Recent ne-a atras atenția cartea ,,Reflecții templiere în Transilvania”, apărută la Editura Primus din Oradea, 2017, având autor pe Remus Barna. Ca prim impact vizual, regăsim pe coperta I imaginea impozantă a castelului păstrător de istorie și legendă alături de prezența cavalerului,a statorniciei cu care, oricând acesta veghează întru buna rânduială a curgerii vremilor. Emblematicele cuvinte ,,Non Nobis Domine, non Nobis, sed Nominii Tuo da Gloriam” vin parcă dintru începutul lecturii să reamintească faptul că Supremația Divină a fost și a rămas în permanență călăuza templierului.

Structurată pe treisprezece capitole și completată de o bogată listă bibliografică lucrarea conține o amplă incursiune în istoria (Cuvânt introductiv) Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Marelui Priorat General Magistral al României (OSMTH),reușind să scoată în evidență faptul că, iată, autorul simțea, ca o datorie de căpetenie, aducerea la lumină a unor date necunoscute suficient sau deloc cu privire la Cavalerismul Templier precum și existența lui în Transilvania.

Acesta, în capitolul al II lea, face un expozeu al  Ordinului tocmai pentru ca cititorul să-și poată forma o cât mai amplă imagine pe baza datelor existente, generos oferite. Avem o prezentare cronologică a legăturilor purtate de către demnitarii medievali din Transilvania cu cavalerii templieri dar și cu monahii (călugării) cistericieni de la Igris și Carta. O simplă perspectivă a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine ,,Christianitas”, unde spre nord se desfăşoară o puternică misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene. Chiar dacă considerăm înfiinţarea unei mănăstiri cisterciene în Transilvania ca fiind un act făcut în virtutea strategiilor curiei Romane, nu trebuie uitat totuşi rolul de ,,protecțio”, exercitat din umbră de către templieri, pentru această zonă a Europei. Existenta pașilor  acestora precum și amprenta lăsată,conform lucrării prezentate,au păstrat urme de netăgăduit precum cele descoperite la Turda, Tălmaciu, Ciceu, Cristeștii Ciceului, Cristuru Secuiesc, Geoagiu, Oradea sau Vălișoara, etc.

     În castelul de la Vălișoara se află și sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Templierilor, din România, condus de către un baliv (pag.157). De consemnat faptul că în anul 2003, septembrie, a fost înființat Marele Balivat al României, sub jurisdicția Marelui Priorat al Franței, în România existau patru Comanderii, pentru ca în anul 2004 să fie fondat Marele Priorat al României iar în 2006 acesta să fie ridicat la rangul de Mare Priorat General, apoi în 2008, iunie, la rangul de Mare Priorat General Magistral.
Elita Cavalerilor Templieri a transmis din generație în generație învățături care se dovedesc aplicabile și astăzi, totul depinzând de liberul arbitru în alegerea căii și scopului în viață. Misiunea principală a Ordinului este de a reuși, exprima și forma grupuri de creștini care să se asocieze în dorința de a face mai responsabilă și mai eficace slujirea lor creștină pentru comunitate, colaborând în fraternitate și recunoscuți fiind totodată la justa lor valoare, totul, de dragul lui Hristos, Domnul comun (pag.194).
O carte complexă, bazată pe mărturiile unor documente expuse  dau posibilitatea creionării indubitabile a prezenței cavalerilor templieri în spațiul transilvan dar și profunzimea spirituală și demnă a unui ordin care,pare-se că nu a apus și nici nu are de gând să o facă.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat cunoștință cu profundă îngrijorare de faptul că, în procesul civil pe care procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi,  l-a intentat ziariștilor postului Antena 3, instanței i-au fost solicitate de către DNA, date dintr-un dosar care o privește, în mod direct, pe doamna procuror șef. Având în vedere faptul că acest demers a fost apreciat de către prestigioși reprezentanți ai mediului juridic și academic a fi un abuz de putere – în sensul  că procurorul șef al DNA folosește autoritatea instituției pe care o conduce pentru a pune presiune pe o autoritate judecătorească într-un proces în care este direct implicată și, prin aceasta, este de natură să afecteze în mod deosebit de grav obiectivitatea și corectitudinii deciziei ce va fi pronunțată în cauza respectivă – UZPR solicită Direcției Naționale Anticorupție să dea dovadă de realism și moderație, renunțând la orice acțiuni care ar putea afecta independența și corectitudinea actului juridic.

Așa cum am făcut și cu alte ocazii, excludem, în mod categoric orice intenție a Uniunii noastre de a influența, în mod direct sau prin intermediari, derularea normală și corectă a acestui proces și, totodată, ne exprimăm deplina solidaritate profesională și morală cu jurnaliștii postului Antena 3, cărora le dorim să depășească cu succes această încercare pentru a se putea consacra realizării proiectelor editoriale care au adus postului un solid și binemeritat prestigiu.

În mod deosebit, dorim să apreciem spiritul de solidaritate și susținerea față de confrații noștri de la postul Antena 3 de care au dat dovadă personalități reprezentative ale presei noastre scrise și audio-vizuale, care au pus mai presus de opțiunile lor politice, filosofice sau religioase, apărarea demnității profesiunii noastre și a dreptului la libera exprimare a ziariștilor.

