(dialog cu Emil MITRANOVICI – medic primar urolog, doctor în științe medicale)

 

            – Este grea munca de urolog?

            – Da. Foarte grea.

            – Ce v-a făcut să profesați o asemenea activitate medicală?

            – Era în 1999. La Deva, era singura profesie chirurgicală disponibilă.

            – Sunteți șeful secției urologie a Spitalului Județean Deva. Cum caracterizați colectivul ce-l conduceți?

            – Foarte bun – competent în specialitatea urologie.

            – Secția pe care o conduceți se confruntă și cu greutăți a căror rezolvare vă depășește?

            – Da. Este vorba de insuficienta dotare cu aparatură și personal.

            – Sunteți unul dintre urologii apreciați. Cum comentați această situație?

            – Nu comentez. Să mă aprecieze pacienții tratați sau operați de mine.

            – Care vă sunt calitățile profesionale datorită cărora pacienții vă aduc de fiecare dată mulțumiri?

            – După mine, modul în care îi tratez și deciziile mele chirurgicale corecte. Nu-i forțez în deciziile lor și le respect opinia, dar le și explic despre boala de care suferă și cum aceasta poate fi tratată.

            – Ce ziceți, valoarea D-vs. profesională creează invidii?

            – Da, tot ce este posibil. Personal nu am constatat acest aspect.

            – Punctați-ne un moment al carierei D-vs. care v-a adus o satisfacție inedită.

            – Sunt mai multe momente, în special în cazuri grave, cu pacienți care au plecat acasă sănătoși și cu zâmbetul pe buze.

            – Privind continua pregătire profesională și științifică, ce ne puteți spune?

            – Un amănunt, printre altele, am competență în ecografie, litotriție, uro-ginecologie etc., în management sanitar și sunt doctor în Științe medicale. 

            – Cât despre intervențiile chirurgicale, ce amănunte ne puteți oferi?

            – Realizez anual între 280-300 de intervenții chirurgicale, cu foarte puține cazuri care au complicații. În 16 ani de activitate am avut doar 3 cazuri de deces după intervenții, acestea însă din cauza stării avansate a bolii în care pacienții s-au internat. În multe cazuri, am trimis pacienți pentru reevaluare în unele centre urologice din țară.

            Succesele mele în urologie mi-au adus desigur multe satisfacții, dar și munca depusă a fost pe măsură.

            – Cum vă vedeți viitorul profesiei?

            – Destul de incert, având în vedere subfinanțarea și lipsa de preocupare a celor care au datoria să facă dotarea secției cu aparatură modernă și nu numai.

           

            … Așadar, am cunoscut un OM, un MEDIC, care își face datoria cu pasiune, seriozitate și competență. Fiecare din faptele sale sunt o confirmare a priceperii – emblema statornică a competenței profesionale. Aceasta, pentru că și-a făcut din profesie o performanță, un argument al faptelor împlinite de fiecare dată cu succes.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

După șapte decenii de viață activă, dedicată interpretării, creației și cercetării, un artist prolific intrat într-al nouălea deceniu de viață se poate așeza pe locul său, după expresia lui Petre Țuțea, întru neamul său și Dumnezeu …

La șaptezeci și cinci de volume publicate, unul și unul de viață activă, poți conclude că nu ai trecut prin viață ca umbra pe apă! …

Volumul recent: „DUMITRU JOMPAN – UN MUZICIAN BĂNĂȚEAN OCTOGENAR“, Editura Gens Latina, 2018, 605 pagini, evocă traseul vieții creatoare, al autorului oglindit în aprecierile unor personalități ale vremii, contrazicând expresia coșbuciană: „Ce urmă lasă șoimi-n zbor / Ce urmă peștii-n apa lor? …“ Urmele lăsate în vreme de Jompan sunt pregnante, monumentale, vizibile, iar bogatul capitol „LAUDATIO“, pp. 297-363 exprimă aceste aprecieri de recunoaștere a muncii de interpretare, creație și cercetare a autorului, încât … pare a se fi spus ce este de spus …

Observația noastră constantă, de om al locului, a fost însă aceea că exercițiul de admirație adresat maestrului se cere distribuit între prolificul creator și „ortacul său de viață“ (după expresia locului): învățătoarea Lia Jompan, soția Domniei Sale, cea care și-a înțeles și asumat menirea, pietuând, din primul moment, asupra-și toate asprimile vieții, lăsând liniștea creatoare și creând un climat familial să îl învăluie, pe cel care este prof. univ. Dr. Dumitru Jompan, cel care a înălțat, întru artă, o viață dedicată Frumosului; cel care nu lasă din mână bagheta și condeiul și …  pentru emoția umană, încă cioplește la opera sa munumentală …

Anii ce vin, anii karmici de destin și împlinire, dorim să fie ceea ce sunt deja: ani de pregnantă sinteză creatoare; numai lumină, întru lumina pură a dăinuirii de neam; întru creației și întru credința în sens! …

 

Marga, la 20.VI.2018

 Ion Kaleve

 

În era internetului, a publica a ajuns la îndemâna oricui și este mai ușor decât a fost vreodată. Aparent…

Jurnalismul trăiește o epocă fastă, în care noi publicații apar foarte frecvent. Dar sunt toate bazate pe deontologie, furnizând informație reală și corectă? Ce spune realitatea?

Un editor care vrea să înșele opinia publică o poate face foarte ușor. Este suficient să trimită un email la scurt timp după o prelegere, în care să se ofere să publice textul într-o revistă. Pentru asta cere o taxă de apariție, eventual cu „ceva în plus” pentru a fi mai expeditiv, adică pentru a-l introduce „în față” pe autor. În acest context devine mai puțin relevant dacă până la urmă textul este publicat sau nu, autorul tot nu va beneficia de pe urma publicării eventuale, întrucât dacă publicația este un fals, nu-și va trece niciodată în CV o astfel de „ispravă” publicistică. Dar cum se pot deosebi revistele fără credibilitate de cele autentice și de prestigiu?

O publicație falsă nu are, de regulă, un redactor șef identificabil într-o persoană, eventual cunoscută. Se întâmplă chiar ca un același editor să fie „responsabil” de mai multe astfel de reviste-fantomă, ceea ce reprezintă un element agravant. Nu există indicații despre vreo afiliere instituțională a staff-ului editorial sau, mai rău, se poate ca autori binecunoscuți să fie trecuți pe listele unor publicații fictive fără ca măcar aceștia să știe că numele lor sunt folosite în acest mod. De asemenea, se poate ca așa-zisul editor să se laude că are vizibilitate sau rating, dar în realitate să nu fie vorba decât despre pretenții fără niciun sâmbure de adevăr. Nu în ulimul rând, se recurge la emailuri care trimit spre site-uri pline de inexactități, chiar de greșeli.

În ultimii ani, specialistul francez în computere Cyril Labbé a decoperit peste 30 de „lucrări științifice” generate de calculator, publicate în diverse reviste. La rândul său, jurnalistul și expertul John Bohannon, de la Universitatea Harvard, din SUA, a făcut încercarea de a trimite o lucrare falsă la 255 de reviste așa-zis „deschise”, dintre care 157 s-au oferit s-o publice! De asemenea, „materia primă” cu care se umplu aceste publicații fără credibilitate poate fi la fel de falsă ca și ele, conferințele neexistând sau fiind de cea mai slabă calitate. Și pe acest segment falsurile se pot ține lanț, de la site-uri fără substanță până la texte despre conferințe care preiau doar titlul unora serioase, de ținută, apoi nu fac altceva decât să colecteze sume de înregistrare de la specialiști induși în eroare.

Este acesta „jurnalism”? Profesioniștii din domeniu știu că nu. Este aceasta o realitate a lumii internetului și a puhoiului de oferte false de tot felul? Din păcate, da.

 

Roxana Istudor