2 septembrie 2018, ora 17.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” Reșița

1. Improvizație pe teme date de către public

prof. Cristian Roșoagă – orgă  

2. Ludwig van Beethoven (1770 – 1827): „Die Ehre Gottes aus der Natur“, Op. 48, Nr. 4

 prof. univ. dr. habil. Marius Manyov – bas; prof. Cristian Roșoagă – orgă

3. Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791): Arie des Sarastro „O Isis und Osiris“ din opera „Die Zauberflöte“ KV 620

 prof. univ. dr. habil. Marius Manyov – bas; prof. Cristian Roșoagă – orgă

4. Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791): Arie des Sarastro „In diesen heilgen Hallen“ din opera „Die Zauberflöte“ KV 620

prof. univ. dr. habil. Marius Manyov – bas; prof. Cristian Roșoagă – orgă 

5. Franz Schubert (1797 – 1828): „Ave Maria”, Op. 52, Nr. 6

prof. George Gassenheimer – vioară; prof. Christine Surdu – pian

6. Johann Sebastian Bach (1685 – 1750): Aria din Suita Nr. 3 în Re Major BWV 1068

prof George Gassenheimer – vioară; prof. Cristian Roșoagă – pian

7. Belá Keller (1820 – 1882): „Balatoni Emlék – Czárdás”. Prelucrare de Gusti Busch (1906 – 1963)

prof. George Gassenheimer – vioară; prof. Cristian Roșoagă – pian

8. Rolf Løvland (n. 1955), Brendan Graham (n. 1945): „You Raise Me Up”

prof. George Gassenheimer – vioară; prof. Cristian Roșoagă – pian

9. Giuseppe Verdi (1813 – 1901): Aria lui Fiesco din Opera „Simon Boccanegra”, IGV 27

prof. univ. dr. habil. Marius Manyov – bas; prof. Cristian Roșoagă – pian

După cum ne-a obișnuit, scriitorul Adrian Georgescu purcede în fiecare început de toamnă într-un tur de promovare a unei noi apariții editoriale și în Banat. Autorul unor volume precum „Descensio”, „Chilii”, „Anastasis”, „Rugăciunile”, „Dulcea sărutare”, „Monahul lăuntric”, „Iisuse, lauda bătrâneților mele”, „Tabor”, „Morții să-și îngroape morții lor”, „Iisus Hristos în inima mea”, „Iată fiul tău”, ”Viața mea de după moarte”, Georgescu aduce cu sine un nou volum de factură religioasă – „Izvorul în Trei Lumini” – apărut la editura Cavallioti din București, prefațat de arhim. Mihail Stanciu de la Mănăstirea Sfânta Theodora din Thessaloniki.

Și în această carte, ca și în celălalte propuse de Adrian Georgescu, cititorul observă cum autorul rezonează cu Tradiția Bisericii, observă evlavia pe care o manifestă față de Maica Domnului, pe care o cheamă mereu în ajutor, observă căutarea credinciosului care tinde spre inima lui Dumnezeu, precum și dorința acestuia de a împărtăși cu ceilalți rugăciunile către Dumnezeu, către Maica Domnului. După cum spune prefațatorul,  „autorul construiește o nouă fântână-carte din care ne adapă pe noi, cititorii, cu apa cea vie care curge din Izvorul în Trei Lumini – Dumnezeu având-o împreună lucrătoare pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.”

Volumul este un imn-rugăciune, împărțit în trei părți – Lumina Tatălui, Lumina Fiului și Lumina Duhului Sfânt – fiecare parte fiind constituită din cântări precum Mulțumirea, Cererea și Slava. Și în acest frumos volum cititorului i se dezvăluie căutările și frământările interioare ale autorului, rugăciunile acestuia către Dumnezeu, Sfânta Treime și Maica Domnului, întristarea, pocăința, dar și bucuria și recunoștința față de Dumnezeu: „Mulțumind; lăudând – recunoștința mi se face iubire. ”  

Venit în Banat, la Anina, Bocșa, Reșița și Timișoara, Adrian Georgescu ne propune în perioada 31 august – 8 septembrie 2018 această nouă lectură mărturisitoare despre care prefațatorul, arhim. Mihail Stanciu afirmă: „Felicitându-l pe Adrian Georgescu și dorindu-i cât mai multe asemenea realizări imnografice străbătute de sfântă îndrăzneală și duh mărturisitor (atât de necesare creștinului în lumea contemporană secularizată și adesea ostilă) recomandăm credincioșilor creștin-ortodocși prezenta carte spre întărire în viața duhovnicească și în râvna către rugăciune – experiența cotidiană (aflată al îndemâna oricui) ce ne oferă tuturor apa înțelegătoare, vie și veșnică din Izvorul în Trei Lumini”.

