Recent, în prezența unui număr mare de invitați, am fost prezenți și noi la inaugurarea unui modern azil de bătrâni (foto), denumit metaforic REȘEDINȚA PENTRU SENIORI, aflat în municipiul Hunedoara, str. Rotarilor nr. 141 E care își va desfășura activitatea sub bagheta doamnei Daniela PETROVICI în calitatea sa de general manager, și care ne-a declarat în exclusivitate: „Reședința azilului este amplasată într-o zonă liniștită și are dotări la un înalt standard. Se funcționează în regim rezidențial pentru persoane în vârstă. Azilul are o capacitate de 60 locuri și asigură inedite condiții de îngrijire și supraveghere, ca de altfel un mediu variat și atent selectat”.

Am văzut aici camere de tip hotelier, cu două, trei și patru paturi, cazarea fiind pe o perioadă minimă de 14 zile, în limita locurilor disponibile.

Nu lipsește cabinetul medical, biblioteca, cât și petrecerea timpului prin activități de divertisment și recreere într-o frumoasă și spațioasă grădină dotată cu băncuțe.

Se vor organiza mese festive, petreceri, aniversări sau evenimente deosebite.

 Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

DECADA CULTURII 2018 – PROGRAM – ROMÂNĂ.PDF

În cadrul proiectului cultural „Să ne recunoaștem valorile”, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin împreună cu  Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat marți, 18 septembrie 2018, un moment aniversar dedicat profesorului universitar doctor Cornel Ungureanu, președintele Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, erudit incontestabil și reper indispensabil al Banatului  literar și cultural.

Totodată, a fost lansat și cel mai recent volum semnat Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, ediția a II-a, revăzută și adăugită, volum apărut la editura Brumar din Timișoara, 2018. Încă de la prima pagină autorul subliniază, în această a doua ediție a cărții, „modul în care literatura română, prin scriitorii ei, mai mult sau mai puțin importanți, din sec. XX sau de azi, pot defini Mitteleuropa periferiilor: o geografie literară legată de pierderea unui Centru – a unui reper. Și de regăsirea altui Centru.” De asemenea, precizează: „cartea de față trebuie citită împreună cu Literatura Banatului, volum important pentru înțelegerea  „Mitteleuropei periferiilor”; datorăm această carte prietenilor de la revista „Orizont” și celor care au dat sens grupului „A treia Europă”.” Volumul se încheie cu un Epilog și cu dedicația autorului „Fie acest volum în memoria Gabrielei Colțescu, admirabil coleg din echipa noastră de odinioară.”(Prima ediție a cărții a apărut în 2002 la editura Polirom, iar pe ultima pagină erau anunțate volumele „în pregătire” din seria „A treia Europă”. Între ele se afla și Gabriela Colțescu, Cornel Ungureanu (coord.) – Rasă în clasă în Europa Centrală și extremele politice.)

Dintr-un început, scriitorul Erwin Josef Țigla, moderatorul evenimentului, a ținut să precizeze că întâlnirea propusă se vrea una de suflet, considerând invitatul unul dintre prietenii scriitorilor reșițeni. După o scurtă incursiune în viața și opera lui Cornel Ungureanu, Erwin Josef Țigla i-a înmânat acestuia o diplomă de Membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

De asemenea, managerul Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, dra. Clara Maria Constantin a înmânat sărbătoritului Titlul „In Honorem Paul Iorgovici”, cea mai înaltă distincție a acestei instituții, plachetă omagială dăruită cu prilejul împlinirii celor 75 de ani de viață (Cornel Ungureanu s-a născut în data de 3 august 1943 la Lugoj, județul Timiș).

Despre omul și scriitorul Cornel Ungureanu, despre mentorul a generații de scriitori Cornel Ungureanu s-au rostit frumoase cuvinte și aprecieri venite din partea unor prieteni și colaboratori: poetul Octavian Doclin, pr.prot. Vasile Petrica, artistul Nicolae Dumitru Vlădulescu, publicistul Titus Crișciu, scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, bibliotecarii Erwin Țigla și Gabriela Șerban, scriitorul Adrian Bodnaru și filologul Ada D. Cruceanu, pe care, intenționat, am lăsat-o la urmă  dorind să și citez cuvântul domniei sale: „Cornel Ungureanu nu are vârstă, Cornel Ungureanu are operă!”.

