Numărul 100 al revistei ”Bocșa culturală” în cel de-al 65-lea an  de lectură și bibliotecă publică la Bocșa Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” din Bocşa, Caraș-Severin, la ceas aniversar – 65 de la înființare

În acest important an 2018, anul centenarului Marii Uniri, anul omagial al unității de credință și neam, anul făuritorilor Marii Uniri de la 1918, biblioteca publică bocșană își marchează existența, își sărbătorește cei 65 de ani de lectură publică.

Această prezentare necesită JavaScript.

Documentele de specialitate menţionează încă din 1897 biblioteci publice existente la Bocşa şi anume biblioteci ale asociaţiilor culturale. Aşadar, la 28 noiembrie 1897 a fost înfiinţată la Bocşa Română Reuniunea română de lectură din Bocşa-Română; în anul 1905 este amintită o adunare generală a Casinei română din Bocşa-Montană, condusă de dr. Aurel Oprea; în 24 mai 1909 a fost înfiinţat la Bocşa Română Clubul de educaţie al tinerilor meseriaşi din Bocşa Română. Şi nu putem să nu amintim Biblioteca ASTRA Despărţământul Bocşa, înfiinţată în 1899 prin strădania avocatului Ioan Budinţean.

Ca orice organism social, bibliotecile răspund cerinţelor unei epoci şi sunt supuse permanent unor procese de transformare în funcţie de interesele şi mentalităţile epocii respective. În legislaţia de bibliotecă din timpul regimului comunist  se pot distinge acele normative cu caracter general şi altele referitoare numai la anumite activităţi de bibliotecă.

Documentul fundamental emis în timpul comunismului este Hotărârea nr. 1542 a Consiliului de Miniştri privind măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea activităţii bibliotecilor din Republica Populară Română, publicată în “Buletinul Oficial” nr. 120 din 29 decembrie 1951.

Pornind de la sloganul că “bibliotecile sunt chemate să aducă o contribuţie din cele mai importante pentru a dezvolta în rândul maselor interesul pentru citit, pentru larga răspândire a cărţii şi pentru a satisface setea de  lectură a maselor”, HCM nr. 1542 va orienta astfel activitatea biliotecilor încât să răspundă acestui comandament social prin crearea unei noi suprastructuri bibliotecare. Prin acest HCM se hotărăşte crearea de biblioteci regionale, raionale şi comunale. Se ia decizia înfiinţării anuale a 300 de biblioteci comunale cu un minimum de 1500 volume şi bibliotecar salariat.

 HCM 1542/ 1951 are într-adevăr valoarea unei legi a bibliotecilor prin cuprinderea ansamblului problemelor biblioteconomice. Decretul nr. 144/1951 fixează cadrul financiar pentru desfăşurarea activităţii bibliotecilor prin acordarea avansurilor pentru aprovizionarea bibliotecilor cu publicaţii, o măsură binevenită care a permis apariţia  colecturilor, instituţiile intermediare pentru achiziţia de publicaţii.

În anul 1953, în urma unei decizii provocate de Ordinul comisiei de stat 9009 din 17 noiembrie 1952, ia fiinţă şi biblioteca comunală din Bocşa Vasiova, iar prima carte înscrisă în Registrul Inventar al bibliotecii datează din 17.07. 1953 şi este Manifestul Partidului Comunist al lui Marx şi Engels.

>>>>>>>> articol întreg

Dacă ar trebui să vorbim despre Școala de pictură de la Bocșa, va trebui neapărat să vorbim și despre zugravul/moalărul/ și pictorul bisericesc Filip Matei. Dacă este vorba despre românism și lupta pentru limba română și pentru neamul românesc, de asemenea trebuie să-l amintim pe românul Filip Matei. Dacă ne gândim la participanții bocșeni la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, din nou trebuie să facem referire și la omul Filip Matei, ca delegat al ASTREI din Bocșa.

Filip Matei s-a născut în 5 / 17 martie 1853 în judeţul Timiş, comuna Igriş, într-o familie de oameni simpli, fără mari posibilități materiale.

Plecat de acasă și ajutat de învățătorul său Gheorghe Popovici, Filip Matei ajunge ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița. Aici a deprins tehnica picturii alături de primii săi dascăli: Dimitrie și Mihai Popovici. După moartea acestora, Filip Matei preia atelierul și finalizează lucrările deja începute.

În anul 1877 s-a căsătorit cu bocşana Emilia Diaconovici şi s-a mutat în Bocşa Vasiova. Aici şi-a construit o casă  după proiectare proprie: model vienez: casă stil vilă, înaltă, trepte din lemn, sculptura în lemn fiind executată tot de el, aici funcționând și atelierul său de lucru.

”Am cunoscut pe acest om din anii copilăriei mele. L-am stimat și l-am iubit pentru că avea o fire plină de veselie și foarte interesantă, încât aș fi stat zi și noapte  ca să-i ascult sfaturile și poveștile lui pe care le rostea cu o voce clară ce apăsa fiecare cuvânt; iar când cânta în strana bisericii, vocea lui clară avea un farmec deosebit. Casa lui din Vasiova, pe care a zidit-o în formă de vilă, încadrată de o grădină mare, plină cu flori și pomi roditori, a fost o frumusețe ce desfăta privirea, ca un colțișor de rai pe pământ.”consemna condeierul plugar din Vasiova, Aurel Novac.

 În această casă, în 1900 s-a născut Zeno Vancea, compozitorul  şi muzicologul vasiovean ai cărui părinţi locuiau cu chirie la pictorul Filip Matei la acea vreme.

Filip Matei a construit casa după placul lui şi a trăit aici aproximativ 50 de ani.  În tot acest timp casa a fost folosită drept “centru de cultură” aici întrunindu-se diferiţi oameni de cultură şi ţărani iubitori de muzică, poezie, iubitori de neam şi ţară. Aveau loc repetiţii de cor, dans, teatru, șezători literare.

”Aici și-a transformat atelierul într-o adevărată școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători, având multe comenzi de pretutindeni și fiind foarte cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit un centru de cultură și de acțiune românească” (Dr. Aurel Cosma, Pictorul bisericesc Filip Matei. 1853-1940, în: Mitropolia Banatului, an XXVIII, 1978, nr. 1-3).

>>>>>>>> articol întreg