Vacanța 2018, am hotărât împreună cu soțul meu, să o petrecem în țară. Și, pentru că noi suntem mai plimbăreți, ne plictisim să stăm în același loc, am construit un itinerariu care să ne satisfacă plăcerile și curiozitățile turistice.

Am poposit la Castelul de lut „Valea Zânelor”, o destinație de basm lângă Sibiu, am poposit la Mănăstirea Brâncoveanu de pe valea râului Sâmbăta, la poalele munților Făgăraș,  loc în care am găsit și o extraordinară stațiune – Sâmbăta de Sus, dar, mai ales, ne-am bucurat de muzeul mănăstirii în care am admirat expoziția de icoane ( pe lemn și pe sticlă) multe restaurate sau în curs de restaurare și carte veche. Un tezaur! Incunabule și cărți ferecate, carte veche și rară, deosebit de prețioasă.

Apoi am poposit la Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, de lângă Brașov, vechi lăcaș de cult săpat în piatră, cunoscut și sub denumirea de „Templul Ursitelor”, cu o vechime de aprox. 7000 de ani. Un loc plin de energie și mister.

Nu departe, ne-am plecat genunchii în noua mănăstire Schitul „Sf. Nectarie”de la Șinca Veche, o construcție din lemn care adăpostește o părticică din moaștele Sf. Nectarie, aflată în pădure, sub coama unui deal, un peisaj mirific, tocmai potrivit ca loc de mănăstire.

După ce am dat o raită și pe la faimoasa Cetate Râșnov, ne-am îndreptat pașii spre locuri mai lumești, și anume, în drum spre mare ne-am abătut prin târgul Fierbinți, loc recunoscut din serialul de televiziune „Las Fierbinți”. Fiind fani „Las Fierbinți” nu puteam rata ocazia de a vizita „barul lui Bobiță”.

Într-un final, am ajuns și la Marea Neagră. Stațiunea Eforie Nord. Stațiune frumoasă, dar, din păcate, cam neîngrijită (să nu spun murdară, ceea ce se datorează, în mare parte, puhoiului de turiști veniți din toate colțurile țării).

Apoi Constanța, unul dintre cele mai vechi orașe ale României, cu cel mai mare port din bazinul Mării Negre. Oraș minunat, fascinant, cu un farmec aparte. Nu poți ocoli Cazinoul, chiar dacă e aproape o ruină, tot te fascinează; nu poți ocoli statuia lui Ovidiu, monument aflat lângă portul Tomis, chiar dacă aceasta nu este curățată (toaletată) de mult prea multă vreme; nu poți să nu te plimbi prin parcul de lângă gară și să admiri frumusețea fântânii cinetice  realizată de sculptorul bocșean Constantin Lucaci în 1971, chiar dacă și această fântână este necurățată, este  parțial defectă, dar este admirabilă!

articol întreg >>>>>>>>>>>Gabriela Șerban – De la „Valea Zânelor” la „Călărețul Roșu”

În perioada 15 -16 august 2018 la Răcășdia, în Caraș-Severin, s-au desfășurat Zilele culturii și spiritualității răcășdiene, eveniment cu tradiție, organizat de Primăria și Consiliul Local Răcășdia (primar Ilie Mirco Lechici) cu spijinul Consiliului Județean Caraș-Severin (președinte Silviu Hurduzeu).

Timp de două zile în comuna Răcășdia s-au derulat activități sportive, cultural-artistice și spirituale, ținând cont că această perioadă este una cu o importantă semnificație religioasă, credincioșii ortodocși sărbătorind prin rugăciune și smerenie „Adormirea Maicii Domnului”.

Așa cum ne-au obișnuit organizatorii, cea de-a doua zi de sărbătoare a fost dedicată cărții și scriitorilor.

Cu acest prilej, scriitorii răcășdieni Costel Simedrea, Constantin Falcă și Adriana Boia și-au lansat cele mai recente volume, având invitați din tot Banatul. De asemenea, Iosif Nica a prezentat cele două periodice răcășdiene: „Jurnal de Răcășdia” (aflat în anul XII de apariție, nr. 4 (117), august/ 2018) și „Paralela 45” (publicația Asociației culturală Voința Răcășdia).

