Hotelul Maier, din oraşul de pe Cerna a fost gazda unei inedite activităţi, în cadrul proiectului cultural, educativ-social: ,,Sănătatea – cel mai bun cadou pentru fiecare dintre noi. Să preluăm controlul asupra vieţii, îngrijindu-ne sănătatea.”, care a fost finanţat de U.A.T.- judeţul Hunedoara.

Au fost prezenţi peste 70 de elevi şi cadre didactice, care au audiat dezbaterea: ,,Fiecare zi este un nou început. Să ne formăm un stil de viaţă sănătos fără alcool, tutun şi droguri” susţinută printre alţii, de către deputatul de Hunedoara, Carmen Hărău, Cecilia Birău (D.S.P.-Hunedoara), Cornel Guţu (director executiv în cadrul Poliţiei locale), prof. Georgeta Cizmaş şi Dorin Gherman (Asociaţia ,,Stânca Veacurilor”).

A avut loc, cu această ocazie şi premierea de către U.Z.P.R. şi Cabinetul parlamentar Carmen Hărău a câştigătorilor concursurilor de jurnalism şi desen pe tema: DA VIEŢII! NU DROGURILOR!, în cadrul cărora, pe primul loc s-au detaşat Oana Dănciulescu (Şcoala Gimnazială Nr 2) – la jurnalism şi Bianca Opârlescu (Şcoala Gimnazială Nr.7) – la desen.

Nu a lipsit înfiinţarea cercurilor ,,Prietenii sănătăţii” şi “Reporteri pentru sănătate”; înmânarea de diplome cadrelor didactice, pentru contribuţia în finalizarea unor acţiuni educative, din partea Cabinetului parlamentar Carmen Hărău ; momentul artistic semnat de elevii Şcolii Gimnaziale Nr.7; vizitarea expoziţiei de artă plastică şi interpretarea de colinde sub bagheta solistului de muzică populară Sigismund Munteanu, au contribuit la reuşita activităţii.

  Ioan Vlad & Marinela Sârbu

„Să trăim sănătoși fără alcool, tutun și droguri” a fost tema unui reușit proiect de tineret finanțat de Direcția Județeană de Sport și Tineret Hunedoara și implementat în orașul de pe Cerna.

Astfel, la Colegiile „Traian Lalescu” și „Matei Corvin”, ca de altfel, la Liceul Tehnologic „Constantin Bursan” au avut loc dezbateri pe teme ca „Alcoolul, tutunul și drogul – efectele nocive ale acestora” și „Fiecare zi un început: fără alcool, tutun și droguri”.

Nu au lipsit concursurile literare și de creație plastică pe tema „Da vieții! Nu drogurilor!”, iar la Hotelul „Maier” din localitate a avut loc vernisajul expoziției de artă plastică pe tema „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții”. De notat că în cadrul concursului de jurnalism s-au detașat, printre alții, elevele Rvovic Maria, Ana Chițulean și Nicoleta Vesa, iar la desen, pe primul loc s-a detașat Bianca Roșu.

Toți câștigătorii au primit premii din partea U.Z.P. din România (președinte Doru Dinu Glăvan) și diplome din partea D.J.S.T. Hunedoara.

Tot cu această ocazie s-au înființat cercurile „Prietenii sănătății” și „Reporteri pentru sănătate”.

Ioan Vlad, Georgeta Cizmaș

Foștii siderurgiști și mineri din zona Hunedoara au devenit din proprie inițiativă fermieri activi și au solicitat sprijin financiar de la APIA, pentru suprafețe de teren utilizate și aflate în proprietate sau în arendă.

Pe acest fond, am stat de vorbă cu șeful Centrului local APIA Hunedoara, ing. Florin Opriș, căruia i-am adresat câteva întrebări.

– Cum apreciați activitatea fermierilor la care ne referim, în campania agricolă 2015?

– Foștii siderurgiști și mineri la care vă referiți, în urma închiderii activităților siderurgice și miniere din zonă, s-au orientat spre activitățile agricole, mai exact cultivarea pământului și creșterea animalelor. În acest an debutul a fost mai greu întrucât au apărut unele proceduri noi în sistemul de subvenții al noii politici agricole. Cu toate acestea totul a decurs în bune condiții, toamna anului 2015 aducându-le satisfacțiile dorite.

– Care sunt cele mai frecvente activități agricole din zonă?

            – Creșterea și întreținerea animalelor, ca de altfel cultivarea pământului. De fapt, noi încurajăm dezvoltarea acestor activități agricole, pentru asigurarea continuității rurale și a vieții în această zonă, cu accent pe conservarea mediului și menținerea peisajului rural.

– Fermierii au luat din timp cunoștință de condițiile și criteriile de acordare a plăților de la APIA?

– Desigur că da. Le-au fost prezentate criteriile de bază și schimbările care au intervenit în sistemul de subvenții, cu accent pe modul de accesare și criteriile de eligibilitate. În acest context, pot spune că fermierii la care ne referim, au aplicat și în acest an practici tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și creșterea animalelor, cu accent pe modul de producție ecologic și utilizarea rațională a pajiștilor.

– Cât despre gândurile de viitor?

– Vrem ca agricultura să rămână adevărată afacere de viitor. Dorim să crească numărul fermierilor tineri, pe care îi vom sprijini și susține prin elaborarea de proiecte avantajoase care să-i ajute în extinderea și diversificarea activității.

Ioan Vlad,

Georgeta Cizmaș

19 noiembrie 2015, ora 12,00, holul central al Universităţii „Eftimie Murgu” Reşiţa:

28 de ani de la constituirea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița.

Deschiderea expoziției documentare „Minoritatea germană din România – trecut și prezent în Europa unită”. În calitate de oaspeți de onoare: ES Werner Hans Lauk, Ambasadorul Republicii Federale a Germaniei la Bucureşti, dr. Paul Jürgen Porr, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România și prof. Ovidiu Victor Ganţ, membru al Parlamentului României din partea Forumului Democrat al Germanilor din România.

La inițiativa profesoarelor Oprea Maria și Avram Crenguța de la C.N. „Regina Maria” din Deva, în calitatea lor de diriginte, respectiv profesor de limba și literatura română, în dorința promovării în rândul elevilor a creației jurnalistice, perfecționarea acestora în arta scrisului și nu în ultimul rând a diversificării formelor de exprimare și formarea gustului pentru frumos, s-a înființat un cerc de jurnalism la nivelul clasei a VI-a.

Astfel majoritatea elevilor acestei clase au debutat într-un concurs de jurnalism cu tema „DA VIEȚII! NU DROGURILOR!”, întrecere contând pentru proiectul educațional „Sănătatea cel mai bun cadou pentru fiecare dintre noi. Să preluăm controlul asupra vieții, îngrijindu-ne sănătatea”, la care participă și colegii lor din unități școlare din Hațeg, Hunedoara și Teliucu Inf. Cele mai bune lucrări vor fi răsplătite cu premii din partea U.Z.P. Din România.

 Ioan Vlad

Georgeta Cizmaș

Joi, 26 noiembrie 2015, ora 16.00 la sediul Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa – Centrul de Tineret Vasiova – va avea loc lansarea volumului:

Gânduri către Dumnezeu, vol. VIII, 2015

Recent a văzut lumina tiparului la editura TIM din Reșița cel de-al VIII-lea volum al cărții Gânduri către Dumnezeu: creații literar-artistice ale copiilor din Bocșa.

Gânduri către Dumnezeu este proiectul de suflet al Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa și constă într-un concurs de creații literar-artistice pe temă religioasă, care se adresează tuturor copiilor din oraș. Se desfășoară pe cele două secțiuni: creații literare și desen/pictură, este jurizat pe cicluri de învățământ (preșcolari, clasele I – IV, V-VII și IX – XII), iar cele mai reușite lucrări sunt premiate și își găsesc locul într-un volum. Sunt opt ani decând biblioteca bocșană derulează acest proiect la care au participat sute de elevi de-a lungul timpului și se bucură de colaborarea instituțiilor școlare, a cadrelor didactice și a bisericilor de pe raza orașului. De altfel, de doi ani acestui proiect i s-au alăturat Centrele de tineret din Bocșa, coordonate de către preoții ortodocși.

Şi acest volum beneficiază de o prefață semnată de președintele juriului, prof. Stela Boulescu și de cuvântul lămuritor al managerului Gabriela Șerban, însă cel mai important este faptul că acest modest volum se bucură de Binecuvântarea PS Lucian, Episcopul Caransebeșului deoarece ” Episcopia Caransebeșului susține cu mare bucurie activitatea pe care parohiile din jurisdicția sa o desfășoară în colaborare cu alte instituții de cultură, mai ales că misiunea preoțească are ca scop principal slujirea și propovăduirea lui Dumnezeu.” afirmă în Cuvântul de binecuvântare ierarhul.

Acest cel de-al VIII-lea volum din ciclul Gânduri către Dumnezeu ediția 2015 a apărut sub egida Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa, în seria ”Bocșa – istorie și cultură; 34”și a Centrului de Tineret Vasiova, cu sprijinul Bisericilor Ortodoxe din orașul Bocșa și al preoților: Doru Melinescu, Silviu Ferciug, Ionel Petrică, Gheorghe Ștefan, Caius Negrea și Ciprian Costiș.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit încă o ediție a acestui concurs cu tradiție la Bocșa, că ne-a trimis oameni minunați alături, împreună reușind să continuăm un proiect care se adresează exclusiv copiilor și tinerilor din Bocșa, un proiect de suflet prin care, nu doar promovăm o instituție, o activitate, ci mai ales stimulăm creativitatea celor mai mici dintre utilizatorii sau potențialii utilizatori ai serviciilor bibliotecii.

Toți copiii care se regăsesc în acest volum primesc un exemplar gratuit pentru că ”o carte este un dar pe care-l poți deschide iar și iar”; cu atât mai prețios va fi darul dacă între paginile cărții copiii își regăsesc o parte din gândurile lor către Dumnezeu…

Gabriela Şerban

Der Kreisrat Karasch-Severin, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin –  Deutsche Abteilung „Alexander Tietz”, das Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen Reschitza und der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza” haben die Ehre, Sie zur Vernissage der Malereiausstellung

IN MEMORIAM ZOLTAN FALUSY einzuladen.

Das Ereignis findet am 17. November 20145, um 17,00 Uhr, im „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza, statt.
Consiliul Județean Caraș-Severin, Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin – secţia germană „Alexander Tietz”, Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa au onoarea de a vă invita la vernisajul expoziției de artă plastică:

IN MEMORIAM ZOLTAN FALUSY.

Evenimentul va avea loc în 17 noiembrie 2015, la ora 17,00, la Centrul Social „Frédéric Ozanam” din Reşiţa.

O echipă tehnică se construieşte greu într-un post de radio care se doreşte a fi unul performant. Este nevoie de sute şi mii de ore de lucru în producţie, în fonotecă până la înţelegerea exactă a fenomenului. Sunt oameni pe care nu îi poţi lua din activităţi de un cu totul alt profil şi să-i angrenezi în munca de regizor de emisie. Responsabilitatea oamenilor care îţi asigură bunul mers al emisiei unui post de radio este una de cele mai multe ori apăsătoare, pentru unii un deja-vu iar pentru alţii o presiune vreme de 8 ceasuri în faţa pupitrului de emisie.

Am lucrat cu cei mai mulţi dintre ei, oamenii care nu se auzeau, nu se vedeau, dar fără de al căror aport nu ai fi avut cum să ieşi în eter: Cristian Vaipan, Ştefan Enuică, Vasile Afodorce cel care a demisionat cu data de 1 Octombrie 2015, Gabriel Goruian, Nicu Andrieş, Bogdan şi Horia Săndulescu oameni talentaţi al căror nume îl aştern cu emoţia unor momente trăite parcă ieri la locul de muncă şi de creaţie. Pentru că la radio nu este doar o expresie a ieşirii la rampă ci şi un act de creaţie complex şi propriu-zis.

Ei bine, aceşti oameni enumeraţi mai sus, o garnitură solidă de tehnicieni care puteau susţine emisia postului de radio 24 de ore din 24, nu mai fac parte astăzi din echipa Radio Reşiţa. Au plecat trişti, cu sporuri de noapte şi de week-end tăiate, de „prea binele“ oferit în ultima perioadă în care managementul radioului este asigurat de Laura Sgaverdea.

Între timp, aflu că a părăsit corabia Radio Reşiţa şi Oana Nicolae, o voce plăcută şi reconfortantă pe care o ascultam cu plăcere pe frecvenţa de 105,6 FM. Dar nu e un caz singular în redacţia Radio Reşiţa, acolo unde oamenii tremură de frică în faţa Laurei Sgaverdea. Nu şi prozeliţii, cei care s-au cuibărit la pieptul managerului şi pe care îi poţi auzi din modul obedient în care se exprimă pe post atunci când cu evlavie fac trimitere la prea-cucernica doamnă a radioului, cea mai patetică dovadă de servilism fiind cea în care Sgaverdea a fost numită Luceafărul nostru de la Studioul Radio Reşiţa!

