în diferite domenii, inclusiv telecomunicații și energie, pe baza respectării normelor internaționale și a legilor țării respective. Guvernul Chinei nu sprijină nici o întreprindere să se angajeze în nici o activitate care dăunează intereselor legitime de securitate ale altor țări. Suntem dispuși să colaborăm cu comunitatea internațională pentru a aborda amenințările cibersecurității prin dialog și cooperare pe baza respectului reciproc, egalității și beneficiilor reciproce. Ghidată de principiul consultării, cooperării și beneficiilor pentru toți, China va continua să împărtășească oportunitățile majore aduse de noua rundă de revoluție tehnologică cu alte țări, să intensifice schimburile și cooperările în domeniile științifice și tehnologice, inclusiv tehnologia 5G și să contribuie mai mult la bunăstarea întregii omeniri.

Sfătuim SUA să abandoneze mentalitatea învechită de război rece și jocul de sumă zero și să se abțină de a căuta și a face dușmani peste tot. SUA a oprimat și a sugrumat în mod necontenit anumite companii chineze. Un astfel de comportament dur de intimidare a întâlnit o fermă opoziție din partea Chinei și a altor țări pentru susţinerea justiţiei. Ca ambasador al unei țări, ar trebui să facă mai multe lucruri pentru întărirea prieteniei și a înțelegerii reciproce dintre țări, nu invers. 

Sperăm și credem că țările relevante vor face o judecată independentă pe baza intereselor lor pe termen lung și vor respecta principiul justiției, corectitudinii și nediscriminării. Suntem siguri că ele sunt suficient de înțelepte să evite „capcana de securitate” pregătită de SUA.


WANG XINWEI COSMIN

Secretar 1

Ambasada R. P. Chineze la Bucuresti

ZVONUL CARE NU A DEVENIT LEGE ȘI ÎNVĂȚĂMINTELE SALE

Zilele acestea, un zvon a circulat cu mare insistență și ne-a pus foarte serios pe gânduri pe noi, jurnaliștii care avem, de-acum, o anumită vârstă și un anumit statut social. Mă refer la zvonul că, la pachet cu eliminarea, prin lege, a așa-numitelor pensii speciale, vor fi anulate, tot prin lege, și indemnizațiile de care beneficiază pensionarii care sunt membri ai uniunilor de creație legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. În speță, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Iar cum noi, cei de vârsta mea sau cam în jurul ei, am mai prins și vremea când, într-o formulă șugubăț-amară, legea era definită ca ,,un zvon trecut prin Marea Adunare Națională’’, era și firesc să avem grave motive de îngrijorare. Foarte adevărat, imediat după ce zvonul a devenit public – inclusiv sau mai ales prin declarațiile unor persoane cu statut de purtători de mesaje ale unor marcante formațiuni politice parlamentare – , președintele UZPR, confratele Doru Dinu Glăvan, a întreprins o serie de demersuri, contactând  parlamentari și lideri de partid pentru a clarifica situația și a evita luarea unor asemenea măsuri profund incorecte și nedrepte. Măsuri care – insist asupra acestei idei! – ne-ar fi afectat nu numai pe noi, pe ziariștii membri ai UZPR, ci pe toți membrii uniunilor de creație, scriitori, cineaști, artiști plastici sau muzicieni. Din informațiile pe care le dețin, ca să spun așa, din surse de mare încredere, această inițiativă a căzut, iar dezbaterea și adoptarea actului normativ privind anularea pensiilor speciale a fost amânată până la începutul anului 2020, foarte probabil în luna februarie. Așa încât putem spune că amenințarea a trecut și că ne putem vedea liniștiți de meserie, și noi, și ceilalți membri ai uniunilor de creație.

 Cu toate acestea, eu aș zice că a trecut amenințare, dar învățămintele sale rămân. Care ar fi, așadar, primele învățăminte pentru breasla noastră? Prima ar fi aceea că noi, jurnaliștii din presa scrisă și audiovizuală, fie că ne facem treaba aici, în București, fie că ne aflăm în cele mai variate zone ale țării,  putem și trebuie să fim mereu atenți și să reacționăm, ferm și argumentat, ori de câte ori în spațiul public sunt vehiculate zvonuri de o asemenea factură sau, mai grav, sunt diseminate confuzii grosolane și diversiuni otrăvite. În categoria cărora se înscrie, fără doar și poate, chiar asimilarea forțată a indemnizației de membru al UZPR (sau al altor uniunii de creație) cu pensia specială. Sau – de ce nu am spune-o pe cea dreaptă? – cu ,,pensiile nesimțite’’, ca să citez un alt fost prim ministru al unui altfel de ,,guvern al meu’’.