În deschiderea evenimentului din 16 august 2018 a avut loc simpozionul „Carte, muzică și tradiții în Răcășdia”, referat susținut de Georgeta Bumbu. Apoi au început prezentările de cărți, cel dintâi fiind poetul Costel Simedrea cu volumul „Arhiva de vise”, volum apărut la Editura Eubeea din Timișoara în 2018. Despre această frumoasă carte, despre autor și poezia lui au vorbit editorul și scriitorul  Ilie Chelariu (Timișoara), scriitorul și artistul Nicolae Dumitru Vlădulescu, cel care a și realizat coperta volumului (Reșița), poetul Nicolae Sârbu, condeierul Gheorghe Țepeneu (Oravița), scriitorul și editorul Ion Cocora (București), scriitorul Remus Valeriu Giorgioni (Lugoj) și poeții Iulian Barbu  și Petru Bungărzan (Reșița). Un moment minunat, pe care bine-l merită Costel Simedrea, deoarece este unul dintre cei mai apreciați și importanți poeți cărășeni contemporani, după cum frumos și corect îl descrie scriitorul Ilie Chelariu: „Când spui Costel Simedrea spui sensibilitate, melancolie, suferință, profunzime, temperanță, consecvență, obidă, loialitate, bun-simț, îngăduință, disperare, constanță, bunăvoință, migală, conservatorism, ritm, reflecție, meditație, armonie, discreție, sobrietate, reticență, decență, ingeniozitate, reverie, reflexie, pătrundere, delicatețe, duioșie, dezolare, alean, tulburare, confuzie, frondă, jenă, dfiiciune, empatie, angoasă, dedare, amărăciune, seninătate, detașare, eliberare, într-un cuvânt, poezie. Toate la un loc par a fi cam multe, dar dacă luați fiecare termen separat și-l alăturați versurilor lui veți constata că, indubitabil, concluzia este firească… Așa că, la fel de firesc îl așez la masa poeților pe locul lui de conservator ingenios și neliniștit care face onoare spațiului ce l-a născut și l-a ridicat într-o constelație ce începe, în orice variantă, cu Gheorghe Azap, cel lângă care a ucenicit și de a cărui prețuire s-a bucurat mereu.”

Cel de-al XXXVI-lea volum „Cărășeni de neuitat” al profesorului Constantin Falcă, apărut la editura Eurostampa din Timișoara, 2018, a fost prezentat de cercetătorul Ion Medoia, iar despre omul Constantin Falcă, aflat la ceas aniversar (75), și despre impresionantul proiect „Cărășeni de neuitat”, au vorbit: scriitorul Ion Marin Almăjan (Timișoara), publicistul Titus Crișciu (Reșița), publicistul Erwin Josef Țigla (Reșița), publicista Gabriela Șerban (Bocșa), cercetătorul și prefațatorul Ion Medoia (Vărădia), publicistul Ion Traia (Timișoara) și scriitoarea Felicia Mioc Novacovici (Răcășdia).

„Lăudabil dincolo de profesie” după cum spunea Titus Crișciu în comunicarea sa, prof.dr. Constantin Falcă merită din plin un astfel de moment aniversar și omagial la el acasă, la Răcășdia, deoarece nu este doar un fiu al satului de mare onoare, ci și unul dintre veritabilii cărășeni de neuitat.

Finalul evenimentului de la Răcășdia a aparținut, așa cum ne-am obișnuit, poetei Adriana Boia și cărții sale de versuri de factură religioasă: „Dar și misiune”, volum apărut la editura Eurostampa din Timișoara, 2018, prefațat de pr.prof. Bănăduc Pătruț Nicolae.

Despre Adriana Boia, poetă și studentă la teologie, și despre cartea propusă au vorbit preoții Gelu Moldovan (Oravița) și Gheorghe Țibuleac (Răcășdia), precum și scriitoarea Nana Filip (Oravița). „Mulțumim doamnei Adriana Boia pentru că este un sincer și dăruit misionar al cuvântului lui Dumnezeu, un om de care biserica are nevoie, iar doamna Adriana a ales o foarte frumoasă formă de exprimare – poezia” menționa pr. Gelu Moldovan în prezentarea sa. „Credința, rugăciunea, timpul fără Dumnezeu, bucuria și extazul alături de trăirea Binelui sunt teme pe care Adriana Boia le abordează în volumul său”. „Dar și misiune” un titlu care o reprezintă pe Adriana Boia.

Cea de-a XVI –a ediție a Zilelor culturii și spiritualității răcășdiene s-au încheiat și în acest an cu un excepțional program artistic susținut de ansambluri de dansuri din Arad, Greoni, Socol, Răcășdia și Serbia, dar, mai ales, s-au încheiat cu bucurie și mândrie pe care le revarsă doar dragostea și prietenia.

 

Kamp ZLATIBOR din Serbia a fost o gazdă ospitalieră pentru cei 40 de tineri baschetbaliști de la C.S. Viitorul Deva, fete și băieți, aflați în cantonament aici și însoțiți de antrenorii Rodica MERCEA, Cristian MANEA și neobositul Alexandru PIHODI (Pio).

Gazdele au oferit toate condițiile necesare bunei desfășurări a programului de pregătire fizică și tactică specifică baschetului, la „timona” acestuia aflându-se antrenori din țara gazdă.

Tabăra de pregătire de la ZLATIBOR a avut un program atractiv și practic-aplicativ, bine conceput și riguros desfășurat. Printre altele, s-a pus accent pe aruncările libere, alergări, aruncări de la 2 și 3 puncte și desigur, relația de joc 1 la 1. Nu au lipsit excursiile, drumețiile, vizitele și popasul la bazinul de înot.

În cadrul întrecerilor organizate la care au participat și sportivi din București, dar și din țara gazdă, devenii au obținut 13 locuri unu și 10 locuri doi, premiile M.V.P. fiind câștigate de Alexia IACOB, Alexandru COSTEA și Bogdan RISTEA.

Așadar, tablou de pregătire de la ZLATIBOR – un autentic centru model de organizare a timpului liber – după cum remarca și antrenorul Alexandru PIHODI – a contribuit la o bună pregătire sportivă a participanților, la o călire fizică și morală a acestora, cu toții însușindu-și noi cunoștințe și deprinderi care corespund pe deplin particularităților lor de vârstă.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Miercuri, 8 august 2018, în sala de ședințe a Consiliului Local Bocșa a avut loc un eveniment dedicat cărții, dar și unui bănățean de seamă, publicistul Adalbert Gyuris.

Adalbert Gyuris s-a născut la 23 august 1953 în comuna Vermeş, jud. Caraş-Severin, a copilărit în satul Izgar şi a studiat la Bocşa şi Reşiţa.

A debutat în publicistică în 1970. Până în 1997 a trăit şi muncit în Bocşa; din 1997 s-a stabilit în Germania. Este membru al Asociaţiei Caricaturiştilor din România (1996); Corespondent al ziarului „Timpul” (Reșița) şi „ Timişoara” şi colaborează la diverse publicaţii din ţară şi străinătate. Scrie articole de presă, cochetează cu poezia, este preocupat de rebus şi enigmistică, dar este atras şi de artele plastice, opera sa cuprinzând lucrări de pictură şi sculptură (xilogravură). Cu astfel de lucrări a avut expoziţii personale în ţară şi în străinătate. În perioada 2004 – 2008 realizează interviuri cu personalităţi marcante din cultura românească, interviuri publicate în presă apoi adunate în două volume: Întâlniri cu destine (Cluj-Napoca: Grinta, 2012/2013).

De câte ori revine la Bocșa, dăruiește prietenilor și pasionaților de lectură câte un volum din scrierile proprii, iar Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” este una dintre instituțiile de cultură care beneficiază de prietenia și generozitatea lui Adalbertt Gyuris.

            Dintre cărțile publicate,  amintim; volumul de debut Strigăt fără ecou. Timişoara: Marineasa, 1999; Rebus… restituiri. Reşiţa: Modus PH, 1999; Rebus… restituiri. reeditare. Ausburg: Fundaţia Gyuris, 2012;  Adalbert Gyuris şi xilogravurile sale. Königsbrun: Galateea, 2005; Casiana Nemeth printre… stele. Augsburg: Fundaţia Gyuris, 2005; Adalbert Gyuris – expoziţii personale şi de grup. Augsburg: Fundaţia Gyuris, 2006; Collected Whispers (Şoapte adunate). The International Library of  Poetry U.S.A. 2008, Howard Ely Editor; Cuvântul în timp: antologie de poezie, proză  şi eseistică.- Cluj-Napoca: Grinta, 2011; Cântece fără sfârşit. Ausburg: Fundaţia Gyuris, 2012; Cuvântul ca o pradă: antologie de poezie şi proză a cenaclului literar online „Noduri şi semne”. ASPRA, Galaţi: InfoRapArt, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri. Cluj-Napoca: Grinta, 2012 (vol. 1); Întâlniri cu destine II: interviuri. Cluj-Napoca: Grinta, 2013; Întâmplări: nuvele. Târgoviște: Singur, 2015; Izgar – satul copilăriei mele -. Târgoviște: Singur, 2016; Cățelușul norocos: poveste. Timișoara: ArtPress, 2018.   