Sau până unde poate duce obedienţa unora? Umili şi servili în epoca Glăvan, obedienţi până la auto-sclavagism în epoca Sgaverdea! Desigur, după Sgaverdea, aceiaşi angajaţi vor fi pe aceleaşi baricade, poate doar limba fiindu-le mai aspră şi poroasă. Pentru ceilalţi, nesupuşii, vremurile sunt din cele mai grele de doi ani şi jumătate până astăzi. Ei suferă în tăcere, până ce unii dintre ei ajung pe câte un pat de spital, unde se prefac că nu ştiu care a fost cauza. Să fie un stres, o presiune a sistemului, să fie o şefă „a dracului”, care zi de zi, precum o picătură chinezească îţi macină nervii până la epuizarea unui sistem nervos? Nu ştim, dar putem bănui.

Nu mai puţin de 27 de oameni au plecat scârbiţi de modul în care au fost trataţi de conducerea Radio Reşiţa, alţii au fost daţi afară, ori au fost forţaţi să părăsească postul de când frâiele radioului se află în mâinile Laurei Sgaverdea, manager care se impune cu forţa şi prin tacticile dictate de mai marele Miculescu.

Nu se mai aud pe radio vocile recunoscute ale Adrianei Baghiu, a inginerului șef Florin Humiță, posesorul unui timbru vocal remarcabil care nu mai are voie să se apropie de microfon(?!), nu mai beneficiază de aportul tehnic al fraților Săndulescu, al lui Nicu Andrieș, a fost dat afară profesorul Alexandru Bârsescu – decedat la două zile după ce managerul Sgaverdea i-a comunicat că misiunea lui radiofonică s-a încheiat, profesorul Nicolae Magiar, comisarul şef în rezervă, Valentin Homescu şi mulţi, mulţi alţii. Au plecat dezgustaţi de ceea ce au trăit în preajma Laurei Sgaverdea, colegii Karina Tincul, Laura Piperiu, Vesna Simici, Roxana Topală, Marian Cărăvan, Oana Glăvan Cenan, Cornelia Vlaicu şi alţii.

Da’ bacul…bacul cum l-ai luat?

Despre Laura Sgaverdea am aflat că a luat cu un dezolant 5 şi ceva bacalaureatul (pe atunci încă se putea), după studiile făcute la seral şi o facultate executată pe sărite. De altfel, în discuţiile purtate în redacţie şi relatate ulterior pe surse, Sgaverdea recunoştea că fostul preşedinte al Senatului Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, profesorul universitar Marian Mihăilă, ar fi insistat de mai multe ori pe lângă ea să facă un master în management. Până la urmă „diva“ a cedat insistenţelor.

Aceeaşi Laura Sgaverdea recunoştea cu nonşalanţă în faţa subalternilor din redacţionalul radioului că n-a fost prezentă la UEM Reşiţa la niciun curs predat pentru obţinerea masterului, dar că la disertaţie ar fi primit într-o primă fază nota 8, acordată din partea aceluiaşi Mihăilă pentru prestaţia orală.

„Ce zici de un 8?”,  a întrebat-o la finalul disertaţiei şarmantul fost ofiţer SIE, Marian Mihăilă.

„Eu vreau 9!”, i-a transmis scurt Sgaverdea, dovadă a faptului că tehnica negocierii era familiară între ea şi „marele orator“. Zis şi… 9 s-a făcut. Dorinţa Laurei nu a putut fi ignorată de condamnatul la închisoare cu suspendare în dosarul „Moldomin“.

Un astfel de om conduce destinele unui radio, la a cărui devenire au trudit îndelung oameni dedicaţi acestei meserii, de un real talent şi de o vastă cultură, daţi afară pe uşa din dos de această emanaţie a prostului gust şi a comercialului cu impresii de primadonă, expuse pe undele unui radio care avea o cu totul altă menire decât aceea de care fug în draci ascultătorii. Oamenii aveau repere la Radio Reşiţa, erau fidelizaţi prin ceea ce li se oferea la fiecare tronson de radioprogram.

Nu vreau să spun că emisiunile erau bune sau foarte bune în totalitate înainte de descălecatul doamnei Sgaverdea, dar nota profesionalismului radio-jurnalistic era la ea acasă, iar fiecare dintre vorbitorii la microfon, sau operatorii de la pupitru se puteau mula unii după ceilalţi, sau în funcţie de temele pe care le propuneau emisiunile din radioprograme.

Cu Laura Sgaverdea, manager la Radio România Reşiţa, din vara lui 2014 şi până în vara lui 2015, un număr impresionant de 56.900 de ascultători au părăsit frecvenţa 105,6 FM, conform studiului de audienţe radio realizat de IMAS şi GFK, în perioada 27 aprilie – 16 august 2015.

Sergiu TABAN

Sursa: Reper 24.ro,

11 noiembrie 2015

Joi, 12 noiembrie 2015, orele 17:30,  librăria Semn de Carte din Reșița, str. Libertății 13, găzduiește lansarea volumului biografic Tiberiu Stoia în dialog cu Vasile Bogdan In lume, prin lumi semnat Tiberiu Stoia. Volumul apărut la editura DPP este unul autobiografic, un dialog deschis purtat de autor cu prestigiosul cineast timișorean Vasile Bogdan.

Și dacă anul trecut, în mai, Tiberiu Stoia făcea neîncăpătoare librăria Semn de Carte cu expoziția sa de minerale și fotografii “De la capătul Pamântului” anul acesta inginerul geolog îndrăgostit de călătorii “cu bani puțini” vine în fața publicului cu mărturisiri din viață făcând dovada pasiunii sale pentru călătorii “din Mexic ori Capul Horn, prin Marele Canion ori pe la piramidele egiptene, prin Madagascar, ori Iohannesburg, la Cascada Niagara… “

O seară între prieteni, o călătorie de mii de kilometri, o viață trăită cu pasiune.

Invitat special: Vasile Bogdan

(citeste mai mult…)

Managementul defectuos de care are parte un post de radio altă dată iubit în Banat, îşi pune tot mai pregnant amprenta asupra lui!

Mulţi spun că aş fi tentat să fiu subiectiv atunci când vorbesc despre radioul din Banatul de Munte, pentru că am lucrat acolo şi, aşa cum le place unora să spună, „e plin omu’ de frustrare domnule, scrie nasoale că mai mult nu mai poate“.

Dimpotrivă, dragii mei. Scriu cu detaşare, într-o notă absolut obiectivă dar şi din dorinţa de a arăta ce a ajuns acest post regional public în ultimii ani. În acest sens vreau să aduc în atenţia cetăţeanului câteva aspecte clarificatoare legate de politica dezastruoasă propusă de managerul Laura Sgaverdea, susţinută de la Bucureşti de „scumpicul“ PDG al SRR Ovidiu Miculescu. Că aşa e cu acronimele astea; dacă nu cădea comunismul în 89, cetăţeanul de onoare al Reşiţei, Miculescu, nu ar fi ajuns niciodată la SRR, ci, după cum spun gurile rele, ar fi continuat din postura de nume de cod „Adrian“ cu SRI, urmaşa SECURITĂŢII.

Vă reamintesc că Radio Reşiţa este un post plătit din buzunarul meu şi al tău, dragă contribuabilule la bugetul de stat, şi prin urmare DA, mă interesează unde se duc şi în ce se pompează banii pentru care statul mă împovărează cu taxe şi impozite. Iar banii mei şi ai tăi, dragă contribuabilule, se duc în buzunarele unui post regional neperformant, în care managerul face dovada incompetenţei, în visteria unui radio care aproape că poţi spune că nu mai interesează ascultătorii din Banat! Cel puţin aici l-au adus în ultimii ani cârmuitorii acestuia!

– 57 de mii de ascultători! Atât a pierdut la nivel naţional Radio Reşiţa, din vara lui 2014 şi până în vara lui 2015!!

Din 171.700 de ascultători pe care îi deţinea la nivel naţional postul regional din Banatul de Munte, pe parcursul unui an, din vara lui 2014 şi până în 2015 numărul acestora a scăzut la 114.800, potrivit celui mai recent studiu de audienţe radio relizat de două institute recunoscute de sondare, IMAS şi GFK, în perioada 27 aprilie – 16 august 2015. Prin urmare 56.900 de ascultători au părăsit Radio Reşiţa din vara lui 2014 şi până în această vară!