În cazul de față, pentru orice om cu mintea acasă și, firește, om de bună credință, aici avem o asimilare forțată iar diferența dintre cei doi termeni este una ca de la cer la pământ. Și asta pentru că, în conformitate cu litera și cu spiritul Legii nr.83/2016, profesiunea de ziarist a fost recunoscută ca activitate creatoare și, la rândul său, UZPR a fost recunoscută ca uniune de creație legal constituită și ca persoană juridică de utilitate publică. După cum bine ne reamintim, inițiativa legislativă prin care a fost completată Legea nr.8/2006 și, în acest fel, s-a făcut dreptate breslei noastre, a stârnit multe și felurite comentarii, din păcate, nu chiar toate temeinic documentate și de bună credință. Nu cred că mi-ar ajunge spațiul grafic de care beneficiez aici, așa după cum nici cititorilor nu le-a ajunge timpul și răbdarea, pentru a detalia motivele pentru care unii sau alții ne-au contestat nouă, jurnaliștilor, îndreptățirea de a fi creatori în domeniul nostru. Rezultatele muncii noastre situându-se, desigur, la diverse cote valorice și fiind supuse criticii și validării publice. Cu toate acestea, cred și sunt convins că nu greșesc atunci când afirm că unul dintre motivele principale – precumpănitor dar, desigur, nu și recunoscut și asumat – este acela că adevăratul ziarist este și trebuie să rămână un ,,istoric al clipei’’( așa după cum atât de inspirat a spus-o regretatul Cristian Popișteanu). Cât despre instituția presei, numită și ,,câinele de pază al democrației’’, nu aș mai avea de adăugat decât că acest câine nu este – și, cu atât mai puțin, ar trebui să fie! – unul la comandă, unul care sare la cine i se ordonă și se gudură pe lângă patronul măcelăriei. Măcelărie de lângă care, desigur, va pleca atunci când i se arată un alt os de ros (mai mare și mai ispititor).

 Ajuns aici, aș mai avea două vorbe de spus și despre sintagma, devenită slogan propagandistic, despre ,,presa independentă’’. Prilej cu care îmi amintesc o remarcă a neuitatului Octavian Paler, remarcă pe care îmi permit să o rememorez (nu neapărat în litera ei dar, cu siguranță, în spiritul ei). Spunea, despre această intens proclamată  independență a presei, autorul ,,Vieții pe un peron’’, că îi este imposibil să fie independent în sensul de rupt total de istoria și cultura patriei sale, de o anumită educație, de tradiții și învățăminte, de o credință religioasă și chiar de anumite opțiuni de natură politică. Numai că, așa după cum ne-a dovedit-o cu brio istoria presei românești, opțiunile politice, credințele religioase, etnia sau genul, nu trebuie să comande intoleranța și exclusivismele de orice natură, ura față de cei care sunt, simt, trăiesc și gândesc altfel. Urmând ca, în cazul comiterii unor asemenea abuzuri, consecințele să fie extrem de mari și de dureroase.

 Din fericire, istoria presei românești și luminoasa tradiție de un veac și un an a UZPR ne oferă admirabile lecții de dialog și de cooperare în numele unor idealuri civice și spirituale care transcend diferențele inerente și inevitabile. Diferențe care, însă, nu pot și nu trebuie să genereze diferende! Am evocat de câteva ori, dar simt nevoia să o fac și de această dată, lecția de etică gazetărească pe care mi-a oferit-o cu vreo cinci decenii în urmă, N. Carandino, acest clasic al jurnalismului nostru, atunci când mi-a povestit despre cum coabitau ei gazetarii de dreapta cu cei de stânga: ,,Domnul meu, noi, cu cei din presa din Sărindar (adică de stânga n.n.), dimineața, în gazete, ne criticam până ne săreau capacele, dar seara, la Capșa, schimbam idei’’.

  Desigur, toleranța și deschiderea, dialogul și cooperarea, pot și trebuie să fie promovate și exercitate numai și numai în condițiile respectării legii și normelor ce decurg din calitatea de cetățean al României democratice, moderne, stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice. În rezumat, cred că prima lecție din experiența acestor zile este aceea că noi, ziariștii, trebuie să luăm atitudine promptă și bine argumentată, oriunde și oricând apar asemenea minciuni dușmănoase și deformări aberante care urmăresc să ne umbrească prestigiul și credibilitatea. Această îndatorire etică și normă deontologică își are corolarul în supremația Adevărului în tot ceea ce spunem, scriem și difuzăm ca mesaj jurnalistic.

 Ce-a de-a doua învățătură este aceea că, mai presus de opțiunile noastre politice, religioase sau de altă natură, trebuie să fim și să rămânem uniți în slujba Binelui Public și Interesului Național. Cu alte cuvinte, să ne respectăm și să cooperăm, să lăsăm deoparte vanitățile, resentimente sau alte interese mărunte, personale sau de grup și să ne regăsim în efortul colectiv al UZPR. Și asta cu atât mai mult cu cât , deși acel zvon mai rău decât o simplă amenințare, despre care scriam la începutul acestor notații, a trecut, știm foarte bine că, încă, societatea românească este profund divizată și cinic manipulată, din cauza unor interese politice (dar nu numai politice) din interior (dar nu numai din interior)…

 Din toate cele scrise până aici, nu aș vrea să las impresia că lansez fumigene sau scenarii. Aceasta este, repet și întăresc, realitatea și avem datoria, ca gazetari și ca buni cetățeni ai României Europene, să o înțelegem și să ne raportăm la ea.

Iar pentru că ne apropiem de Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului și de trecerea pragului în Anul Nou, 2020, îngăduiți-mi stimați confrați și prieteni, să vă transmit cele mai sincere urări și gânduri bune pentru voi și pentru toți cei dragi!

 Șerban  CIONOFF 

MARI PERSONALITĂŢI ALE BANATULUI – NICOLAE STOICA DE HAŢEG

Nicolae Stoica de HategSupranumit „Cronicarul Banatului”, Nicolae Stoica de Hațeg s-a născut la 24 februarie 1751, în Mehadia (judeţul Caraş-Severin), fiind fiul Varvarei şi al lui Athanasie Stoica, preot din Haţeg, care – datorită persecuţiilor episcopului unit Petru Pavel Aron – s-a retras în anul 1749 în Banat, unde „unirea” nu pătrunsese decât pe alocuri. La vârsta de şase ani şi-a început şcoala în localitatea natală, aici „sloveneşte învaţă, că de rumânie încă nimica pre aicea nu se ştia” notează el, la vârsta senectuţii (Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, ediţia I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969, p. 190). Învăţătura în limba română – scris şi citit – îi va fi dat-o tatăl său (Damaschin Mioc, Introducere la Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului¸ ediţia a II-a, Editura Facla, Timişoara, 1981, p. 6; în continuare vom folosi ediţia aceasta). Dorind să-şi facă fiul preot, tatăl său l-a trimis, în anul 1763, să înveţe la şcoala sârbească din Timişoara, iar după patru ani a urmat şcoala germană din acest oraş. Tot aici, câteva luni, va învăţa limba latină la şcoala iezuită. Tatăl său, temându-se că, la şcoala aceasta, fiul său va fi convertit la catolicism, l-a retras de aici, la sfârşitul anului 1769 sau la începutul anului următor. La Timişoara şi-a însuşit limbile sârbă, germană şi, cât de cât, latina, învăţând, totodată, să scrie curent în alfabetele chirilic, latin şi gotic. În anul 1768, plecând de la Timişoara împreună cu protodiaconul Ioan Ionetie din Râmnic, a făcut o primă vizită la Karlowitz, reşedinţa mitropolitană a ortodocşilor din Banat. Tot în acelaşi an a asistat la vizita împăratului Iosif al II-lea în Timişoara, reţinând, în această împrejurare, discuţia acestuia cu reprezentanţi ai coloniştilor şvabi şi cu cei ai românilor din acest oraş. S-a întors acasă, la Mehadia, aici ajutându-şi părinţii la muncile din gospodărie. În viaţa lui intervine o situaţie specială, aceea de a-i servi, ca interpret, colonelului Papilla, sosit în sudul Banatului, pentru a săvârşi militarizarea graniţei.

>>>>>>>> ARTICOL ÎNTREG

GABRIELA ȘERBAN: Colindătorii cărții…

Aflându-ne în prag de vacanță și de Sfinte sărbători ale Crăciunului, este perioada în care copiii și tinerii colindă instituțiile și duc vestea Nașterii Mântuitorului.

Marți, 17 decembrie 2019, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa au poposit colindători de la Liceul Teologic Baptist – filiala Bocșa, însoțiți de dna. prof. Dagmar Schmidt.

Încă de la intrare, aceștia au fost întâmpinați de o expoziție de carte dedicată celor 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, expoziție  realizată tocmai pentru a aminti celor vârstnici și a povesti celor tineri despre perioada 15 – 25 decembrie 1989 când, mai întâi în Banat, la Timișoara, apoi în toată țara, au izbucnit proteste și au murit oameni pentru libertate. Momente care au dus la căderea dictaturii ceaușiste și la sfârșitul regimului comunist.

După un moment de reculegere dedicat eroilor revoluției din 1989 și după o scurtă lecție de istorie, elevii s-au bucurat de apropiatele sărbători ale Crăciunului cântând colinde și fotografiindu-se la bradul din cărți.

2019-12-18_134245

GABRIELA ȘERBAN – Peisaje în culori hibernale…

Deși nu pare a fi iarnă, iar vremea încă ne răsfață cu raze de soare și căldură, artistul plastic bocșean Nicolae Potocean (NIK) a adus iarna și a așezat-o pe simeze într-o frumoasă expoziție menită să ne amintească, parcă, de iernile de altădată.

Marți, 17 decembrie 2019, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, a avut loc vernisajul expoziției „Peisaje în culori hibernale”, fiind prezentate  lucrări ale pictorului bocșean Nik Potocean.

Despre autor și arta sa au vorbit artistul plastic Gustav Hlinka – președintele Uniunii Artiștilor Profesioniști Filiala Reșița, pr.dr. Daniel Crecan, prof.dr. Mihai Vișan, dr. Dana Bălănescu, artiștii plastici Livia Frunză, Flavia Grădinaru și Viorel Coțoiu.  

Dacă Gustav Hlinka a găsit influențe naive în unele lucrări ale pictorului Nik Potocean, îndemnându-l să „nu fugă” de arta naivă, maestrul Viorel Coțoiu i-a asemănat lucrările cu cele ale pictorului rus Ivan Șișkin, menționând că reprezintă cu fidelitate peisaje naturale, fără niciun fel de stilizare, și-l felicita pentru curaj, descoperind lucrări curajoase, chiar ieșirea, uneori, din aria sa de confort, conchizând simplu: o expoziție care exprimă culoare, curaj, poezie.

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, fiind moderat de Gabriela Șerban, managerul instituției gazdă, și în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Profesioniști filiala Reșița și Centrul catehetic „Vasiova”. De altfel, este evenimentul care a încheiat seria activităților culturale din acest an 2019 organizate de către Biblioteca bocșană.

 

GABRIELA ȘERBAN Bucurie și culoare la Centrul catehetic „Vasiova”

Centrul catehetic „Vasiova” al Bisericii Ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa, coordonat de pr.dr. Daniel Crecan, a organizat marți, 17 decembrie 2019, un eveniment dedicat copiilor și tinerilor  care frecventează atelierul de desen și pictură din cadrul acestui centru.

Astfel, la sfârșit de an calendaristic, tinerii pictori, îndrumați de artistul plastic Nicolae Potocean, și-au expus lucrările într-o mică expoziție. Surpriza acestei ediții a fost că aceștia au expus alături de profesorul lor, artistul Nik Potocean vernisându-și, de asemenea, o expoziție de pictură, peisaje de iarnă.

Despre atelierul de desen din cadrul Centrului catehetic „Vasiova” a vorbit Gabriela Șerban, gazda evenimentului, pr.dr. Daniel Crecan, coordonatorul Centrului și prof.dr. Mihai Vișan. De altfel, ca un veritabil istoric, Mihai Vișan a vorbit celor prezenți și despre Revoluția din Decembrie 1989, semnalând cei 30 de ani care au trecut de la acest important act istoric.

La final, părintele Daniel Crecan a oferit micilor artiști un dar dulce în prag de Sfinte sărbători ale Crăciunului, felicitând, atât copiii, cât și părinții și îndrumătorii. „Copiii merită felicitați că, iată, prin talantul cu care ei sunt înzestrați, aduc un strop de lumină, de culoare și de bucurie în inimile noastre, mai ales acum în prag de sărbătoare, când, nu peste multe zile, sărbătorim Nașterea Mântuitorului Hristos. Felicităm și părinții care îi susțin și profesorul care-i îndrumă cu răbdare. Împreună au făcut ca această perioadă să fie mult mai frumoasă prin lucrările pictate și oferite nouă în această expoziție, urmând parcă îndemnul dăruind vei dobândi.” preciza pr.dr. Daniel Crecan la finalul evenimentului.

PERSONALITĂŢI MARCANTE ALE ISTORIEI ŞI CULTURII BĂNĂŢENE: GENERAL NICOLAE CENA de: Liviu JURCHESCU

Nikolaus_Cena_als_GeneralmajorTutela bisericească sârbă, care sub stăpânirea habsburgică a durat un timp des­tul de îndelungat în Banat – cu dureroase ecouri în domeniul social-politic românesc – nu purcedea nici dintr-o superioritate numerică sârbă, nici din vreo cucerire miliară sârbească.

O singură dată au încercat în Banat, sârbii, o aventură ostăşească, prin Radojko, omul mitropolitului Stratimirovici din Karlowicz. Documentele vremii grăesc însă că la apariţia vârfurilor de avangar­dă ale regimentelor românești din Banat, sârbii, la viteza vijelioasei lor retrageri, au păstrat o distanţă atât de respecta­bilă încât gloanţele bănăţeneşti s’au do­vedit incapabile de a ajunge din urmă războinicele ariergărzi sârbe ale aşa de paşnicei mitropolii karlowitzene…

Ce era, în ultimă analiză, această ie­rarhie sârbă, căreia numai lupta victo­rios încheiată a lui N. Tincu – Velea, îi va pune capăt? Nimic altceva decât o creațiune artificială a Austriei, cu scopul de a se şti Viena la adăpost dinspre partea româneasca majoritară, punându-i aces­teia o suliţă în coaste.

Era o tactică identică celei folosită de către aceiaşi austrieci, în cealaltă provincie românească dela Vestul Cârpaților, în Ardeal unde răscoalele lui lui Horia şi Iancu sunt – în oarecare măsură – şi o canalizare austriacă de forțe româneşti, menite a intimida îndrăzneala ungurească, ce viza o emancipare de sub stăpânirea austriacă. E clar că atitudinea n-are la origină vreo insomnie a împăratului Austriei din cauza sorții amarnice a românilor, ci se întemeiază exclusiv pe împrejurarea că parjolul pentru care erau hotărâți frații ardeleni față de unguri – ardelenii urmărindu-și asemeni propriile lor interese, iar nu pe cele austriece – coincidea de minune cu dezideratele guvernului de la Viena.

Austria urmărea însă cel mai mult o deznaționalizare a românilor bănățeni în favoarea Vienei, iar nu prin sârbizare. Fidelă străvechiului ,,divide et impera” îi va lăsa deci pe sârbi doar să exaspereze pe românii bănățeni prin introducerea limbii sârbe în biserică și școală, măsură prin care sârbii se străduiau ca, deznaționalizându-i pe români să se știe ocrotiți de primejdia de a-și crea românii bănățeni o elită conducătoare, de limbă și năzuință românească. Aceasta pentru că românii bănățeni odată provocați și dornici de reacțiune, să considere drept binefacere oferta cu care îi va îmbia Austria – a cărei diplomație, precum vedem, nu dormea – de a-și căuta posibilitățile de afirmare în cariera armelor, înființând regimente românești devotate Austriei și temute de sârbi și unguri.

>>>>>>>>> articol întreg

INVITAȚIE

18 decembrie 2019, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Minorităților Naționale din România.

Expoziție de artă plastică Viorica Ana Farkas, membru al Cercului de artă plastică „Deutsche Kunst Reschitza“.

Program de Advent cu sprijinul corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și Vincenzo Musi.

2019-12-17_124057

Preocuparea Bisericii privind situația satului românesc de astăzi și viitorul lui. Situația economică, precară, îmbătrânirea populației

           Comemorăm anul acesta și aducem prețuire satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o mare necesitate și o mare demnitate. Satele românești, cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale a acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc[1], în care se arată hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența. Familia din satul românesc tradițional ținea de  legăturile nemijlocite între părinți și copii, între oameni și casă, între locuință și pământ. Ea avea rostul de a ține laolaltă, într-un cosmos mic, tot ce se regăsea în cosmosul mare, în lumina lui Dumnezeu. Natura și tradiția merg mână în mână, iar cea din urmă poate fi considerată ca un proces viu de selectare a celor mai bune soluții la problemele cu care se confruntă comunitatea. Înțelegând astfel rolul tradiției, putem găsi în ea modele de referință pentru felul în care vrem să valorizăm astăzi nașterea și creșterea copiilor, adopția întregi comunități, în lume și între Dumnezeu.