Despre activitatea lui Adalbert Gyuris au scris: Ioana Cioncăş în volumul Întoarcerea numelui – oraşul Bocşa în timp. Reşiţa : Timpul, 1997;  Dimitrie Costa în volumul Fals dicţionar de literatură bocşeană contemporană. Reşiţa: Timpul, 2001; Dimitrie Costa în volumul Carte cu scriitori. Reşiţa: TIM, 2006; Liviu Vălenaş în Cartea neagră a ceauşismului. România între anii 1965 – 1989. Bucureşti: Saeculum I.O., 2004; Constantin Toni Dârţu în Personalităţi române şi faptele lor 1950 – 2000. Iaşi: Pim, 2008; Petru Ciurea şi Constantin Falcă în volumul XII al lucrării Cărăşeni de neuitat. Timişoara: Eurostampa, 2011; Petru Ciurea şi Constantin Falcă în volumul XV al lucrării Cărăşeni de neuitat. Timişoara: Eurostampa, 2012; Gabriela Șerban în Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 30), revista „Bocșa culturală”. De altfel,   Adalbert Gyuris mărturisește cu mândrie că este cuprins în 65 de volume. 

Fiind un moment aniversar – împlinirea unei vârste rotunde -, dar fiind și o sărbătoare a cărții, atât familia cât și foarte mulți prieteni și apropiați au venit la întâlnirea propusă de biblioteca bocșană. Iar bucuria a fost și mai mare, deoarece în sală s-au aflat mulți copii, lucru firesc, ținând cont că unul dintre autori este copil, iar cărțile prezentate sunt cărți pentru copii.

 

Pasiunea pentru scris a fost moștenită de la bunicul Adalbert și de către nepoțica Rafaela.  Rafaela Nemeth-Gyuris are aproape 10 ani și anul trecut și-a lansat prima carte – „Steaua bunicului” (Timișoara: Waldpress, 2016) – o poveste frumos ilustrată de Radu Clețiu.

De astă dată cei doi povestitori au venit cu trei cărți de povești, cărți pentru copii: „Cățelușul norocos” poartă semnătura lui Adalbert Gyuris, a apărut la Timișoara, editura ArTPress, 2018 și este ilustrată de Luminița Mihailicenco Enikeew , iar „Ariciul isteț” și „Căprioarele regăsite” sunt povestirile semnate de Rafaela Nemeth-Gyuris și ilustrate de Luminița Mihailicenco Enikeew și Arnold Krasznec (Timișoara: ArTPress, 2018).

Toate cele trei volume întrunesc caracteristicile unor cărți pentru copii, cuprind imagini frumoase, viu colorate, fraze scurte, propoziții simple, accesibile copiilor de toate vârstele, text clar, ușor de citit, iar personajele sunt din sfera celor preferate de micuții cititori: cățeluș, arici, căprioară.

Cu siguranță, orice copil care va răsfoi aceste cărți va fi fermecat de imagini, se va regăsi în povești și va deprinde, pe lângă inteligență emoțională, și farmecul lecturii.  

Întâlnirea organizată de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa prin proiectul „Să ne prețuim valorile” s-a dovedit a fi una de suflet, cuvintele adresate de către participanți fiind prietenești și laudative. Urări de bine și felicitări au venit din partea ing. Constantin Borozan, ing. Petru Segărcean, pr. Valentin Costea, precum și din partea unor cadre didactice prezente la eveniment și a unor artiști plastici bocșeni. Iar din partea managerului instituției organizatoare și a echipei revistei „Bocșa culturală”, Adalbert Gyuris a primit o diplomă de mulțumire și recunoștință pentru frumoasă și fructuoasă colaborare.

Evenimentul s-a încheiat cu tradiționala sesiune de autografe și de fotografii.

 

„Acum bănui ce este arta: este Dumnezeu căruia i se face dor de oameni.”

(Ioan Cărmăzan)

             Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, la afirmarea oraşului Bocșa şi judeţului Caraș-Severin în circuitul naţional şi universal de valori.

Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, profesor universitar, doctor în cinematografie și media, Ioan Cărmăzan s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul în care a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme. Bocșa este locul în care îl poartă pașii de oriunde s-ar afla.

De astă dată, regizorul Ioan Cărmăzan s-a aflat în drum spre Caransebeș și Moldova Nouă, locuri în care a inițiat și se derulează un Festival Internațional de Film pe care, cu pricepere și dăruire, îl manageriază.

În aceste drumuri ale sale, în după amiaza zilei de sâmbătă, 4 august 2018, la invitația bibliotecii publice, Ioan Cărmăzan a poposit la Bocșa, la bibliotecă, pentru o întâlnire cu prieteni și colaboratori bănățeni.