Vădit emoționat, maestrul Cornel Ungureanu a fost cel care a încheiat întâlnirea, a mulțumit celor prezenți și și-a prezentat cartea, dovedind încă o dată că, așa cum preciza și Octavian Doclin, prin scrierile sale „redă contemporaneității și viitorimii valori literare perene ale ținutului Banat.”

Evident, evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe și o alta de fotografii, dar și cu tradiționalul „La mulți ani!”

 

OVIDIU POPESCU. Un cadru didactic cu izbânzi, frământări trăite și visuri proiectate, profesor identificat cu faptele vieții sale care au alcătuit o istorie pilduitoare înlăuntrul căreia a existat freamătul omenescului.

 Profesor de istorie și inspector școlar, mereu alături de activitatea CARP „Speranța” Hunedoara, și-a dovedit capacitatea de analiză, bogăția de idei, fiind un militant și sincer susținător al vieții și sănătății persoanelor de vârsta a treia din municipiul Hunedoara.

Călit și afirmat la școala muncii de la catedră, studiind cu pasiune istoria, și-a format o faimă intelectuală proprie, constituindu-și principii directoare despre viață și rolul cadrului didactic de doctor în educarea tinerei generații, dar și a respectului față de oamenii vârstei a treia, fapt pentru care a fost și este încă stimat.

Născut la data de 29 noiembrie 1933 în comuna Delinești (jud. Caraș-Severin), a frecventat școala primară în localitatea de baștină, iar liceul la Reșița. În anul 1952 a absolvit Universitatea „C. I. Parhon” din București – Facultatea de Istorie și este repartizat ca profesor la Școala Medie Mixtă din Hunedoara. A îndeplinit și funcția de inspector școlar în cadrul I.S.J. Hunedoara, revenind apoi ca profesor, gradul didactic I, la Liceul teoretic Hunedoara.

S-a pensionat în anul 1997 pentru limită de vârstă, iar în iunie 2008 pleacă, parcă mult prea repede, pe tărâmul veșniciei, al vieții fără de moarte.

Așadar, Ovidiu Popescu a fost profesorul, inspectorul și consilierul județean căruia i se cuvine prinosul nostru de dragoste, admirație și recunoștință și asigurarea de-ai urma îndemnul și faptele pentru binele învățământului hunedorean, dar și pentru cauza unei noi vieți școlare în orașul de pe Cerna.

De consemnat sunt și cele câteva impresii și gânduri sincere față de personalitatea profesorului Ovidiu Popescu și oferite în exclusivitate.

Dr. ing. Doru GAITA – fost senator și director general al C. S. Hunedoara: „Prof. Ovidiu Popescu s-a remarcat în activitatea profesională prin entuziasm și pasiune, faptele lui de muncă, asiduitatea în pregătirea profesională constituind de fapt argumentul dăruirii în meseria aleasă, a propriului destin. Pentru el munca de dascăl a fost legea după care și-a condus activitatea pe itinerariul întregii vieți. El a știut să-și facă viața bogată în realizări și frumoasă în aspirații”.

 Prof. ing. Delia Liliana GAITA – fost director al Liceului Industrial Nr. 3 Hunedoara: „Efort, pricepere și dăruire sunt secrete cunoscute ale activității profesorului și inspectorului Ovidiu Popescu. Asigurarea eficienței întregii activități în învățământ – după Ovidiu Popescu, era o probă a competenței și conștiinței profesionale, a modului în care responsabilitățile se onorează. El și-a împlinit existența prin fapte, valorificându-și întregul potențial uman”.

Gheorghe ALIMPESCU, profesor de istorie: „Ovidiu Popescu a fost un povestitor de istorie și un trăitor în istorie. S-a impus ca un om echilibrat care se bucura de audiență. Era apropiat de elevi și de colegi. Ca inspector școlar s-a impus prin pregătirea sa profesională, științifică și metodică, remarcându-se prin corectitudine. A cercetat trecutul și prezentul istoric local și a studiat cu atenție obiceiurile și tradițiile, reușind să organizeze în premieră un festival de obiceiuri și tradiții de iarnă. A cules și publicat legende locale, fiind și semnatar al mai multor cărți și al unor referate metodice și științifice”.        

Cu o durere sufletească și emoții firești, Șerban POPESCU, în calitate de fiu, ne-a declarat: „Ce poate spune un copil despre tatăl său. Doar de bine. Dar tatăl meu a fost cu adevărat special. Așa cum pentru elevii lui a fost profesor și tata, pentru mine, a fost tată și profesor. Poveștile copilăriei mele au fost tot cu Feți-Frumoși, dar Feți frumoși adevărați: Cavalerul Alb al Transilvaniei (Iancu de Hunedoara), soldatul grec căruia i-a mâncat vulpea ficatul pentru că l-a ascuns sub haină în fața comandantului, regii daci și cetățile lor, împărații romani care au cucerit lumea. Cu ei am crescut în fața ochilor. Am fost norocos să am un asemenea tată!”

De consemnat sunt și rândurile scrise de prof. dr. Mircea MOȚ, în calitatea sa de scriitor și bun prieten al lui Ovidiu Popescu: „Atunci când mi s-a cerut să scriu „câteva cuvinte” despre Ovidiu Popescu m-am speriat. Care să fie oare cuvintele, cele câteva, care să-l poată readuce și găzdui temporar și în care el ar putea intra, înalt cum este, fără să-și aplece capul? Nu doresc să cad în ispita convenționalelor caracterizări, cu atât mai mult cu cât, foarte aproape de el fiind, nu l-am perceput de la distanța rece, care oricum nu-mi este familiară.

Eu voi scrie despre felul în care Ovidiu curăța în momente de meritat răgaz un măr, convins că gestul poate fi considerat emblematic prin semnificațiile lui simbolice.

Mă chema în biroul lui. „Șezi”! Începeam atunci să tăcem, și mi se părea că în felul acesta comunicam mai bine decât prin vorbe. Ca prin minune, după ce Ovidiu dădea la o parte cu un gest hotărât hârtiile din fața sa, pe birou apărea, cine știe de unde, o farfurioară albă. Apoi un cuțit, nicidecum unul dintre acelea care ți-ar fi atras atenția prin măiestria lucrăturii ori prin agerimea lamei. Apoi un măr, pe care-l așeza cu mișcări domoale pe farfuria de porțelan. Apoi altul, pe care-l împingea spre mine.

Și Ovidiu începea să curețe mărul cu acel cuțit care, în mâinile mele, se dovedea întotdeauna greoi și stângaci. Rotea mărul cu mâna stângă, așa cum se rotește planeta, în vreme ce cuțitul rămânea nemișcat în cealaltă mână, luminând cu sclipirea lamei coaja ce avea să fie înlăturată. Se năștea o spirală lungă, aproape atingând podeaua, fără să se rupă, și miezul tainic, cărnos și alb se ivea în fața lui Ovidiu, ca un adevăr ce nu se putuse oferi altfel privirii și înțelegerii. Un gest ce se înscria în atitudinea permanentă a omului. Fiindcă Ovidiu înlătura suprafața colorat ademenitoare, pentru a descoperi miezul realității, mereu căutat!”

 

Au consemnat: Ioan Vlad,

Georgeta-Ileana Cizmaș

Camp Roșcani, respectiv vila „CORNELIA”, a găzduit timp de 6 zile însorite, tabăra de pregătire a unui grup de tineri baschetbaliști de la S.C. „Viitorul” Deva, avându-l la „timona” tuturor activităților pe apreciatul și neobositul antrenor Alexandru PIHODI zis PIO.

A fost o tabără cu un program reușit, asigurat de entuziasmul activ-sportiv al tuturor celor prezenți, dar și de promisiuni pentru o bună evoluție în jocurile ce vor urma.

Nu a lipsit pregătirea fizică, tehnică și tactică. S-a urmărit eficiența jocului prin orientarea spre ofensivă cu forță de atac și abilități tehnice, punându-se accent în același timp și pe formarea unei apărări decise și bine grupată.

Nu au lipsit vizita la muzeul de istorie privat din localitate, jocurile distractive sau întâlnirea cu obiceiurile satului.

Am consemnat și spusele jucătorului Bădău Vlad Dan: „În tabără s-a remarcat faptul că baschetul place, încântă, convinge și vizează dorul de performanță”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Decana bisericilor romano-catolice din Banatul Montan, cea din Oraviţa, îşi sărbătoreşte în această zi, hramul. Vineri, 14 septembrie 2018, Biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” din Oraviţa Montană îşi sărbătoreşte 286 de ani de la sfinţire, un număr de ani demn de remarcat. Astăzi, parohia şi biserica sunt păstorite de părintele Daniel Dumitru.

Manifestările se vor desfăşura la biserică începând cu ora 17.00, când se va celebra Sfînta Liturghie festivă. Celebrantul principal va fi pr. Martin Jäger. Partea muzicală a Sfintei Liturghii va fi semnată de corul parohial.

După Sfânta Liturghie, în piațeta din fața bisericii se va desfășura un scurt program cultural prezentat de formațiile de dansuri populare germane „Magnificat” din Oravița și „Enzian” din Reșița.

 

Erwin Josef Ţigla

Pentru a ajunge la hotelul aparținător S.C. „VACANȚA” SRL GEOAGIU-BĂI, (unde prin bilete de la Casele județene de pensii și nu numai, se pot petrece reușite momente de… vacanță pentru sănătate și tratament) trebuie să te oprești și la ghișeele unde se înmână biletele de trimitere în stațiuni balneoclimatorice.

Întâmplător, am poposit în fața unui asemenea ghișeu, mai exact la cel al C.J.P. Hunedoara-Deva, unde am admirat responsabilitatea, profesionalismul și respectul doamnelor CARMEN MICLEA și MARIANA PODELEAN față de fiecare solicitant în parte.

Poposind la hotelul „VACANȚA”coordonat cu competență de EMIL GROZA și VASILE UNGUREANU, adevărați specialiști în activitatea hotelieră, ne-am întâlnit cu un peisaj pitoresc, cu ospitalitatea gazdelor, dar și cu servicii și tratamente de calitate.

Primul interlocutor ne-a fost tânăra SIMONA DEHELEAN și care în calitatea sa de director al hotelului, ne-a relatat în exclusivitate: „Ne aflăm la o altitudine de 350 m, unde depresiunea este de mică altitudine, pe fondul unui climat temperat continental, unitatea noastră oferă peste 230 locuri de cazare, unele în căsuțe de vacanță. Avem și o unitate de alimentație publică și o modernă bază de tratament. Oaspeții noștri pot face drumeții în zonă, la Cheile Cibului sau Madei ori lacul Nătău”.

De la medicul balneolog JOVANOVIC MARICA am aflat că la acest hotel se tratează cu eficiență, în baza de tratament proprie, afecțiuni reumatismale degenerative inflamatorii, ginecologice și ale sistemului periferic etc.

 Cu apă din izvoarele existente se poate face o cură internă pentru gastrite, ulcer, colite, afecțiuni renale sau de nutriție.

 Am aflat și faptul că întregul colectiv medico-sanitar se străduiește ca printr-o calitate a muncii să fie mereu în slujba celor veniți la tratament, cu remarcă pentru IOANA ROB, LIVIA POP, BRÎNEȚ CARMEN și prof. kinoterapeut ALEXANDRU JUNIE.

De consemnat este varietatea și calitatea meniurilor zilnice oferite și care atestă profesionalismul celor care le prepară și-l au la „timonă” pe bucătarul IOAN GORO.

 Nu putem finaliza acest fotoreportaj fără a creiona spusele celor doi administratori ai hotelului, EMIL GROZA și VASILE UNGUREANU: „Dorim să fim mereu, prin ospitalitate, la înălțimea cerințelor oricăror oaspeți veniți pentru odihnă și tratament, a tuturor iubitorilor de pitorești peisaje sau doritori a se întâlni cu izvoarele de ape minerale carbogazoase și termale cât și cu punctele de atracție istorică a zonei. Și încă ceva: în perioada de extrasezon avem oferte speciale”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

13 septembrie 2018, ora 18.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „300 de ani de la colonizarea Banatului Montan și cu germani, 1718 – 2018”. Prelegere și prezentare de carte în limba română cu Walter Woth (născut la Reșița, astăzi Nonnweiler / Germania): „Das historische Banater Bergland als Voraussetzung zur Entstehung der neuzeitlichen
Montanwirtschaft” („Banatul Montan istoric ca premiză a unei industrii montanistice moderne”), apărută în regim propriu în anul 2018.

 

La inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin și a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, luni,10 septembrie 2018, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a fost gazda unui eveniment deosebit, avându-l invitat pe reputatul muzicolog Damian Vulpe.

În cadrul proiectului cultural „Să ne recunoaștem valorile” dirijorul și criticul muzical, prof.univ.dr. Damian Vulpe a fost aniversat la cei 80 de ani împliniți în acest an.

Prestigioasă personalitate a vieții muzicale timișorene, maestrul Damian Vulpe s-a născut în 19 mai 1938 la Reșița, într-un mediu familial propice dezvoltării talentului său pedagogic și muzical, dacă ne gândim la familia Diaconovici, sau, muzical, la străbunicul Josef Tietz, cantor chiar cu distincţie Papală, a bunicului său, Peter Rohr, ce fusese dirijorul orchestrei Werkskapelle, sau a mătuşii sale, Margareta Tietz-Cocora, o binecunoscută pianistă în viața muzicală a oraşului, renumită profesoară, cu studii superioare la Conservatorul din Budapesta.[1]

Damian Vulpe a urmat cursurile Conservatorului Muncitoresc din Reşița, devenită Şcoală Populară de Artă, şi ale Şcolii Medii de Muzică din Timișoara (astăzi Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”), absolvind în anul 1955 cu Diplomă de merit avându-i ca profesori pe Ion Românu, Miron Şoarec şi Margareta Cocora la pian, iar la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la secția Muzicologie (1955–1960), studiază cu nume sonore ale muzicii românești: Victor Giuleanu, Dragoş Alexandrescu Gheorghe Dumitrescu, Zeno Vancea, Myriam Marbe, Dumitru Bughici, Tudor Ciortea, George Breazul, Emilia Comişel, Alexandru Paşcanu, Vinicius Grefiens, Anatol Vieru şi cu cei care i-au insuflat dragostea pentru cor şi dirijat, Ion Vicol şi Dumitru D. Botez.[2]

Pedagog, dirijor, muzicolog, critic muzical, profesor universitar, doctor, maestrul Damian Vulpe a avut o contribuție hotărâtoare în 1990, alături de alți colegi de breaslă, la reînființarea învățământului muzical superior timișorean, fiind în primul deceniu de activitate la conducerea instituției, mai întâi ca șef de catedră, apoi decan.[3]

”În domeniul muzicologic-istoriografic, maestrul Vulpe a scis o serie de monografii cu referire la muzicieni români: (Alma Cornea Ionescu — o viață dăruită pianului; Iosif Velceanu — un entuziast propagator al culturii şi muzicii româneşti), dar și străini, cum este volumul dedicat lui G. Ph. Telemann (în colaborare cu L. Füredi), în urma căreia maestrul a devenit membru al Societăților din Magdeburg și Hamburg, la fel cum promovarea creației lui Haendel, prin opera Orlando, i-a adus calitatea de membru al Societății din Halle. Teza de sa doctorat are titlul Corul în creația şi preocupările lui Iosif Velceanu, un entuziast susținător al culturii şi muzicii românești din Banat, și a fost elaborată la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea celebrului dirijor Marin Constantin. Împreună cu Ion Românu realizează primul curs de dirijat coral, Dirijorul de cor şi cântul coral. În colaborare cu fiica sa, Ariana Vulpe, a scris apoi volumul Corala Camerata Academica Timisiensis.

La acestea se adaugă o bogată activitate de cronică muzicală (de poate mai mult de cinci decenii), programe de sală la Filarmonica Banatul şi Opera Română din Timişoara, maestrul publicând cu consecvență, în cotidiene locale, centrale sau în revistele de specialitate, cronică muzicală, portrete muzicale, eseuri, pe care le-a selectat și grupat în volumele intitulate sugestiv Solidar…: Solidar cu scena lirică (2008), Solidar cu podiumul de concert (2010), Solidar cu cântarea corală (2013), în limba germană, Solidarisch mit dem musikgeschehen (Solidar cu evenimentele muzicale), şi, în curs de finalizare, Solidar cu educarea muzicală, dar și monografia destinată celei care a slujit pianul o viaţă: Margareta Tietz Cocora.”consemnează prof.dr. Ani-Rafaela Carabenciov, cea care îi dedică maestrului Damian Vulpe câteva articole importante publicate în presa vremii.

