(dialog cu Bogdan Gabriel NIȚU – preot și comisar de poliție la I.P.J. Hunedoara)

– Aveți o activitate plăcută, interesantă și anume, purtător de cuvânt la I.P.J. Hunedoara…

– Activitatea de informare şi relaţii publice este desfăşurată de persoane anume desemnate, cu atribuţii în domeniul comunicării. Purtătorul de cuvânt este persoana care asigură interfaţa instituţei, gestionează relaţiile cu mass-media şi exprimă, prin intervenţiile sale poziţia oficială a organizaţiei cu privire la problemele de interes general sau specific, acordă sprijin şi furnizează informaţii de interes public jurnaliştilor cu privire la activitatea Poliţiei Române.           

– Sunteți și preot. Prezentați-ne vreo câteva aspecte din agenda dumneavoastră duhovnicească.

– În anul  2006, am fost încadrat prin concurs pe o funcție de ofiţer specialist în Relaţii Publice în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara şi am devenit preot la sfârşitul anului 2011, când am fost hirotonit în această treaptă a ierarhiei bisericeşti, de către Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, desigur, în baza studiilor de teologie şi a examenelor susţinute. Se impune o precizare: sunt preot onorific, prin urmare îndeplinesc slujirea liturgică şi pastorală asemenea oricărui alt preot, însă nu am o parohie şi nu sunt plătit pentru activitatea de preot. Am slujit iniţial la Catedrala Episcopală din Deva, iar din 2013 slujesc la biserica ortodoxă ridicată în incinta I.P.J. Hunedoara, din Deva (Paraclisul cu hramurile Sf. Mc. Mina şi Sf. M. Mc. Gheorghe). Atât meseria de poliţist, cât şi cea de preot sunt puse în slujba oamenilor. Nu este uşor să fii şi preot şi poliţist, însă aceasta a fost vocaţia mea şi sunt bucuros că pot îndeplini ambele activităţi, chiar dacă îmi ocupă un timp suplimentar. Mai mult, faptul că a fost ridicată o biserică în curtea Inspectoratului de Poliţie este un lucru pozitiv. Îi va apropia şi mai mult pe oameni de poliţişti şi pe poliţişti de comunitatea din care fac parte.           

– Cum îmbinați activitatea de purtător de cuvânt al I.P.J. și cea de preot?

– În cazul meu, cele două activităţi se îmbină şi se completează, întrucât în ambele domenii îndeplinesc activităţi de comunicare publică, transmitere de idei şi valori morale, de către o persoană aflată în slujba comunității. În cazul preoţiei, vorbim despre împlinirea unei vocaţii şi a unei dorinţe mai vechi, şlefuită prin studii de teologie la Bucureşti, ce merge în paralel cu munca de poliţie, ambele fiind în slujba oamenilor. Mi se întâmplă, uneori, oficiind o slujbă, să mă întâlnesc cu persoane care mi se adresează ca şi polițist (cerând consiliere antivictimală ori îndrumare sub anumite aspecte ce ţin de legislaţie) sau, invers, mi se întâmplă ca anumiţi colegi poliţişti să îmi ceară sfaturi privitoare la viaţa moral-creştină ori îndeplinirea anumitor obligaţii bisericeşti. Am avut parte şi de o întâmplare mai puţin obişnuită: o enoriaşă vârstnică m-a întrebat dacă am un frate poliţist pentru că între mine ca şi preot şi purtătorul de cuvânt de la Poliţie există o mare asemănare. I-am explicat că încerc să îndeplinesc cele două activităţi în paralel şi că mare parte din Codul Penal se regăsește în dogmele şi în învățături creștine. Dacă ești un bun creștin, nu ajungi să intri sub incidența legii. Asta le predic și enoriașilor mei.           

– Ce alte amănunte ne mai puteți oferi?

– Consider că nobila misiune de a fi poliţist nu contrazice credinţa creştină, ba chiar este complementară misiunii Bisericii, deoarece ambele promovează slujirea aproapelui, în special a categoriilor sociale vulnerabile, şi luptă împotriva răului, indiferent de forma sub care s-ar manifesta acesta. Ca şi poliţist nu poţi să nu împărtăşeşti – chiar dacă nu conştientizezi pe deplin acest fapt – principiile fundamentale ale credinţei creştine. Nu poţi citi, şi mai ales pune în aplicare, Codul Penal fără a respecta mai întâi Decalogul. Fie că luptă cu infracţiunea (atenţie, nu cu infractorul, ca persoană, ci cu răul social produs de faptele acestuia) sau cu păcatul în accepţiunea Bisericii, poliţistul, care este un membru al Bisericii ce se împărtăşeşte cu harul Sfintelor Taine, urmăreşte acelaşi scop ca oricare creştin: mântuirea sa şi a celorlalţi prin unirea cu Binele Suprem şi negarea răului generat de egoismul celor care pun mai presus propria persoană suprimând drepturile fireşti ale celorlalţi (dreptul la viaţă, dreptul la proprietate privată etc.).

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

(dialog cu colonelul (r) NEGOIȚĂ Alexandru Toma – președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din M.A.I. Filiala „Țebea”, județ Hunedoara)

– Pentru început, punctați-ne câteva date biografice.

– Sunt colonel în rezervă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. M-am născut în municipiul Ploiești, județul Prahova. Am crescut și învățat în municipiul București, absolvind Liceul de aviație Băneasa, după care am lucrat în cadrul fabricii de avioane București. Am efectuat stagiul militar obligatoriu. Am fost selecționat pentru admiterea în Școala militară de ofițeri a Ministerului de Interne, unde am susținut examen de admitere și am fost declarat admis. Am absolvit Școala militară de ofițeri activi ai M.A.I. cu gradul de Locotenent, ulterior absolvind și Facultatea de Științe Juridice a Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, specialitatea drept. Am mai absolvit și Cursul Postuniversitar de Management Resurse Umane din cadrul Universității Petroșani și cele de Master în cadrul Facultății de Drept și Științe Sociale, Specializarea Instituții de Drept Privat din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” Alba-Iulia. Pe parcursul carierei am urmat și alte cursuri de specializare, important fiind cel de Monitor O.N.U. din cadrul Poliției Civile O.N.U. Mai menționez faptul că în întreaga mea carieră, am deținut diferite funcții de conducere atât în cadrul Jandarmeriei Române, a Poliției Române, a Inspectoratului General pentru Imigrări, cât și în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

– Sunteți președintele asociației, care este menirea acesteia?

– Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (A.N.C.M.R.R.) din M.A.I. Filiala „Țebea”, Hunedoara este persoană juridică română de drept privat, de utilitate publică, fără scop patrimonial, independentă, democratică, apolitică și nonprofit a cadrelor militare în rezervă și în retragere din M.A.I. Asociația are însemn heraldic specific, cu deviza „CONSECVENȚĂ ȘI VIGILENȚĂ (CONSTANTIA ET VIGILANTIA)” și funcționează sub înaltul patronaj al președintelui României, în calitatea sa de comandant al Forțelor Armate, sub patronajul M.A.I., ministrul fiind președinte de onoare – tradiție preluată de la înaintași (S.O.R.P.A.), conform Decretului Regal nr. 452/1924. Scopul și menirea asociației sunt menținerea și permanența legăturii dintre rezerviști, societatea civilă și cadrele active ale ministerului. Ea participă la elaborarea de studii și concepte pe teme de asigurare a ordinii sociale, a promovării și respectării legalității legilor, propune temeiuri juridice privind drepturile și libertățile cetățenilor și a normelor internaționale, respectă cu sfințenie valorile fundamentale ale democrației, ale interesului și ale simbolurilor naționale ale României.

– Cine poate fi membru al asociației?

– Poate fi membru orice rezervist, cetățean român, provenit din cadrele active ale unităților Ministerului Afacerilor Interne, indiferent de sex, vârstă, naționalitate, rasă, religie, apartenență politică ori situație materială, dacă solicită aceasta și semnează o adeziune la filiala în a cărei rază își are domiciliul. Pot fi primiți ca membri ai asociației și rezerviști din alte structuri ale sistemului de apărare, ordine publică, siguranță națională și autoritate judecătorească, numai în localitățile unde nu există organizații proprii ale acestora, precum și membrii de familie ai rezerviștilor care beneficiază de pensie de urmaș.

>>>>>>>>>>> articol întreg

5 iunie 2019, ora 13.00, Universitatea „Babeș – Bolyai“ Cluj-Napoca, Sala Club a Casei Universitarilor (strada Emanuelle de Martone, nr. 1):

„Eminescu și România: o descoperire permanentă”. Prezentarea cărții-album: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, „Monumentele Mihai Eminescu”, Reșița: Editura „Banatul Montan”, 2018, apărută sub egida Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și dedicată Centenarului României Mari (1918 – 2018).