Coordonatorul instituției bocșene a gândit această întâlnire ca pe un moment propice pentru a-l sărbători pe acest veritabil fiu al Bocșei cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde – 70. Așadar, o mână de prieteni, au înfruntat căldura și au venit la biblioteca din Bocșa pentru o poveste cu Ioan Cărmăzan și pentru a-i transmite urări și gânduri bune.

Totodată, inițiatorii evenimentului s-au gândit și la o prezentare de carte, o carte a cărei apariție se datorează tocmai sărbătoririi zilei de naștere a regizorului Ioan Cărmăzan.  Cartea poartă un nume sugestiv – „Descifrând Codul Cărmăzan” – și prezintă un amplu și complex dialog între scriitorul Vasile Bogdan și aniversatul Ioan Cărmăzan.

În cele aproape 700 de pagini cititorul îl descoperă pe scriitorul, pe regizorul, pe traducătorul, pe profesorul, pe columbofilul Ioan Cărmăzan, pe președintele UARF, dar mai ales, pe omul Ioan Cărmăzan, în care există foarte mult din acel spirit al poveștilor de la Bocșa; descoperă multe dintre aceste povești ale Bocșei, între care sunt inserate inedite pagini de jurnal; descoperă poveste în poveste, povestea de dincolo de poveste, povești din Bocșa și de pretutindeni.

Un volum fabulos realizat de Vasile Bogdan și Ioan Cărmăzan, îngrijit de scriitoarea Nina Ceranu, apărut la editura „Eubeea” din Timișoara avându-l consilier editorial pe scriitorul Ilie Chelariu, un volum frumos copertat de Carmen Emanuela Popa, prefațat de Otilia Sârbu și înnobilat de lucrările maestrului Silviu Orăvițan.

Un volum-poveste de și despre un om de poveste: Ioan Cărmăzan. Cititorul va putea fi martorul unor întâlniri de excepție, întâlniri ale sărbătoritului cu mari nume ale literaturii și cinematografiei românești: Sergiu Nicolaescu, Amza Pelea, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Corneliu Vadim Tudor, Lucian Pintilie, Adrian Sârbu, Danilo Kiš, Nichita Stănescu, Geo Bogza, Fănuș Neagu, Nicolae Breban, sculptorii George Apostu și Constantin Lucaci și alte astfel de nume de renume.

În ultima parte a cărții există un capitol intitulat „Oglinda din privirea oamenilor” și aparține membrilor Clubului de la Timișoara, un club inventat de Ioan Cărmăzan, dar care rezistă de ceva timp și se bazează, în special, pe un  „virus” numit „prietenie”. Așadar, acest capitol al cărții este susținut de: Maria Nițu, Rodica Pop, Constanța Marcu, Ionel Sporea, Silvia C. Negru, Manolita Dragomir-Filimonescu, Veronica Balaj, Doina Moț, Ion Marin Almăjan, Nina Ceranu și acad. Ion Ungureanu.

Evident, cartea se încheie cu un Curriculum Vitae al sărbătoritului și cu imagini de familie, prezentând un parcurs frumos, firesc și nobil al bocșeanului Ioan Cărmăzan: copil, student, părinte, profesor, regizor, bunic.

Un volum de excepție dedicat unui om de excepție!

Iată, volumul a fost prezentat și la Bocșa de către editorul Nina Ceranu și autorii Vasile Bogdan și Ioan Cărmăzan. De asemenea, gânduri și cuvinte frumoase despre omul, regizorul și scriitorul Ioan Cărmăzan au rostit prieteni precum Gheorghe Jurma (Reșița), Călin Chincea (Berzovia), Doina Rodica Moț (Timișoara), Silvia C. Negru (Timișoara), Rodica Pop (Timișoara), Manolita Dragomir-Filimonescu (Timișoara), Bata Marianov (Timișoara), Valentin Bugariu (Birda), Dan Gârjoabă (Sânnicolau), Constantin Tufan Stan (Lugoj), Ioan Cojocariu (Caransebeș), Victor Creangă (Bocșa), Valentin Costea (Bocșa), Doina Gârboni (Bocșa), Dorel Viorel Cherciu (Bocșa) și Adalbert Gyuriș (Germania).

Alte urări, de la alți prieteni prezenți la eveniment, au fost spuse la final, când s-au ciocnit pahare în cinstea sărbătoritului.

