Alexandru Liuba s-a născut în Maidan – azi Brădişorul de Jos din judeţul Caraş Severin la 10 septembrie 1875, ca fiu al renumitului  învăţător şi  scriitor folclorist Sofronie Liuba şi al mamei sale Rachila, născută Bura din Broşteni. Tânărul Alexandru  a început studiile în satul natal, a urmat apoi la Oraviţa clasele a V-a şi a VI-a  la şcoala primară germană ca elev al aceluiaşi învăţător Iosif Stara la care studiase şi tatăl său. După terminarea celor şase clase elementare a urmat apoi 4 clase la şcoala civilă din aceeaşi localitate. Aici, tânărul Alexandru a avut fericitul prilej al urmăririi unor cursuri de lucru de mână, ca prolog al gustului său artistic – sculptural. Tot aici a putut întreprinde şi cioplirea diferitelor lucrări din piatră „de Agadici” sub îndrumarea profesorului său, cu care prilej lucrările iscusitului tânăr Alexandru întrevedeau viitorul său artistic.

Deşi tatăl său îşi dorea să-l vadă pe fiul său învăţător, totuşi în sufletul tânărului creştea dorul de a se face sculptor. Aşa se explică că şi în timpul cât a studiat la Institutul Pedagogic din Caransebeş, Alexandru n-a încetat să se ocupe cu sculptura. Pentru această pasiune a sa, la insistenţele lui Vichentie Babeş, şi a dr. Alexandru Mocsony, dascălul Sofronie Liuba şi-a trimis talentatul său fiu, Alexandru, la Academia de arte frumoase din Munchen, la preparandie  în 15 octombrie 1895. Este apoi repartizat, potrivit aptitudinilor sale, la Şcoala de profesiune artistică unde studiază până în 1897 desenul şi modelarea. În toţi anii de studiu rezultatele au fost mai mult decât meritorii: Sehr grosz (foarte mare la diliginţă), Sehr gut (foarte bun la progres) şi mai toate calculele sunt de nota primă, notele fiind până la scara 4.

În 1897 în urma unui „testamoniu general” de calificare Alexandru Liuba „ arată progrese foarte vrednice de recunoştinţă şi pe lângă o asemenea însuşinţă, promite un rezultat foarte bun”.

Cu aceste rezultate Alexandru Liuba intră la Academia Regală Bavareză pentru artele de formaţiune – Academia de sculptură. A intrat în oct 1897 şi o termină în iulie 1903, stând la Munchen 9 ani.

articol întreg >>>>>>>>>>>

Anul Domnului 1868, anul  al doilea de la înţelegerea dintre Austria şi Ungaria, de la creerea dualismului austro-ungar.  Banatul, inclusiv Baziaşul, fusese inclus în ocupaţie maghiară, existând dintru început preocuparea autorităţii maghiare de catolicizare şi maghiarizare forţată a elementului etnic românesc şi interzicerea cu precădere a limbii române în instituţii. 

În consecinţă, ASTRA în Transilvania şi forurile culturale bucureştene au reacţionat prin contramăsuri, la timp şi eficiente.

Una din măsuri a fost turneul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti, prin Transilvania şi Banat. O echipă de teatru împreună cu regizorul şi actorul Mihail Pascaly, în iunie 1868 au demarat spectacolele la Sibiu, şi după un sejur de câteva săptămâni, a ajuns la Lugoj, în Banat, pentru o şedere de o săptămână. Au ajuns la început de iulie 1868 şi au dat spectacole vreme de trei săptămâni, pentru că lugojenii erau cunoscători şi iubitori de teatru, şi creaseră o atmosferă caldă, benefică, primitoare, cu serenade la actriţe şi serate dansante cu membrii trupei şi cu participarea breslelor din oraşul de pe Timiş: blănari, cojocari, pantofari, cu daruri de preţ pentru actori.

Între membrii echipei se afla şi poetul Mihai Eminescu, în ipostaza de sufleur, actor, traducător şi copiator de roluri, şi de secretar al trupei domnului Mihail Pascaly.  Eminescu s-a ales cu o splendidă căciulă bănăţeană pe care o va purta cu mândrie în anii de studenţie la Viena.

După Lugoj, trupa se opreşte la Timişoara, unde susţine doar 2-3 spectacole, după care va pleca la Arad. La Timişoara, doamna Matilda Pascaly naşte un băieţel, Andrei-Claudiu, botezat de Andrei Mocioni, baron de Foeni, şi de preotul Meletie Drăghici, în biserica româno-sârbă “Sfântul Gheorghe” din cartierul Fabric.

articol întreg >>>>>>>>>>>

De curând a văzut lumina tiparului cel de-al 81-lea volum al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, o carte-album dedicată orașului Oravița, în coordonarea lui Gheorghe Jurma  și Erwin Josef Țigla.[1]

Volumul Oravița: Viziuni = Oraviza: Visionen (Reșița: Banatul Montan, 2017) continuă seria cărților-album realizate de cei doi importanți editori reșițeni, serie începută în anul 2009 cu o astfel de carte dedicată Reșiței (Reșița: Viziuni = Reschitza: Visionen), apoi Aninei (Anina-Steierdorf: Viziuni – Visionen. Reșuța: Banatul Montan, 2012) și Bocșei (Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen. Reșița: Banatul Montan, 2014).

După cum mărturisesc coordonatorii în prefața volumului, ”prezentul album cuprinde – pentru prima oară într-o asemenea formulă grafică – o parte din producția literar-artistică dedicată Oraviței și zonei Carașului, oferind un veritabil inventar de informații și imagini privind istoria și cultura, cadrul natural, evenimentele și personalitățile locului, raporturile cu cadrul național și european, astfel încât, inevitabil, se constituie și într-o utilă bibliografie și enciclopedie.”

Volumul adună în paginile sale reportaje, poezii, povestiri, fragmente din romane, consemnări ale unor evenimente, pagini de istorie locală, scurte biografii și relatări ale unor personalități, nume sonore din toate domeniile, menite să contureze portretul unui burg cărășan de notorietate precum Oravița. Scrierile propuse sunt în limbile română și germană, unele adunate din cărți și diverse publicații, iar alte texte au fost scrise special pentru acest album.

Între cei care semnează în acest veritabil volum regăsim nume cunoscute ale unor scriitori, istorici, geografi, poeți și publiciști, importanți oameni de cultură și remarcabili istorici și critici literari, cercetători și specialiști în varii domenii: Sim.Sam. Moldovan, Virgil Birou, Pop Simion, Edith Guip-Cobilanschi, Petru Vintilă, Cornel Ungureanu, Mihai Novac, Horst Dieter Schmidt, Gellu Dorian, Emil Iordache, Vasile Versavia, Nicolae Irimia, Octavian Doclin, Gheorghe Azap, Nicolae Sârbu, Pavel Bellu, Nicolae Murgu, Costel Simedrea, Ionel Bota, Petru Oallde, Julius Galffy, Franz Kumher, Nicolae Ișfan, Dorina Sgaverdia, Cristian Graure, Ioan Mătăsăreanu, Constantin Miu-Lerca, Karl Erdélyi, Margareta Bogdan, Alexander Tietz, Adela Lungu-Schindler, Antoniu Mocanu, Tibor Lichtfuss, Nicolae Irimia, Vasile Bogdan și alții, evident Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.  

Remarcabilă este iconografia albumului. Afișe, fotografii, cărți poștale, de ieri și de azi, lucrări de artă, toate acestea dau cărții culoare și savoare, autorii reușind să convingă, încă o dată, cititorul de frumusețea și importanța cultural-istorică a Oraviței. ” Sperăm ca aceste Viziuni să demonstreze convingător tradițiile de frumos, de muncă, de umanitate ale acestor locuri, într-un moment special – aniversarea a 200 de ani de la inaugurarea Teatrului din Oravița – care ar putea determina un impuls pentru revigorarea tradițiilor culturale și afirmarea europeană a acestui oraș important din inima Carașului…” concluzionează autorii.

Așadar, iubitorilor de carte, pasionaților de istorie, colecționarilor și bibliofililor, dar și simplilor cititori li se propune o nouă carte-album de excepție, foarte bine alcătuită, bogată în informații diverse și pertinente, atent conturată și extraordinar de frumoasă. O nouă bijuterie editorială realizată de cei doi importanți făuritori de cărți – Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. 

[1] În data de 15 ianuarie 2018, de Ziua Culturii Naționale, la Biblioteca Germană ”Alexandre Tietz” din Reșița a avut loc lansarea celui de-al patrulea album din seria Viziuni, album dedicat orașului Oravița. Cartea-album Oravița: Viziuni=Oravitza: Visionen este realizată de Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, a apărut la Reșița, editura ”Banatul Montan”, 2017, prin grija Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin și al Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. La eveniment au participat scriitori și oameni de cultură din Banat, cititori ai bibliotecii gazdă și prieteni ai instituțiilor organizatoare. Despre autori și cărțile lor au vorbit: Clara Maria Constantin, Nicolae Sârbu, Ionel Bota, Gabriela Șerban, Petru Berbentea, moderatori fiind cei doi scriitori: Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.