               Copilăria la un sat  se leagă de cuvintele: mamă, tată, frate, soră, bunici, mâncare, casă, curte, teren de joacă, uliță, animale, rude dar și de morți. Dorința cea mai mare a  unei tinere era să se căsătorească și să devină mamă. Femeile gestionau și chiverniseau tot ceea ce bărbatul aducea în gospodărie. Despre sat Lucian Blaga spunea: că este o lume a copilăriei, locul poveștilor și al miturilor, iar Simion Mehedinți recomanda celor mici, școala muncii[2] ca mod predilect de formare și educare a copiilor. Sfântul Ioan Gură de Aur[3] acordă un rol covârșitor părinților în educarea copiilor, atribuind tatălui o importanță predilectă în formarea băieților, în timp ce mamei îi revine responsabilitatea educării fetelor. Pentru fiecare dintre noi, satul în care ne-am născut reprezintă un Betleem personal[4], un reper moral care ne însoțește toată  viața. În vatra casei părintești am primit cele dintâi principii de viață care ne însoțesc pe tot parcursul vieții.

[1] Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Satul românesc, păstrător al valorilor noastre spirituale, ne cheamă să-l ajutăm, în ziarul Lumina, Nr. 184 (4363), Anul  XV, marți, 13 august 2019, p. 3.

[2] Ștefan Totorcea, Familia din satul românesc de altădată, în ziarul Lumina, Nr. 106 (4285),  Anul XV, sâmbătă, 11 mai, 2019, p. 5.

[3] Pr. Ioan C.Teșu, Părinții, cei dintâi și mai de preț educatori, în ziarul Lumuna, Nr. 106 (4285), Anul XV, sâmbătă 11 mai, 2019, p. 7.

[4] Varlaam Ploieșteanul, Pentru români, satul natal reprezintă un Betleem personal, în ziarul Lumina, Nr. 167 (4346), 24 iulie 2019, p. 4.

 >>>>>>>>> citește articol întreg

INSTANŢELE DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A CURŢII DE APEL ALBA IULIA UTILIZEAZĂ APLICAŢIA „TDS”

jud_mihaela_contaÎncepând cu data de 01.12.2019 – după cum ne informa judecător Mihaela-Aurelia CONTA,  vicepreședinte Tribunalul Hunedoara – la nivelul tuturor instanţelor din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia a devenit operaţională aplicaţia „TDS” (Trimitere Document Securizat).  În considerarea faptului conform căruia, până la data de 15.07.2019, au fost finalizate toate etapele privind implementarea aplicaţiei denumite generic „dosarul electronic” şi că se impune, în continuare, transpunerea în practică a dispoziţiilor art. 154 alin. 6 şi 61 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 257 alin. 5, art. 259 alin. 13, art. 262 alin. 2 fraza a II-a şi  art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, având în vedere și direcţiile de acţiune consolidarea instituţională a sistemului judiciar şi asigurarea transparenţei şi informatizării actului de justiţie (Open Justice) precum şi obiectivele strategice corespunzătoare fiecăreia dintre direcţiile de acţiune enunţate, astfel cum sunt cuprinse în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1155/2014 şi urmărind ca şi rezultate implementarea sistemului de depunere a dosarelor în format electronic şi un acces online la justiţie îmbunătăţit, președintele Curții de Apel Alba Iulia, domnul judecător Liviu Gheorghe Odagiu, a decis ca începând cu data de 01.12.2019 toate instanţele din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia să utilizeze aplicaţia „TDS” ce facilitează citarea şi comunicarea actelor de procedură către persoanele care şi-au exprimat acordul pentru comunicarea actelor în format electronic, astfel începând cu această dată în dosarele în care există exprimate, în format scris, acorduri pentru comunicarea actelor în format electronic, citarea şi comunicarea actelor de procedură către persoanele care şi-au exprimat acordul în acest scop se va face exclusiv prin intermediul poştei electronice, prin intermediul aplicaţiei „TDS”.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

                                                                                               

CAMPANII ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR RUTIERE ȘI AL DEȚINERII, TRANSPORTULUI ȘI COMERCIALIZĂRII PRODUSELOR PIROTEHNICE

a_f_bozdogInspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne informa Adrian Florin BOZDOG, în calitatea sa de inspector şef – a desfăşurat o campanie de verificare a modului în care transportatorii rutieri respectă prevederile legale referitoare la încheierea şi executarea contractelor de muncă, a respectării timpului de muncă şi odihnă precum şi a legislaţiei europene privind detaşarea lucrătorilor în cadrul serviciilor transfrontaliere.

Declanşarea campaniei în domeniul transporturilor s-a datorat mai multor cauze printre care enumerăm: numeroasele sesizări adresate de către conducătorii auto privind depăşirea timpilor de muncă, aşa cum rezultă din convenţia europeană referitoare la transporturile rutiere de mărfuri şi persoane; existenţa unui procent ridicat al contractelor de muncă cu timp parţial (peste 10%) în totalul contractelor de muncă din domeniul transporturilor precum şi asumarea de către statele UE de a demara controale în acest domeniu la cel mult doi ani.

În timpul campaniei s-a urmărit preponderent controlarea modului de respectare a prevederilor legale  referitoare la: munca prestată de conducătorii auto în temeiul contractelor de muncă cu timp parţial sau cu normă întreagă; perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă; repausul săptămânal şi în timpul sărbătorilor legale; munca suplimentară şi munca de noapte; întocmirea evidenţei orelor prestate de către fiecare conducător auto; acordarea drepturilor salariale precum şi acordarea concediului de odihnă.

Au fost controlaţi 16 transportatori rutieri. Au fost descoperite 24 de deficienţe care au constat în: lipsa unei copii a contractului de muncă ce trebuie să se găsească în cabina autovehiculului, neevidenţierea orelor de muncă sau întocmirea eronată a acestei evidenţe, nerespectarea repausului săptămânal  sau a sărbătorilor legale, necompletarea contractelor cu timp parţial cu modul de repartizare a orelor de muncă.

Au fost aplicate două avertismente din care unul pentru muncă nedeclarată în sensul în care conducătorul auto a fost descoperit ca desfăşurând activitate în afara programului de muncă înscris în contractul cu timp parţial.

În cadrul unei alte campanii desfăşurate, dar de această dată pe componenta securităţii şi sănătăţii în muncă în domeniul deţinerii, depozitării şi comercializării articolelor pirotehnice a fost descoperită o persoană angajată a unei firme din Deva care comercializa articole pirotehnice din clasele F2 şi T1. Aceste articole pirotehnice sunt interzise de la comercializare, deţinere şi utilizare de către persoane neautorizate. Pe cale de consecinţă această faptă, constatată în cadrul unui control comun cu lucrători din cadrul Serviciului arme, explozivi şi substanţe periculoase se încadrează ca infracţiune şi va fi tratată ca atare urmând ca parchetul de pe lângă Judecătoria Deva să instrumenteze cazul din punct de vedere al codului penal.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

GABRIELA ȘERBAN   Colindul – punte între frați

Cu voia bunului Dumnezeu, ne aflăm în perioada cea mai frumoasă a anului, în acea perioadă în care creștinii îmbină armonios rugăciunea cu bucuria și cântecul, vestind Nașterea Domnului Hristos! Este perioada în care verbul „a colinda” se folosește, semantic, sub toate înțelesurile.

Așadar, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Lucian, episcopul Caransebeșului, și prin grija părintelui inspector Mihai Ciucur, tineri de toate vârstele din cadrul Centrului de tineret Moniom și din Protopopiatul Reșița au pornit a colinda, din Banat  până-n Transilvania, ducând „colindul sfânt și bun”, vestind Nașterea Mântuitorului.

Colindatul a pornit din Oravița, în 13 decembrie 2019, când, în cadrul Festivalului „Se naște bucuria”, organizat de Centrul de tineret „Sf. Ecaterina”, corul „Laudae” al Protopopiatului Reșița, condus de prof. Giorgiana Ciucur, a susținut un program de colinde, aducând „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

De la Oravița, Corul „Laudae”, alături de un grup de copii și tineri, au pornit, sub îndrumarea părintelui inspector Mihai Ciucur și la invitația pr. Flaviu-Gabriel Fleșer, spre inima Transilvaniei, în frumosul burg numit Mediaș, nu departe de cetatea Sighișoarei și la o aruncătură de băț de unul dintre cele mai importante orașe ale țării, Sibiu.