Organizatorii au pregătit regizorului Ioan Cărmăzan o plachetă aniversară, în semn de recunoștință și mulțumire pentru rodnică și frumoasă colaborare, iar, în locul tortului aniversar, a fost pregătit un desert bănățenesc, pe placul invitatului, cunoscute fiindu-i gusturile culinare. Este vorba despre tradiționalele găluște cu prune (gomboți), pe care Ioan Cărmăzan le-a primit cu bucurie și le-a savurat alături de prieteni.

Astfel s-a încheiat o întâlnire de suflet, o întâlnire organizată cu drag de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și echipa revistei „Bocșa culturală” pentru a aniversa una dintre personalitățile culturale bocșene de talie internațională precum este maestrul Ioan Cărmăzan și acasă. Adică, în una dintre „acasele” lui Nuțu Cărmăzan: la Bocșa.

La mulți ani, Ioan Cărmăzan!

 

(dialog cu medicii stomatologi Oana și Radu ARTEAN – Hunedoara)

            Recent am cunoscut la locul lor de muncă pe doi medici tineri – soț și soție – care au pornit împreună pe același drum al profesiei și care au o carte de vizită care reflectă că și-au luat munca în serios, cu responsabilitate.

            Pe lângă motivul sufletesc al alegerii meseriei, ei se impun prin dăruirea fiecărei clipe în împlinirea mandatului de încredere dat de pacienți.

            Pe acest fond, am purtat un dialog sincer, responsabil.

 

            – De ce medic stomatolog?

            – (R. A.) Venind dintr-o familie cu „tradiție” în medicină, decizia a venit firesc. De ce stomatolog? Pentru că această meserie cere responsabilitate, perseverență în pregătirea profesională care să-mi definească personalitatea.

            – (O. A) Când am luat decizia a fost în primul rând dorința de a avea o meserie pe care să o practic cu plăcere. A fost și o influență a unei prietene. Așa că, se dovedește că această meserie mi se potrivește.

           – Cum apreciați începutul de drum în meseria aleasă?

            – (R. A.) A fost plăcut, marcat pe alocuri de ezitări specifice începutului.

            – (O. A) A fost dificil. M-am întâlnit față-n față cu pacientul fără să am în spate un medic de specialitate care să mă îndrume. Dar, am depășit cu încredere și optimism debutul. Era și normal să fie așa.

            – Ce satisfacții vă aduce această profesiune?

            – (R. A.) Mulțumirea citită în ochii pacientului. O satisfacție aparte am atunci când pacientul vine în cabinet rezervat, temător de durere, iar după una – două ședințe, vine cu drag, cu încredere.

            – (O. A) Am o meserie solicitantă fizic și psihic. Încerc să am satisfacția efectuării unui tratament bine făcut, cu responsabilitate și pasiune și cu eficiență pentru pacient.

            – Care a fost prima emoție pozitivă a debutului în activitatea profesională?

            – (R. A.) O asemenea emoție mi-a oferit primul pacient venit de urgență, cu teamă, pentru o extracție și care a plecat încântat de operativitatea intervenției și cu lacrimi în ochi de bucurie mi-a mulțumit.

            – (O. A) Când primul pacient a plecat din cabinet mulțumit de tratamentul oferit, bucuros, cu zâmbet pe buze. 

            – Care credeți că ar fi rafinamentul specific meseriei?

            – (R. A.) Implicarea cu responsabilitate în stabilirea tratamentului și o continuă pregătire profesională, dar și urmărirea eficienței tratamentului acordat.

            – (O. A) O bună comunicare cu pacientul și tehnicianul dentar, dar și utilizarea unor metode noi, moderne.

            – Ce înseamnă pentru d-vs. pacientul?

            – (R. A.) Un om care suferă și mi-a acordat încredere în a-l trata. Un om ce trebuie să beneficieze de experiența mea profesională.

            – (O. A) O persoană care suferă o durere dentară care trebuie eliminată, prin profesionalismul ce-l dovedim. 

            Așadar, am stat de vorbă cu doi medici tineri, bine pregătiți profesional, ce dovedesc mult optimism și care în căutările lor, mereu răscolesc raftul plin de bogăție al meseriei alese care i-a atras ca un magnet, ei având dorințe sincere ce curg din suflet ca valurile unui râu cu nuferi care se revarsă pe lunci trezite de diminețile în care păsările cântă imnul vieții, al tinereții.

       Ei se implică în mod conștient și creator în spiritul unui profund profesionalism, fiind mereu legați sufletește de pacienții pe care-i tratează.

 

Ioan Vlad

Georgeta- Ileana Cizmaș

(dialog cu Paula LUCULESCU medic coordonator – compartimentul chirurgie plastică, Spitalul Județean Deva)

 

            – Prin ce se poate caracteriza activitatea unui medic aparținător unui compartiment de chirurgie plastică?

            – Prin vocația dragostei de om, grija și respectul de pacient, adevărate atribuții pe domeniul formării profesionale.

            – Cât despre compartimentul ce-l conduceți, ce ne puteți spune?

            – Avem un colectiv format exclusiv din femei, bine închegat, cu o experiență valoroasă. Eu lucrez aici din 2002. Împreună cu colega mea Corina CLEPCE și celelalte membre ale colectivului, încercăm cu multă responsabilitate să facem din acest compartiment o fereastră mereu deschisă spre pacienți, iar pregătirea noastră profesională să fie o sintagmă ce ne definește pe fiecare în parte.

            Aici la noi, pe fondul grijii față de pacienți, se găsește un spațiu de muncă, colaborare  și afirmare profesională. 

            – Vă confruntați și cu greutăți?

            – Da. Cu situația generată de continua schimbare a sistemului de sănătate care nu prea are ca pion principal pacientul. Noi încercăm să compensăm unele neajunsuri prin servicii medicale moderne, actualizate, prin răbdare, calm și o continuă pregătire profesională.

            – Personal, aveți modele care vă inspiră?

            – Nu pot spune că nu, dar singurul etalon de care am ținut cont este propria mea pregătire profesională și dorința de performanță.

            Trebuie să ai convingerea că dorești un adevărat lucru, o faptă, prin muncă, seriozitate și hotărâre.

            – Aveți în evidență numărul de intervenții chirurgicale efectuate de D-vs.?

            – Da, peste 6500 și pot spune că satisfacția mea este de fiecare dată când văd pacienții vindecați și mai ales cei cu arsuri grave.           

            – Care vă sunt gândurile de viitor?

            – Sub semnul dragostei pentru meseria aleasă – devenit normă de viață – îmi doresc să fiu un medic cu o personalitate care să evidențieze demersul meu biografic.

       Voi încerca să mă lupt cu mine, cu îndoielile și temperamentul meu, insuflându-mi optimismul, bucuria și încrederea în împlinirea propriei meniri.

 

Ioan Vlad

Georgeta- Ileana Cizmaș

 

Membrii Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu cei ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița s-au bucurat alături de toți enoriașii romano-catolici din Reșița și nu numai la aflarea comunicatului din 16 mai a.c., prin care se aducea la cunoștință că parohul Parohiei „Maria Zăpezii”, József Csaba Pál va deveni noul episcop diecezan de Timișoara.

Acum am ajuns la momentul despărțirii de dânsul și să ne bucurăm de consacrarea sa ca episcop de Timișoara.

Programul detailat al zilelor următoare va fi următorul:

5 august 2018, ora 10.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:

Sfântă Liturghie de hram, oficiată în trei limbi cu participarea părintelui canonic de Timișoara și arhidiacon al Banatului Montan, József Csaba Pál, și a părintelui capelan János Várga, ambii din Reșița. În cadrul acestei Sfinte Liturghii de hram, păr. József Csaba Pál, numit episcop diecezan de Timișoara la 16.05.2018, își va lua rămas bun de la parohia „Maria Zăpezii“, unde a slujit ca paroh timp de aproape 31 de ani (2.10.1987 – 5.08.2018), urmând ca în data de 6 august 2018 să fie sfințit episcop în Domul din Timișoara.

Înfrumusețarea liturgică muzicală a Sfintei Liturghii de hram va fi oferită de: corul parohial „Harmonia Sacra” (dirijor: George Colța), corul de tineret reșițean „Fiamma” (coordonator: Christine Maria Surdu) și fanfara „Musikkapelle Banater Schwaben Augsburg” din Germania (dirijor: Werner Zippel).

 

 

6 august 2018, ora 10.00, Catedrala (Domul) „Sfântul Gheorghe“ Timișoara:

Sfântă Liturghie pontificală de consacrare și instalarea episcopală noului episcop diecezan József Csaba Pál, care a fost timp de aproape 31 de ani (2.10.1987 – 5.08.2018) paroh la parohia „Maria Zăpezii“ din Reșița. Consacratorul principal va fi episcopul dr. h.c. Martin Roos din Timișoara, administrator apostolic. Co-consacratori vor fi dr. Ioan Robu, arhiepiscop de București, mitropolit al provinciei mitropolitane latine, și dr. György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia.

 

Comunitatea germană îi mulțumește părintelui arhidiacon József Csaba Pál pentru anii petrecuți împreună la Reșița și în Banatul Montan, urându-i din toată inima binecuvântare și har în noua misiune pe care i-a încredințat-o Bunul Păstor!

Erwin Josef Țigla