Este cea mai mare scădere de audienţă la nivel naţional a unui post public în 2015 din seria de posturi regionale! Să mai spunem că şi la nivel urban Radio Reşiţa a pierdut 8000 de ascultători în aceeaşi perioadă? Cine răspunde pentru această situaţie? Nimeni.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>Radio Reşiţa, în cădere liberă!

Sunt foarte mulţi ani de când l-am cunoscut pe profesorul, muzicologul, etnologul, pasionatul dirijor Dumitru Jompan. Din anii când comuna Marga cucerea nume şi renume pentru activităţile culturale remarcabile, chiar excelente, unele unicat, pe care le desfăşura în localitate, la provocarea profesorului, având sprijinul familiei, al oamenilor din comună, a autorităţilor vremii. În Căminul cultural din Marga funcţiona o Universitate Sătească de Educaţie Muzicală ( ! ), un Muzeu dedicat lui Timotei Popovici, iar o altă sală a fost rezervată trofeelor, diplomelor şi însemnelor celor două coruri cu prestigios palmares naţional şi internaţional – Corala „ Mărgana” şi Corul de copii „ Canon”. Toate acestea au scris fumoare şi emoţionante pagini de poveste.

În comuna Marga au venit mari personalităţi ale culturii româneşti, formaţiuni corale, din ţară şi din străinătate, la diferite festivaluri, a concertat Corul „Madrigal ”, în ani de prodigioasă activitate, care îmbogăţea un sat bogat, cu oameni frumoși şi harnici.

Am scris toate acestea pentru că l-am considerat pe cel care a devenit prof. univ. dr. Dumitru Jompan un permanent scormonitor şi culegător de nestemate ale culturii natale, precum şaitrocul, o unealtă din lemn, şlefuită, care ajuta la separarea aurului din minereul sfărâmat. De aceea mi-am permis să-l numesc Şaitrocarul de la Marga.

Acesta, Şaitrocarul de la Marga, după câţiva ani de după 1990, când avântul cultural şi spiritual al mărganilor şi autorităţilor locale s-a stins, a hotărât, printre altele, să valorifice o bogată corespondenţă întreţinută, de-a lungul anilor, cu oameni de cultură, din ţară şi nu numai, care au intrat în hotarul Comunei Marga şi au admirat locurile, oamenii şi preocupările lor.

Muzicologi, compozitori, etnografi, dirijori, istorici, teologi, artişti lirici, scriitori, jurnalişti, numeroşi alţi oameni de cultură, aproape 2.000, îşi găsesc opiniile şi mărturiile în şase volume de CORESPONDENŢE, administrate cu migală şi responsabilitate de Şaitrocarul de la Marga – Dumitru Jompan.

Am susţinut apariţia primelor 3 volume, am scris Prefaţa, iar acum, la ultimul volum, al şaselea, care încheie acest ciclu, scriu Postfaţa, felicitându-l pe prof. univ. dr. Dumitru Jompan, cu îndemnul de a continua lucrarea sa scriitoricească despre alte şi alte subiecte care îl preocupă şi care trebuie dăruite oamenilor şi generaţiilor viitoare.

Doru Dinu Glăvan

BULETIN DE PRESĂ AL FORUMULUI DEMOCRATIC AL GERMANILOR DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN ŞI AL ASOCIAŢIEI GERMANE DE CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE A ADULŢILOR REŞIŢA

În calendarul romano-catolic, ziua de 11 noiembrie îi este dedicată Sfântului Martin, episcop de Tours, unul dintre importanţii sfinţi ai bisericii creştine apusene.

În amintirea Sfântului Martin de Tours (315 – 397) au avut loc şi vor avea loc şi în acest an mai multe manifestări distincte, toate fiind încununate de tradiţionalele alaiuri ale lampioanelor, de data aceasta pentru a 20-a oară de la revoluţie, în mai multe localităţi din judeţul Caraş-Severin.

Duminică, 8 noiembrie, de la ora 11,00, în biserica romano-catolică din Brezon se va oficia de către păr. Daniel Dumitru de la Oraviţa Sfânta Liturghie de hram, cu prilejul Sărbătorii Sfântului Martin de Tours, patronul ei, după care pe platoul din faţa bisericii va urma un program cultural prezentat de formaţia de dansuri populare germane „Magnificat” din Oraviţa şi de formaţia de dansuri populare germane „Enzian“ a Forumului German din Reşiţa.

În municipiul Reşiţa, la Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” va avea loc miercuri, 11 noiembrie, începând cu orele 17,30, o Sfântă Liturghie dedicată Sf. Martin de Tours, după care se va forma cu toţi copiii prezenţi alaiul lampioanelor, care se va deplasa până la Casa de Cultură a Sindicatelor „Dr. Corneliu Diaconovici” din municipiu.

                        Erwin Josef Ţigla

Sfântul Martin din Tours (315 – 397)
Episcop
11 noiembrie (calendarul latin)

O statistică mai veche arată că cele mai multe familii din Franţa se numesc Martin, fapt ce dovedeşte veneraţia de care se bucură şi astăzi Sfântul Martin, mort în anul 397 ca Episcop al vechii cetăţi din vestul Franţei, Tours. Sfântul Martin s-a născut pe la anul 315 în localitatea Sabaria din Panonia, actualmente Szombathei în Ungaria, ca fiu al unui tri­bun roman. Deşi părinţii săi erau păgâni, ajungând să ia cunoştinţă de religia creştină, la vârsta de 10 ani s-a înscris în rândul catecumenilor, arătându-şi dorinţa de a se dărui cu totul slujirii lui Dumnezeu. Deoarece împăratul tocmai dăduse un decret prin care fiii ofiţerilor romani erau obligaţi să îmbrăţişeze cariera militară, Martin a intrat în cavalerie şi a depus jurământul militar. Spre deosebire de alţi ofiţeri, el s-a mulţumit cu un singur servitor pe care îl trata ca pe un frate; se ţinea departe de petrecerile uneori dezordonate ale colegilor săi şi în scurtă vreme şi-a câştigat stima tuturor prin bunătatea şi vrednicia sa. În această perioadă s-a petrecut faptul rămas atât de viu întipărit în amintirea contemporanilor şi a urmaşilor: împărţirea mantalei sale. Trecând prin oraşul francez Amiens, întâlneşte un sărman cerşetor care tremura de frig; cei dinaintea lui Martin nici nu s-au uitat la dânsul, dar Martin se gândea că Dumnezeu anume a voit aşa, ca el să aibă ocazia de a face un bine. Deoarece nu mai avea nimic de dat, a scos sabia şi a tăiat în două mantaua largă cu care era acoperit; o parte a dat-o cerşetorului, şi cu cealaltă s-a înfăşurat el însuşi. Cama­razii lui văzându-l astfel îmbrăcat, unii au început să râdă de el, dar altora le-a părut rău că nu au fost şi ei atenţi cu nenorocitul de pe drum. În noaptea următoare, Martin a avut un vis: Isus Cristos, acoperit cu ju­mătatea de manta dăruită săracului, le spu­nea cetelor de îngeri care-l înconjurau: «Martin, care este numai catecumen, m-a îmbrăcat cu veşmântul acesta». Ca o relicvă preţioasă, jumătatea de manta pe care Martin şi-a păstrat-o a fost aşezată de către urmaşi într-o încăpere mică ce a primit numele de capelă (de la cappa = manta), iar paznicului acestei încăperi i s-a spus capelan.

La vârsta de 18 ani, fiul tribunului din Sabaris părăseşte armata, este botezat de către Episcopul Ilarie din Poitiers, cu care se întâlnise de mai multe ori în diferitele misiuni ostăşeşti împlinite în Galia. Din cauza frământărilor şi certurilor provocate de către grupările favorabile arianismului, Martin trece în sudul Alpilor, unde, împreună cu un preot, petrece un anumit timp în reculegere şi rugăciune la o mănăstire din insula Gallinania, nu departe de Genova. Când Sfântul Ilarie se reîntoarce la scaunul său episcopal, ucenicul său părăseşte singurătatea insulei şi revine la Poitiers. Învăţatul şi zelosul Episcop, cunoscând calităţile şi idealurile lui Martin, îi dăruieşte locul numit Lacociagum – astăzi Liguge – unde el întemeiază prima mănăstire din Europa; după aceasta a ridicat o a doua la Marmoutiers. Istoria vieţii Sfântului Martin aminteşte cazul a doi morţi, un catecumen şi un sclav, pe care el i-a readus la viaţă prin rugăciunile sale; se istorisesc şi nenumărate cazuri de vindecări minunate şi intervenţii ale puterii dumnezeieşti atribuite mijlocirii Sfântului Martin.

Aproximativ în anul 371 este ales Episcop de Tours. Poporul încredinţat păstoririi sale păstra încă multe din obiceiurile vechi, păgâne şi Martin a trebuit să lupte energic pentru îndepărtarea lor, pentru dărâmarea locurilor de închinare către idoli şi pentru desfiinţarea cultului arborilor sacri. Deşi investit cu demnitatea episcopală, şi-a continuat felul de viaţă al unui pustnic, mâncând o singură dată pe zi, seara, dor­mind într-o chilie pe un sac cu cenuşă, dăruind rugăciunii o mare parte din noapte. A străbătut dieceza în lung şi în lat şi a consolidat învă­ţătura şi viaţa creştină în centrul Franţei. În cei douăzeci şi şase de ani de păstorire şi-a câştigat iubirea entuziastă a săracilor şi a tuturor celor nedreptăţiţi; în schimb şi-a atras împotrivirea şi dispreţul ace­lora din rândul clerului său care preferau odihna şi bunul trai; un preot cu numele Brizio (Bălţatul) l-a dat în judecată. A devenit proverbial cuvântul rostit de Sfântul Martin în această împrejurare: «Dacă Isus Cristos l-a suportat pe Iuda, de ce nu ar trebui să-l suport şi eu pe Brizio?»

Cu toate că se simţea foarte slăbit şi era convins că se apropie sfârşitul vieţii sale, auzind că în Biserica din Candes s-au produs unele neînţelegeri, Martin a alergat numaidecât acolo. După ce a restabilit pacea şi buna înţelegere, se pregătea pentru întoarcere; deodată, puterile l-au părăsit şi el a rugat pe cei din jur să-l aşeze pe un pat presărat cu cenuşă, deoarece peste puţin va trebui să părăsească acest pământ. Istoricul Sulpiciu Sever (360 – 420) ne descrie astfel ultimele clipe ale venerabilului păstor: «Atunci toţi au izbucnit în plâns şi au început să spună – ‘De ce ne părăseşti, părinte drag? Sau cui ne laşi pe noi atât de îndureraţi ? Lupii răpitori se vor abate asupra turmei tale, şi, dacă păstorul nu mai este, cine ne va apăra de muşcăturile lor? Ştim că îl doreşti pe Cristos, dar ţine seamă că răsplata îţi este asigu­rată şi nu se va micşora dacă amâni primirea ei; de aceea, mai degrabă ai milă de noi sărmanii, pe care vrei să ne părăseşti.’» Mişcat de la­crimile lor, se spune că şi el a început să plângă; îndreptându-şi privi­rile către Domnul, a spus doar atât: «Dacă mai sunt încă de tre­buinţă pentru poporul tău, Doamne, nu refuz munca; fie voia Ta…» Cu ochii şi cu mâinile îndreptate spre cer, sufletul său era fără înce­tare cufundat în rugăciune. Când preoţii care-l înconjurau l-au rugat să-şi mai schimbe puţin poziţia, le-a răspuns : «Lăsaţi-mă, fraţilor, lăsaţi-mă să privesc la cer, nu la pământ, pentru ca sufletul să fie îndreptat spre Dumnezeu când va porni pe drumul său». Văzându-l pe diavol stând aproape de el, i-a spus: «De ce stai aici, lângă mine, bestie ucigătoare? În mine nu este nimic ce să-ţi aparţină, aducătorule de pierzare. Pe mine mă va avea Avram în sânul său». După rostirea acestor cuvinte, şi-a dat sufletul. Martin, cuprins de bucurie, este primit în sânul lui Avram; Martin, sărac şi umil, intră în cer plin de bogăţii. (Epistola 3 passim). Toate acestea s-au petrecut în ziua de 8 noiembrie 397. După trei zile, la 11 noiembrie, a avut loc înmormântarea; a fost o adevărată apoteoză, o proclamare solemnă a sfinţeniei sale şi a veneraţiei unui întreg popor. De atunci, sărbătoarea lui se ţine la 11 noiembrie; el este primul sfânt care nu a fost martir şi totuşi i s-a acordat o cinstire din partea Bisericii. Sfântul Martin a fost ostaş fără voia lui, călugăr prin alegere şi Episcop din ascultare faţă de voinţa lui Dumnezeu, ex­primată prin glasul poporului credincios şi al păstorilor Bisericii. În­dată după moarte, Sfântul Martin a devenit cel mai cunoscut şi mai venerat sfânt în Europa.

 Adaptare după „Vieţile Sfinţilor”
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti