Prof. univ. dr. Ion Marin, unul dintre cei mai redutabili ziariști români contemporani, a încetat din viață fulgerător. O scurtă trecere în revistă a biografiei sale relevă o constantă: devotamentul pentru gazetărie, domeniu căruia i s-a dedicat deplin, toată viața.

Ion Marin a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Drept şi Facultatea de Ziaristică. A lucrat ca redactor la „Scînteia”, la departamentul „Probleme cetăţeneşti”, făcându-se repede remarcat prin investigaţii şi anchete sociale, dintre care unele au fost citate la „Europa Liberă”. În această calitate l-a găsit Revoluţia din 1989 şi puţini ştiu că din această postură, de ziarist implicat, în ziua de 22 decembrie 1989 redacta textul prezentat la televiziune prin care „scînteiştii se deziceau de minciună”. În aceeaşi zi a propus numele de „Adevărul”, iar câteva zile mai târziu a fost ales preşedinte al adunării generale care a transformat ziarul „Scînteia” în ziarul „Adevărul”. Ulterior a propus şi adoptarea articolului 16, alin. 2 din Constituţia României – „Nimeni nu este mai presus de lege” – ca slogan, ce a figurat mult timp pe frontispiciul ziarului.

A fost acţionar, membru al Consiliului Director şi al Consiliului de Administraţie al S.C. „Adevărul” S.A. În 1992, a devenit redactor şef adjunct, deţinând această funcţie până în ianuarie 1996. Ani la rând a publicat, sub titlul „Corupţia în serial”, numeroase anchete ce au avut ample ecouri sociale şi serioase consecinţe politice pentru cei vizaţi de dezvăluiri. Ion Marin îşi dădea în continuare măsura de ziarist autentic şi prin alte sute de articole şi zeci de editoriale de pagina întâi. În 1996 a părăsit „Adevărul” şi de aici începea un nou drum pentru ziaristul Ion Marin.

Aproape imediat, a înfiinţat ziarul independent „Ultima oră” (serie nouă, ziarul fiind fondat în anul 1914), pe care l-a condus permanent. Aici, serii întregi de tineri au învăţat că ziaristul, dacă nu are cultură generală solidă, nu poate face această meserie în condiţii optime şi implicit nu-şi poate edifica o carieră în presă. Ion Marin şi-a construit ziarul cu oameni care trebuiau să aibă cunoştinţe serioase, curiozitate dublată de o dorinţă de a înţelege fenomenul şi un reflex de ziarist. Nu în ultimul rând, de la Ion Marin s-au putut deprinde întotdeauna principiile deontologiei presei, felul în care ziarul îşi poate îndeplini menirea de formator de opinie, nu doar de „buletin de ştiri”.

Ion Marin a publicat în cotidianele la care a lucrat, precum şi în alte reviste, peste 4.000 de articole, editoriale şi anchete. La toată această activitate a adăugat cariera de jurnalist de televiziune. În anul 1996 a fost realizator la Televiziunea Română, iar între anii 1998-2002 membru al Consiliului de Administraţie a SRTV, perioadă în care a realizat alte numeroase anchete.

Colegii din breaslă – şi nu doar ei – au putut lesne observa încă de la început că în ziaristul polemic Ion Marin se afla şi un potenţial publicist, chiar scriitor. Şi a venit vremea ca Ion Marin să publice volume ca „Vremea şacalilor” sau „Noaptea dintre milenii”. Acest din urmă titlu confirmă rolul important deţinut de jurnalist în formarea opiniei corecte a publicului cititor, dat fiind faptul că volumul reprezintă o sinteză a celor mai importante articole apărute în anul 2000 sub semnătura sa, în paginile variantei print a ziarului „Ultima Oră”. Având această argumentaţie la bază, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a găsit cu cale să-i acorde lui Ion Marin premiul „Honoris Causa” al UZPR în 2013. Iar volumele „Moartea unui biet corector” şi „Seminţele ca nişte schije” au reconfirmat talentul de scriitor al ziaristului.

După o asemenea acumulare masivă, pasul spre „predarea ştafetei” a venit aproape firesc. Fără să înceteze o clipă să fie jurnalistul abraziv care a fost mereu, Ion Marin şi-a îndreptat atenţia spre formarea viitoarelor generaţii. Ani la rând a predat la Universitatea „Hyperion”, din Bucureşti, la Facultatea de Jurnalism, discipline ca „Drept constituţional”, „Dreptul comunicării”, „Geopolitică şi securitate globală”, „Jurnalism şi terorism”, „Conceperea şi elaborarea ziarului” sau „Mass-media şi politica”. Grație capacităţii sale organizatorice, formată de-a lungul anilor în presă, a fost ales decan al Facultăţii. Rezultatul preocupărilor profesorului Ion Marin s-a concretizat în volumul „Geopolitica şi securitatea globală”, care abordează concepte geopolitice fundamentale, dovedindu-se o lectură utilă pentru studenţi şi nu numai. I se alătură alte lucrări de specialitate, ca „Jurnalism şi terorism”, „Violenţa politică – între armă şi cuvânt” ori „Ordinea constituţională în contextul integrării României în Uniunea Europeană”.

Membru marcant al UZPR, Ion Marin continuă, prin generațiile de profesioniști pe care i-a format, să fie un reper al presei românești contemporane.

Biroul Comunicare al UZPR

A încetat din viață fulgerător, după o grea suferință, jurnalistul, scriitorul și profesorul universitar  Ion Marin. Reprezentant de frunte al presei românești din ultimele decenii, realizator al unor materiale de presă cu un profund impact asupra vieții publice din România, Ion Marin a făcut parte din echipa care a fondat  ziarul „Adevărul”. Ulterior, a înființat cotidianul „Ultima oră”, în serie nouă, care a împlinit recent două decenii de constanță în perimetrul mediatic.

Membru marcant al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prof. univ. dr. Ion Marin și-a dedicat ultimii ani pregătirii noilor generații de jurnaliști, din funcția de decan al Facultății de Jurnalism a Universității „Hyperion” din București, întregind astfel o îndelungată și intensă activitate în slujba presei românești de ieri și de azi.

Trupul neînsuflețit va fi depus la capela cimitirului Bellu.