THEODOR DAMIAN – Statele Unite ale Americii
Sărbătoarea Uniunii, sărbătoarea Naţiunii!
Pentru că vin de peste ocean, spun „bine v-am găsit”. Este o bucurie şi onoare să fiu în aceste momente aici la invitaţia Preşedintelui Uniunii noastre, Dl Doru Dinu Glăvan, la sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea instituţiei din care facem parte.
Sărbătoare mare şi semnificativă, dar ea nu este doar a Uniunii noastre, ci a Naţiunii noastre.
Aduc cu această ocazie salutul călduros al românilor de peste ocean,din America şi New York în general, şi în special din comunitatea din jurul celor patru instituţii pe care le reprezint: Biserica Ortodoxă Română „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Cenaclul literar „M. Eminescu” înfiinţate în 1993 şi revista de cultură şi spiritualitate românească Lumină lină/ Gracious Light, aflată în cel de-al 24-lea an de apariţie şi unde, în fiecare număr care are în medie peste 130 pp. sunt publicaţi cel puţin 5-6 membri ai UZPR, fapt ce arată colaborarea strânsă dintre uniunea noastră şi comunitatea românească din New York, felul cum Uniunea este reprezentată peste ocean.
Pentru că această aniversare are de a face şi cu aceea a Marii Uniri de la 1918, doresc să menţionez că pornind de la o vizită pe care am făcut-o la sediul Uniunii la începutul anului 2018 unde am primit un calendar de perete din anul 1918 cu cele mai importante evenimente care au dus la Marea Unire, întors la New York, am organizat în fiecare lună un eveniment de tip simpozion, masă rotundă, conferinţă, dedicat marii sărbători, uneori având şi oaspeţi din România, acesta fiind un alt aspect al colaborării dintre UZPR şi noi românii de peste ocean.
La noi în biserică există o deviză care provine din psalmii Vechiului Testament: „Cât este de bine şi cât e de frumos să locuiască fraţii în unire.” Iată, adunarea noastră de azi reflectă această unire. Dar dacă unirea este o deviză, ea este la fel de bine şi un deviz, un deviz de lucrări, ca în construcţiii, unde împlinirea unui plan, a unui deziderat cere efort, organizare, inteligenţă.
Aceste calităţi le dovedeşte şi Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Dl Doru Dinu Glăvan, cel care a depus şi depune toate eforturile, trecând peste multiple şi uneori inerente asperităţi, pentru a crea între noi o relaţie bazată pe respect,demnitate, şi o atmosferă de deschidere, armonie şi prietenie; acest lucru se vede cu prisosinţă şi la sediul UZP unde biroul său a devenit o casă a ziariştilor, un loc de întâlnire, conversaţie şi cunoaştere, transformat uneori într-un fel de masă rotundă unde se exprimă idei, se dezbat probleme, se caută soluţii.
Vorbind despre casă, ce bine ar fi să avem şi noi o casă a ziariştilor în Bucureşti şi în alte locuri, aşa cum există case ale scriitorilor sau ale altor uniuni de creaţie din ţară. Sunt încredinţat însă că acest ideal este realist şi posibil de împlinit.
Aşadar, la acest moment sărbătoresc doresc Uniunii Ziariştilor Profesionişti, Preşedintelui ei, Doru Dinu Glăvan, tuturor membrilor şi Dv. care sunteţi prezenţi aici, la mulţi şi fericiţi ani cu spor în tot ce faceţi, roade pe măsură şi cuvenitele bucurii.
Va mulţumesc!
NICOLAE DAN FRUNTELATĂ
Când domnul Doru Dinu Glăvan, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, m-a sunat şi m-a invitat să zic şi eu două cuvinte la sărbătoarea presei româneşti din septembrie, primul meu gând a fost acela de a cita cel mai scurt discurs din istoria României, cuvintele lui Avram Iancu, adresate revoluţionarilor ardeleni. Avram Iancu a zis atât: „No, haida!”
Suntem noi, gazetarii români, într-un moment al începutului de recucerire a identităţii noastre ca uniune de creaţie şi ca uniune de conştiinţă a profesiei.
Nu, prieteni şi colegi, nu suntem o adunare de profitori ai unor legi pentru favorizaţii democraţiei fără margini din acest timp! Suntem breaslă de oameni care au slujit presa română, adevărul românesc, aşa cum a fost el, aşa cum l-a oferit istoria acestui pământ, cu falsificările ei, cu minciunile ei de propagandă politică, în regimuri diverse, dar şi cu nobleţea unei profesii care a intrat, prin talent, prin sacrificiu chiar, în istoria culturii, a literaturii, a presei româneşti, ca martor principal la procesul acestor secole tulburi.
Avem o tradiţie de care nu ne putem despărţi în niciun chip. Pentru că altfel am fi nimeni pe lume, am fi un sindicat întâmplător, am renunţa cu totul la atributul creaţiei, al bucuriei de a trăi în miezul unor evi aprinşi, cum zicea Labiş.
UZPR de astăzi chiar asta face. O legătură cu tradiţia românească a presei, cu valorile ei, prelungind spre gazetarii tineri o flacără pe care nicio cabală de doi bani, nicio diversiune politică ori de alt gen n-o pot întuneca.
UZPR este, aşa cum spuneam cu alt prilej, o casă a noastră. În care ne putem întâlni, ne putem aminti, putem judeca (pentru că avem, prin profesie, acest drept) lumea în care trăim.
Iertaţi-mă că am dilatat discursul pornit de la un citat fabulos. Dar am avut în gând, ca pe o placă de marmură albă a amintirii, numele marilor gazetari români, scriitori, patrioţi, oameni pe ale căror fapte s-a zidit o parte din istoria naţională, în frunte cu acela care a fost cel mai mare, simbolul şi apărătorul breslei noastre, Sfântul Mihai Eminescu.
Revin şi citez: „No, haida!”
Recent, Inspecţia Muncii Bucureşti în colaborare cu Universitatea Petroșani şi Insemex Petroșani – după cum ne-a informat Sorin Gabriel ISTRATE, Consilier CRP, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, au organizat un simpozion dedicat Săptămânii Europene pentru securitate și sănătate în muncă.
(amănunte am primit de la dr. Alexandru SOMEȘAN, medic primar – șef de secție)
DIN SUMAR
UZPR CARAS SEVERIN 