Având în vedere faptul că, în ultimul an, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România s-a confruntat cu o provocare, profund incorectă și vădit imorală, de scindare și de învrăjbire, pusă la cale de un grup diversionist de puciști cu epoleți, care s-a soldat cu o serie de procese intentate cu rea credință, construite pe minciuni grosolane și pe falsuri revoltătoare, examen greu pe care am reușit să îl trecem numai prin unitatea și încrederea reciprocă a membrilor și simpatizanților uniunii, adresăm confraților din presa scrisă și audiovizuală îndemnul de a nu ceda unor asemenea tentative de  dezbinare, de subordonare și de manipulare.

Stă în puterea noastră să punem mai presus de orice promovarea și apărarea Interesului Național al României și al tuturor cetățenilor săi, cel mai luminos și meritat omagiu pe care îl putem aduce acum, în anul Centenarului Marii Noastre Uniri. Astfel și numai astfel, vom reuși să facem din profesiunea de jurnalist un titlu de demnitate și de înaltă valoare profesională și morală.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

PREȘEDINTE,

Doru Dinu Glăvan

(dialog cu ing. silvic Constantin VLAICU, membru al U.Z.P.R.)

– Să concluzionăm ideea că orice informație trebuie verificată!

– Lemnul de comercializat se selectează strict prin respectarea unui studiu al pădurii (numit AMENAJAMENT SILVIC – acesta se actualizează la fiecare zece ani) ce cuprinde în esența sa un complex de măsuri, adaptat fiecărei suprafețe de pădure, de conducere a arboretului respectiv pe bază de studii aprofundate în mod științific, ce au ca scop adoptarea tuturor măsurilor pentru dezvoltarea pădurii, o exploatare rațională a acesteia, cât și regenerarea, prin aceasta din urmă asigurându-se și continuitatea ei. În cadrul aceluiași studiu, lemnul comercializat este selectat prin operațiuni de igienizare a pădurii, prin rărirea pădurilor tinere prin extragerea arborilor mai puțin sănătoși sau rău conformați ce împiedică dezvoltarea normală a celor valoroși, iar arborii bătrâni se supun procesului de extragere (exploatare) atunci când aceștia ajung la anumite vârste înainte ca lemnul să intre în procesul de deteriorare și pierdere a valorii lui economice.

Prin urmare, falșii purtători de cuvânt ai ,,ecologiștilor” trebuie să înțeleagă faptul că printre silvicultori nu există în prezent noțiunea de ,,defrișare a pădurii” și că Romsilva nu exploatează în totalitate o suprafață de pădure până când pe această suprafață nu s-a asigurat minim 70% din regenerarea naturală, diferența fiind completată cu puieti plantați artificial (aceștia sunt produși în capacități proprii de producție ce aparțin Romsilva, cu profesionalismul și truda acelorași silvicultori) după tăierea ultimilor arbori bătrâni. Această tăiere se numește TĂIERE DE REGENERARE a pădurii și nicidecum DEFRIȘARE.

Stăruind asupra acestei categorii de slujbași ai statului ce o reprezintă silvicultorii, vreau să amintesc că cea mai mare exploatare de păduri din România s-a făcut sub ,,ocupația” URSS, după cel de-al Doilea Război Mondial, care prin SOVROMURI (societăți mixte românosovietice), între anii 1945-1956, recuperând datoriile României către Uniunea Sovietică, tăiau peste 30 de milioane de metri cubi anual. Tăierile erau adeseori rase, pe suprafețe mari, dimensiunea acelui prăpăd a fost remediată în deceniile următoare cu profesionalismul și eforturile masive ale silvicultorilor. Tatăl meu, ca și mine silvicultor, împădurea în anii ’50, într-un singur district silvic, într-un an, 200 de ha (un milion de puieți plantați), în urma tăierilor rase. Astăzi, silvicultorii au aceeași menire și îndeplinesc aceeași datorie: să gospodărească pădurea în mod rațional și să-i asigure integritatea și continuitatea. Aceasta se poate face doar prin specialiști și nicidecum cu ,,sprijinul” campaniilor mediatice orchestrate de organisme ce nu reușesc sau nu vor să înțeleagă procesele ce stau la baza acestui complex mecanism.

În concluzie, să nu lăsăm pe alții să gândească pentru noi, să fim mult mai raționali, iar când primim o informație, dacă dorim și să o răspândim, haideți să o și verificăm, să nu acționăm grabnic sub imperiul emoțiilor, căzând astfel pradă acțiunilor manipulative. Trăim într-o epocă informațională, în care accesul la informație este extrem de facil și nerestrictiv, așa cum nu a mai fost niciodată în toată istoria omenirii, însă acest mediu informațional devine totodată un mediu propice de a semăna, pentru cei inspirați de cugetul și fapta rea, semințele răului. Între judecăți greșite, teorii conspirative etc., devine din ce în ce mai anevoioasă aflarea adevărului. În acest context, întru lesniciunea cunoașterii adevărului, să dăm întâietate vigilenței cugetului și rațiunii.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș