Revista CERTITUDINEA a ajuns la numărul jubiliar 50, acoperind aproape 300 m.p. de informație tipărită. Dacă înmulțim cu numărul exemplarelor vândute (minim 100.000), ajungem la o suprafață respectabilă de 3.000 de hectare. Noi numim aceasta REÎMPĂDURIRE IDENTITARĂ.

DIN SUMAR

• MIHAI EMINESCU. Legile sunt bune, dar nu se potrivesc
• „Miron Manega, ești un papagal șovin !!”
• DAN DIACONU. Despre noi
• MIRON MANEGA. Un popor fără valori identitare, este ca o broască țestoasă fără carapace
• DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
• HAJDU GYŐZŐ. Când intri în casa altuia, obișnuiește-te să-ți ștergi picioarele!
• HORAȚIU ȘERB.Vocația imperială a românilor
• IONUȚ ȚENE. Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga?
• TUDOR NEDELCEA. Democrația sacrilegiului: „Eminescu era deosebit de păros, avea platfus la ambele picioare și abuza de excitante: cafea şi tutun”
• CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ
• CONSTANTIN COJOCARU. Refacerea infrastructurii și construcţia a 5.000 kilometri de autostrăzi prin CONSTITUȚIA CETĂȚENILOR și Fondul Național de Capital Distributiv
• CĂTĂLIN BERENGHI. Cei care încalcă legea sunt infractori, indiferent de etnie, rasă sau religie
• ȘERBAN POPA. STATUL ROMÂN INFRACTOR! – Aceasta este consecința fundamentală a Legii 15/1990
• DAN PURIC. Eu, dacă tac, îmi umilesc istoria
• G-ral MARIN URECHE. Spionajul sovietic în România. Cazul Gheorghe Gheorghiu-Dej
• Gral. Dr. MIRCEA CHELARU. Globalismul și rezistența împotriva „creatorilor” invizibili de destine europene
• Dr. GEORGE COANDĂ. România trădată de tandemul Berlin-Paris
• SERGIU CIOCÂRLAN. Nea Ioane, te-am lăsat fără țară și identitate națională, da’ ești un european civilizat
• Dr. MIRCEA DOGARU. Marii agresori ai începutului de secol XX și românii
• Preot. Dr. Ing. DUMITRU GRIGORE. Atitudinea față de jertfă, între venerație și blasfemie
• Prof. Univ. MIHAI VINEREANU. Originea limbilor romanice trebuie reevaluată corect. Lingvistic, nu ideologic
• AURORA PEȚAN. Drama izvoarelor scrise
• DANIEL ROXIN. Istorie inedită: Vlad Țepeș a distrus o flotă de 50 de nave turcești
• „THE TIMES” (1867) despre „descendenţii poporului lui Decebal”
• NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui
• ION STAICU, poet genial
• ION CUZUIOC. Vasile Iovu – „al doilea rege al naiului”
• LUCIAN CIUCHIȚĂ. Paștele și Crăciunul: spiritualitate sau dieta de îngrășare?
• DANIELA TRANDAFIR. Când se topesc rădăcinile
• „LA TIERRA TRACIA” – Bilanțul unei luni de românism în Spania
• Aniversare cu jubileu: M.N. Rusu și „CERTITUDINEA”
• UZPR în Liceul Militar. La ședințele cenaclului „Marin Sorescu” gradele se dau jos de pe epoleți
• În statul Bhutan indicatorul de măsurare a bunăstării este FERICIREA INTERNĂ BRUTĂ (FIB)
• ION SPÂNU. Moţiunea lui Iohannis a devenit o victorie à la Pyrrhus
• Franța se întoarce la învățământul clasic, după 50 de ani de „revoluție”. Se reintroduce studiul limbilor clasice și intonarea imnului național în școli

THEODOR DAMIAN – Statele Unite ale Americii

Sărbătoarea Uniunii, sărbătoarea Naţiunii!

Pentru că vin de peste ocean, spun „bine v-am găsit”. Este o bucurie şi onoare să fiu în aceste momente aici la invitaţia Preşedintelui Uniunii noastre, Dl Doru Dinu Glăvan, la sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea instituţiei din care facem parte.

Sărbătoare mare şi semnificativă, dar ea nu este doar a Uniunii noastre, ci a Naţiunii noastre.

Aduc cu această ocazie salutul călduros al românilor de peste ocean,din America şi New York în general, şi în special din comunitatea din jurul celor patru instituţii pe care le reprezint: Biserica Ortodoxă Română „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Cenaclul literar „M. Eminescu” înfiinţate în 1993 şi revista de cultură şi spiritualitate românească Lumină lină/ Gracious Light, aflată în cel de-al 24-lea an de apariţie şi unde, în fiecare număr care are în medie peste 130 pp. sunt publicaţi cel puţin 5-6 membri ai UZPR, fapt ce arată colaborarea strânsă dintre uniunea noastră şi comunitatea românească din New York, felul cum Uniunea este reprezentată peste ocean.

Pentru că această aniversare are de a face şi cu aceea a Marii Uniri de la 1918, doresc să menţionez că pornind de la o vizită pe care am făcut-o la sediul Uniunii la începutul anului 2018 unde am primit un calendar de perete din anul 1918 cu cele mai importante evenimente care au dus la Marea Unire, întors la New York, am organizat în fiecare lună un eveniment de tip simpozion, masă rotundă, conferinţă, dedicat marii sărbători, uneori având şi oaspeţi din România, acesta fiind un alt aspect al colaborării dintre UZPR şi noi românii de peste ocean.

La noi în biserică există o deviză care provine din psalmii Vechiului Testament: „Cât este de bine şi cât e de frumos să locuiască fraţii în unire.” Iată, adunarea noastră de azi reflectă această unire. Dar dacă unirea este o deviză, ea este la fel de bine şi un deviz, un deviz de lucrări, ca în construcţiii, unde împlinirea unui plan, a unui deziderat cere efort, organizare, inteligenţă.

Aceste calităţi le dovedeşte şi Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Dl Doru Dinu Glăvan, cel care a depus şi depune toate eforturile, trecând peste multiple şi uneori inerente asperităţi, pentru a crea între noi o relaţie bazată pe respect,demnitate, şi o atmosferă de deschidere, armonie şi prietenie; acest lucru se vede cu prisosinţă şi la sediul UZP unde biroul său a devenit o casă a ziariştilor, un loc de întâlnire, conversaţie şi cunoaştere, transformat uneori într-un fel de masă rotundă unde se exprimă idei, se dezbat probleme, se caută soluţii.

Vorbind despre casă, ce bine ar fi să avem şi noi o casă a ziariştilor în Bucureşti şi în alte locuri, aşa cum există case ale scriitorilor sau ale altor uniuni de creaţie din ţară. Sunt încredinţat însă că acest ideal este realist şi posibil de împlinit.

Aşadar, la acest moment sărbătoresc doresc Uniunii Ziariştilor Profesionişti, Preşedintelui ei, Doru Dinu Glăvan, tuturor membrilor şi Dv. care sunteţi prezenţi aici, la mulţi şi fericiţi ani cu spor în tot ce faceţi, roade pe măsură şi cuvenitele bucurii.

Va mulţumesc!

NICOLAE DAN FRUNTELATĂ

Când domnul Doru Dinu Glăvan, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, m-a sunat şi m-a invitat să zic şi eu două cuvinte la sărbătoarea presei româneşti din septembrie, primul meu gând a fost acela de a cita cel mai scurt discurs din istoria României, cuvintele lui Avram Iancu, adresate revoluţionarilor ardeleni. Avram Iancu a zis atât: „No, haida!”

Suntem noi, gazetarii români, într-un moment al începutului de recucerire a identităţii noastre ca uniune de creaţie şi ca uniune de conştiinţă a profesiei.

Nu, prieteni şi colegi, nu suntem o adunare de profitori ai unor legi pentru favorizaţii democraţiei fără margini din acest timp! Suntem breaslă de oameni care au slujit presa română, adevărul românesc, aşa cum a fost el, aşa cum l-a oferit istoria acestui pământ, cu falsificările ei, cu minciunile ei de propagandă politică, în regimuri diverse, dar şi cu nobleţea unei profesii care a intrat, prin talent, prin sacrificiu chiar, în istoria culturii, a literaturii, a presei româneşti, ca martor principal la procesul acestor secole tulburi.

Avem o tradiţie de care nu ne putem despărţi în niciun chip. Pentru că altfel am fi nimeni pe lume, am fi un sindicat întâmplător, am renunţa cu totul la atributul creaţiei, al bucuriei de a trăi în miezul unor evi aprinşi, cum zicea Labiş.

UZPR de astăzi chiar asta face. O legătură cu tradiţia românească a presei, cu valorile ei, prelungind spre gazetarii tineri o flacără pe care nicio cabală de doi bani, nicio diversiune politică ori de alt gen n-o pot întuneca.

UZPR este, aşa cum spuneam cu alt prilej, o casă a noastră. În care ne putem întâlni, ne putem aminti, putem judeca (pentru că avem, prin profesie, acest drept) lumea în care trăim.

Iertaţi-mă că am dilatat discursul pornit de la un citat fabulos. Dar am avut în gând, ca pe o placă de marmură albă a amintirii, numele marilor gazetari români, scriitori, patrioţi, oameni pe ale căror fapte s-a zidit o parte din istoria naţională, în frunte cu acela care a fost cel mai mare, simbolul şi apărătorul breslei noastre, Sfântul Mihai Eminescu.

Revin şi citez: „No, haida!”