Pentru râvna sa și pentru deosebita activitate pe tărâm muzical și didactic, maestrului i-au fost acordate numeroase premii și diplome de onoare, cum ar fi: diplomă din partea Prefecturii Timiș, pentru merite deosebite în viața culturală a județului Timiș, iar din partea Consiliului Județean Timiș, Diploma Pro Cultura pentru întreaga activitate desfăşurată şi merite deosebite în promovarea artei şi culturii timişene, Premiul Crescent.[4]

De altfel, Erwin Josef Țigla, organizatorul și moderatorul evenimentului, i-a acordat maestrului Damian Vulpe, la ceas aniversar, o Diplomă de membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, alături de urări de bine și, evident, alături de dragostea și prețuirea reșițenilor (și nu numai). 

Fiind un moment sărbătoresc, despre dirijorul și pedagogul  Damian Vulpe au mai vorbit publicistul Titus Crișciu și scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, cel care a și prezentat volumul „Reșița muzicală” (apărut în anul 2015 la editura TIM), volum în care muzicologul Damian Vulpe este foarte bine reprezentat.

În final, a venit și rândul sărbătoritului să se exprime, să-și exprime bucuria de a fi într-un cadru atât de prietenesc, acasă, la Reșița. Spiritual, deschis, stilat, elegant în discuție și, totuși, păstrând un ton colocvial, maestrul  s-a dovedit a fi extraordinar! Și nu i-a fost deloc greu să cucerească publicul prezent.

Evenimentul a fost încheiat prin cântec, cu participarea Corului „Franz Stürmer”din Reșița, dirijor prof. Elena Cozâltea.

Un eveniment de suflet pentru care organizatorii merită felicitați, iar fabulosului muzicolog Damian Vulpe îi urăm viață lungă și condei sârguincios!

 

 

 

[1] Ani-Rafaela Carabenciov, Damian Vulpe, la aniversară, în: Icoane bănățene, nr. 7/ 2013.

[2] https://www.banatulazi.ro/maestrul-damian-vulpe-implineste-80-de-ani/

[3] Constantin Falcă, Cărășeni de neuitat. Partea a XXXVI, Timișoara: Eurostampa, 2018, p. 166 – 167

[4] http://www.banaterra.eu/biblioteca/content/vulpe-damian-biografie

 

Cu prilejul sfintei sărbători a Nașterii Maicii Domnului, la 8 septembrie 2018  Biserica Ortodoxă din Bocșa Vasiova și-a cinstit hramul.

Sărbătoare cu tradiție, Hramul Bisericii Vasiova reușește să adune mulțime de credincioși veniți la această serbare a satului cunoscută drept „Ruga de la Vasiova”. De altfel, condeierul dialectal Tata Oancea îi și dedică o poezie, intitulată simplu „Ruga dî la Văsiova”: „La Sânta Mărie mică, năincie dă Dzîua Crușii,/Când să coașie cucurudzu șî scutur românii nușii,/După străvechiuri zăcoanie îșî serbează ruga satul/ Tare mândră șî frumoasă cum nu-i alta-n tăt Bantul.”

Pentru că, în timp, s-a renunțat la partea „distractivă” a acestei sărbători, adică la joc și cântec, Biserica își cinstește hramul prin rugăciune și activități culturale, încercând să păstreze tradiția și să-i asigure continuitate.

Și în acest an la Hramul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova a fost păstrată rânduiala, iar credincioșii prezenți au luat parte la o frumoasă slujbă, la Sf. Liturghie oficiată de P.On. părinte protopop Gheorghe Șuveți, dimpreună cu preoții Valentin Costea și Sorin Sfeia, precum și la tradiționala ocolire a Bisericii de către alaiul de credincioși, tineri și vârstnici, purtând în mâini icoana Maicii Domnului și steagurile bisericești, conduși fiind de un sobor de preoți în frunte cu Prea Onoratul Părinte Protopop.

După un frumos cuvânt de înțelepciune pus la sufletul credincioșilor de P.On. părinte protopop și după momentul Sfintei Împărtășiri cu Trupul și Sângele Domnului, fiii satului și invitații acestora au luat parte la un eveniment cultural, la o prezentare de carte.

Prin buna colaborare a Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” Vasiova cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în fiecare an, cu prilejul Hramului Bisericii, este prezent scriitorul mărturisitor Adrian Georgescu de la București și este invitat să-și prezinte cea mai recentă apariție editorială de factură religioasă. Și în acest an,  Adrian Georgescu a fost prezent în Biserica lui Tata Oancea cu volumul „Izvorul în Trei Lumini” (București: Cavallioti, 2018), cea mai recentă ”mărturisire”.

Ca și în celălalte cărți propuse de Adrian Georgescu, cititorul observă cum autorul rezonează cu Tradiția Bisericii, observă evlavia pe care o manifestă față de Maica Domnului, pe care o cheamă mereu în ajutor, observă căutarea credinciosului care tinde spre inima lui Dumnezeu, precum și dorința acestuia de a împărtăși cu ceilalți rugăciunile către Dumnezeu, către Maica Domnului. După cum spune prefațatorul,  „autorul construiește o nouă fântână-carte din care ne adapă pe noi, cititorii, cu apa cea vie care curge din Izvorul în Trei Lumini – Dumnezeu având-o împreună lucrătoare pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.”

Volumul este un imn-rugăciune, împărțit în trei părți – Lumina Tatălui, Lumina Fiului și Lumina Duhului Sfânt – fiecare parte fiind constituită din cântări precum Mulțumirea, Cererea și Slava. Și în acest frumos volum cititorului i se dezvăluie căutările și frământările interioare ale autorului, rugăciunile acestuia către Dumnezeu, Sfânta Treime și Maica Domnului, întristarea, pocăința, dar și bucuria și recunoștința față de Dumnezeu: „Mulțumind; lăudând – recunoștința mi se face iubire. ” 

La ceas de mare sărbătoare pentru Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova credincioșii au primit în dar această frumoasă carte prefațată de arhim. Mihail Stanciu de la Mănăstirea Sfânta Theodora din Thessaloniki, purtând pe copertă minunata pictură a Sfintei Treimi aparținând Sfântului Andrei Iconograful (Andrei Rubliov). Despre carte, despre autor și despre descifrarea copertei au vorbit Prea Onoratul Protopop Gheorghe Șuveți, Gabriela Șerban, Valentin Costea și Adrian Georgescu.

Astfel s-a săvârșit încă un Hram al Bisericii vasiovene, cu bucurie și cu mulțumire către Maica Domnului pentru această zi minunată.

Devenită tradiție, Tabăra de literatură de la Anina s-a dovedit, și în acest an, a fi liantul între scriitorii din Banat, din țară și din străinătate, cu această a V-a ediție dobândind statut internațional, după cum și-au propus organizatorii: Primăria și Consiliul Local Anina, Casa de Cultură și Cenaclul „Virgil Birou” Anina, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin.

În deschidere au fost rostite cuvinte de salut din partea organizatorilor principali, respectiv din partea directorului Casei de cultură Anina, Mihai Chiper, a promotorului cultural Erwin Josef Țigla, din partea Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, și a ing. Ion Văcaru din partea Cenaclului literar „Virgil Birou” Anina.     

Aflându-ne în anul Centenarului Marii Uniri și deschizând lucrările Taberei în data de 31 august, ziua în care tot românul își sărbătorește limba, Tabăra Internațională de Literatură de la Anina a stat sub semnul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 și al Limbii Române. Astfel, încă din deschiderea evenimentului au fost susținute două expuneri extrem de interesante și bine ticluite: „Visând în limba română”, expozeu al scriitoarei Maria Nițu (Timișoara) și „Centenarul Marii Uniri. Banatul Montan și Voivodina”, lucrare a istoricului prof. univ.dr. Vasile Mircea Zaberca (Reșița).

De asemenea, tot sub semnul Centenarului Marii Uniri s-a aflat și Expoziția arădeană de fotografii intitulată „Românii de la marginea lumii”, panouri care au împodobit sala Casei de Cultură din Anina.

 >>>>>>>>> articol întreg