Așadar, în perioada 14 – 15 decembrie 2019, un grup de 30 de „tineri de toate vârstele”, călăuziți de pr. Mihai Ciucur, au fost invitații Bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel și Sf. Mărt. Transilvăneni”, precum și ai Centrului Bisericesc „Sf. Ierarh Nectarie” din Mediaș, locuri de închinăciune păstorite cu pricepere și mult suflet de tânărul preot Flaviu-Gabriel Fleșer.

Seara de 14 decembrie a fost una a bucuriei întâlnirii bănățenilor cu ardeleni frumoși, păstrători și iubitori de tradiții, împreună rugători la ceas de sfântă vecernie. Apoi, copiii Centrului Bisericesc „Sf. Ierarh Nectarie”, îndrumați de profesori voluntari, au pregătit o scenetă cu umbre a Nașterii Domnului, moment care a umplut Biserica de tineri și vârstnici, dar, mai ales, de copii.

Ziua de duminică a fost susținută, în întregime, de către invitații bănățeni. Sfânta liturghie a fost oficiată de cei doi vrednici preoți – părintele Mihai și părintele Flaviu-Gabriel –  apoi cuvântul de înțelepciune a fost rostit de părintele Mihai Ciucur, un cuvânt frumos și cald, menit să țină Biserica plină până la final. Tinerii Centrului de tineret Moniom, purtând cu fală costumul popular, au umplut strana și au dat răspunsurile Liturghiei, apoi, pe solee, corul „Laudae” a susținut un concert de colinde, care a răsunat în biserica devenită neîncăpătoare, dar și în afara acesteia. „Și-am venit la dumneavoastră, că sunteți gazdă aleasă/ Să vestim lumii întregi că în grajd, pe paie reci/ În Betleemul frumos s-a născut Domnul Hristos!/ Mulțumim că ne-ați primit, pruncul Sfânt de L-am vestit!”

După înălțătoare momente petrecute în frumoasa Biserică a Sf. Petru și Pavel și a Sf. Mărt. Transilvăneni și după sfântă împărtășire cu trupul și sângele Domnului, cu toții, sute de oameni prezenți, s-au deplasat în fața Centrului Bisericesc „Sf. Ierarh Nectarie” și au urmărit un scurt program artistic al tinerilor bănățeni care, porniți în colindă, au adus și un strop din graiul bănățean, o fărâmă de tradiție din Banatul de Munte, din Banatul de pustă și din Banatul Sârbesc, o picătură de frumos din tot ce înseamnă folclor bănățean: muzică, joc, port: „…că mi-i drag al meu Banat cum mi-i drag și jocul de la noi din sat/ Când s-astrâng în horă mândre fete și feciori/Îmbrăcați în țoale noi de sărbători!”  

O întâlnire a bucuriei se apropia de final. Comunitatea creștină ortodoxă din Mediaș, păstorită de pr. Flaviu-Gabriel, s-a dovedit a fi una nu doar numeroasă, ci și  deosebit de frumoasă și generoasă, întărind zicerea „Numai cei cu gând curat sunt frumoși cu-adevărat”.

S-au încheiat zile de colindat și vestit Nașterea Mântuitorului, zile de bucurie și dragoste frățească, rămânând promisiunea unei noi revederi, de astă dată în frumosul Banat Montan.

„De comunitatea păstorită de părintele Flaviu ne leagă o frumoasă prietenie, în special datorită faptului că  și acolo, la fel ca și la Moniom, se acordă o atenție deosebită  pastorației copiilor, tinerilor și părinților. Deși, în cazul bisericii medieșene, nu vorbim de o biserică de parohie, totuși, am putut întâlni aici o comunitate foarte puternică, formată din câteva zeci de familii și peste o sută de copii și tineri, care sunt foarte apropiați de biserică și susțin activitățile educaționale și sociale desfășurate aici. Este cea mai frumoasă comunitate parohială pe care am avut ocazia să o cunoaștem și să ne bucurăm că, în urma acestei vizite, cele două centre parohiale – cel de la Moniom și cel de la Mediaș – s-au înfrățit, urmând să deruleze mai multe activități comune pe parcursul anului 2020” a precizat părintele inspector Mihai Ciucur, ostenitorul principal în organizarea acestei deplasări atât de frumoase și de binevenite în prag de sfinte sărbători ale Crăciunului.