În fiecare an, la 21 februarie se sărbătorește în întreaga lume Ziua Internațională a Limbii Materne. Scopul principal al acestei zile sărbătorită pentru prima oară în anul 2000, este de a promova diversitatea lingvistică și culturală.

Istoria acestei zile este legată de UNESCO care a anunțat-o pentru prima oară la 17 noiembrie 1999, ea fiind recunoscută ca atare și de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de 16 mai 2007.

La Reșița, Ziua Internațională a Limbii Materne va fi sărbătorită la 21 februarie printr-o întâlnire în sala 203 al Colegiului Național „Diaconovici – Tietz”, începând cu ora 12,00.

„tinereţea e sălbatică şi are nevoie de mulţi învăţători,  supraveghetori, pedagogi şi dădace…” (Sf. Ioan Gură de Aur)

 Pornind de la premiza că Centrele de Tineret ale Episcopiei Caransebeşului sunt „o investiţie profitabilă” a Bisericii, deoarece înseamnă investiţie în suflete curate ale unei „generaţii a bucuriei”, afirmaţii de-altfel dovedite prin idei şi activităţi de excepţie ale unor minunaţi tineri, Episcopia Caransebeşului, prin Departamentul de Tineret, a organizat în perioada 17 -19 februarie 2017 un Congres cu tema „Centrele de tineret ale Episcopiei Caransebeşului – forme concrete de implicare a Bisericii în educaţia tinerilor”, eveniment organizat cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului.

Astfel, timp de trei zile, oraşul Moldova Nouă a fost gazda lucrărilor congresului, agenda evenimentului dovedindu-se a fi una bogată şi diversificată, iar locaţiile  încântătoare: Sala de festivităţi a Restaurantului „Auto Alex” din Moldova Nouă şi Hostel„Baba Caia” din Coronini.

Cuvântul de deschidere a aparţinut primarului Adrian Torma, partener în organizarea evenimentului şi fiu smerit al Bisericii Ortodoxe, calitate evidenţiată şi prin frumoasele cuvinte adresate invitaţilor în expozeul alăturat urărilor de bun venit.

„Fără credinţă şi fără Dumnezeu nimic nu există, afirma primarul Adrian Torma. E important să ne reîntoarcem către cei tineri deoarece, dacă unele lucruri le mai putem schimba la unele generaţii, le ei le putem forma. […]Fără Dumnezeu nu se poate forma nimic bun. Am ales ca fetiţa mea să meargă la un Centru de tineret deoarece copiii care cresc în credinţă sunt mai frumoşi şi mai buni. Iar puterea de a fi bun, stă la noi. Puterea de a forma oameni buni, stă la noi.[…]”

>>>>>>>>>>>>>>

„Cu prilejul făşangului, pe străzile Reşiţei umblau mascaţii. În duminica făşangului obiceiul îşi găsea apogeul. Mascaţii cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de ţipete de bucurie şi plânsete, sunete de diferite intensităţi şi tonalităţi, acorduri de acordeoane şi alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascaţi strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“

Astfel descria profesorul, scriitorul şi etnograful reşiţean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) perioada de făşang la Reşiţa.

Povestea zilelor de făşang la Reşiţa poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel amintindu-şi de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incadescentă. Toată populaţia era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracţia seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măşti, diversitatea lor fiind recunoscută şi apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toţi cei prezenţi. Şi nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a făşangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfăşurării manifestării.

Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează şi Miercurea Cenuşii, adica ziua în care creştinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani şi reformaţii) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paştelui.

Din păcate, războiul, urmările sale şi perioada de persecuţii care a urmat, au condus la „îngheţarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activităţii culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiţie prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până şi 1.200 de invitaţi. Pentru muzică semnau renumite formaţii de muzică germană din Banatul de Şes şi din Reşiţa. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta şi-a încheiat activitatea în mijlocul anilor `80 şi implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.

Primul bal de făşang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. De atunci, an de an, asociaţia organizează această manifestare, reuşita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă şi vorbită. Anul acesta, balul de făşang se desfăşoară în ziua de 25 februarie, pentru a 27-a oară.

Din anul 2000, asociaţia noastră organizează în perioada făşangului din fiecare an sărbătoarea tăiţeilor, o manifestare gustată de toţi cei prezenţi. Desigur se servesc tăiţei, se ascultă muzică, se dansează şi se cântă, se ascultă scheciuri.

Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa organizează an de an, în ultima zi a făşangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoşilor.

Anul acesta, reşiţenilor li se alătură multe organizaţii şi parteneri în derularea Făşangului german în Banatul Montan, manifestare ce reprezintă şi astăzi o prezenţă activă în viaţa tradiţională a etniei germane din Reşiţa şi din întreg judeţul Caraş-Severin.