– Pentru început, spuneți-ne prin ce se caracterizează homeopatia?

– Homeopatia este considerată ca o „medicină alternativă” alături de acupunctură, presopunctură etc. Caracteristica ei esențială constă în tratarea bolnavului ca pe un tot unitar, vindecându-l din punct de vedere fizic, energetic și emoțional.

Legea similitudinii (Similia similibus curantur) este legea fundamentală care stă la baza homeopatiei: dacă o substanță produce anumite simptome la omul sănătos, acea substanță poate vindeca aceleași simptome la un bolnav, cu mențiunea că substanța trebuie administrată în diluție foarte mare. Acest fapt a fost demonstrat în 1790 de părintele homeopatiei Samuel Hahnemann.

Dacă în medicina alopată pentru, să zicem, o durere la stomac, cauzată de un ulcer, se va administra controloc sau omeran și/sau dicarbocalm, în homeopatie, pentru aceeași simptomatologie, se pot administra o multitudine de remedii, în funcție de particularitățile fiecărui bolnav.

Ca să se înțeleagă mai bine, am să vă exemplific: un bolnav are o durere la stomac care se ameliorează după ce mănâncă sau bea o cană de lapte, la alt bolnav durerea se accentuează după mâncare sau consumul de lapte; bineînțeles că acești doi bolnavi, conform principiului homeopatiei, vor primi remedii diferite. Acesta este un exemplu simplist, bineînțeles că se iau în considerare toate caracteristicile bolnavului: ce mănâncă, ce preferă sau față de ce alimente are aversiune, cum doarme, ce neliniști are etc., așa se explică de ce consultația la homeopatie durează cel puțin o oră.

– Care este rolul specialistului, a medicului homeopat?

– Rolul homeopatiei, deci și a medicului homeopat, este de vindecare a bolilor care se pretează la tratamentul homeopat și de ameliorare a suferințelor, acolo unde tratamentul alopat și-a găsit limitele.

– Ce v-a determinat să fiți medic homeopat?

– Dorința de a ajuta bolnavul acolo unde medicina alopată este ineficientă.

– Cui se adresează homeopatia?

– Homeopatia se adresează tuturor bolnavilor. Există suferințe despre care sunt dovezi clare de vindecare, ca de exemplu: atacurile de panică, depresia ușoară, insomnia, tetania, reumatismul cronic, insuficiența circulatorie vertebro-bazilară, vertijul și lista poate continua.

Există și boli în care homeopatia nu vindecă, dar poate contracara efectele adverse ale medicației de fond, cum ar fi de exemplu grețurile și vărsăturile după chimioterapie, poate ameliora durerile de cancere cu diferite localizări sau poate preveni apariția unor complicații ale bolilor cronice, cum ar fi de exemplu complicațiile din diabet.

– Ce ne puteți spune despre medicamentele homeopatice și care este acțiunea lor?

– Remediile homeopatice sunt de origine animală, vegetală sau minerală, care în urma procesului de fabricație, ajung în cantități infinitezimale în remediu (a suta, a mia sau a suta de mii parte). Acesta ar fi și unul din motivele pentru care homeopatia este atât de controversată: ne întrebăm cum poate un remediu în cantitate atât de mică să aibă efect?

The Royal London Homeopathic Hospital (Spitalul de homeopatie) care funcționează sub Înaltul patronaj al Casei Regale Britanice (și unde pacienții internați sunt tratați numai homeopatic) are un departament de cercetare care se ocupă în exclusivitate de demonstrarea eficacității remediilor homeopatice.

Remediile homeopate acționează prin activarea mijloacelor proprii de vindecare a organismului, fapt ce explică și lipsa efectelor adverse ale acestora. Ele sunt complementare medicației alopate pe care o influențează în sensul bun al efectelor pozitive și prin reducerea efectelor adverse.

– Cât despre eficacitatea clinică a homeopatiei, ce ne puteți spune?

– Așa cum am menționat anterior, efectele benefice ale tratamentului homeopatic au fost demonstrate încă de la apariția homeopatiei. Bineînțeles că și homeopatia, ca și medicina alopată, are limitele ei. Nu poate vindeca toate bolile, dar pe cele pe care nu le poate vindeca, le poate ameliora.

În ultimul timp, au apărut o serie de contestații cu privire la eficacitatea homeopatiei, spunându-se printre altele, că efectele ei benefice (care nu pot fi contestate) se datorează doar efectului „placebo”. Contestatarii ei nu au putut însă explica cum efectul „placebo” al remediilor homeopate vindecă și unele boli ale animalelor.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

La inițiativa Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva și cu sprijinul Consiliului Județean, în sala mare a Teatrului de Artă din orașul reședință de județ a avut loc o inedită sărbătoare culturală dedicată etnologului Rusalin IȘFĂNONI, cu ocazia împlinirii de către acesta a vârstei de 75 ani.

Despre personalitatea sărbătoritului (declarat și cetățean de onoare al municipiului Hunedoara), l-am rugat să ne vorbească pe domnul Sebastian BARA, managerul Bibliotecii județene, care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a punctat:

– Rusalin Ișfănoni, fiu al Ținutului Pădurenilor, și-a consacrat întreaga viață studierii, sistematizării și punerii în valoare a excepționalului tezaur de spiritualitate rurală existent de secole în așezările Ținutului Pădurenilor. A cunoscut în profunzime viața aspră a pădurenilor, le-a cunoscut obiceiurile, ocupațiile, portul, cântecele, dansurile, viața de zi cu zi, tot ceea ce reprezintă pecetea unei comunități.

Ca profesor, ulterior ca muzeograf și cercetător la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București, ca director de instituții de cultură, Rusalin Ișfănoni a simțit în permanență ca pe o datorie față de neamul său imboldul de a cerceta, de a pune în valoare și, mai ales, de a face cunoscute comorile de artă populară autentică din Ținutul Pădurenilor.

Este autorul a zeci de articole și studii prin care a scos la lumină nenumărate lucruri neștiute despre tradițiile pădurenilor și le-a făcut cunoscute. Lucrarea sa de doctorat, devenită carte, a avut drept temă Pădurenii Hunedoarei – o viziune etnologică, iar meritul ei constă în faptul că a cercetat viața materială și spirituală a pădurenilor cu instrumentele unui adevărat om de știință. Importanți specialiști etnologi din România au avut cuvinte de apreciere a lucrării, considerând că ea „este o contribuție majoră la cunoașterea unei culturi și a unei civilizații arhaice deosebit de robuste, care fac parte integral din cultura noastră națională și, inclusiv, din cultura și civilizația universală” și „cea mai amplă tentativă de analiză etnografică și etnologică a spiritualității populare – încărcată cu surprinzătoare supraviețuiri arhaice – specifice Ținutului Pădurenilor”.

Manifestarea dedicată lui Rusalin Ișfănoni s-a bucurat de prezența unor artiști populari din Ținutul Pădurenilor care au adus în fața publicului un strop din bogăția folclorului pădurenesc.

Alte amănunte am aflat de la ec. Aurel ȘENDRONI – vicepreședintele Asociației „Pădurenii Hunedoarei”: „Rusalin Ișfănoni este membru al asociației noastre, iar eu i-am fost elev la Școala Primară din Hășdău. Sărbătoritul de azi este un om cu un destin de excepție, care se remarcă    printr-o deosebită ținută civică, morală și intelectuală. Este o fire studioasă, un adevărat spirit enciclopedic, cu dragoste pentru lumea contemporană, care și-a exercitat activitatea cu pasiune și curaj, înnobilând-o cu talentul său cultural, intuiția de admirat și farmecul personal”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș