Vremuind prin vreme, Marin Vînătoru

cop

Neîncapatoare librăria reșiteană Semn de Carte miercuri, 26 aprilie 2017, la lansarea celui de-al șaptelea volum de versuri semnat Marin Vînătoru,  ”Vremuind prin vreme”. Cu licență și doctorat (1986) în filozofie, fost cadru didactic la Colegiul National ”Diaconovici-Tietz” și profesor asociat al Universităților ”Eftimie Murgu” din Reșița și ”Vasile Goldiș” din Arad, Marin Vînătoru scrie versuri și publică primul volum ”Miraj” în 1998. Urmează, cronologic, 1999- ”Pasărea albastră”, 2000- ”Flăcări în tăcere” și ”La unbra unui gând”, 2009- ”Port în mine lumina unui gând” iar în 2015- ”Sub geana vremii”. Prezentarea volumului de poeme ”Vremuind prin vreme” apărut la editura timișoreană Gordian în 2017 a fost făcută de poeta Ana Kremm: ”Este o premieră pentru mine să fiu nașa lansării pe piață a unui volum de poezie, în această librărie plină până la refuz, punctând mesajul pe care îl vedeți pe perete ”Cartea a rămas, totuși, instrumentul cel mai subtil de perfecționare a minții noastre” (Nicolae Georgescu-Tistu, n.a.) și aș adăuga eu, astăzi, și a sufletului nostru…. Volumul este unul de poezie solară… unul de întoarcere în timp, în timpul trecut al eului liric, al poeziei. Muzicalitatea versurilor, peisajul rural evocat, anotimpurile pline de soare și speranță dau măsura optimismului posibil și la 77 de ani. Există în versurile sale subiecte filozofice implicite: rostul omului pe pământ, relația lui cu cerul și pământul, cu Divinitatea și, evident, cu poezia înaintașilor, partea a doua a volumului fiind închinată unor mari poeți: Mihai Beniuc, Nicolae Labiș, Nichifor Crainic, Octavian Goga până la tristul și însinguratul George Bacovia. Marin Vînătorul desenează, în multe din pastelurile sale, nostalgica trecere a timpului în culori optimiste: ”Iar revine primăvara”, ”Grădina cu vișini”, ”Vremuind prin vreme”, ”Cireșul”, ”Bunicul”, ”A venit, bogată, toamna”, ”Vara”, nici măcar ”Iarna” nu este tristă in poezia lui Marin Vînătoru. Titlul volumului sugerează tema principală- vremea- abordată în diferite rame. Cadrele se succed conform anotimpurilor dar fără teamă, cu o ușoară detașare filozofică… Că autorul se simte legat de poezia limpede, descriptivă, a bogatului nostru trecut literar stau mărturie versurile ce împrumută haina poeziei populare precum ”Cântec”, ”Versurile mele”, ”Amintiri”, ”Ruga neîmplinitului”. Autorul dialoghează cu Dumnezeu, fie că îi reproșează neîmplinirea unor dorințe… fie că ne explică pedeapsa alungării din Rai… fie că admiră creația divină… Care este rostul poeziei în sistemul de gândire al autorului aflat la al șaptelea volum de versuri ni se explică în ”Versurile mele”/ Gânduri către stele/ Către oameni lacrimi… Poezia lui Marin Vînătoru trebuie citită cu voce tare pentru ca urechea, ascultând, să se bucure, gândul, cu  ochii minții, să deseneze peisajele pline de soare… Pe marin Vînătoru soarele îl face să fie optimist, să gândească pozitiv și să se sprijine pe vasta sa cultură acumulată și dăruită altora în anii de profesorat… Lume atât de bună, un auditoriu atât de mare cum văd astăzi  nu mi-a fost dat să văd la multe lansări. De aceea cred că în orașul nostru, mic sau mare- cum dorim să-l socotim- Marin Vînătoru este o personalitate. Îl felicit  și-i doresc succes și optimism în continuare.” a spus, printre altele, Ana Kremm.

Au vorbit și au citit din versurile autorului prof. Maria Radu, prof. Zenobia Topală, pr. prot. Vasile Petrica.

(citeste mai departe…)

______________________________________________

 Libraria „Semn de Carte”
Resita 320051 – Libertatii 13/Timis 1, Jud. Caras-Severin
Telefon/Fax: +40-355-88.17.33;
E-mail: semndecarte@metarsis.ro
 WEB: www.semndecarte.metarsis.ro

In Memoriam Emil Kummergruber (29 aprilie 1902 – 9 ianuarie 1986), la 115 ani de la naștere

Emil Maria Kummergruber s-a născut la 29 aprilie 1902 la Bocșa Montană. Din cei trei copii ai familiei (doi fii și o fiica), Emil a fost fiul cel mare. Deja la vârsta școlară a învățat, acasă,  să cânte la pian. Școala primară a urmat-o în localitatea natală, apoi a frecventat liceul la Kecskemét, dat fiind faptul că unul dintre unchii săi era preot acolo. La Kecskemét a învățat să cânte și la orgă. Examenul de maturitate l-a dat la Timișoara. Apoi a venit la Reșița, devenind contabil la Uzinele de Fier și Domeniile Reșița (UDR). S-a căsătorit și și-a întemeiat o familie în care s-au născut trei fiice: Helene (Illusch), Gertrude (Trude) și Brigitte (Gitta). Tatăl a fost foarte mândru de toate trei, mai ales pentru că erau și talentate muzical.

Pe lângă activitatea sa de contabil la uzinele reșițene, Emil Kummergruber s-a ocupat foarte mult de muzică. A întemeiat mai întâi o fanfară la Doman unde familia a locuit în anii crizei economice între anii 1929 – 1935. Apoi familia s-a reîntors la Reșița unde Emil Kummergruber și-a recăpătat postul de contabil în uzină.

După cel de-al Doilea Război Mondial, împreună cu mulți alți etnici germani, Emil Kummergruber a fost deportat în ianuarie1945 în Rusia, în lagărele de muncă. Din fericire s-a putut întoarce de acolo la Reșița, după nouă luni și și-a putut continua activitatea. Pe lângă exercitarea profesiei sale de contabil, el a activat și ca organist la biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” și a sprijinit astfel activitatea corului bisericii.

Numele lui Emil Kummergruber este strâns legat de viața muzicală a Banatului Montan (și nu numai) pe o durată mai mare de șase decenii, mai presus de toate însă de activitatea corului bisericii romano-catolice, pe care l-a condus în calitate de dirijor între anii 1954 – 1985. Dar membru al corului era încă din anul 1920, deci activitatea sa corală a numărat aproape 65 de ani.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>